ICCJ. Decizia nr. 110/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 110/2014

Dosar nr. 5959/95/2011

Şedinţa publică din 14 ianuarie 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 196 din 15 noiembrie 2011, Tribunalul Gorj, în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.S. - domiciliul în com. Arcani, sat Câmpoieni, jud. Gorj, administrator al SC S.P.C. SRL Arcani, cetăţean român, stagiul militar satisfăcut, studii superioare economice, căsătorit, un copil minor, fără antecedente penale, la 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 81 C.pen s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata prev. de art. 82 C. pen., termenul de încercare fiind compus din cuantumul pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani, respectiv 5 ani.

S-au pus în vedere inculpatului disp. art. 83 C. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

S-au pus în vedere inculpatului disp. art. 12 din Legea nr. 241/2005.

S-a dispus anularea facturilor fiscale şi a chitanţelor aferente false ( 20 facturi fiscale precizate în rechizitoriul parchetului la pag. 2, după cum urmează: 15 facturi fiscale (din 15 ianuarie 2009; din 01 iulie 2009; din 30 iulie 2009; din 02 august 2009; din 31 august 2009; din 01 septembrie 2009; din 29 septembrie 2009; din 30 septembrie 2009; din 30 septembrie 2009; din 23 octombrie 2009; din 24 noiembrie 2009; din 03 decembrie 2009; din 16 decembrie 2009; din 18 decembrie 2009, din 18 decembrie 2009;) emise de furnizorul SC V.I. SRL Petroşani, 3 facturi fiscale (din 01 martie 2009; din 02 martie 2009; din 01 aprilie 2009) emise de SC C.D.I.A. SRL Braşov, o factură fiscală (din 30 septembrie 2009) emisă de SC O.C. SRL Bucureşti şi o factură fiscală (din 04 august 2009) emisă de SC D.M. SRL Neamţ.

S-a dispus menţinerea sechestrului asigurător asupra autoturismul aparţinând inculpatului.

A fost obligat inculpatul la 26.522 lei, reprezentând despăgubiri civile, cu dobânzile legale aferente până la data plăţii către D.G.F.P. Gorj.

A fost obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare statului.

S-a dispus comunicarea prezentei sentinţe la data rămânerii definitive a acesteia către Oficiul Registrului Comerţului Gorj.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu nr. 2464/P/2010 din 07 aprilie 2011 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C.S., pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt, s-a reţinut că învinuitul C.S. are calitatea de administrator şi asociat unic al SC S.P.C. SRL Arcani, societate comercială înfiinţată de învinuit în anul 1997 şi care are ca principal obiect de activitate „fabricarea altor articole din beton, ciment şi ipsos", cod C.A.E.N. 2369, fiind plătitoare de T.V.A. şi impozit pe profit de la data înfiinţării, din anul 1997.

La data de 27 aprilie 2010 Garda Financiară, secţia Gorj a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu cu privire la faptul că inculpatul C.S., în calitate de administrator al SC S.P.C. SRL Arcani a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii comerciale, în cursul anului 2009, un număr de 20 de facturi fiscale întocmite în fals, cu valori sub 5.000 lei, cu scopul de a se evita circuitele bancare şi de a deduce în mod fraudulos T.V.A.-ul de plată către bugetul de stat în sumă de 13.791 lei şi impozitul pe profit în sumă de 11.614 lei, solicitând efectuarea de cercetări faţă de învinuit sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005, cauza fiind înregistrată sub nr. 2646/P/2010.

La data de 20 mai 2010, A.N.A.F. - D.G.F.P. Gorj a sesizat aceleaşi aspecte cu referire la constatările efectuate de organul de control operativ, calculând un impozit pe profit suplimentar de 13.314 lei, impozit mai mare decât impozitul minim anual calculat şi achitat de agentul economic în sumă de 4.333 lei, astfel că impozitul pe profit suplimentar datorat bugetului de stat a fost stabilit la suma de 8.880 lei. Cu privire la T.V.A. de plată, echipa de inspecţie fiscală a calculat un prejudiciu de 13.791 lei în anul 2009, cauza fiind înregistrată sub nr. 3494/P/2010.

Cele două cauze au fost conexate la numărul unic 2646/P/2010.

Din cercetările efectuate în cauză a rezultat următoarea stare de fapt:

În urma verificării efectuate de către echipa de control operativ a Gărzii Financiare, secţia Gorj, în evidenţa contabilă a societăţii comercial administrate de învinuit au fost identificate un număr total de 20 facturi fiscale,după cum urmează: 15 facturi fiscale (din 15 ianuarie 2009; din 01 iulie 2009; din 30 iulie 2009; din 02 august 2009; din 31 august 2009; din 01 septembrie 2009; din 29 septembrie 2009; din 30 septembrie 2009; din 30 septembrie 2009; din 23 octombrie 2009; din 24 noiembrie 2009; din 03 decembrie 2009; din 16 decembrie 2009; din 18 decembrie 2009, din 18 decembrie 2009;) emise de furnizorul SC V.I. SRL Petroşani, 3 facturi fiscale (din 01 martie 2009; din 02 martie 2009; din 01 aprilie 2009) emise de SC C.D.I.A. SRL Braşov, o factură fiscală (din 30 septembrie 2009) emisă de SC O.C. SRL Bucureşti şi o factură fiscală (din 04 august 2009) emisă de SC D.M. SRL Neamţ, despre care au existat suspiciuni cu privire la autenticitatea acestora şi realitatea acestor „achiziţii" de mărfuri.

Procedându-se la verificarea acestor societăţi comerciale, s-a stabilit faptul că SC V.I. SRL Petroşani este o societate de tip fantomă care nu funcţionează la sediul social declarat şi nu a depus declaraţii de impozite şi taxe, fiind propusă spre a deveni contribuabil inactiv fiscal, existând mai multe sesizări penale pentru alte astfel de facturi fiscale identificate şi îi evidenţele contabile ale altor societăţi comerciale. De asemenea, s-a stabilit că C.N.P.-urile persoanelor care figurează ca delegaţi pe aceste facturi fiscale de „aprovizionare" cu materiale consumabile utilizate

În activitatea industrială (discuri diamantate, cuţite de strung, filiere, tarozi, contactori, ş.a.) sunt fictive.

Cea de-a doua societate comercială, respectiv SC C.D.I.A. SRL Braşov a avut activitatea comercială suspendată în anul 2009, în anul 2008 nu a desfăşurat nici un fel de activitate, iar capitalul social real al societăţii a fost de 200 lei, în timp ce pe facturile fiscale fictive capitalul social era de 14.500 lei. C.N.P.-ul menţionat pe facturile fiscale de aprovizionare cu materiale consumabile utilizate în activitatea industrială (discuri diamantate, contactori, bronz laminat, ş.a.) ca fiind al delegatului furnizorului este fictiv.

Cu privire la factura fiscală emisă în numele SC O.C. SRL Bucureşti s-a constatat că această societate comercială a desfăşurat în anul 2008 activităţi de interpretare artistică, respectiv organizarea de spectacole, acest lucru fiind vizibil şi facil de verificat doar accesând pagina de internet a acestui agent economic, conform anexei nr. 9 a actului de control. C.N.P.-ul menţionat în factura fiscală de aprovizionare cu rulmenţi industriali este de asemenea fictiv, iar capitalul social real al societăţii a fost de 190.000 lei, în timp ce pe factura fiscală fictivă capitalul social era de 21.000 lei.

Cu privire la factura fiscală emisă în numele SC D.M. SRL Neamţ s-a constatat că această societate comercială nu a avut relaţii comerciale cu societatea comercială administrată de învinuit. Din nota explicativă dată de administratorul acestui agent economic a rezultat că nu-l cunoaşte pe învinuit şi că societatea are un alt cont bancar decât cel înscris pe facturi, are alt capital social şi nu cunoaşte numele delegatului înscris pe acest document fiscal cu regim special.

Prin înregistrarea acestor facturi fiscale în evidenţa contabilă a societăţii comerciale administrate de învinuit, acesta a folosit aceste formulare cu regim special ca suport al înregistrării de cheltuieli cu marfa deductibile fiscal, având ca influenţă diminuarea profitului impozabil întrucât tranzacţiile menţionate în cuprinsul acestor facturi fiscale nu au avut loc în realitate. Prejudiciul calculat de echipa de inspecţie fiscală cu titlul de impozit pe profit a fost de 8.880 lei, deoarece din impozitul pe profit calculat de echipa de control operativ de 13.791 lei s-a scăzut suma de 4.333 lei plătită de învinuit cu titlu de impozit minim anual.

De asemenea, prin înregistrarea în evidenţele contabile a acestor facturi fiscale false ce atestă operaţiuni fictive de achiziţie de mărfuri, aceste formulare au constituit suport al deducerii T.V.A., prejudiciindu-se bugetul de stat cu suma de 13.790 lei T.V.A. de plată dedus ilegal, prejudiciul total adus bugetului de stat fiind de 26.522 lei.

Fictivitatea tranzacţiilor a fost probată şi de faptul că toate aceste facturi fiscale au fost întocmite sub pragul minim de 5.000 lei/zilnic şi decontate exclusiv în numerar, pe baza unor chitanţe fiscale, evitându-se circuitele bancare întrucât acestea nu pot opera în cazul unor societăţi comerciale inexistente sau de tip fantomă cum este cazul celor trei societăţi comerciale arătate mai sus.

În cauză a fost efectuată o expertiză grafoscopică ce a concluzionat, prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 12 iunie 2010, că scrisul de completare de pe toate cele 20 de facturi fiscale a fost executat de aceeaşi persoană, aspect care coroborat cu celelalte mijloace de probă este de natură a confirma faptul că învinuitul a avut cunoştinţă despre fictivitatea acestor formulare fiscale cu regim special, întrucât este imposibil ca în cazul celor 4 societăţi comerciale total diferite, din patru zone geografice distincte ale ţării, reprezentate fictiv de un număr de 4 delegaţi diferiţi ca nume şi C.N.P., toate cele 20 de facturi fiscale să fie scrise de un singur scriptor.

Fiind audiat, inculpatul C.S. a declarat că tranzacţiile comerciale au fost reale şi că el nu a avut cunoştinţă despre faptul că facturile fiscale au fost false, sau că furnizorii menţionaţi în cuprinsul lor erau agenţi economici de tip fantomă sau cu un alt obiect de activitate, însă nu a putut preciza numele persoanelor care i-au vândut efectiv marfa sau să precizeze alte detalii despre aceştia, limitându-se la a declara vag şi neargumentat că aceşti delegaţi i-au vândut mărfurile, iar învinuitul le-a achitat personal sume de bani, în numerar, de aproximativ 5.000 lei zilnic, valoarea totală a sumelor achitate de învinuit către cei patru delegaţi fiind de 86.376,60 lei. învinuitul a mai precizat că nu-şi poate explica motivul pentru care toate cele 20 de facturi fiscale sunt scrise de aceiaşi persoană.

Susţinerile inculpatului nu au putut fi reţinute, pentru următoarele considerente:

- cele patru societăţi comerciale furnizoare fie au comportament de tip fantomă, fie au alt obiect de activitate, gen programe artistice sau organizări de spectacole şi în mod firesc nu au comercializat către învinuit mărfuri industriale cum ar fi discuri diamantate, filiere, scule, etc;

- facturile fiscale emise în numele acestor societăţi comerciale sunt false, capitalul social înscris în antetul lor fiind diferit faţă de capitalurile sociale reale ale acestor societăţi, iar numele şi C.N.P. - urile delegaţilor sunt fictive;

- scrisul de completare a tuturor facturilor fiscale deşi emise fictiv de patru societăţi comerciale din patru zone geografice diferite, Petroşani, Braşov, Bucureşti, Neamţ, aparţine unui scriptor unic, în condiţiile în care învinuitul a declarat că delegaţii acestor furnizori au fost persoane distincte,

- toate facturile fiscale au fost emise sub pragul de 5.000 lei, toate decontate în numerar evitându-se circuitele bancare tocmai datorită faptului că trei societăţi comerciale nu deţineau conturi bancare, fiind de tip fantomă, iar cea de-a patra era străină de operaţiunile respective,

- învinuitul, deşi a plătit numerar-cash suma totală de 86.376,86 lei către aceşti delegaţi, nu poate preciza cine sunt aceste persoane, menţionând -,, doar nişte porecle fără importanţă şi fără posibilitatea de a fi verificate, toate aceste argumente fiind de natură a concluziona că tranzacţiile în litigiu sunt fictive.

În cauză a fost dispusă şi efectuată o expertiză contabilă care a concluzionat că există indicii potrivit cărora tranzacţiile atestate de facturile fiscale în litigiu nu sunt operaţiuni reale, ele nederulându-se între societăţile comerciale ce figurează ca emitente şi SC S.P.C. SRL cu toate că în evidenţa contabilă a acesteia din urmă, facturile fiscale respective au fost corect înregistrate întocmindu-se chiar şi note de recepţie şi constatare de diferenţe, acesta fiind de fapt şi obiectivul urmărit de către învinuit, acela de a înregistra în contabilitate şi de a da un circuit aparent legal unor documente false, care să justifice cheltuieli fictive în vederea deducerii impozitului pe profit şi a T.V.A.-ului de plată.

Expertul contabil a concluzionat că dacă SC S.P.C. SRL Arcani a înregistrat facturile fiscale aflate în litigiu în scopul sustragerii de la plată a impozitului pe profit datorat şi a T.V.A. datorată prin diminuarea bazei impozabile atunci se consideră că tranzacţia referitoare la vânzarea-cumpărarea respectivelor mărfurilor nu a fost efectiv realizate deoarece nu a avut loc transmiterea dreptului de proprietate de la vânzător li cumpărător, neexistând o livrare de bunuri pentru vânzător sau o achiziţie de bunuri pentru cumpărător, tranzacţiile fiind considerate fictive, prejudiciul total adus bugetului de stat fiind de 26.522 lei.

Atât învinuitul cât şi D.G.F.P. Gorj nu au avut de făcut obiecţiuni cu privire la conţinutul şi concluziile expertizei contabile.

Conform întreg probatoriului administrat în cauză, scopul înregistrării acestor facturi fiscale fictive în evidenta contabilă a fost acela de a da o provenienţă aparent legală unor mărfuri provenite din alte destinaţii şi de a genera în mod artificial cheltuieli deductibile fiscal şi T.V.A. deductibil, operaţiuni ce au avut ca efect diminuarea profitului impozabil şi a T.V.A.-ului de plată către bugetul de stat, cauzând în acest mod un prejudiciu total de 26.522 lei, nerecuperat până la finalizarea cercetărilor.

Din procesul-verbal întocmit la data de 09 iunie 2010 de către organele de poliţie, precum şi din adresa din 29 octombrie 2010 emisă de către D.E.P.A.B.D.E.P. - Biroul Judeţean Gorj privind stabilirea veridicităţii codurilor numerice personale şi a actelor de identitate asociate cu numele delegaţilor din cele 20 de facturi fiscale în litigiu a rezultat că C.N.P., G.M., cu C.I. sau B.I., G.M., cu C.I. sau B.I., C.D., cu C.I. sau B.I. - P.C., D.R. cu C.I. sau B.I., P.L., cu C.I. sau B.I., C.M., cu C.I. sau B.I., nu există, având eronată cifra de control în cuprinsul codului numeric personal şi respectiv seriile actelor de identitate nu au fost atribuite acestor persoane.

S-a stabilit că buletinul de identitate a aparţinut până în anul 2005 persoanei S.I. din oraş Jimbolia, jud. Timiş, însă în anul 2009 când acest act de identitate apare menţionat în cuprinsul facturii fiscale emise de SC C.D. SRL Săcele către SC S.P.C. SRL Arcani, nu mai figura atribuit vreunei persoane.

De asemenea, buletinul de identitate aparţine numitei M.L., cetăţean român stabilit în Israel din anul 1999, astfel că în anul 2009 când acest act de identitate apare menţionat în cuprinsul facturii fiscale emise de SC O.C. SRL Bucureşti către SC S.P.C. SRL Arcani, titularul actului de identitate era plecat în Israel.

Buletinul de identitate aparţine numitei Z.D. din com. Farcaşa, jud. Neamţ, ci nu lui P.L. aşa cum se menţionează în fals în cuprinsul facturii fiscale emise de SC D.M. SRL Piatra-Neamt către SC S.P.C. SRL Arcani.

Au fost identificate autovehiculele menţionate în cuprinsul facturilor fiscale aflate în litigiu, iar conform adresei din 22 noiembrie 2010 a S.P.C.R.P.C.I.V. Gorj sunt autoturisme, improprii transportului de mărfuri.

Au fost întocmite adrese către D.G.F.P. Hunedoara, Bucureşti, Braşov, Neamţ, rezultatul fiind următorul:

- D.G.F.P. Neamţ a comunicat faptul că factura fiscală în litigiu şi carnetul chitanţier din care face parte chitanţa nu figurează în evidenţele transmise de distribuitorul autorizat pentru judeţul Neamţ;

- D.G.F.P. Bucureşti a comunicat faptul că după data de 01 ianuarie 2007 formularele cu regim special nu s-au mai numerotat în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (5) din H.G. nr. 831/1997, iar factura fiscală din 01 iulie 2009 şi chitanţa aferentă nu se regăsesc între formularele cu regim special ridicate de reprezentantul legal al SC L.L. SRL Bucureşti înainte de 01 ianuarie 2007, fără a se proba faptul că această factură fiscală nu a fost însă ridicată ulterior acestei date de 01 ianuarie 2007;

- D.G.F.P. Braşov a comunicat faptul că după data de 01 ianuarie 2007 formularele cu regim special nu s-au mai numerotat în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (5) din H.G. nr. 831/1997într-un regim centralizat şi aflat sub controlul Imprimeriei Naţionale, utilizatorul având obligaţia ţinerii unui regim intern al formularelor la nivel de unitate.

După întocmirea de adrese către O.R.C. de pe lângă Tribunalele Bucureşti, Hunedoara, Neamţ şi Braşov, prin comisii rogatorii au fost identificaţi şi audiaţi martorii A.N., administratorul SC V.I. SRL Petroşani S.O., administratorul SC D.M. SRL Piatra-Neamţ, M.V.; asistent manager al SC O.C. SRL Bucureşti care au infirmat emiterea de facturi fiscale către societatea comercială administrată de învinuit,, arătând că nu au obiecte de activitate similare cu cel al societăţii SC S.P.C. SRL Arcani şi că nu au livrat mărfurile arătate în cuprinsul celor 20 de facturi fiscale aflate la dosarul cauzei, care sunt false.

Martorul F.l., administratorul SC C.D. SRL Săcele nu a putut fi audiat, fiind plecat în Italia de mai mult timp.

Prin adresa din 01 noiembrie 2010, D.G.F.P. Gorj - Biroul G.R.C.M.D.F.B. care a comunicat că SC S.P.C. SRL Arcani a fost plătitoare de T.V.A. si impozit pe profit în perioada supusă controlului fiscal pentru perioada ianuarie-decembrie 2009.

S-a stabilit că factura fiscală emisă de SC L.L. SRL Bucureşti a fost înregistrată în evidenţa contabilă a societăţii comercial" administrate de către învinuit şi că nu are la bază operaţiuni reale, nefăcând obiectul prezentei cauze penale şi a prejudiciului aferent acesteia.

Fapta inculpatului C.S., care în calitate de administrator al SC S.P.C. SRL Arcani, în cursul anului 2009 (ianuarie-decembrie), a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale şi care reflectă operaţiuni fictive, în modalitatea descrisă mai sus, cauzând un prejudiciu în cuantum de 26.522 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Caracterizând persoana învinuitului, s-a reţinut că acesta nu a recunoscut săvârşirea faptei, nu este cunoscut cu antecedente penale, iar prejudiciul nu a fost recuperat.

Cu privire la înscrisurile false, respectiv facturile fiscale şi chitanţele aferente, care nu reflectă operaţiuni comerciale reale, instanţa de judecată se va pronunţa cu privire la anularea acestora.

Totodată, s-a dispus disjungerea materialului de urmărire penală, în vederea continuării cercetărilor şi identificării autorilor infracţiunii de fals sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., cu privire la facturile fiscale şi chitanţele aferente în litigiu, care nu reflectă operaţiuni comerciale reale.

În cauză, s-a instituit sechestrul penal pe autoturismul, aparţinând inculpatului C.S., până la concurenţa sumei de 15.524 lei.

Aşa fiind, în baza art. 262 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., art. 38 C. proc. pen., s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului: C.S. - pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea materialului de urmărire penală şi trimiterea acestuia la I.P.J. Gorj - S.I.F., în vederea identificării autorilor infracţiunii prev. şi ped. de art. 290 C. pen.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Gorj la data de 13 aprilie 2011, sub nr. 5959/95/2011 acordându-se prim termen de judecată la data de 10 mai 2011.

Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, arătând că nu este adevărat că în cursul anului 2009 a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii SC S.P.C. SRL Arcani al cărei administrator şi asociat unic este cheltuieli care nu au avut la bază operaţiunii reale cauzând prin aceasta D.G.F.P. Gorj un prejudiciu de 26.522 lei.

Inculpatul a arătat că avut relaţii comerciale cu S.C. V.I. SRL Petroşani însă nu a avut nici un fel de probleme în derularea acestor relaţii.

A precizat că a avut relaţii comerciale şi cu SC C.D. SRL Braşov de la care a cumpărat bronz laminat în două rânduri, precum şi cu SC O. SRL Bucureşti de la care achiziţionat rulmenţi.

De asemenea, a menţionat că a avut relaţii comerciale şi cu SC D.M.A. SRL Neamţ de la care a achiziţionat şuruburi de diferite dimensiuni, însă nu îl cunoaşte pe reprezentantul societăţii care i-a făcut oferta de vânzare.

A mai precizat inculpatul că nu l-a cunoscut decât pe G.M., în calitate de reprezentant al SC V.I. SRL.

Inculpatul a arătat că, de fiecare dată când era recepţionată marfa, el era prezent, iar facturile care însoţeau marfa erau deja completate la momentul sosirii mărfii.

Inculpatul a făcut precizarea că nu înţelege de ce pe toate facturile există o scriere cu caractere ce aparţin aceleiaşi persoane.

A considerat inculpatul că furnizorii săi ar fi acţionat în complicitate, în acest fel explicându-şi de ce scrierea de pe facturile emise are caractere foarte asemănătoare.

În cauză, instanţa de fond a dispus din oficiu ascultarea tuturor reprezentanţilor societăţilor comerciale menţionate în cele 20 de facturi fiscale fictive.

În şedinţa publică din 06 septembrie 2011 a fost ascultat martorul B.V.R., care este administrator al SC O.C. SRL Bucureşti care a arătat că societatea pe care o reprezintă are ca obiect principal de activitate prestarea de activităţi artistice, însă mai desfăşoară şi activităţi în domeniul imobiliar. Pe C.S. nu l-a cunoscut, iar SC O.C. SRL nu a avut relaţii comerciale cu societatea SC S.P.C. SRL Arcani.

A mai precizat martorul că societatea pe care o reprezintă nu a comercializat niciodată ciment sau alte materiale de construcţii.

În aceeaşi şedinţă publică a fost ascultat martorul M.V., care a menţionat că la data când a declaraţia în faza de urmărire penală a fost împuternicită să reprezinte SC O.C. SRL Bucureşti.

Martora a declarat că din informaţiile obţinute de la serviciul contabilitate al firmei pe care a reprezentat-o a rezultat că între această firmă şi SC S.P.C. SRL Arcani nu au existat nici un fel de relaţii comerciale. Nu l-a cunoscut personal pe C.S. şi nu cunoaşte dacă l-ar fi cunoscut vreun salariat al firmei pe care o reprezintă.

Din verificările efectuate a rezultat că factura fiscală nu a fost înregistrată la firmă întrucât nu a avut relaţii comerciale cu SC S.P.C. SRL Arcani.

Tot la termenul din data de 06 septembrie 2011 a fost ascultat şi martorul A.N. care a arătat că în perioada 2003-2008 a fost administrator la SC V.I. SRL Petroşani. Nu l-a cunoscut pe C.S. şi nu a avut nici un fel de relaţii comerciale cu firma administrată de acesta.

E posibil ca G.M. care a fost împuternicit de sus-numitul în perioada 2005-2008 să se ocupe de relaţii comerciale cu firme din Gorj să fi încheiat contracte cu C.S.

Martorul a declarat că în anul 2009 firma administrată de el era dizolvată.

A mai arătat martorul că nu a completat sau semnat nici o factură, iar societatea nu deţinea autovehicul.

Martorul a mai arătat că nu a verificat dacă G.M., în perioada cât a fost împuternicitul societăţii, ar fi încheiat vreun contract cu vreo societate din judeţul Gorj.

Deşi martorul G.M. a fost citat în mai multe locuri indicate de organele de poliţie, ca posibile domicilii, acesta nu s-a prezentat la instanţă pentru a fi ascultat.

În şedinţa publică din 18 octombrie 2011 a fost ascultat martorul S.O., care a arătat că este administrator al SC D.M. SRL Piatra Neamţ, nu îl cunoaşte pe inculpatul C.S. şi nu a avut relaţii comerciale cu SC S.P.C. SRL Arcani.

A mai arătat că nu a semnat nici o factură pentru această societate, iar ştampila societăţii pe care o reprezintă a fost falsificată în mod grosolan.

A mai arătat că obiectul de activitate al societăţii sale este producerea de cravate şi papioane şi nu a avut niciodată relaţii comerciale cu SC V. SRL reprezentată de G.M.

Martorul nu îşi poate explica cine a emis facturile pe numele său, întrucât nu a desemnat niciodată un angajat al firmei să-l reprezinte şi este imposibil ca vreun salariat al său să fi semnat acele facturi.

S-a constatat că în fapt, în sarcina inculpatului se reţine că în calitate de administrator şi asociat unic al SC S.P.C. SRL Arcani, societate înfiinţată în anul 1997, având principal obiect de activitate fabricarea altor articole din beton, ciment şi ipsos, fiind plătitoare de impozit pe profit şi T.V.A. de la data înfiinţării a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii comerciale, în cursul anului 2009, un număr de 20 de facturi fiscale întocmite în fals, cu valori sub 5.000 lei cu scopul de a se evita circuitele bancare şi de a deduce în mod fraudulos T.V.A.-ul de plată către bugetul de stat în sumă de 13.791 lei şi impozitul pe profit în sumă de 11.614 lei, solicitând efectuarea de cercetări faţă de învinuit sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cauza fiind înregistrată sub nr. 2646/P/2010.

La data de 20 mai 2010, A.N.A.F. - D.G.F.P. Gorj a sesizat aceleaşi aspecte cu referire la constatările efectuate de organul de control operativ, calculând un impozit pe profit suplimentar de 13.314 lei, impozit mai mare decât impozitul minim anual calculat şi achitat de agentul economic în sumă de 4.333 lei, astfel că impozitul pe profit suplimentar datorat bugetului de stat a fost stabilit la suma de 8.880 lei. Cu privire la T.V.A. de plată, echipa de inspecţie fiscală a calculat .un prejudiciu de 13.791 lei în anul 2009, cauza fiind înregistrată sub nr. 3494/P/2010.

Cele două cauze au fost conexate la numărul unic 2646/P/2010.

Din cercetările efectuate în cauză a rezultat următoarea stare de fapt:

În urma verificării efectuate de către echipa de control operativ a Gărzii Financiare, secţia Gorj, în evidenţa contabilă a societăţii comercial administrate de învinuit au fost identificate un număr total de 20 facturi fiscale, după cum urmează: 15 facturi fiscale (din 15 ianuarie 2009; din 01 iulie 2009; din 30 iulie 2009; din 02 august 2009; din 31 august 2009; din 01 septembrie 2009; din 29 septembrie 2009; din 30 septembrie 2009; din 30 septembrie 2009; din 23 octombrie 2009; din 24 noiembrie 2009; din 03 decembrie 2009; din 16 decembrie 2009; din 18 decembrie 2009, din 18 decembrie 2009;) emise de furnizorul SC V.I. SRL Petroşani, 3 facturi fiscale (din 01 martie 2009; din 02 martie 2009); din 01 aprilie 2009) emise de SC C.D.I.A. SRL Braşov, o factură fiscală (din 30 septembrie 2009) emisă de SC O.C. SRL Bucureşti şi o factură fiscală (din 04 august 2009) emisă de SC D.M. SRL Neamţ, despre care au existat suspiciuni cu privire la autenticitatea acestora şi realitatea acestor „achiziţii" de mărfuri.

Procedându-se la verificarea acestor societăţi comerciale, s-a stabilit faptul că SC V.I. SRL Petroşani este o societate de tip fantomă care nu funcţionează la sediul social declarat şi nu a depus declaraţii de impozite şi taxe fiind propusă spre a deveni contribuabil inactiv fiscal, existând mai multe sesizări penale pentru alte astfel de facturi fiscale identificate şi îi evidenţele contabile ale altor societăţi comerciale. De asemenea, s-a stabilit că C.N.P.-urile persoanelor care figurează ca delegaţi pe aceste facturi fiscale de „aprovizionare" cu materiale consumabile utilizate în activitatea industrială (discuri diamantate, cuţite de strung, filiere, tarozi, contactori, ş.a.) sunt fictive.

Cu privire la factura fiscală emisă în numele SC O.C. SRL Bucureşti, s-a constatat că această societate comercială a desfăşurat în anul 2008 activităţi de interpretare artistică, respectiv organizarea de spectacole, acest lucru fiind vizibil şi facil de verificat doar accesând pagina de internet a acestui agent economic, conform anexei nr. 9 a actului de control. C.N.P.-ul menţionat în factura fiscală de aprovizionare cu rulmenţi industriali este de asemenea fictiv, iar capitalul social real al societăţii a fost de 190.000 lei, în timp ce pe factura fiscală fictivă capitalul social era de 21.000 lei.

Cu privire la factura fiscală emisă în numele SC D.M. SRL Neamţ, s-a constatat că această societate comercială nu a avut relaţii comerciale cu societatea comercială administrată de inculpat. Din nota explicativă dată de administratorul acestui agent economic a rezultat că nu-l cunoaşte pe învinuit şi că societatea are un alt cont bancar decât cel înscris pe facturi, are alt capital social şi nu cunoaşte numele delegatului înscris pe acest document fiscal cu regim special.

Prin înregistrarea acestor facturi fiscale în evidenţa contabilă a societăţii comerciale administrate de inculpat, acesta a folosit aceste formulare cu regim special ca suport al înregistrării de cheltuieli cu marfa deductibile fiscal, având ca influenţă diminuarea profitului impozabil întrucât tranzacţiile menţionate în cuprinsul acestor facturi fiscale nu au avut loc în realitate. Prejudiciul calculat de echipa de inspecţie fiscală cu titlul de impozit pe profit a fost de 8.880 lei, deoarece din impozitul pe profit calculat de echipa de control operativ de 13.791 lei s-a scăzut suma de 4.333 lei plătită de învinuit cu titlu de impozit minim anual.

Scopul înregistrării în evidenţa contabilă a celor 20 de facturi fiscale întocmite în fals având valori sub 5.000 de lei a fost acela de a se evita circuitele bancare şi de a deduce în mod fraudulos T.V.A-ul de plată către bugetul de stat în sumă de 13.791 lei şi impozitul pe profit în sumă de 11.614 lei.

În timpul urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize contabile care a stabilit că cele 20 de facturi fiscale pentru care există indicii că ar fi fictive evidenţiate în anexele actelor de control efectuate de Garda Financiară Gorj şi D.G.F.P. Gorj sunt înregistrate în evidenţele contabile ale SC S.P.C. SRL Arcani. 15 facturi fiscale sunt emise de SC V.I. SRL Petroşani, 3 facturi fiscale sunt emise de SC C.D. SRL Braşov o factură este emisă de SC O.C. SRL Bucureşti şi una este emisă de SC D.M. SRL Piatra-Neamţ.

Pentru aceste facturi s-au întocmit note de recepţie şi constatare de diferenţe şi fac referire la achiziţia de mărfuri reprezentând materiale utilizate activitatea industrială.

Din jurnalele de cumpărări de vânzări şi din situaţia cantitativ valorică a stocurilor de mărfuri, expertiza a constatat că o mare parte din mărfurile achiziţionate de la cele 4 societăţi au fost valorificate de către SC S.P.C. SRL Arcani către diverşi agenţi economici şi unităţi cu care societatea are relaţii comerciale, iar cealaltă parte se află în stoc.

Plăţile facturilor respective au fost făcute în numerar cu chitanţă la casieria societăţii.

Cele 20 de facturi fiscale evidenţiate în anexele actelor de control întocmite de Garda Financiară Gorj şi D.G.F.P. Gorj şi înregistrate în evidenţele contabile ale SC S.P.C. SRL Arcani îndeplinesc condiţiile pentru a fi luate în calcul ca document justificativ şi anume: au însoţit marfa în timpul transportului de la furnizor la cumpărător; au înscrisă data la care au fost livrate bunurile; s-au întocmit de unitatea furnizoare în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare cuprinzând anumite referinţe privind emitentul şi clientul (felul mărfii, cantitate, valoare totală şi valoare T.V.A.).

Expertul a concluzionat că prin înregistrarea acestor facturi fictive inculpatul a urmărit sustragerea de la plata impozitului pe profit şi a T.V.A. datorate prin diminuarea bazei impozabile cauzând bugetului statului un prejudiciu total de 26.522 lei.

În cauză s-a mai dispus efectuarea unui constatări tehnico-ştiinţifice grafoscopice, din concluziile căreia rezultă că scrisul de completare al celor 20 de facturi mai sus menţionate a fost executat de aceeaşi persoană.

Cu privire la infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. s-a disjuns materialul de urmărire penală în vederea continuării cercetărilor şi identificării autorilor infracţiunii de fals sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen.

În acest sens, apărarea inculpatului invocată în mod constant şi ridicată chiar şi la ultimul termen de judecată prin care se arată că facturile în discuţie şi chitanţele aferente ar fi fost completate de G.M. nu are nici un temei, întrucât în cauza de faţă inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin urmare nu s-a reţinut în sarcina inculpatului infracţiunea prev. de art. 290 C. pen., faptă cu privire la care organele de urmărire penală vor face în continuare cercetări pentru identificarea autorilor acestei fapte.

În tot cursul procesului penal inculpatul a susţinut că tranzacţiile comerciale au fost reale şi nu a avut cunoştinţă că facturile fiscale au fost false sau că furnizorii erau agenţii economici de tip fantomă sau având obiecte de activitate ce nu au nimic în comun cu activitatea prestată de societatea sa.

Inculpatul nu a putut menţiona numele persoanelor care i-au vândut efectiv marfa sau să arate detalii cu privire la aceste persoane arătând că aceşti delegaţi i-au vândut mărfurile iar el le-a achitat în numerar sume de aproximativ 5.000 lei zilnic, valoarea totală a sumelor achitate de către inculpat către cei 4 delegaţi fiind de 86.376,60 lei.

Aşa cum am arătat mai sus inculpatul nu a putut arăta motivul pentru care cele 20 de facturi fiscale sunt scrise de aceeaşi persoană aspect care este evident şi a fost confirmat prin constatarea tehnico-ştiinţifîcă efectuată în cauză.

Apărările inculpatului au fost înlăturate, pentru următoarele considerente:

- învinuitul, deşi a plătit numerar-cash suma totală de 86.376,86 lei către aceşti delegaţi, nu poate preciza cine sunt aceste persoane, menţionând doar nişte porecle fără importanţă şi fără posibilitatea de a fi verificate, toate aceste argumente fiind de natură a concluziona că tranzacţiile în litigiu sunt fictive.

Aceste aspecte au fost confirmate pe deplin în timpul cercetării judecătoreşti, prin ascultarea reprezentanţilor societăţilor comerciale cu care inculpatul pretinde că a avut relaţii comerciale, care au arătat că nu au avut niciodată relaţii comerciale cu societatea aparţinând inculpatului, că nu-l cunosc pe acesta şi au alte obiecte de activitate.

Din verificările efectuate la aceste societăţii comerciale au rezultat următoarele:

SC V.I. SRL Petroşani este o societate de tip fantomă care nu funcţionează la sediul social declarat şi nu a depus declaraţii de impozite şi taxe fiind propusă spre a deveni contribuabil inactiv fiscal, existând mai multe sesizări penale pentru alte astfel de facturi fiscale identificate şi îi evidenţele contabile ale altor societăţi comerciale. De asemenea s-a stabilit că C.N.P.-urile persoanelor care figurează ca delegaţi pe aceste facturi fiscale de „aprovizionare" cu materiale consumabile utilizate în activitatea industrială (discuri diamantate, cuţite de strung, filiere, tarozi, contactori, ş.a.) sunt fictive.

SC C.D.I.A. SRL Braşov a avut activitatea comercială suspendată în anul 2009, în anul 2008 nu a desfăşurat nici un fel de activitate, iar capitalul social real al societăţii a fost de 200 lei, în timp ce pe facturile fiscale fictive capitalul social era de 14.500 lei. C.N.P.-ul menţionat pe facturile fiscale de aprovizionare cu materiale consumabile utilizate în activitatea industrială (discuri diamantate, contactori, bronz laminat, ş.a.) ca fiind al delegatului furnizorului este fictiv.

SC O.C. SRL Bucureşti a desfăşurat în anul 2008 activităţi de interpretare artistică, respectiv organizarea de spectacole, acest lucru fiind vizibil şi facil de verificat doar accesând pagina de internet a acestui agent economic, conform anexei nr. 9 a actului de control. C.N.P.-ul menţionat în factura fiscală de aprovizionare cu rulmenţi industriali este de asemenea fictiv, iar capitalul social real al societăţii a fost de 190.000 lei, în timp ce pe factura fiscală fictivă capitalul social era de 21.000 lei.

SC D.M. SRL Neamţ nu a avut relaţii comerciale cu societatea comercială administrată de învinuit. Din nota explicativă dată de administratorul acestui agent economic a rezultat că nu-l cunoaşte pe învinuit şi că societatea are un alt cont bancar decât cel înscris pe facturi, are alt capital social şi nu cunoaşte numele delegatului înscris pe acest document fiscal cu regim special.

Prin înregistrarea acestor facturi fiscale în evidenţa contabilă a societăţii administrate de inculpat s-au folosit formulare cu regim special ca suport al înregistrării de cheltuieli cu marfă şi deductibile fiscal, având drept consecinţă diminuarea profitului impozabil deoarece tranzacţiile menţionate în aceste facturi fiscale nu au avut loc în realitate.

Prejudiciul calculat de către echipa de inspecţie fiscală a fost de 8.880 lei, întrucât din impozitul pe profit calculat de echipa de control operativ de 13.791 lei s-a scăzut suma de 4.333 lei ce a fost plătită de inculpat cu titlu de impozit minim anual.

Prin înregistrarea în evidenţelor contabile a facturilor fiscale false ce atestă operaţiuni fictive de achiziţii de mărfuri a fost prejudiciat bugetul de stat cu suma de 13.791 lei ce reprezintă T.V.A. de plată dedus ilegal.

Prin urmare, prejudiciul total cauzat bugetului de stat este de 26.522 lei şi se compune din sumele de 8.880 lei reprezentând impozit pe profit; 1.021 lei majorări la impozit pe profit; 13.791 lei T.V.A. şi 2830 lei majorări la T.V.A.

Din probele administrare, atât în timpul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, a rezultat fără dubiu că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată. Deşi probele administrate în cauză au evidenţiat cu prisosinţă vinovăţia inculpatului, acesta a avut o atitudine consecvent nesinceră invocând apărări puerile de genul că facturile ar fi fost completate de aceeaşi persoană (posibil G.M.) pentru toate societăţile furnizoare în scopul de a-i crea probleme.

S-a apreciat că este lipsit de relevanţă faptul că aceste facturi ar fi fost semnate de o anume persoană, care până în prezent nu a fost descoperită şi cu privire la care s-a disjuns materialul de urmărire penală în vederea continuării cercetărilor, atât timp cât inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracţiunea prev. de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Această faptă constă în „evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive;".

Textul de lege nu precizează nimic în legătură cu persoana care s-ar face vinovată de săvârşirea unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Din probele care s-au administrat în cauză a rezultat cu prisosinţă că inculpatul a evidenţiat în actele contabile cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale.

Aceste aspecte au rezultat din toate verificările efectuate de către organele fiscale, reţinute de către organele de urmărire penală, verificări ce s-au coroborat cu declaraţiile martorilor ascultaţi în timpul cercetării judecătoreşti care au avut calitatea de administratori sau reprezentanţi ai societăţilor comerciale pe numele cărora s-au emis facturile în litigiu.

În sarcina inculpatului au fost reţinute dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. întrucât faptele au fost comise de acesta în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, specifică infracţiunii continuate.

La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere faptul că, deşi inculpatul a avut o atitudine nesinceră în timpul procesului penal, acesta nu a mai fost condamnat anterior, apreciind că modalitatea de executare ce se poate aplica inculpatului este aceea a suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate, s-a apreciat că, o pedeapsă orientată spre moderat este de natură să atingă scopurile urmărite de legiuitor pentru aceste fapte penale.

S-a dispus anularea facturilor şi chitanţelor false, respectiv a celor 20 de facturi menţionate în rechizitoriul parchetului la pag. 2, s-a dispus menţinerea sechestrului asigurător asupra autoturismului aparţinând inculpatului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul C.S., criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi pe fond, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând că nu s-a făcut dovada că mărfurile menţionate în cele 20 de facturi nu au fost efectiv primite de acesta, astfel încât lipseşte latura subiectivă a infracţiunii, respectiv aceea de a înregistra în evidenţa contabilă a societăţii cheltuieli care nu au la bază cheltuieli reale şi care reflectă operaţiuni fictive.

A mai arătat că nu se face vinovat de săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, iar operaţiunile efectuate au fost reale.

Prin Decizia penală nr. 187 din 21 mai 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.S. împotriva sentinţei penale nr. 196 din 15 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 5959/95/2011.

A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 760 lei, cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezentând onorariu apărător oficiu.

Examinând sentinţa penală apelată, prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, instanţa de apel a constatat că prima instanţă a reţinut corect starea de fapt, iar vinovăţia inculpatului este pe deplin dovedită cu probatoriile administrate pe parcursul procesului penal, respectiv facturile fiscale emise de furnizori, procesul-verbal de inspecţie fiscală de la 20 mai 2010 al D.G.F.P. Gorj, note de constatare, proces-verbal de constatare, raportul de expertiză contabilă şi de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică, alte înscrisuri, declaraţiile martorilor, dar şi declaraţiile inculpatului.

S-a constatat că, în drept, fapta inculpatului C.S. constând în aceea că, în calitate de administrator al SC S.P.C. SRL Arcani în cursul lunilor ianuarie-decembrie 2009, a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale şi care reflectă operaţiuni fictive, cauzând un prejudiciu în cuantum de 26.522 lei, realizează, sub aspect constitutiv, elementele infracţiunii în formă continuată prev.de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanţa de apel a înlăturat apărările inculpatului, reţinând că cele patru societăţi comerciale furnizoare nu au comercializat către acesta mărfuri industriale, cum ar fi discuri diamantate, filiere, scule, etc, facturile fiscale emise în numele acestora sunt false, deoarece capitalul social înscris în antetul lor este diferit faţă de capitalurile sociale reale ale acestor societăţi, iar numele şi C.N.P.-urile delegaţilor sunt fictive, scrisul de completare a tuturor facturilor fiscale, deşi emise fictive de 4 societăţi comerciale din 4 zone geografice diferite - Petroşani, Braşov, Bucureşti şi Neamţ - aparţine unui scriptor unic, astfel cum rezultă din expertiza grafoscopică întocmită în cauză, inculpatul declarând că delegaţii acestor furnizori au fost persoane distincte, toate facturile fiind emise sub pragul de 5.000 lei şi fiind decontate în numerar, evitându-se circuitele bancare, tocmai pentru că trei dintre societăţile comerciale nu deţineau conturi bancare, fiind de tip „fantomă", iar cea de-a patra era străină de operaţiunile respective.

Pe de altă parte, s-a reţinut că, deşi inculpatul a plătit numerar - cash, suma totală de 86.376,86 lei către aceşti delegaţi, nu a putut preciza cine sunt aceste persoane, astfel încât, avându-se în vedere şi aspectele susmenţionate, s-a concluzionat că tranzacţiile în litigiu sunt fictive.

Împotriva deciziei menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.S.

Prin motivele de recurs formulate de apărătorul ales al inculpatului, depuse la dosarul cauzei cu respectarea termenului legal, prevăzut de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen., s-au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12 şi pct. 17² C. proc. pen., reiterându-se solicitarea de achitare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu este îndeplinită cerinţa laturii obiective a infracţiunii şi anume aceea de a înregistra în evidenţa contabilă a societăţii cheltuieli care nu au la bază cheltuieli reale.

Analizând hotărârile pronunţate în cauză, atât sub aspectul criticilor invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat.

În prezenta cauză, se constată că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Craiova la 21 mai 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a caracterului devolutiv al recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia legiuitorului fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului doar asupra unor aspecte de drept.

Înalta Curte constată că, prin motivele de recurs formulate, inculpatul solicită achitarea, criticând situaţia de fapt, susţinând că, latura obiectivă a infracţiunii pentru care a fost condamnat nu are susţinere în probatoriul administrat, or, cazurile de casare prevăzute de art. 385¹ alin. (1) pct. 12 şi 17² C. proc. pen. - ce au în vedere situaţia în care "nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni" ori „hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii" - nu permit cenzurarea situaţiei de fapt, respectiv verificarea concordanţei dintre cele reţinute în hotărârea de condamnare şi probele administrate.

Astfel, pentru a verifica dacă inculpatul a săvârşit fapta, instanţa de recurs nu are posibilitatea de a proceda la rejudecarea cauzei, prin reaprecierea şi cenzurarea probelor, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt, ci are în vedere situaţia de fapt deja stabilită de ambele instanţe şi care, contrar susţinerilor inculpatului, conduce la concluzia că fapta săvârşită de acesta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, pentru care a fost condamnat.

Faţă de cele reţinute şi neidentificând niciuna din situaţiile care pot fi încadrate în cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.S. împotriva Deciziei penale nr. 187 din 21 mai 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.S. împotriva Deciziei penale nr. 187 din 21 mai 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 ianuarie 2014.

#Evaziune Fiscala. Spete

← ICCJ. Decizia nr. 1047/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1142/2014. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 110/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 110/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs