ICCJ. Decizia nr. 86/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 86/2014
Dosar nr. 1361/110/2013
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2014
Asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 185/ D din 30 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1361/110/2013 al Tribunalului Bacău s-a dispus în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201alin. (1) - (4) şi (7) C. proc. pen., condamnarea inculpatului R.V., la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de „înşelăciune" şi 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b), c) din C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), c) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 alin. (1) - (4) şi (7) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului M.M., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la „înşelăciune77 şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), c) C. pen.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), c) C. pen.
S-a constatat că inculpaţii sunt arestaţi în altă cauză.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi urm. C. civ. au fost obligaţi în solidar inculpaţii, la despăgubiri civile în sumă de: 84.221,80 lei către partea civilă SC D. SRL - 3.820 lei către partea civilă SC E.P. SRL, prin lichidator jud. D., U.A.; 43.587,39 lei către partea civilă SC R.E.O.N.L. SRL; 38.096,04 lei către partea civilă SC S.M.I. SRL; 39.744,10 lei către partea civilă SC R.I.C. SRL; 10.109,29 lei către partea civilă SC N. SRL; 43.911 lei către partea civilă SC N.A.C.I. SRL; 34.077,79 lei către partea civilă SC S. SRL Galaţi; 154.000 lei către partea civilă SC P. SA; 29.743,46 lei către partea civilă SC D.I.I. SRL.;
S-a constatat că partea vătămată SC R. SRL. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a luat act că inculpatul R.V. a fost asistat de avocat desemnat din oficiu şi inculpatul M.M. de avocat ales.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că la data de 25 martie 2008, o persoană a cărei identitate a rămas necunoscută a sesizat organelor competente faptul că SC T.H. SRL din Bacău reprezentată de numiţii I.N. şi L.T., îşi desfăşurau activitatea în curtea fostei SC A. SA Bacău, într-un mod care prezenta suspiciuni, deoarece marfa ar fi depozitată şi ridicată doar pe timpul nopţii. Rezultă totodată, din sesizare, că societăţile partenere ar fi fost induse în eroare de reprezentanţii SC T.H. SRL, întrucât plata mărfurilor se făcea cu file cec pentru care nu exista disponibil în contul emitentului.
În data de 24 martie 2008, organele de poliţie, din cadrul I.P.J. Bacău -S.I.F, împreună cu un reprezentant al Direcţiei Silvice Bacău, fiind in exercitarea atribuţiilor de serviciu, au identificat în loc. Bacău un T.I.R., la care era ataşată o remorcă, în care era transportată cherestea. Având în vedere faptul că şoferul, numitul N.C., a prezentat avizul de însoţire din 24 martie 2008 emis de SC D.R. SRL către SC T.H. SRL, care era completat necorespunzător şi totodată a declarat că marfa a fost ridicată din curtea fostei SC A. SRL de la SC T.H. SRL, organele de poliţie, împreună cu reprezentantul Direcţiei Silvice Bacău, s-au deplasat la faţa locului, identificând curtea societăţii menţionate o clădire la parterul căreia se găseau hale de depozitare, iar la etaj mai multe birouri închiriate unor societăţi comerciale, pe unul dintre aceste birouri fiind un afiş cu denumirea SC T.H. SRL.
În prezenţa administratorului de la SC A. SRL, proprietară a spaţiului menţionat, au fost ridicate acte din biroul SC T.H. SRL în depozit a fost identificată cantitatea de 32 mc cherestea şi două schele metalice, fără a se putea lua legătura cu vreun reprezentant al acestei societăţii( bunurile menţionate au fost restituite în timpul cercetărilor părţilor vătămate SC D.R. SRL şi SC E.P. SRL conform ordonanţei Procurorului din data de 14 mai 2008).
În ziua de 25 martie 2008, martorul O.U.I. a revendicat marfa indicată de organele silvice, motivat de faptul că ar fi fost achiziţionată de la numitul T., administrator la SC T.H. SRL, conform facturii fiscale din 24 martie 2008 şi chitanţei din 24 martie 2008. Din declaraţia martorului, rezultă că acesta, în calitate de administrator la SC R.O.T.C. SRL, a convenit cu SC T.H. SRL reprezentată de directorul acesteia, numitul T. (identificat în timpul cercetărilor ca fiind inculpatul R.V.) să cumpere cherestea. Conform înţelegerii, în data de 24 martie 2008, numitul T. a dat dispoziţie ca marfa din depozit să fie încărcată într-un tir cu destinaţia Bucureşti, SC M.T. SRL. Numitul T. a completat şi i-a înmânat factura fiscală din 24 martie 2008 şi chitanţa din 24 martie 2008 care atesta achitarea sumei de 5.000 lei.
În cursul aceleiaşi zile, fiind anunţat de şoferul N.C. că tirul a fost oprit de poliţie, l-a sunat şi s-a întâlnit cu numitul T. solicitându-i să meargă la poliţie să lămurească situaţia, însă acesta i-a comunicat că nu are încă actele de însoţire şi i-a dat chitanţele nr. 264 şi 265 pentru suma de 1.000 lei.
Martorul O.U.I. a identificat în poze pe inculpatul R.V. ca fiind persoana care s-a recomandat T., reprezentant al SC T.H. SRL, descriindu-l totodată ca un bărbat de aproximativ 50 de ani, grizonat.
În data de 31 august 2008, au fost identificaţi şi audiaţi martorii C.L.C., A.I., din declaraţiile acestora rezultând că în data de 24 martie 2008, împreună cu alte persoane, au descărcat cherestea în curtea fostei A., la ordinele date de un bărbat solid în vârsta de aprox 35-40 de ani, care folosea o maşină albastă şi care a fost recunoscut în poze ca fiind inculpatul M.M.
S-a stabilit în cursul cercetărilor că marfa transportată cu tirul în data de 24 martie 2008 aparţinea persoanei juridice SC D.R. SRL.
Din declaraţia reprezentantului legal al SC D.R. SRL., numitul P.L., rezultă că la începutul lunii martie 2008, a primit de Ia SC T.H. SRL prin numărul de fax, o comanda pentru cherestea. Totodată, a fost sunat de către o persoană care s-a recomandat ca fiind numitul L.T., director la societatea menţionată, cu care a stabilit de comun acord ca plata mărfii ce va fi livrată să fie făcută cu file cec sau bilete la ordin.
Conform înţelegerii, SC D.R. SRL, a livrat în perioada 19 martie 2008-03 aprilie 2008, cinci transporturi de cherestea în valoare de 84.221, 80 lei către SC T.H. SRL primindu-se iniţial o filă cec şi apoi bilete ordin. Primele două transporturi au ajuns în Bacău în depozitul din curtea fostei A., iar celelalte trei în Bucureşti.
Întrucât în data de 07 aprilie 2008, plata nu a fost efectuată, reprezentantul părţii vătămate a făcut verificări identificând locul unde fusese livrată marfa în Bucureşti, în fapt un depozit care aparţinea numitului B.C., care cumpărase de la numitul L.T. cherestea la un preţ mult mai mic decât cel cu care îl vânduse el.
Faptul că inculpatul R.V. a emis instrumentele de creditare, in sensul că le-a completat şi le-a înmânat reprezentanţilor părţii vătămate, rezulta şi din raportul de constatare din 06 februarie 2012 şi raportul din 19 martie 2012, conform cărora scrisul de completare al biletelor la ordin emise în data de 20 martie 2008, de 24 martie 2008, de 28 martie 2008 si de 01 aprilie 2008, filei C.E.C., al facturii din 24 martie 2008, chitanţei din 24 martie 2008, aparţine acestuia; de asemenea menţiunile de pe avizul de însoţire din 24 martie 2008 şi de pe factura din 20 martie 2008 .se transporta cu auto, respectiv .se achita, cu fila cec aparţinând aceluiaşi inculpat.
În timpul cercetărilor, au fost identificate alte 10 părţi vătămate toate prejudiciate într-un mod similar celui de mai sus, ca urmare a desfăşurării unor relaţii comerciale cu SC T.H. SRL.
La data de 06 mai 2008, numitul A.E.G., în calitate de administrator la SC E.P. SRL Ploieşti, a solicitat cercetarea reprezentanţilor lui SC T.H. SRL pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune şi cauzarea unui prejudiciu în cuantum de 14.208,6 lei.
La data de 16 mai 2008 la I.P.J Bacău - S.I.F a fost înregistrată sesizarea lui SC R.O.L. SRL din Deva, împotriva reprezentanţilor lui SC T.H. SRL pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune şi cauzarea unui prejudiciu de 43.587,39 lei.
Conform sesizării şi declaraţiei numitului G.I., administrator al părţii vătămate, în luna aprilie 2008 a fost contactat de o persoană care s-a recomandat ca fiind numitul L.T., reprezentant al SC T.H. SRL. In baza unei comenzi subscrise de acesta şi trimise prin fax, a livrat marfa în valoare de 43.587,39 lei. Marfa a fost transportată de numitul D.D. în Bucureşti, iar plata s-a făcut cu fila C.E.C., care nu a fost onorată la scadenţă pentru lipsă totală disponibil în cont, trăgător în interdicţie bancară, filă cec anulată.
După prima livrare, reprezentantul părţii vătămate susţine că a mai fost contactat de numitul L.T. pentru o altă livrare, dar a refuzat să onoreze o a doua comandă. După 30 de zile, a introdus la plată fila cec care nu a putut fi onorată pentru lipsă totală disponibil în cont şi atunci a încercat fără succes contactarea telefonică a reprezentantului SC T.H. SRL.
Conform declaraţiei numitului D.D., marfa a fost livrată în Bucureşti la Metro M. reprezentantului SC T.H. SRL, un bărbat de aproximativ 50 de ani cu părul grizonat şi început de chelie de la care a primit o filă cec.
Rezultă din rapoartele de constatare menţionate la pct. 1. a că fila cec a fost completată de inculpatul R.V.
La data de 22 mai 2008 la I.P.J Bacău, a fost înregistrată sesizarea lui SC S.M.I. SRL din Bucureşti împotriva reprezentanţilor lui SC T.H. SRL, numiţii I.N., C.M., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune şi cauzarea unui prejudiciu de 38.096,04 lei.
Din cuprinsul sesizării, rezultă că în data de 20 martie 2008, după discuţii telefonice cu o persoană care s-a recomandat ca fiind directorul tehnic al lui SC T.H. SRL, numitul C.M., s-a primit o comandă prin fax pentru produse în valoare de 38.096,04 lei. O parte din marfă a fost livrată prin curier rapid C.A.R.G.U.S., iar restul de marfă şi actele (factură, aviz) au fost trimise prin numitul B.S. în data de 24 martie 2008. Plata a fost făcută cu fila C.E.C., care a fost refuzat la plată pentru lipsă totală disponibil cont, trăgător aflat în interdicţie bancară.
În data de 23 mai 2008, SC R.I.C. SRL din Bucureşti a solicitat cercetarea reprezentanţilor lui SC T.H. SRL, numiţii C.F., I.N., L.T., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune şi cauzarea unui prejudiciu de 39.744,10 lei.
Din cuprinsul sesizării, rezultă că în luna martie 2008, partea vătămată a fost contactată telefonic de o persoană care s-a recomandat I.N., director general al SC T.H. SRL şi care intenţiona să achiziţioneze produse. După ce reprezentantul de la Bacău al societăţii vânzătoare a discutat cu directorul lui SC T.H. SRL, în data de 12 martie 2008, s-a primit o comandă prin fax şi s-a livrat marfă în valoare de 39.744,10 lei. Plata s-a făcut cu fila C.E.C. care ulterior a fost refuzată la plată pentru lipsa totală disponibil în cont şi lipsă de mandat semnatar.
SC N. SRL din Bistriţa Năsăud a solicitat, în data de 16 iunie 2008, cercetarea lui C.N., director al SC T.H. SRL, pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi fals privind identitate, motivat de faptul că a livrat marfa în valoare de 10.109,29 lei, iar fila cec emisă ca instrument de plată nu a fost onorată. Conform declaraţiei reprezentantului părţii vătămate, numitul N.C.H., în data de 12 mai 2008 a fost contactat de o persoană care s-a recomandat C.N., directorul lui SC T.H. SRL, care dorea să achiziţioneze produse. La data de 30 mai 2008 s-a întâlnit cu numitul C.N., care după ce a semnat şi stampilat contractul, i-a înmânat fila C.E.C., pe care a şi completat-o, intrând apoi în posesia mărfii în valoare de 10,109,29 lei. Fila C.E.C. a fost refuzată la plată pentru lipsa disponibil, trăgător în interdicţie bancară, fila cec anulată.
În data de 31 iulie 2009, SC N.A.I. SRL din Bucureşti a formulat plângere penală împotriva lui C.F., reprezentant al SC T.H. SRL pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune şi cauzarea unui prejudiciu de 43.911 lei.
Din declaraţia numitului I.V., reprezentant al părţii vătămate, rezultă că în cursul lunii iunie 2008, a primit prin fax comandă de la SC T.H. SRL, SC P.U. SRL Galaţi ş.a. în baza acestor comenzi a livrat marfa în valoare de 42.649,89 lei către SC P.U. SRL Galaţi la un depozit, unde a fost preluată de numitul C.N. Ulterior a livrat marfa în valoare de 43.911 lei câtre SC T.H. SRL, marfa fiind livrată în acelaşi loc şi aceleiaşi persoane, numitului C.N., plata fiind făcută cu filă C.E.C.;
În data de 06 octombrie 2008, SC S. SRL din Galaţi a sesizat organele competente faptul că SC T.H. SRL, prin numitul B.G., a achiziţionat marfă în valoare de 34.077,79 lei, iar fila C.E.C., emisă ca plată a fost refuzată la plată pentru lipsă totală disponibil.
S.C. Dolphin International Impex S.R.L a fost prejudiciată în urma unor relaţiilor comerciale desfăşurate cu SC T.H. SRL cu suma de 29.743,46 lei.
În data de 13 mai 2008, reprezentantul lui SC P.H. SA Vâlcea a formulat plângere la I.P.J Constanta - S.I.F împotriva lui SC T.H. SRL, administrată de numitul C.F. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
În data de 10 martie 2008 SC R. SRL Braşov a primit de asemenea prin fax o comandă de la SC T.H. SRL în baza căreia a livrat marfă în valoare de 39.045,16 lei, plata efectuându-se cu fila C.E.C., care a fost refuzată la plată pentru lipsă totală disponibil în cont.
S-a reţinut că situaţia de fapt este dovedită de declaraţia inculpaţilor de recunoaştere în totalitate a învinuirilor ce li se aduc, din cadrul judecăţii, dar şi prin toate mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale.
S-a reţinut că în drept, fapta inculpatului R.V. care, în perioada martie-iunie 2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi prezentându-se sub o identitate falsă (aşa-zis reprezentant al SC T.H. SRL) a emis 12 file cec şi 5 bilete la ordin nevalide, ca modalitate de plată a bunurilor achiziţionate de la reprezentanţii a 11 părţi vătămate, deşi ştia că SC T.H. SRL nu are disponibil în cont, inducând astfel în eroare 11 părţi vătămate atât la momentul contractării cât şi la momentul executării în scopul obţinerii de foloase materiale şi creând astfel o pagubă totală de peste 200.000 lei, constituie elementele infracţiunii de înşelăciune în convenţii prin folosire de mijloace frauduloase, în formă continuată, cu consecinţe deosebit de grave, infracţiune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Mijloacele frauduloase prin care se realizează latura obiectivă a infracţiunii de înşelăciune în convenţii sunt calitatea mincinoasă şi instrumentele de creditare nevalide. Inducerea şi menţinerea stării de amăgire reprezentanţilor părţii vătămate a fost posibilă tocmai pentru s-au emis aceste file cec şi pentru că s-au completat bilete la ordin. Faptul că inculpatul R.V., persoană neautorizată, a completat file cec semnate de titular dar obţinute fraudulos cu menţiuni nereale fără să existe acoperirea necesară nu întruneşte elementele infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. şi nici cele ale infracţiunii prev. de art. 282 C. pen.
În aceiaşi măsură, completarea biletului la ordin nu întruneşte elemente infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. Biletul la ordin este un instrument de creditare şi totodată un înscris sub semnătură privată care atestă menţiuni privind contul bancă plătitoare, suma datorată, toate de natură a convinge asupra seriozităţii şi posibilităţii de plată ale făptuitorului.
În ceea ce priveşte infracţiunea de fals privind identitatea în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni sub aspectul laturii obiective, întrucât pentru reţinerea acestei infracţiuni se impune a se constata că prezentarea sub o identitate falsă a avut loc în scopul inducerii sau menţinerii în eroare a unui organ sau a unei instituţii de stat ori din cele prev. de art. 145 C. pen., nu şi faţă de persoane de drept privat.
La realizarea procesului de individualizare a pedepsei ce s-au aplicat inculpaţilor au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege (de la 3 ani la 15 ani, reduse cu o treime conform art. 3201C. proc. pen. - 2 ani la 10 ani), circumstanţele de fapt şi modul concret de comitere a acestora, cuantumul ridicat al prejudiciului provocat părţilor civile, numărul mare al părţilor civile induse în eroare şi prejudiciate, precum şi circumstanţele vizând persoana inculpaţilor, aceştia săvârşind infracţiunile în stare de recidivă postexecutorie.
Astfel, faţă de inculpatul R.V. s-a reţinut starea de recidivă postexecutorie, întrucât faptele au fost săvârşite după împlinirea termenului de liberare condiţionată. Potrivit menţiunilor din cazierul acestuia la data de 09 septembrie 2005 inculpatul a fost liberat condiţionat cu un rest de pedeapsa de 581 zile, toate infracţiunile pentru care fusese condamnat definitiv cu pedepse mai mari de 6 luni, fiind săvârşite cu intenţie.
Recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana inculpatului, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
S-a aplicat inculpaţilor câte o pedeapsă principală cu închisoarea, în limitele legale reduse cu o 1/3 după aplicarea art. 3201 alin. (1), (4) şi (7) C. proc. pen., în regim de executare şi ca pedeapsă complementară, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 teza a-II-a şi lit. b), c) C. pen., apreciindu-se că pedepsele aplicate, cu privare de libertate conform art. 57 C. pen., în condiţiile prevăzute art. 3201C. proc. pen., sunt - atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modului de executare - apte să asigure cerinţele prevăzute de art. 52 C. pen. privind scopul şi finalităţile pedepsei, acelea de măsură reală de constrângere, de reeducare a inculpaţilor şi de prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de către aceştia, inculpaţii nefiind la primul contact cu legea penală, ambii săvârşind faptele în stare de recidivă postexecutorie, şi în formă continuată, provocând părţilor vătămate/civile un prejudiciu considerabil - 741,775,63 lei - considerat de lege ca şi consecinţe deosebit de grave, astfel singura modalitate de executare a pedepsei rămâne totuşi prin privare de libertate şi numai în acest mod pedeapsa îşi va realiza scopul educativ.
Referitor la pedeapsa complementara şi accesorie, instanţa s-a raportat la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, la Protocoalele Adiţionale şi la jurisprudenţa C.E.D.O. în materie (ex. cauzele Hirst c. Marii Britanii, Sabău şi Pîrcălab c. României ş.a.) care în conformitate cu art. 2 alin. (2) şi la art. 20 din Constituţie fac parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenţiei de către România prin Legea nr. 30/1994, dar şi la Decizia nr. 74/2007 pronunţată de Secţiile Unite ale înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea recursului în interesul legii.
S-a apreciat că nu se justifică şi interzicerea dreptului de a alege, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., nefiind proporţională faţă de scopul limitării acestui drept. Restrângerea exerciţiului drepturilor şi libertăţilor poate fi dispusă doar dacă este necesară, iar o astfel de măsură trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o. O aplicare automată a pedepsei accesorii a dreptului de a vota, încalcă atât principiul proporţionalităţii cât şi art. 3 din Primul Protocol adiţional.
S-a reţinut că natura faptei săvârşite, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpaţilor, duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor electorale prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiului acestora a fost interzis pe durata executării pedepsei principale.
Sub aspectul laturii civile, referitor la sumele solicitate de către părţile civile reprezentând prejudiciul cauzat de inculpaţi prin faptele comise, având în vedere mijloacele de probă administrate în cauză, din cuprinsul cărora rezultă caracterul cert al acestuia si cuantumul, faţă de dispoziţiile art. 346 C. proc. pen. şi art. 14 C. proc. pen., dar şi principiul disponibilităţii care guvernează acţiunea civilă, a admis acţiunile civile promovate şi în baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 si urm. C. civ. au fost obligaţi în solidar inculpaţii, la plata de despăgubiri civile astfel cum au fost menţionate în dispozitiv.
În cauză a formulat apel în termen legal inculpatul R.V., nemotivat în scris şi oral, prin apărătorul desemnat din oficiu de instanţă, a arătat că sancţiunea aplicată de prima instanţă este prea aspră, în raport de recunoaşterea vinovăţiei.
Prin Decizia penală nr. 125/ A din 6 august 2013 Curtea de Apel Bacău, secţia penală, în baza art. 379, pct. 1, lit. b) C. proc. pen., a respins apelul declarat de inculpatul R.V., împotriva sentinţei penale nr. 185/ D din 30 mai 2013, ca nefondat.
S-a constatat că motivele de apel referitoare la tratamentul sancţionatoriu aplicat de prima instanţă, corespunde criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., faţă şi de criticile formulate în apel, considerând că nu se justifică diminuarea acesteia, deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute în art. 72 C. pen. se efectuează în mod plural, fără preeminenţa vreunuia din acestea.
S-a reţinut că pericolul social ridicat al infracţiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege (de la 3 ani la 15 ani), circumstanţele de fapt şi modul concret de comitere a acestora, cuantumul ridicat al prejudiciului provocat părţilor civile, dar mai ales neacoperirea acestuia nici după 5 ani, numărul mare al părţilor civile induse în eroare şi prejudiciate, precum şi circumstanţele vizând persoana inculpatului, acesta săvârşind infracţiunile în stare de recidivă postexecutorie.
S-a constatat că raportat la gravitatea faptei săvârşite, la împrejurările săvârşirii acesteia şi persoana inculpatului, pedeapsa aplicată de către prima instanţă este temeinic stabilită şi corespunde tuturor acestor criterii şi funcţiei de reeducare şi prevenire a pedepsei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.V., fără să depună în scris motivele de recurs.
La termenul de judecată din 13 ianuarie 2014, apărătorul recurentului inculpat a invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. si a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi reducerea pedepsei.
De asemenea, la solicitarea instanţei, apărătorul recurentului inculpat a susţinut ca nu a depus motive de recurs, întrucât iniţial a fost desemnat un alt apărător din oficiu, care datorita unor probleme de sănătate nu s-a mai putut prezenta şi la data de 7 ianuarie 2014, i-a înmânat delegaţia avocaţială pentru a se prezenta în dosar.
Examinând cauza în temeiul art. 3856alin. (1) şi (2) C. proc. pen. Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, la data de 6 august 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din Lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în speţă.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, însă, că inculpatul R.V. şi-a motivat recursul numai oral în ziua judecăţii, încălcându-se, astfel, obligaţia ce îi revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., care prevede -„Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată"
Ca urmare, faţă de această împrejurare, Înalta Curte, ţinând seama de prevederile art. 38510 alin. (2)1 C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cel reglementat de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condiţiile formale prevăzute de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
În consecinţă, Înalta Curte nu poate proceda la examinarea criticilor inculpatului R.V., nefiind respectate, aşa cum s-a arătat anterior, cerinţele formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., care condiţionează analizarea respectivelor critici de motivarea, în scris, a recursului cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse şi constatând că nu sunt incidente cazuri de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, nefondat, recursul declarat de inculpatul inculpatul R.V. împotriva Deciziei penale nr. 125/ A din 06 august 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, şi în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. şi va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.V. împotriva Deciziei penale nr. 125/ A din 06 august 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurentul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din, care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei."
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 13 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 88/2014. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 1081/2014. Penal. Pornografia infantilă... → |
|---|
