ICCJ. Decizia nr. 1142/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1142/2014
Dosar nr. 2109/89/2013
Şedinţa publică din 31 martie 2014
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 171 din 28 august 2013 pronunţată de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. 2109/89/2013 s-a dispus condamnarea inculpatului I.V., cu domiciliul în sat Simila, comuna Zorleni, judeţul Vaslui, actualmente deţinut în Penitenciarul Iaşi), la pedeapsa de 7 (şapte) ani de închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) şi lit. b) C. pen. pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului I.V.
În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 aprilie 2013 la zi.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., coroborate cu art. 998 şi urm. C. civ., a admis acţiunea civilă formulată în procesul penal de partea vătămată M.M.
A fost obligat inculpatul I.V. să îi achite acesteia suma de 2.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 189 C. proc. pen. şi art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul I.V. la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 150 lei reprezentând onorariu pentru apărător desemnat din oficiu pentru partea vătămată M.M. s-a stabilit a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Victima minoră M.M. este născută la data 18 februarie 1997, în localitatea Zorleni, judeţ Vaslui, este elevă în cadrul Liceului,,M.G.” din localitatea Zorleni, judeţ Vaslui, in anul şcolar 2012-2013 şi locuieşte împreună cu părinţii adoptivi în localitatea Zorleni, judeţ Vaslui.
Conform conţinutului anchetei sociale din 17 aprilie 2013 întocmită de Primăria comunei Zorleni (fila 129 dosar de urmărire penală), victima M.M. provine dintr-o familie dezorganizată, consumatori de alcool, care beneficiază doar de venitul minim garantat, conform Legii nr. 416/2001,în sumă de 231 lei lunar, fapt pentru care victima minoră lipseşte constat de la cursurile şcolare şi a repetat anul şcolar.
De asemenea, se arată faptul că victima minoră M.M. este bolnavă, având diagnosticul de deficienţă mentală uşoară, având un QI= 64-67, cu tulburare de conduită emoţională, iar conform adresei din 23 aprilie 2013 a D.G.A.S.P.C. a judeţului Vaslui (fila 131 dosar de urmărire penală), victima minoră M.M. se află în evidenţa B.E.C.C. din cadrul D.G.A.S.P.C. Vaslui, încadrată în grad de handicap uşor, conform certificatului de încadrare a copilului într-un grad de handicap din 20 martie 2013.
Profitând de aceste vulnerabilităţi ale victimei minore, inculpatul I.V. a recrutat-o pe aceasta, în vara anul 2012, în scopul exploatării sexuale.
În perioada următoare, inculpatul I.V. a contactat diferite persoane şi, de asemenea, a fost contactat de diferiţi clienţi, cărora le-a propus să întreţină raporturi sexuale cu victima minoră M.M., a negociat preţul cu clienţi şi a încasat sumele de bani, după care clienţii plecau cu victima minoră în diferite locaţii unde întreţineau raporturi sexuale.
În luna ianuarie 2013, victima minoră M.M. a încercat să iasă de sub influenţa inculpatului, refuzând să se mai întâlnească cu acesta sau cu clienţii, însă prin ameninţări violente, inculpatul a reuşit să o determine pe aceasta să continue să accepte clienţi.
În faţa instanţei de judecată, partea vătămată a arătat că îşi menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală. A precizat că inculpatul a fost cel care a găsit un client pentru prima dată şi că I.V. stabilea cât trebuie să plătească clienţii pentru întreţinerea de relaţii sexuale.
M.M. a arătat că a a fost ameninţată atât de inculpat, cât şi de prietenul acestuia B.M., fiindu-i frică. A precizat că atunci când inculpatul a spus că îi va da foc, i-a fost frică de faptul că acest lucru se va întâmpla în realitate.
Deşi partea vătămată a declarat în faţa instanţei de judecată că, pe perioada cât a fost plecată în municipiul Bârlad, nu a fost ameninţată de inculpat pentru a se întoarce să întreţină relaţii sexuale în favoarea inculpatului, Tribunalul a dat eficienţă declaraţiei dată în faza de urmărire penală, aflată la un moment mai apropiat de cel al săvârşirii faptelor.
A mai arătat şi că toţi banii obţinuţi din întreţinerea de raporturi sexuale reveneau inculpatului.
S-a arătat că declaraţia victimei minore se coroborează, în ceea ce priveşte ameninţările şi violenţele psihice şi fizice, cu conţinutul materialului obţinut în urma punerii în aplicare a autorizaţiilor în baza cărora au fost interceptate şi înregistrate convorbirile telefonice efectuate de inculpat şi victimă, astfel:
Dintre persoanele care au întreţinut raporturi sexuale cu victima minora M.M., în condiţiile sus-menţionate, a fost identificat martorul A.L.M., care a declarat că, în cursul aprilie 2013, a întreţinut raporturi sexuale cu victima M.M., după ce anterior a discutat cu inculpatul I.V.
În faţa instanţei de judecată, martorul A.L.M. a precizat că i-a plătit inculpatului I.V. suma de 30 lei pentru a întreţine un raport sexual cu M.M. şi că, în timp ce era audiat de organele de poliţie, a primit un S.M.S. din partea inculpatului.
Martorul G.D. a declarat că, în luna februarie 2013, l-a împrumutat pe inculpatul I.V. cu suma de 50 lei, sumă care nu i-a mai fost restituită şi în contul căreia inculpatul i-a propus să întrețină raporturi sexuale cu victima M.M.
În faţa instanţei de judecată, deşi a negat că s-ar fi întâlnit cu inculpatul la magazin - aspect pe care instanţa l-a înlăturat, a recunoscut că inculpatul i-a propus să întreţină relaţii sexuale cu partea vătămată în contul datoriei de 50 lei.
Inculpatul I.V. a apelat şi la serviciile unor taximetrişti pentru identificarea de clienţi dornici să întreţină raporturi sexuale cu minore, fiind identificaţi şi audiaţi în acest sens 2 martori, astfel:
- martorul A.A. (filele 55-57 dosar de urmărire penală) a declarat că, în cursul anului 2012, a fost contactat de inculpatul I.V., care i-a propus să îndrume clienţi dornici să întreţină raporturi sexuale către el.
În faţa instanţei de judecată, martorul A.A. a precizat că îşi menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală şi că inculpatul i-a solicitat să identifice clienţi în vederea întreţinerii de relaţii sexuale cu partea vătămată. A mai arătat că pentru efectuarea curselor era solicitat de cele mai multe ori de inculpat, chiar dacă urma a fi client doar partea vătămată.
- martorul S.R.A. (filele 91-92 dosar de urmărire penală) a declarat că, în perioada decembrie 2012 - ianuarie 2013, i-a transportat pe inculpatul I.V. si victima M.M. la diferite locaţii, unde victima minora urma să întreţină raporturi sexuale cu clienţii, inculpatul dându-i numărul său de telefon şi cerându-i să fie apelat în situaţia în care are clienţi dornici să întreţină raporturi sexuale cu minora.
Martorul S.A. a precizat că, din câte cunoaşte el, preţul pentru un raport sexual cu partea vătămată era de 50 lei, iar banii erau luaţi de inculpat.
A mai arătat că inculpatul i-a lăsat un număr de telefon la care avea posibilitatea de a îl contacta, în ipoteza în care găsea clienţi pentru întreţinerea de relaţii sexuale cu partea vătămată sau pentru efectuarea de curse.
Martorul C.V., audiat de organele de urmărire penală, a declarat că l-a contactat telefonic pe inculpat pentru ca el şi un prieten de-al său să întreţină relaţii sexuale cu partea vătămată. S-a stabilit telefonic ca preţul să fie de 35 de lei de persoană, inculpatul I.V. solicitând ca banii să fie daţi lui M.M. şi ca partea vătămată să fie adusă în acelaşi loc de unde a şi fost luată. A mai precizat că inculpatul l-a mai contactat pentru a îl întreba dacă nu doreşte să întreţină relaţii sexuale cu partea vătămată.
Martorul B.C., audiat de organele de urmărire penală, a arătat că, în timp ce se afla în barul aparţinând lui B.F., a fost abordat de inculpat, care l-a întrebat dacă nu doreşte o „piesă” pentru a întreţine relaţii sexuale, propunere pe care martorul a refuzat-o. După o săptămână a fost contactat de către inculpat, în acelaşi scop. I.V. i-a solicitat suma de 40 lei, iar, la ieşire, i-a solicitat să se grăbească întrucât urma a veni o altă persoană care să întreţină relaţii sexuale cu partea vătămată.
Martorul R.A., audiat de organele de urmărire penală, a arătat că, în luna iulie 2012, a fost sunat în mai multe rânduri de inculpat care l-a întrebat dacă nu doreşte să se întâlnească cu o tânără pentru a întreţine relaţii sexuale. Inculpatul i-a solicitat suma de 30 de lei, l-a condus în locul în care se afla partea vătămată şi i-a precizat că poate să îl mai contacteze dacă vrea să întreţină relaţii sexuale cu M.M.
A mai arătat că, în vara anului 2012, l-a mai contactat telefonic de 2 ori pe inculpat, care i-a oferit-o pe M. în vederea întreţinerii de relaţii sexuale contra sumei de 30 lei.
Martorii G.C.C., Ş.N. şi C.C.A. au arătat că, fiind colegi de şcoală/clasă cu partea vătămată, erau contactaţi telefonic de către inculpat care îi întreba dacă partea vătămată este la şcoală.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului I.V. de a recruta şi transporta în diferite locaţii, în scopul exploatării sexuale, pe victima minoră M.M., profitând de starea de vulnerabilitate în care aceasta se afla, determinată de starea materială precară a familiei din care aceasta provine, cât şi starea de sănătate precara, fiind diagnosticata cu „deficienţă mentală uşoară, QI=64-67, tulburare de conduita emoţională”, coroborate cu folosirea de acte de violenţă fizică şi ameninţări verbale asupra victimei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, în formă calificată, prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001.
Modalităţile de realizare în ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii de trafic de minori, în formă calificată, comisă de inculpatul I.V. au fost: recrutarea victimei M.M., constând în atragerea victimei spre a fi exploatată sexual în vedere obţinerii de profit, şi transportarea victimei, atât de la locuinţa inculpatului I.V., cât şi de la locuinţa victimei minore M.M., în diferite locaţii din municipiul Bârlad şi împrejurimi, pentru întreţinerea de raporturi sexuale cu diferiţi clienţi.
Mijloacele de realizare a modalităţilor normative prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, au fost: ameninţarea, violenţa fizică şi psihică, profitând de starea de vulnerabilitate în care victima minoră se afla, datorită atât stării materiale precare a familiei, cât şi starea de sănătate mentală precara a victimei minore M.M.
Împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă a declarat apel inculpatul I.V., solicitând reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 184 din 29 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul I.V.
S-a menţinut starea de arest a acestuia.
A obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În esenţă, instanţa de apel a reţinut că au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, reţinându-se o stare de fapt corectă şi o încadrare juridică legală.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul I.V. invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., solicitând casarea ambelor hotărâri şi achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., lipsind latura subiectivă, deoarece nu a acţionat cu intenţia de a o exploata sexual victima minoră M.M.
În subsidiar, a solicitat aplicarea legii mai favorabile.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursul prin prisma criticilor invocate cât şi din oficiu cauza, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Din actele cauzei rezultă că fapta inculpatului I.V. constă în aceea că a recrutat şi transportat victima M.M. în vederea exploatării sale sexuale, profitând de starea precară a familiei acesteia dar şi de starea de sănătate, partea vătămată fiind diagnosticată cu „deficienţă mentală uşoară şi tulburare de conduită emoţională”.
Elementul material al laturii obiective al infracţiunii de trafic de persoane s-a realizat prin două modalităţi alternative, respectiv recrutarea şi transportarea victimei în diferite locaţii din mun.Bârlad şi împrejurimi, cu obligarea acesteia de a întreţine, prin constrângere, raporturi sexuale cu diferite persoane.
Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea a fost săvârşită de inculpat cu forma de vinovăţie a intenţiei, aspect care rezultă, fără dubiu, din declaraţiile părţii vătămate care se coroborează cu declaraţiile martorilor dar şi cu celelalte probe administrate în cauză.
Victima a relatat, în mod constant, că a fost ameninţată de inculpat şi obligată să întreţină, împotriva voinţei sale raporturi sexuale în locaţiile alese de inculpatul I.V., banii fiind luaţi de către acesta.
Martorii audiaţi au arătat că inculpatul era cel care stabilea preţul şi cel care identifica persoanele care doreau să întreţină raporturi sexuale cu victima M.M. minoră la data comiterii faptelor.
Inculpatul avea cunoştinţă atât despre starea de sănătate a părţii vătămate - prin certificatul din 20 martie 2013 emis de D.G.A.S.P.C. Vaslui, victima a fost încadrată într-un grad de handicap - dar şi de vârsta acesteia, deseori întrebând martorii dacă au văzut-o la şcoală.
Ca atare, nu poate fi însuşită critica recurentului inculpat circumscrisă cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., fapta fiind săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de lege.
În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă, Înalta Curte constată că legea veche este mai favorabilă chiar dacă minimul şi maximul din legea nouă sunt mai reduse, deoarece fapta a fost săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 43 alin. (5) C. pen. potrivit cu care „(…) limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate”.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul disp. art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge recursul declarat de inculpatul I.V. împotriva Deciziei penale nr. 184 din 29 octombrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, ca fiind nefondat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată, perioada detenţiunii.
Inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.V. împotriva Deciziei penale nr. 184 din 29 octombrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 aprilie 2013 la 31 martie 2014.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat şi suma de 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată M.M., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 110/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 1146/2014. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
