ICCJ. Decizia nr. 1115/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1115/2014

Dosar nr. 1903/91/2013

Şedinţa publică din 28 martie 2014

Asupra recursurilor penale de faţă, examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 98 din 22 aprilie 2013 a Tribunalului Vrancea s-a dispus condamnarea inculpatului I.I. la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.,. la o pedeapsă de 1 an şi 10 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de efectuare de operaţiuni cu produse ştiind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deţine autorizaţie, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., respectiv ISL o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu 13 februarie 2013 şi până la zi.

Prin aceeaşi sentinţă s-a mai dispus condamnarea inculpatei C.S. la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de asociere în vederea comiterii de infracţiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., la o pedeapsă de 1 an şi 8 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de efectuare de operaţiuni cu produse ştiind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deţine autorizaţie, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., respectiv la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatei spre executare pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare. S-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. A fost obligată inculpata ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea, care a fost desemnat ca şi organ de supraveghere; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă; să desfăşoare o activitate; să nu intre în legătură cu D.G., S.C.C., S.V., S.Ş. şi V.L.C. S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., privind revocarea măsurii suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere sau al comiterii de noi infracţiuni în cursul termenului de încercare. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus revocarea arestării preventive a inculpatei, iar în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a acesteia de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 2 din 14 februarie 2013 emis de Tribunalul Vrancea, dacă nu este arestată în altă cauză. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu 13 februarie 2013 şi până la punerea în libertate.

De asemenea, prin sentinţa penală menţionată a fost condamnată inculpata D.G. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de asociere în vederea comiterii de infracţiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., respectiv la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de efectuare de operaţiuni cu produse ştiind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deţine autorizaţie, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatei spre executare pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. S-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. În baza art. 86³ C. pen., a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de încercare să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, care a fost desemnat ca şi organ de supraveghere; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă; să desfăşoare o activitate; să nu intre în legătură cu I.I., C.S., S.C.C., S.V., S.Ş. şi V.L.C. S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., privind revocarea măsurii suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere sau al comiterii de noi infracţiuni în cursul termenului de încercare. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a revocat arestarea preventivă a inculpatei, iar în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a acesteia de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 4 din 14 februarie 2013 emis de Tribunalul Vrancea, dacă nu este arestată în altă cauză. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu 13 februarie 2013 şi până la punerea în libertate.

A mai fost condamnat inculpatul S.C.C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., respectiv la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de efectuare de operaţiuni cu produse ştiind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deţine autorizaţie, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. În baza art. 86³ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. În baza art. 86³ C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea, care a fost desemnat ca şi organ de supraveghere; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă; să desfăşoare o activitate; să nu intre în legătură cu I.I., D.G., C.S., S.V., S.Ş. şi V.L.C. S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., privind revocarea măsurii suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere sau al comiterii de noi infracţiuni în cursul termenului de încercare. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a revocat arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 3 din 14 februarie 2013 emis de Tribunalul Vrancea, dacă nu este arestat în altă cauză. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu 13 februarie 2013 şi până la punerea în libertate.

Prin aceeaşi sentinţă penală a mai fost condamnat inculpatul S.V. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., respectiv la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de efectuare de operaţiuni cu produse ştiind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deţine autorizaţie, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. În baza art. 86³ C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea, care a fost desemnat ca şi organ de supraveghere; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă; să desfăşoare o activitate; să nu intre în legătură cu I.I., C.S., S.C.C., D.G., S.Ş. şi V.L.C. S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., privind revocarea măsurii suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere sau al comiterii de noi infracţiuni în cursul termenului de încercare. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a revocat arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 5 din 14 februarie 2013 emis de Tribunalul Vrancea, dacă nu este arestat în altă cauză. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu 13 februarie 2013 şi până la punerea în libertate.

În fine, a fost condamnat inculpatul S.Ş. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., respectiv la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de efectuare de operaţiuni cu produse ştiind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deţine autorizaţie, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. În baza art. 86³ C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea, care a fost desemnat ca şi organ de supraveghere; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă; să desfăşoare o activitate; să nu intre în legătură cu I.I., C.S., D.G., S.C.C., S.V. şi V.L.C. S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., privind revocarea măsurii suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere sau al comiterii de noi infracţiuni în cursul termenului de încercare. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a revocat arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 8 din 15 martie 2013 emis de Tribunalul Vrancea, dacă nu este arestat în altă cauză. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, începând cu 15 martie 2013 şi până la punerea în libertate.

A fost menţinut sechestrul asigurător instituit prin ordonanţele din 25 februarie 2013 şi 01 martie 2013 asupra bunurilor inculpaţilor I.I., C.S., D.G., S.C.C. şi S.V.

În baza art. 118 lit. b) şi e) C. pen., s-a dispus confiscarea bunurilor folosite sau dobândite de inculpaţi din infracţiuni, după cum urmează:

- de la inculpata D.G., s-a dispus confiscarea sumelor de 5.000 RON (consemnată la C.B. Focşani cu recipisa de consemnare din 01 martie 2013 şi chitanţa din 01 martie 2013) şi 18.000 RON (obţinută din vânzarea plantelor etnobotanice cu efect psihoactiv), precum şi a unui telefon S., şi a unei cartele C.;

- de la inculpata C.S., s-a dispus confiscarea unui telefon mobil N. şi a unei cartele SIM C.;

- de la inculpatul I.I., s-a dispus confiscarea unui telefon mobil G. şi a unei cartele SIM C., a unui telefon mobil N., şi a unei cartele SIM, a unui autoturism A.R., precum şi a unui autoturism F.P.;

- de la inculpatul S.C.C. s-a dispus confiscarea unui telefon N. şi a unei cartele SIM C.

De asemenea, s-a dispus confiscarea de la inculpaţii C.S., I.I., S.Ş., S.C.C. şi S.V. a sumei de 144.000 RON obţinută din vânzarea plantelor etnobotanice cu efect psihoactiv.

Totodată, s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a următoarelor cantităţi de substanţă vegetală, aflate la Camera de corpuri delicte:

- 90 pliculeţe cu fragmente vegetale;

- 58 pliculeţe "P.M.";

- 21,90 grame pulbere albă;

- 81,89 grame fragmente vegetale;

- un grinder metalic de culoare neagră ce a aparţinut inculpatei C.S.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea a 0,80 grame rezină de cannabis, aflată la Camera de corpuri delicte.

Pe de altă parte, s-a dispus restituirea către inculpata G.S., a următoarelor bunuri, ridicate în vederea confiscării:

- un telefon N.;

- un telefon N.O.

- un telefon N.6.;

- telefon C.;

- telefon B.;

- telefon M.;

- I.A.;

- aparat foto S.;

- cameră video S.;

- laptop I.

În baza art. 191 C. proc. pen., s-a dispus obligarea fiecăruia dintre inculpaţii I.I., C.S., D.G., S.C.C. şi S.V. la plata a câte 1.200 RON, iar a inculpatului S.Ş. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus disjungerea cauzei în privinţa inculpatului V.L.C. şi s-a fixat termen pentru continuarea judecăţii la data de 13 mai 2013.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 56/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Vrancea, au fost trimişi în judecată inculpaţii:

1. I.I., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.;

2. C.S., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen. şi art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

3. S.C.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 8 din Legea, nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen. şi art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

4. S.V., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen. şi art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

5. D.G., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen. şi art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

6. S.Ş., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen. şi art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

7. V.L., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen. şi art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.

Înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpaţii I.I., C.S., D.G., S.C.C., S.V. şi S.Ş. au declarat că recunosc în totalitate faptele reţinute în sarcina lor prin rechizitoriu şi au solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Inculpatul V.L.C. nu s-a prezentat la termenele fixate de instanţă, astfel că în privinţa sa s-a dispus ca judecata să se desfăşoare conform procedurii obişnuite.

În ce îi priveşte pe ceilalţi inculpaţi, Tribunalul - urmare a declaraţiilor date în sensul că au cunoştinţă de probele administrate în faza de urmărire penală, pe care şi le însuşesc - a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., constatând că faptele pentru care au fost trimişi în judecată sunt stabilite şi că există date suficiente despre inculpaţi care permit stabilirea unei pedepse.

Analizând probele existente în dosarul de urmărire penală, Tribunalul a reţinut că, în fapt, la sfârşitul anului 2011 - începutul anului 2012, inculpatul I.I., împreună cu inculpatele C.S. (concubină) şi D.G. au iniţiat şi constituit un grup infracţional în scopul efectuării de operaţiuni cu produse sau substanţe cu efecte psihoactive (plante etnobotanice).

Inculpaţii I.I. şi C.S. se aprovizionau cu substanţele a căror comercializare este interzisă în lipsa unei autorizaţii emisă în condiţiile legii, prin comenzi online de la firme din oraşul Râmnicu Sărat, judeţul Buzău precum şi de la inculpata D.G., care la rândul ei procura substanţele din oraşul Constanţa.

Astfel, inculpata D.G., în perioada amintită, cu excepţia a 6 luni în care a întrerupt legătura cu inculpata C.S. (declaraţia inculpatului S.), la un interval de 10 - 15 zile, livra inculpatei C.S. 300 plicuri cu substanţă cu efecte psihoactive, cu preţul de 5 RON/plic.

Marfa era depozitată în apartamentul închiriat de C.S. în municipiul Focşani.

La rândul lor, inculpaţii C.S. şi I.I. vindeau - personal sau prin intermediari - substanţa cumpărată, cu preţul de 20 RON/plic.

Intermediarii folosiţi pentru vânzarea substanţei erau ceilalţi inculpaţi, respectiv S.C.C., S.V., S.Ş. şi V.L.C., care au aderat la grupul infracţional iniţiat de I.I., C.S. şi D.G.

Pentru a facilita distribuirea substanţelor interzise, inculpaţii comunicau telefonic şi foloseau pentru transport în diferite puncte ale municipiului Focşani autoturismul F.P., iar pentru depozitare autoturismul A.R., aparţinând inculpaţilor I.I. şi C.S.

Autoturismul F.P. a fost cumpărat de inculpatul I.I. de la numitul I.C., cu bani rezultaţi din vânzarea substanţelor interzise de lege. Pentru acest autoturism inculpatul a achitat suma de 400 euro, fapt ce rezultă din declaraţiile inculpatului I.I. şi ale numitului I.C.

Autoturismul F.P. era condus, de regulă, de inculpatul S.Ş., iar inculpatul S.V. tranzacţiona prin telefon vânzarea substanţelor cu efect psihoactiv, împrejurare ce rezultă din declaraţia inculpatului S.C.C., declaraţiile martorilor M.A., O.C. şi din înregistrările convorbirilor telefonice aflate în volumele II, IV şi V dosar urmărire penală. Din aceste mijloace de probă rezultă şi colaborarea inculpaţilor I.I. şi C.S. cu inculpaţii S.V., S.Ş., S.C.C. şi V.C.L., care vindeau substanţele cu efect psihoactiv date de cei doi inculpaţi.

În continuarea perioadei analizate, ca urmare a monitorizării activităţii infracţionale a grupului constituit, a fost autorizată de procuror folosirea investigatorului sub acoperire cu nume de cod "A.C."

La data de 19 octombrie 2012, investigatorul sub acoperire a cumpărat de la un prieten al inculpatului I.I. 2 pliculeţe cu substanţă vegetală de culoare verde-oliv, cu suma de 50 RON. Supuse analizei de laborator, s-a constatat că substanţele din pliculeţe sunt cannabinoizi sintetici, numiţi şi desingneri cannabiboidi, ce au asupra organismului efecte asemănătoare tetrahidrocannabinolului (THC), respectiv, halucinogene, sedative şi depresive (raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 23 octombrie 2012 a Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor Constanţa.

La data de 05 februarie 2013, investigatorul a cumpărat de la inculpaţii I.I. şi C.S. un pliculeţ cu substanţe vegetale de culoare brun-verzui, pentru care a plătit 40 RON. Analiza de laborator a substanţei a pus în evidenţă JWH 122 şi JWH 210, ce fac parte din clasa cannabinoizilor sintetici, care sunt substanţe psihoactive noi (raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 19 februarie 2013).

La data de 10 februarie 2013, investigatorul sub acoperire a cumpărat de la inculpatul S.C.C. un pliculeţ cu fragmente vegetale de culoare brun-verzuie contra sumei de 40 RON. Prin acelaşi raport de constatare tehnico-ştiinţifică s-a stabilit că fragmentele vegetale conţin JWH 122 şi JWH 210, substanţe psihoactive noi.

Inculpatul I.I., la data de 20 septembrie 2012, a fost depistat în municipiul Focşani cu 16 pliculeţe cu fragmente vegetale care, în urma analizei de laborator, s-au dovedit a fi cannabiboizi sintetici UR 144 şi JWH 122, cu efecte asemănătoare tetrahidrocannabinolului (THC), respectiv halucinogene, sedative şi depresive (raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 23 octombrie 2012 al Laboratorului de Analiză şi Profil al Drogurilor Constanţa).

La data de 13 februarie 2013, în baza autorizaţiilor emise de Tribunalul Vrancea (încheierea din 12 februarie 2013), s-au descoperit:

- 100 pliculeţe transparente cu fragmente vegetale de culoare verde şi suma de 5.000 RON în apartamentul închiriat de inculpata D.G. în municipiul Focşani, str. P.;

- 13 plicuri cu o pulbere albă şi 16 plicuri cu resturi vegetale uscate de culoare verde-gălbui, precum şi o cutie neagră gen grinder ce prezenta resturi de materie vegetală, la domiciliul inculpaţilor C.S. şi I.I., precum şi în autoturismul F.P. parcat în faţa locuinţei;

- 68 de plicuri cu un conţinut vegetal, 3 plicuri transparente cu pulbere albă, 6 plicuri transparente cu substanţe vegetale de culoare brun-verzui, 10 plicuri cu inscripţia "P.M." şi o pungă cu substanţe brun-verzui în autoturismul marca A.R. utilizată de inculpaţii I.I. şi C.S. şi care era parcată în faţa domiciliului inculpatului I.I.

Substanţele descoperite au fost ridicate şi înaintate Laboratorului Central de Analiză, şi Profil al Drogurilor Bucureşti care, în urma analizelor efectuate, au constatat că:

- substanţa provenită de la inculpata D.G. conţine JWH 210 şi JWH 122, ce face parte din clasa cannabinoizilor sintetici, fiind substanţe psihoactive noi (raport de constatare tehhico-ştiinţifică din 13 februarie 2013);

- substanţa pulverulentă albă ridicată de la inculpaţii C.S. şi I.I. nu conţine compuşi stupefianţi sau psihotropi, dar fragmentele vegetale conţin JWH 210 şi JWH 122, substanţe psihoactive noi (raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 20 februarie 2013);

- fragmentele vegetale găsite în autoturismul A.R. conţin CB 13 (CRA 13) şi AM 2201, substanţe psihoactive noi ce fac parte din clasa cannabinoizilor sintetici similari tetrahidrocannabinolului (THC) (raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 20 februarie 2013);

- fragmentele vegetale din grinderul metalic de culoare neagră, găsit la inculpata C.S. conţin tetrahidrocannabinolului (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de plantă cannabis (raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 21 februarie 2013), ce intră sub incidenţa Legii nr. 143/2000.

Substanţele psihoactive noi puse în evidenţă în probele ridicate de la inculpaţii I.I., C.S. şi D.G. intră sub incidenţa Legii nr. 194/2011, care stabileşte cadrul legal aplicabil produselor aflate sub control naţional susceptibile să aibă efecte psihoactive asemănătoare celor determinate de substanţele sau preparatele stupefiante ori psihotrope, altele decât cele ale căror regim juridic este stabilit prin alte acte normative în vigoare.

Astfel, compuşii JWH 210, JWH 122, CB 13 şi AM 2201 puşi în evidenţă prin analize de laborator, reprezintă o ameninţare pentru sănătatea populaţiei întrucât prin consum provoacă agitaţie psihomotorie, tulburare psihotică, manifestări de comportament dezinhibat, dependenţă, efecte descrise de martorii O.C., R.R.M., C.T.N., S.P.V.

Inculpaţii, fiind şi consumatori de plante cu efect psihoactiv, aveau cunoştinţă de consecinţele produse prin consum, astfel că este realizată condiţia impusă de art. 16 din Legea nr. 194/2011, de comitere a faptelor cu ştiinţă.

Efectuarea de către toţi inculpaţii de operaţiuni de vânzare cu astfel de produse, ştiind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, este probată nu numai prin declaraţiile de recunoaştere totală a inculpaţilor, ci şi prin declaraţiile martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale, respectiv N.I.M., S.C., B.I.G., V.A., M.A., C.R.C., O.C., V.G., R.C., R.R.M., C.T.N., P.D., C.A.C., S.P.V., M.M., M.G.S., M.D.V., B.I., Ş.P.A., I.L.D., N.A.P.

Martorii au relatat despre operaţiunile de vânzare de plante cu efecte, psihoactive (etnobotanice) efectuate de inculpaţi, despre relaţia dintre inculpaţii C.S. şi I.I. cu ceilalţi inculpaţi, precum şi împrejurarea că legăturile cu inculpaţii în vederea vânzării şi cumpărării de produse se făcea de cele mai multe ori telefonic.

A apreciat instanţa de fond că, în drept:

- fapta inculpatului I.I. de a iniţia şi coordona un grup în vederea punerii în vânzare de produse cu efecte psihoactive întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen.;

- fapta aceluiaşi inculpat de a vinde, în mod repetat, cu ştiinţă şi fără autorizaţie, produse cu efecte psihoactive constituie infracţiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- fapta aceluiaşi inculpat de a achiziţiona autoturismul F.P. cu bani proveniţi din vânzarea plantelor cu efecte psihoactive constituie infracţiunea de spălare de bani, în forma prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002;

- fapta inculpatei C.S. de a iniţia şi a coordona un grup în vederea punerii în vânzare de produse cu efecte psihoactive constituie infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen.;

- fapta aceleiaşi inculpate de a vinde, în mod repetat, cu ştiinţă, produse cu efecte psihoactive, fără a deţine autorizaţie, constituie infracţiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- fapta aceleiaşi inculpate de a deţine, fără drept, cannabis (THC) pentru consum propriu constituie infracţiunea prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;

- fapta inculpatei D.G. de a iniţia şi constitui un grup infracţional în scopul efectuării de operaţiuni cu produse cu efecte psihoactive, constituie infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen.;

- fapta aceleiaşi inculpate de a vinde, cu ştiinţă, produse cu efecte psihoactive, în mod repetat şi fără autorizaţie, constituie infracţiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- fapta inculpatului S.C.C. care, în perioada primăvara anului 2012 - începutul anului 2013, a aderat la grupul infracţional constituit de inculpaţii I.I., C.S. şi D.G., în scopul punerii în vânzare de produse cu efecte psihoactive, constituie infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen.;

- fapta aceluiaşi inculpat de a vinde, în mod repetat, cu ştiinţă şi fără autorizaţie, produse cu efecte psihoactive, constituie infracţiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- fapta inculpatului S.V. de a adera la grupul infracţional iniţiat şi constituit de inculpaţii I.I. şi C.S., în vederea punerii în vânzare de produse cu efecte psihoactive, constituie infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 139/2003, raportat la art. 323 C. pen.;

- fapta aceluiaşi inculpat de a vinde, în mod repetat, cu ştiinţă şi fără autorizaţie, produse cu efecte psihoactive, constituie infracţiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- fapta inculpatului S.Ş. de a adera la grupul infracţional iniţiat şi constituit de inculpaţii I.I. şi C.S., în vederea punerii în vânzare de produse cu efecte psihoactive, constituie infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 139/2003, raportat la art. 323 C. pen.;

- fapta aceluiaşi inculpat de a vinde în mod repetat, cu ştiinţă şi fără autorizaţie, produse cu efecte psihoactive, constituie infracţiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a motivat de către instanţa de fond că aderarea la grupul infracţional în vederea efectuării de operaţiuni cu produse cu efecte psihoactive a inculpaţilor S.C.C., S.Ş. şi S.V. rezultă din colaborarea strânsă dintre aceştia şi inculpaţii I.I. şi C.S. În ce priveşte cantităţile de produse puse în vânzare şi cantităţile rămase, modul în care cei trei inculpaţi au acţionat, respectiv prin punerea în vânzare a produselor achiziţionate şi deţinute de inculpaţii I.I. şi C.S., prin folosirea în activitatea ilicită, de către inculpaţii S.V. şi S.Ş., a autoturismului F.P. aparţinând inculpaţilor I.I. şi C.S. În care se aflau depozitate produsele cu efecte psihoactive, autoturism dat de către cei doi în scopul de a facilita deplasarea la punctele de întâlnire stabilite cu persoanele interesate să cumpere. Astfel, a apreciat prima instanţă că în speţă este evident că inculpaţii S.C.C., S.V. şi S.Ş. au cunoscut scopul constituirii grupului şi au acceptat să ia legătura cu clienţii şi să vândă produsele interzise la preţurile stabilite de inculpaţii I.I. şi C.S.

Pe de altă parte, a arătat instanţa de fond că aspectele reţinute rezultă din declaraţiile inculpaţilor coroborate cu transcriptul înregistrărilor convorbirilor telefonice dintre membrii grupului.

În consecinţă, Tribunalul a dispus condamnarea inculpaţilor la pedeapsa închisorii, la individualizarea pedepselor aplicate având în vedere limitele de pedeapsă reduse cu 1/3 ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., perioadă în care inculpaţii au acţionat, natura produselor puse în vânzare, apte să producă consecinţe grave pentru sănătatea consumatorilor, dar şi atitudinea de colaborare a inculpaţilor cu organele de urmărire penală, în sensul recunoaşterii faptelor, precum şi situaţia personală a inculpaţilor.

Sub acest ultim aspect, a reţinut prima instanţă că deşi inculpaţii nu au antecedente penale, cu excepţia inculpatului I.I., în privinţa acestora nu se poate reţine un comportament deosebit înainte de comiterea faptelor, în sensul art. 74 lit. a) C. pen., întrucât fiecare dintre ei au mai comis anterior fapte penale (aşa cum rezultă din cazierele judiciare depuse la dosarul de urmărire penală).

Cu privire la inculpata D.G. s-a reţinut că aceasta nu figurează în cazier cu sancţiuni aplicate, dar nici în cazul ei nu pot fi aplicate circumstanţe atenuante date fiind împrejurările în care a acţionat, de natură să agraveze răspunderea penală şi nu să o atenueze. Tribunalul nu a reţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. întrucât descoperirea participanţilor a fost rezultatul interceptărilor telefonice, în principal, al implicării investigatorului sub acoperire şi al percheziţiilor efectuate.

A mai arătat prima instanţă că în favoarea inculpaţilor nu pot fi reţinute nici dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 508/2004, astfel cum aceştia au cerut în declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi în cadrul dezbaterii în fond a cauzei, motivat de faptul că au denunţat implicarea în activitatea grupului infracţional a unui poliţist. Potrivit articolului menţionat, reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă este consecinţa denunţării sau facilitării identificării şi tragerii la răspundere penală a altor participanţi la săvârşirea infracţiunii. Prin urmare, aplicarea beneficiului legii este legată de condiţia tragerii la răspundere penală, nu numai a denunţării sau a facilitării identificării altui participant. Dacă legiuitorul ar fi urmărit să prevadă cauza de reducere fără condiţie cumulativă, ar fi folosit conjuncţia "sau" în economia textului. A motivat instanţa de fond că tragerea la răspundere penală debutează cu momentul începerii urmăririi penale faţă de participant. Or, în cauză, nu s-a intrat în nicio fază procesuală care să implice răspunderea penală a persoanei denunţate. De asemenea, textul de lege se referă la denunţarea participantului la săvârşirea infracţiunii. Este vorba, prin urmare, despre infracţiunea în legătură cu care este cercetat denunţătorul. Or, din declaraţiile inculpaţilor rezultă că actele presupuse a fi comise de persoana denunţată ar consta în consumul de produse cu efecte psihoactive oferite de inculpaţii I.I. şi C.S., iar nu în aderarea la grup în scopul distribuirii produselor interzise de lege. Totodată, potrivit art. 23 C. pen., participantul este persoana care contribuie la săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală, în calitate de autor, instigator sau complice. Având în vedere definiţiile date celor trei participanţi în art. 24, 25, 26 C. pen., Tribunalul a constatat că faptele descrise de inculpaţi ca fiind comise de persoana denunţată nu sunt specifice niciuneia dintre categoriile enumerate. Astfel, persoana denunţată, conform declaraţiilor inculpaţilor, nu a aderat la grup, ci era interesată să procure produsele cu efecte psihoactive pentru consumul propriu, nu a vândut sau favorizat în vreun fel vânzarea produselor interzise de lege şi nici nu a promis înainte sau în timpul săvârşirii faptelor de către inculpaţi că va tăinui bunurile provenite din infracţiune sau că va favoriza pe inculpaţi. Eventual, persoana denunţată este răspunzătoare pentru o faptă penală de sine stătătoare, care are legătură cu faptele comise de inculpaţi, însă legiuitorul nu a prevăzut această situaţie ca o cauză de reducere a limitelor de pedeapsă în art. 18 din Legea nr. 508/2004.

În privinţa inculpatei C.S., Tribunalul a arătat că nu se poate reţine art. 16 din Legea nr. 143/2000, întrucât denunţul său privindu-l pe acelaşi poliţist nu se referă la infracţiuni legate de droguri, aşa cum cere textul de lege, ci la produse cu efecte psihoactive, care intră sub incidenţa altei legi.

Ca modalitate de executare a pedepselor, Tribunalul, ţinând seama că inculpatul I.I. are antecedente penale (cazier judiciar), fiind anterior condamnat la o pedeapsă de 4 luni de închisoare prin Sentinţa penală nr. 365 din 19 martie 2007 a Judecătoriei Piatra-Neamţ pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen., pentru care nu a operat reabilitarea întrucât infracţiunile din prezenta cauză le-a comis înlăuntrul termenului prevăzut de lege pentru reabilitare, a dispus ca pedeapsa aplicată acestui inculpat să fie executată în regim de detenţie, comportamentul anterior al inculpatului formând primei instanţe convingerea că alegerea unei alte modalităţi de executare, fără privare de libertate, nu este eficientă din perspectiva scopului educativ şi preventiv al pedepsei. În acelaşi sens a mai reţinut instanţa de fond ca fiind relevantă şi conduita agresivă a inculpatului, în scopul asigurării monopolului în operaţiunile cu produse cu efecte psihoactive (declaraţiile martorilor V.G. şi S.P.V.).

În ce o priveşte pe inculpata C.S., la dozarea pedepsei Tribunalul a avut în vedere că aceasta a iniţiat constituirea grupului infracţional, însă la stabilirea modalităţii de executare a ţinut seama de lipsa antecedentelor penale, de poziţia procesuală sinceră şi de posibilitatea îndreptării conduitei sale, printr-o supraveghere atentă pe o perioadă de timp determinată, în condiţiile prevăzute de art. 86¹ C. pen., care reglementează suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Pentru inculpata D.G., de asemenea Tribunalul a apreciat că o conduită pro-socială poate fi obţinută printr-o supraveghere atentă exercitată de un organ abilitat de lege în condiţiile prevăzute de art. 86¹ C. pen. La această concluzie a ajuns prima instanţă având în vedere lipsa antecedentelor penale şi faptul că inculpata, prin recunoaşterea totală în faţa instanţei de judecată, şi-a asumat răspunderea pentru încălcarea legii şi a realizat consecinţele faptelor sale.

A mai reţinut instanţa de fond că, în situaţia dată, perioada de arest preventiv executată este suficientă pentru a considera că pronunţarea condamnării constituie prin ea însăşi un avertisment şi că inculpata nu va mai comite alte infracţiuni.

Pentru inculpaţii S.C.C., S.V. şi S.Ş., Tribunalul a făcut de asemenea aplicarea art. 86¹ C. pen., ţinând seama că aceştia nu figurează cu condamnări anterioare, că au avut o atitudine sinceră şi în cursul urmăririi penale, apreciindu-se, totodată, că perioada de arest preventiv executată este suficientă pentru a-i avertiza asupra consecinţelor comiterii de noi infracţiuni.

S-a arătat că măsurile de supraveghere ce urmează a fi impuse în cazul inculpaţilor C.S., D.G., S.C.C., S.V. şi S.Ş. constituie o garanţie a îndreptării conduitei lor.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., Tribunalul a atras atenţia inculpaţilor cu privire la care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei asupra revocării măsurii prevăzute de art. 86¹ C. pen., în cazul săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de încercare sau al neîndeplinirii cu rea-credinţă a obligaţiilor stabilite prin hotărâre.

Ca şi consecinţă a aplicării măsurii suspendării sub supraveghere a executării pedepselor principale, s-a dispus suspendarea executării şi a pedepselor accesorii aplicate inculpaţilor, constând în interzicerea dreptului de a fi aleşi în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat. Referitor la inculpatul I.I. s-a precizat că suspendarea executării pedepsei accesorii nu operează, întrucât în privinţa sa s-a dispus executarea pedepsei prin privare de libertate.

Tot ca urmare a suspendării sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaţilor C.S., D.G., S.C.C., S.V. şi S.Ş., Tribunalul a revocat arestarea preventivă a acestora şi a dispus punerea lor de îndată în libertate şi deducerea perioadei de reţinere şi arest preventiv, conform dispoziţiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., 350 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen.

În cazul inculpatului I.I., în baza art. 350 C. proc. pen., Tribunalul a menţinut arestarea preventivă şi a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive.

Cu privire la bunurile folosite de inculpaţi pentru comiterea infracţiunilor, precum şi cu privire la cele rezultate din infracţiune, instanţa de fond a dispus confiscarea, în conformitate cu art. 118 alin. (1) lit. b) şi e) C. pen.

În acest sens s-a reţinut că organele de urmărire penală, prin ordonanţele din 25 februarie 2013 şi 01 februarie 2013 au instituit sechestru asigurător asupra bunurilor găsite şi ridicate la percheziţia domiciliară, respectiv asupra sumelor de 1.441 RON (ridicată de la inculpaţii I.I. şi C.S.), 5.000 RON (ridicată de la inculpata D.G.) şi asupra telefoanelor considerate a fi fost folosite la comiterea faptelor, aparatului foto, camerei video, laptop-ului şi IPad-ului găsite la domiciliul inculpatei C.S., respectiv asupra autoturismelor marca A.R. şi F.P.

Tribunalul a apreciat că sumele de bani descoperite la percheziţie se impune a fi confiscate, fiind obţinute din vânzarea produselor cu efecte psihoactive. A reţinut prima instanţă că provenienţa lor ilicită rezultă din faptul că inculpaţii C.S. şi I.I. nu desfăşurau o activitate din care să obţină venituri, iar suma de 5.000 RON a fost găsită în apartamentul închiriat în municipiul Focşani de inculpata D.G. (care avea domiciliul stabil în municipiul Constanţa), apartament în care au fost descoperite şi fragmente vegetale similare celor care au făcut obiectul vânzării. De altfel, inculpata - în faza de judecată - a recunoscut în totalitate situaţia de fapt, aşa cum a fost reţinută în rechizitoriu şi cum este probată de probele administrate în cursul urmăririi penale.

A mai apreciat prima instanţă că în cauză s-a dovedit, de asemenea, că autoturismul F.P. a fost cumpărat de inculpatul I.I. cu bani proveniţi din vânzarea produselor cu efect psihoactiv şi că a fost folosit pentru transportul produselor în diferite puncte, în scopul de a fi vândute. Totodată, autoturismul A.R. a fost folosit pentru depozitarea produselor cu efect psihoactiv (declaraţii inculpaţi).

A constatat Tribunalul că fac obiectul confiscării şi sumele obţinute din vânzarea produselor cu efect psihoactiv, calculate prin luarea în consideraţie a cantităţii de produse cumpărată lunar (600 pliculeţe, conform declaraţiilor inculpaţilor, în care intrau atât cele cumpărate de la inculpata D.G., cât şi cele cumpărate de la diverşi distribuitori, conform declaraţiilor inculpaţilor S.C.C. şi C.S.) şi a preţului de vânzare (20 RON/pliculeţ, potrivit declaraţiilor inculpaţilor), dar şi a perioadei care a făcut obiectul cercetărilor.

În cazul inculpatei D.G., care vindea produsele cu efecte psihoactive inculpaţilor C.S. şi I.I., preţul ce a fost avut în vedere de instanţa de fond a fost de 5 RON/pliculeţ, astfel cum rezultă din declaraţiile inculpaţilor S.C.C. şi C.S., precum şi din declaraţiile de recunoaştere totală ale inculpatei D.G., dar şi perioada de numai 6 luni în care aceasta a vândut inculpaţilor I.I. şi C.S. produsele interzise. A arătat prima instanţă că, în cazul inculpatei D.G. nu se poate reţine un an de zile de activitate infracţională în grupul constituit, având în vedere că din probe rezultă că timp de 6 luni a întrerupt în legătură cu C.S. (declaraţiile inculpaţilor S.C.C. şi C.S.). Aceeaşi împrejurare este reţinută şi în rechizitoriu, cu aproximarea perioadei de întrerupere.

Pe de altă parte, a reţinut instanţa de fond că măsura de siguranţă a confiscării sumelor obţinute din vânzarea produselor cu efecte psihoactive deţinute de inculpaţii C.S. şi I.I. priveşte pe aceşti doi inculpaţi, dar şi pe inculpaţii S.C.C., S.V. şi S.Ş., întrucât toţi au efectuat operaţiuni de vânzare în interesul grupului infracţional constituit.

Din transcriptul înregistrărilor convorbirilor telefonice rezultă că, pentru desfăşurarea activităţii ilicite, inculpaţii luau legătura telefonic între ei, precum şi cu persoanele care şi-au manifestat intenţia de a cumpăra. Cum textul de lege obligă la confiscarea bunurilor folosite în orice mod la comiterea infracţiunilor (art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen.), iar telefoanele au constituit, în concret, un mijloc important în realizarea, tranzacţiilor ilicite, Tribunalul a apreciat că se impune confiscarea lor, cu precizarea că dispoziţia de confiscare priveşte numai telefoanele care apar în transcriptele înregistrării convorbirilor telefonice şi care aparţin inculpaţilor I.I., C.S., S.C.C., S.V. şi D.G. În privinţa telefoanelor care nu apar în transcripte, s-a dispus restituirea lor către inculpaţi, după caz, întrucât nu s-a dovedit dincolo de orice îndoiala că au fost folosite pentru comiterea infracţiunilor. Referitor la telefonul ridicat în vederea confiscării de la inculpata D.G., Tribunalul a precizat că aceasta nu a recunoscut în cursul urmăririi penale că i-ar aparţine, însă s-a dovedit contrariul prin probele administrate în cursul urmăririi penale, însuşite de inculpată şi prin recunoaşterea totală în declaraţia dată în faţa instanţei.

Cu privire la celelalte bunuri ridicate de la domiciliul inculpatei C.S. (respectiv, un I.A., aparat foto S., cameră video S., laptop I.) s-a arătat că acestea nu pot fi confiscate întrucât nu s-a reţinut în rechizitoriu şi nici din probe nu rezultă că ar fi fost folosite la comiterea faptelor sau că ar fi fost achiziţionate cu bani proveniţi din vânzarea produselor cu efecte psihoactive, mai ales că nu se cunoaşte momentul achiziţionării lor (anterior sau după începerea activităţii infracţionale).

Comenzile online, ca şi modalitate de comitere a faptelor, au fost recunoscute de inculpata C.S., cu precizarea însă că era ajutată de alte două persoane, dar din probe nu rezultă că se opera de la laptop-ul ridicat la percheziţie.

Fragmentele vegetale şi cele prelevate descoperite la percheziţie şi neconsumate în analizele de laborator (rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifice, însoţite de procesele-verbale de predare-primire) au fost de asemenea confiscate.

Din procesele verbale din datele de 20 martie 2013 rezultă că la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Vrancea au fost depuse următoarele bunuri ridicate în vederea confiscării:

- iPhone model A, ridicat de la inculpata D.G.;

- un cântar electronic D.;

- o râşniţă (grinder) metalic;

- două cutii carton negre inscripţionate O.;

- 218 punguţe plastic autosigilante;

- 2 etichete cartonate cu inscripţia "C.A." Aromatizant şi U.S.;

- 2 pliculeţe cu seminţe, ridicate de la inculpatul I.I. şi 34 pliculeţe albe autosigilante inscripţionate "P.M.";

- telefon S. şi cartela SIM C.;

- telefon N. şi cartela SIM C.;

- telefon G. şi cartela SIM C.;

- telefon N. şi cartela SIM C.;

- telefon F. şi cartela SIM C.;

- telefon N.6.;

- telefon N. şi cartela SIM;

- telefon N.N.;

- telefon N.O.;

- telefon N.6. şi cartela SIM;

- telefon N.6. şi cartela SIM;

- telefon C.;

- telefon B.;

- telefon M.;

- I.A.;

- aparat foto S.;

- cameră Video S.;

- laptop I.

S-a mai constatat de prima instanţă că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de date genetice judiciare, întrucât infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpaţilor nu se regăsesc în anexa legii ce cuprinde infracţiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

În baza art. 191 C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpaţilor la plata de cheltuieli judiciare către stat.

În privinţa inculpatului V.L.C., trimis în judecată împreună cu ceilalţi inculpaţi pentru fapte de aderare la grupul infracţional în vederea comiterii de infracţiuni şi de efectuare de operaţiuni cu produse cu efecte psihoactive, Tribunalul a disjuns cauza, în conformitate cu dispoziţiile art. 38 C. proc. pen., apreciindu-se că disjungerea este impusă de faptul că inculpatul s-a sustras de la judecată şi că în privinţa acestuia este necesară administrarea de probe, iar această situaţie poate întârzia, apreciabil judecata faţă de ceilalţi inculpaţi aflaţi în stare de arest preventiv.

Împotriva Sentinţei penale nr. 98 din 22 aprilie 2013 a Tribunalului Vrancea au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea şi inculpaţii I.I., C.S. şi D.G.

Procurorul a criticat sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Vrancea ca fiind netemeinică atât sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului I.I., pe care a apreciat-o ca fiind prea blândă în raport cu infracţiunile săvârşite, cât şi în ceea ce priveşte modalitatea de executare stabilită de prima instanţă pentru inculpaţii C.S., D.G., S.C.C. şi S.V.

S-a arătat în dezvoltarea motivelor de recurs că, pe lângă scopul represiv, pedeapsa are şi o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală şi judiciară atât în ceea ce priveşte fapta, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul inculpatului:

Infracţiunile de natura celor deduse judecăţii în prezenta; - cauză, alături de infracţiunile de trafic de droguri, reprezintă unele dintre cele mai grave forme ale criminalităţii organizate, căpătând în ultima vreme o amploare deosebită, cu consecinţe directe asupra sănătăţii persoanelor care consumă astfel de substanţe.

Referitor la inculpaţii C.S., D.G., S.C.C. şi S.V., a arătat procurorul că instanţa de fond ar fi trebuit să aplice pedepse cu executare în regim de detenţie, având în vedere faptul că fără intervenţia promptă a organelor de urmărire penală activitatea infracţională a acestora ar fi continuat şi s-ar fi extins. Împrejurarea că aceşti inculpaţi sunt infractori primari şi au recunoscut săvârşirea infracţiunilor, pe care de altfel nici nu le pot contesta, probele de vinovăţie fiind evidente, nu justifică aplicarea unor pedepse cu suspendarea sub supraveghere.

În privinţa inculpatului I.I., s-a apreciat că instanţa de fond în mod corect a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă cu executare în regim de detenţie, însă cuantumul acestei pedepse este neîndestulător. Inculpatul I.I., deşi nu este recidivist, nu se află la primul impact cu legea penală, fiind condamnat în trecut de mai multe ori pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt calificat, vătămare corporală, executând pedepse privative de libertate. Cu toate acestea, inculpatul nu a înţeles ca pe viitor să aibă o atitudine corespunzătoare, ci, dimpotrivă, a desfăşurat activităţi infracţionale, angrenând în activitatea sa infracţională şi alte persoane.

S-a mai argumentat necesitatea majorării pedepselor aplicate inculpatului I.I., dar şi a schimbării modalităţii de executare a pedepselor pentru ceilalţi inculpaţi şi prin faptul că grupul infracţional din prezenta cauză era, la momentul destructurării, principalul furnizor de substanţe cu efecte psihoactive din municipiul Focşani, numărul consumatorilor care se aprovizionau de la acest grup fiind foarte mare, cu potenţial de creştere.

În fine, s-a arătat de către procuror că este de notorietate faptul că substanţele interzise pe care le comercializau inculpaţii, denumit generic "substanţe etnobotanice", sunt în realitate droguri sintetice cu efecte mult mai dăunătoare şi puternice decât drogurile tradiţionale.

În plus faţă de motivele scrise de recurs, procurorul de şedinţă a arătat că instanţa de fond ar fi trebuit să dispună confiscarea specială de la fiecare inculpat în parte a sumelor de care aceştia au beneficiat, iar nu confiscarea unei sume globale de la toţi inculpaţii.

Inculpatul I.I. a solicitat în apelul declarat reducerea pedepsei rezultante aplicate de instanţa de fond şi modificarea modalităţii de executare, în suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, astfel cum s-a dispus şi în cazul celorlalţi inculpaţi. A învederat inculpatul că, în momentul în care a fost reţinut şi prezentat instanţei de judecată cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive, a recunoscut că era consumator de "substanţe etnobotanice", dar că nu a vândut astfel de substanţe. În faţa Tribunalului Vrancea s-a prevalat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., recunoscând practic şi ceea ce nu a făcut. A mai arătat inculpatul că, deşi figurează cu antecedente penale, nu este recidivist, anterior mai fiind condamnat la o pedeapsă de 4 luni închisoare.

S-a apreciat de inculpat că hotărârea apelată nu este corectă în ceea ce priveşte pedeapsa rezultantă care i-a fost aplicată, de 2 ani şi 6 luni închisoare, comparativ cu pedepsele aplicate celorlalţi inculpaţi de 2 ani închisoare, dar nici în ceea ce priveşte modalitatea de executare (este singurul inculpat în privinţa căruia s-a stabilit executare efectivă a pedepsei, celorlalţi inculpaţi aplicându-li-se dispoziţiile art. 86¹ C. pen., referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei). A solicitat inculpatul ca la individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepsei aplicate să se aibă în vedere starea sa de sănătate, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar, potrivit cărora acesta suferă de afecţiuni hepatice.

A mai arătat inculpatul, prin apărător ales, că în mod greşit prima instanţă a apreciat că în favoarea inculpaţilor nu pot fi reţinute nici dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 508/2004, deşi inculpatul a avut o atitudine sinceră şi a denunţat alte persoane care se ocupă cu comiterea de astfel de infracţiuni.

Inculpata C.S. a criticat hotărârea primei instanţe doar în ceea ce priveşte modalitatea de executare aplicată, apreciind că în privinţa sa erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 şi urm. C. pen. pentru a se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Inculpata D.G. a criticat hotărârea instanţei de fond sub două aspecte, şi anume cuantumul pedepsei aplicate şi modalitatea de executare stabilită, respectiv confiscarea sumei de 5.000 RON care s-a găsit cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în imobilul unde locuia.

Cu privire la primul aspect, s-a arătat de către inculpată, prin apărător ales, că la individualizarea pedepsei instanţa are obligaţia de a lua în considerare toate circumstanţele personale şi reale ale unui inculpat trimis în judecată. În speţa de faţă, instanţa de fond a reţinut doar aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., deşi ar fi trebuit să reţină şi alte circumstanţe reale (inculpata a dat un real ajutor organelor de urmărire penală, în identificarea altor persoane care au săvârşit infracţiuni similare) ori personale (inculpata nu este o persoană dedicată săvârşirii de infracţiuni, a avut o conduită bună pe parcursul efectuării studiilor, obţinând note mari, se întreţine din muncă, fiind angajată la societatea părinţilor săi, a făcut cursuri de calificare etc). A solicitat inculpata reducerea pedepsei aplicate, prin reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. -74 lit. a) şi c) C. pen., dar şi a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 508/2004, precum şi modificarea modalităţii de executare, în suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

A doua critică adusă hotărârii instanţei de fond de inculpata D.G. vizează dispoziţia de confiscare a sumei de 5.000 RON care s-a găsit cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în imobilul unde locuia aceasta. S-a arătat de inculpată, prin apărător ales, că instanţa de fond a dispus măsura de siguranţă a confiscării doar pe baza unor supoziţii reţinute prin rechizitoriu, cum că acea sumă ar fi rezultat din vânzarea de substanţe cu efect psihoactiv. Or, în speţă nu se poate practic demonstra că acea sumă a obţinut-o apelanta din vânzarea de astfel de substanţe, fiind posibil la fel de bine să o fi obţinut din muncă ori să o fi primit de la părinţii săi. De asemenea, nu se poate susţine că suma găsită urma a fi folosită pentru aprovizionarea cu substanţe cu efect psihoactiv.

Prin Decizia penală nr. 171/A din 18 iunie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, şi pentru cauze cu minori s-a dispus:

S-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea şi de inculpatul I.I., fiul lui I. şi A., născut în mun. Focşani, judeţul Vrancea, domiciliat în Focşani, str. S., judeţul Vrancea, în prezent aflat în Penitenciarul Focşani.

S-a desfiinţat în parte Sentinţa penală nr. 98 din 22 aprilie 2013 a Tribunalului Vrancea şi, în rejudecare:

În baza art. 86¹ C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale şi a celei accesorii aplicate inculpatului I.I., pe durata termenului de încercare de 5 ani.

A fost obligat inculpatul I.I. ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele ce vor fi fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea, pe care îl desemnează ca organ de supraveghere;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;

- să desfăşoare o activitate producătoare de venituri licite;

- să nu intre în legătură cu D.G., S.C.C., S.Ş. şi V.L.C.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., în referire la art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere sau al comiterii de noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului I.I., dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu 13 februarie 2013 şi până la punerea în libertate.

S-a înlăturat din sentinţa penală apelată dispoziţiile privind confiscarea de la inculpaţii C.S., I.I., S.Ş., S.C.C. şi S.V. a sumei de 144.000 RON obţinuţi din vânzarea plantelor etnobotanice cu efect psihoactiv.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat de la fiecare dintre inculpaţii C.S., fiica lui I. şi M., născută în mun. Piatra-Neamţ, judeţul Neamţ, cu acelaşi domiciliu, str. I., judeţul Neamţ, cu reşedinţa în Focşani, str. A., judeţul Vrancea, I.I., S.Ş., fiul lui I. şi G., născut în mun. Focşani, judeţul Vrancea, cu domiciliul în mun. Focşani, str. M., judeţul Vrancea, S.C.C., fiul lui C. şi V., născut în Focşani, judeţul Vrancea, domiciliat în Focşani str. B., judeţul Vrancea şi S.V., fiul lui L. şi T., născut în Focşani, judeţul Vrancea, domiciliat în Focşani, Aleea F., judeţul Vrancea, câte 28.800 RON obţinuţi din vânzarea plantelor etnobotanice cu efect psihoactiv.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

S-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatele D.G., fiica lui I. şi M., născută la data de 25 septembrie 1991 în Constanţa, judeţul Constanţa, domiciliată în municipiul Constanţa, str. Z., jud. Constanţa, fără forme legale în mun. Focşani, str. P., judeţul Vrancea şi C.S.

În temeiul art. 189 C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu în apel (av. D.S.), în sumă de 300 RON, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei, către Baroul Galaţi.

În temeiul art. 192 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., obligă pe fiecare dintre inculpatele D.G. şi C.S. la plata, către stat, a câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că instanţa de fond a reţinut o corectă situaţie de fapt şi a dat încadrările juridice corespunzătoare faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor I.I., C.S., D.G., S.C.C. şi S.V. De asemenea, Curtea a apreciat ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de prima instanţă în ceea ce priveşte cuantumurile pedepselor aplicate tuturor inculpaţilor, însă a considerat că se impunea, în privinţa modalităţii de executare a pedepsei aplicate I.I., suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, astfel cum s-a dispus şi în cazul celorlalţi inculpaţi.

Astfel, Curtea a apreciat ca fiind adecvate cuantumurile pedepselor aplicate celor cinci inculpaţi, acestea reflectând atât gravitatea concretă a faptelor deduse judecăţii, cât şi periculozitatea inculpaţilor. În cauză, nu s-a impus pentru vreunul dintre inculpaţii-apelanţi reducerea pedepselor aplicate de prima instanţă, acestea fiind corect dimensionate, prin raportare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege (de la 2 la 8 ani închisoare pentru cea mai gravă dintre infracţiuni), la gradul concret de pericol social al faptelor, la amploarea şi importanţa activităţii infracţionale a fiecăruia dintre cei trei inculpaţi, dar şi la circumstanţele personale ale fiecăruia dintre ei. De asemenea, nu s-a impus nici majorarea pedepsei aplicate inculpatului I.I., astfel cum s-a solicitat de către procuror.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea a observat că, de principiu, potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor s-a ţinut seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În cauza de faţă, Curtea a constatat că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a acestor criterii, stabilind pedepse orientate, în general, înspre limitele minime generale prevăzute de lege, justificat de împrejurarea că, în marea lor majoritate, inculpaţii se aflau la primul impact cu legea penală şi au avut o atitudine procesuală sinceră, de recunoaştere a faptelor comise şi de cooperare cu organele judiciare. În privinţa inculpatului I.I., prima instanţă a aplicat o pedeapsă situată peste minimul special prevăzut de lege, luând în considerare tocmai faptul că acesta nu se afla la primul impact cu legea penală.

În opinia Curţii, lipsa antecedentelor penale şi atitudinea procesuală corectă manifestată de inculpaţii C.S., D.G., S.C.C. şi S.V. sunt aspecte care în mod judicios au fost valorificate de către prima instanţă, în contextul criteriilor generale de individualizare, în sensul aplicării unor pedepse orientate înspre limitele minime speciale prevăzute de lege, în speţă, raportat la gravitatea concretă a infracţiunilor deduse judecăţii, nejustificându-se reţinerea acestor împrejurări ca şi circumstanţe atenuante judiciare, în sensul art. 74 C. pen.

În altă ordine de idei, în mod corect instanţa de fond a apreciat că în cauza de faţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 508/2004, referitoare la reducerea cu jumătate a limitelor de pedeapsă pentru inculpaţii care denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor participanţi la săvârşirea infracţiunii.

Pe de o parte, în mod judicios a reţinut prima instanţă că aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004 este condiţionată de tragerea la răspundere penală a altui participant la comiterea faptei, iar nu numai de denunţarea sau facilitarea identificării acestuia. Or, în privinţa participantului cu privire la care s-a efectuat denunţul nu s-a intrat în nicio fază procesuală care să implice răspunderea penală a persoanei denunţate (nici măcar nu s-a început urmărirea penală).

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 508/2004 se referă la denunţarea participantului la săvârşirea infracţiunii. Este vorba, aşadar, despre infracţiunea în legătură cu care este cercetat denunţătorul. Or, din declaraţiile inculpaţilor rezultă că faptele presupuse a fi comise de persoana denunţată ar consta în consumul de produse cu efecte psihoactive oferite de inculpaţii I.I. şi C.S., iar nu în aderarea la grup în scopul distribuirii produselor interzise de lege, fiind foarte puţin probabil ca acestea să aibă, în cele din urmă, o semnificaţie penală, consumul de produse cu efecte psihoactive nefiind incriminat de dispoziţiile Legii nr. 194/2011.

În fine, în mod corect a arătat instanţa de fond că în privinţa inculpatei C.S. nu au fost reţinute dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, întrucât denunţul său nu se referă la infracţiuni legate de droguri, aşa cum cere textul de lege, ci la produse cu efecte psihoactive, care intră sub incidenţa altei legi.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor aplicate, Curtea a apreciat că, raportat la aceleaşi criterii avute în vedere la dozarea lor, pedepsele rezultante aplicate de prima instanţă pentru fiecare dintre inculpaţii C.S., D.G., S.C.C. şi S.V., just individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., aşa cum s-a arătat deja, nu trebuie executate efectiv, în regim de detenţie.

În acest context, Curtea a apreciat că scopurile pedepsei, constând în prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, respectiv în formarea unei atitudini corecte fată de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, pot fi atinse în privinţa inculpaţilor din prezenta cauză şi fără executarea efectivă a pedepselor aplicate, aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ şi urm. C. pen. referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei reprezentând o modalitate de individualizare a executării pedepsei corespunzătoare atât gravităţii infracţiunilor, deduse judecăţii, cât şi periculozităţii sociale a inculpaţilor.

În speţă, Curtea a considerat că atingerea scopurilor pedepsei se poate realiza şi în condiţiile unei supravegheri mai atente a inculpaţilor în perioada imediat următoare, de către autorităţile cu atribuţii în acest sens, dat fiindcă inculpaţii nu sunt recidivişti, infracţiunile reţinute în sarcina lor nu au fost săvârşite cu violenţă sau prin vreo altă modalitate care să releve o periculozitatea deosebită a acestora. Impactul deosebit de nociv pe care îl pot avea substanţele cu efect psihoactiv asupra persoanelor care consumă astfel de substanţe impune însă luarea unor măsuri prin care să se asigure preîntâmpinarea comiterea de activităţi infracţionale constând în comercializarea produselor de acest gen (fiind evident că o reţea organizată, chiar dacă a fost destructurată, îşi poate relua activitatea în orice moment), iar o astfel de măsură este chiar suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, aceasta fiind singura modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei în cadrul căreia se poate institui faţă de inculpat interdicţia de a lua legătura cu alte persoane. În opinia Curţii, aplicarea doar a dispoziţiilor art. 81 şi urm. C. pen., referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei, astfel cum s-a solicitat în mod expres de inculpatele C.S. şi D.G., nu ar fi în măsură sa asigure atingerea acestui deziderat.

Chiar dacă inculpatul I.I. figurează în evidenţe cu antecedente penale, acesta nu este recidivist, în privinţa condamnărilor anterioare ce i-au fost aplicate împlinindu-se termenul de reabilitare. Curtea a considerat că şi în privinţa acestui inculpat pot fi aplicate dispoziţiile art. 86¹ şi urm. C. pen., urmând însă a se stabili în sarcina sa un termen de încercare mai mare, tocmai în considerarea faptului că nu se află la primul impact cu legea penală.

Referitor la solicitarea inculpatei D.G. de a se reţine în favoarea sa circumstanţe atenuante, Curtea a considerat că o astfel de cerere nu poate fi primită. Astfel cum deja s-a arătat mai sus, raportat la circumstanţele reale ale cauzei, împrejurărilor personale favorabile acestei inculpate (nu este o persoană dedicată săvârşirii de infracţiuni, a avut o conduită bună pe parcursul efectuării studiilor, obţinând note mari, se întreţine din muncă, fiind angajată la societatea părinţilor săi, a făcut cursuri de calificare etc.) nu li se poate acorda semnificaţia juridică a unor circumstanţe atenuante, fiind suficientă reţinerea lor ca şi temei pentru orientarea pedepselor înspre limitele minime speciale prevăzute de lege, respectiv pentru stabilirea unei modalităţi de executare a pedepsei neprivative de libertate.

Mai mult, Curtea a apreciat că instanţa de fond a dat dovadă de suficientă clemenţă atunci când, stabilind pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor, a dispus ca fiecare dintre aceştia să execute pedeapsa cea mai grea, fără aplicarea vreunui spor.

În privinţa sumelor de bani confiscate de la inculpaţi prin sentinţa penală apelată, Curtea a făcut următoarele observaţii:

A. În mod corect s-a dispus confiscarea de la inculpata D.G. a sumei de 5.000 RON (consemnată la C.B. Focşani cu recipisa de consemnare din 01 martie 2013 şi chitanţa din 01 martie 2013) şi 18.000 RON (obţinută din vânzarea plantelor etnobotanice cu efect psihoactiv), apărările formulate de inculpată în faţa instanţei de apel cu privire la provenienţa sumei de 5.000 RON, găsită cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate în imobilul în care locuia nefiind decât simple afirmaţii, nesusţinute de vreun mijloc de probă. În condiţiile în care suma menţionată a fost găsită în apartamentul închiriat în municipiul Focşani de inculpata D.G., în apartament au fost descoperite şi fragmente vegetale similare celor care au făcut obiectul vânzării, iar inculpata nu a dovedit că avea vreo altă sursă de venit şi a recunoscut în totalitate situaţia de fapt, aşa cum a fost reţinută în rechizitoriu şi dovedită de probele administrate în cauză, concluzia care se impune nu poate fi alta decât aceea că suma respectivă provenea din vânzarea plantelor etnobotanice cu efect psihoactiv.

B. Modalitatea în care a dispus prima instanţă confiscarea specială de la inculpaţii C.S., I.I., S.Ş., S.C.C. şi S.V. a sumei de 144.000 RON, obţinută din vânzarea plantelor etnobotanice cu efect psihoactiv, nu este una corectă. Măsura de siguranţă a confiscării speciale trebuie aplicată fiecărui inculpat în parte, în această materie neoperând solidaritatea, astfel că se impune a se indica în privinţa fiecăruia dintre ei cuantumul sumei de confiscat.

Pe de altă parte, Curtea a apreciat ca fiind corect cuantumul sumei cu privire la care s-a dispus confiscarea, criteriile avute în vedere de prima instanţă la stabilirea acesteia (cantitatea de produse cu efect psihoactiv cumpărată lunar, preţul de vânzare al unui plic cu astfel de produse şi perioada în care s-a desfăşurat activitatea infracţională) fiind unele obiective, susţinute de mijloacele de probă administrate în cauză.

În consecinţă, faţă de considerentele de fapt şi de drept mai sus expuse, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Vrancea, respectiv de inculpatul I.I. A fost desfiinţată în parte Sentinţa penală nr. 98 din 22 aprilie 2013 a Tribunalului Vrancea, iar în rejudecare, în baza art. 86¹ C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale şi a celei accesorii aplicate inculpatului I.I., pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art. 86² C. pen. Pe durata termenului de încercare, inculpatul I.I. va fi obligat să se supună mai multor măsuri de supraveghere (să se prezinte, la datele ce vor fi fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea, pe care îl desemnează ca organ de supraveghere; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă; să desfăşoare o activitate producătoare de venituri licite; să nu intre în legătură cu D.G., S.C.C., S.Ş. şi V.L.C.), stabilite în conformitate cu dispoziţiile art. 86³ C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului I.I. asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., în referire la art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere sau al comiterii de noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.

Ca şi consecinţă a schimbării modalităţii de executarea a pedepsei aplicate inculpatului I.I., din executare efectivă în suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, Curtea - în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. - a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului I.I. durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu 13 februarie 2013 şi până la punerea sa efectivă în libertate.

De asemenea, s-au înlăturat din sentinţa penală apelată dispoziţiile privind confiscarea de la inculpaţii C.S., I.I., S.Ş., S.C.C. şi S.V. a sumei de 144.000 RON obţinuţi din vânzarea plantelor etnobotanice cu efect psihoactiv, iar în rejudecare, în baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la fiecare dintre aceştia a câte 28.800 RON, obţinuţi din vânzarea plantelor etnobotanice cu efect psihoactiv.

Pe de altă parte, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpatele C.S. şi D.G.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., constatându-se culpa procesuală a inculpatelor C.S. şi D.G., s-a dispus obligarea acestora la plata, către stat, a unei părţi din cheltuielile judiciare avansate în apel.

De asemenea, în temeiul art. 189 C. proc. pen., s-a dispus plata, din fondurile Ministerului Justiţiei, către Baroul Galaţi, a sumei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în apel pentru inculpatul S.C.C.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata D.G. care a solicitat în temeiul art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. admiterea recursului şi reindividualizarea pedepsei aplicată sub aspectul cuantumului şi reducerea spre minimul special prevăzut de lege.

Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen. a arătat că aceasta a fost abrogată, motiv pentru care a solicitat achitarea, în baza dispoziţiilor art. 16 lit. b) C. proc. pen. având în vedere că fapta nu mai este prevăzută de legea penală.

Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatei în funcţie de noile prevederi ale Codului penal şi a apreciat că în cauză sunt aplicabile atât dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. cât şi dispoziţiile art. 18 din Legea 508/2004.

În ceea ce priveşte măsura confiscării dispusă, apărătorul a apreciat că în mod nelegal s-a dispus confiscarea sumei de 5000 RON şi a sumei de 18000 RON şi totodată a apreciat că există o neconcordanţă între sumele solicitate a fi confiscate, acestea neavând la bază niciun temei legal şi niciun suport probator sens în care a solicitat înlăturarea dispoziţiei privind confiscarea specială.

Înalta Curte analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate apreciază că este fondat doar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 4 şi art. 5 C. pen. pentru considerentele ce vor fi expuse.

În susţinerea pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen. inculpata prin apărător a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicată sub aspectul cuantumului şi reducerea spre minimul special prevăzut de lege.

Referitor la această solicitare de reindividualizare, Înalta Curte constată că inculpata a invocat incidenţa unui caz de casare ce nu-şi mai găseşte aplicabilitatea sub aspectul criticat în reglementarea actuală, dispoziţiile pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen., permit reformarea unei hotărâri prin prisma acestui caz de casare doar atunci când pedepsele sunt aplicate în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Încadrarea de către recurenta inculpată a motivului ce vizează individualizarea pedepsei sub aspectul cuantumului în cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., nu numai că nu are suport legal dar mai mult decât atât reprezintă un artificiu nepermis, sens în care Înalta Curte pentru considerentele expuse nu-i va da eficienţă juridică.

Recursul inculpatei este fondat în opinia Înaltei Curţi prin prisma dispoziţiilor art. 4 C. pen., în cauză sunt incidente dispoziţiile legii penale mai favorabile, doar în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. anterior pentru considerentele ce vor fi expuse:

Examinarea acestei situaţii impune din punctul de vedere al Înaltei Curţi abordarea sa prin prisma analizei celor două texte de lege, respectiv art. 3 şi art. 4 din noul C. pen., care practic oferă soluţia ce se impune a fi adoptată în prezenta speţă din acest punct de vedere.

Art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal prevede că "Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă".

Iar conţinutul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal arată că "Dispoziţiile art. 4 C. pen. nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire."

Cele două texte de lege reglementează două situaţii ipotetice diferite şi ca atare impun clarificarea unor aspecte pentru a determina sfera lor de aplicabilitate.

Art. 4 din noul C. pen. reglementează ipoteza în care prin legea nouă o faptă nu mai este prevăzută ca infracţiune sens în care se impune a se face aplicarea în cauză a acestui articol şi consecinţelor sale juridice ce le-ar genera prin aplicarea sa.

Înalta Curte, constată că acest text practic se referă la situaţia de dezincriminare a faptei şi impune a se verifica pe de o parte dacă faptele pentru care inculpata a fost trimisă în judecată şi anterior incriminate în textul de lege indicat prin rechizitoriu respectiv art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen. nu mai prezintă pericolul social al unei infracţiuni, (fiind eventual trecute în rândul contravenţiilor sau a abaterilor disciplinare sau nemaiprezentând niciun fel de pericol social legea nu o mai prevede ca infracţiune) sau dacă legea nouă înlătură caracterul penal al faptei în raport de toate dispoziţiile care se referă la fapta dezincriminată; pentru că dezincriminarea se referă la fapta prevăzută de legea penală anterioară în întregul său şi în totalitatea condiţiilor sale de incriminare sau altfel spus fapta dezincriminată nu mai este prevăzută sub nicio formă ca infracţiune şi în nicio lege, pentru ca art. 4 C. pen. să-şi găsească aplicabilitatea.

Analiza acuzaţiilor în materie penală adusă inculpatei D.G. cu referire la infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen. prin forma şi conţinutul său nu se regăsesc în opinia Înaltei Curţi incriminate în noile dispoziţii ale Codului penal, sub o altă denumire şi nici sub un alt conţinut.

Dezincriminarea, reprezintă practic o anumită poziţie a legiuitorului faţă de anumite fapte, în raport de consecinţele acestora privind valorile sociale ocrotite de legea penală şi constatând că o faptă penală nu mai aduce atingere, nu mai lezează aceste valori, legiuitorul procedează la dezincriminarea ei; ori analizând elementele faptice ale prezentei speţe în raport de susţinerile reprezentantului parchetului care solicită să se reţină dispoziţiile art. 367 C. pen. cu aplicarea art. 375 C. pen. întrucât din situaţia de fapt aşa cum a fost reţinută de instanţe, rezultă, că inculpaţii au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat în scopul efectuării de operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, aveau roluri bine determinate, respectiv inculpata D.G. livra inculpatei C.S. plicuri cu substanţe psihoactive, marfa era depozitată într-un apartament închiriat de inculpata C.S. în municipiul Focşani, la rândul lor, inculpaţii C.S. şi I.I. vindeau - personal sau prin intermediari - substanţa cumpărată, Înalta Curte constată că se solicită reinterpretarea materialului probator administrat pentru care inculpata a fost trimisă în judecată şi condamnată cu consecinţa schimbării încadrării juridice lucru nepermis de lege, prin susţinerile sale reprezentantul parchetului a dat valoare interpretativă noilor norme incriminatoare în mod izolat şi selectiv, ori pentru a face aplicarea normelor de incriminare a unor fapte în alte texte de lege cum este şi situaţia inculpatei D.G., nu prezintă nicio semnificaţie trăsăturile izolate ale conţinutului infracţiunilor pentru care aceasta a fost trimisă în judecată, ci numai totalitatea lor; totalitate ce a fost ignorată de parchet prin argumentele expuse, astfel că nu poate fi primită apărarea formulată în sensul solicitat, textul de lege invocat a fi aplicat este în contradicţie cu normele de drept aplicabile în cauză şi converg neechivoc spre aplicarea art. 4 C. pen.

În analiza aplicării dispoziţiilor art. 5 C. pen. raportat la infracţiunea prevăzută art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., Înalta Curte apreciază că nu s-au identificat elemente de aplicare a legii penale mai favorabile nici sub aspectul încadrării juridice nici sub aspectul sancţiunii aplicabile astfel că legea veche este legea mai favorabilă.

În ceea ce priveşte măsura confiscării dispusă, apărătorul inculpatei D.G. a apreciat că în mod nelegal s-a dispus confiscarea sumei de 5000 RON şi a sumei de 18000 RON şi totodată a apreciat că există o neconcordanţă între sumele solicitate a fi confiscate, acestea neavând la bază niciun temei legal şi niciun suport probator sens în care a solicitat înlăturarea dispoziţiei privind confiscarea specială.

Raportat la această critică, Înalta Curte apreciază că nu s-au invocat motive de nelegalitate care să poată fi cenzurate în temeiul art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., ci doar motive de netemeinicie bazate pe lipsa unui material probator solid, ceea ce ar impune o reapreciere a probelor; însă raportat la cadrul procesual actual şi dispoziţiile Legii nr. 2/2013 această solicitare nu este posibilă.

Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpata D.G. împotriva deciziei penale nr. 171/A din 18 iunie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va casa în parte decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 98 din 22 aprilie 2013 a Tribunalului Vrancea şi în rejudecare va face aplicarea art. 4 şi art. 5 C. pen. şi în consecinţă:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatei în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen. cu aplicarea art. 4 C. pen. va achita pe inculpata D.G. pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. anterior.

Va înlătura dispoziţiile privind concursul de infracţiuni.

În baza art. 5 C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 187/2012 va menţine pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi dispoziţiile art. 86¹ C. proc. pen. anterior privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.

Va interzice inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 65 C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Admite recursul declarat de inculpata D.G. împotriva Deciziei penale nr. 171/A din 18 iunie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 98 din 22 aprilie 2013 a Tribunalului Vrancea şi rejudecând în fond:

Face aplicarea art. 4 şi art. 5 C. pen. şi în consecinţă:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatei în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen. cu aplicarea art. 4 C. pen. achită pe inculpata D.G. pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. anterior înlătură dispoziţiile privind concursul de infracţiuni.

În baza art. 5 C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 187/2012 menţine pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi dispoziţiile art. 86¹ C. proc. pen. anterior privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.

Interzice inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 6 6 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 65 C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 martie 2014.

OPINIE SEPARATĂ

În funcţie de dispoziţiile minutei prezentei decizii, judecătorul opiniei minoritare achiesează întru totul la soluţia de admitere a recursului inculpatei D.G., fiind de făcut aplicarea disp. art. 4 şi 5 C. pen. În ceea ce o priveşte, în formula majoritară concretizată, cu motivările adiacente corespunzătoare.

Spaţiul judiciar ce implică o altă optică se manifestă strict pe rezolvarea acţiunii penale şi faţă de inculpaţii I.I., C.S., S.C.C., S.V. şi S.Ş.

Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat ca fiind fondat recursul inculpatei D.G. raportat la învinuirea penală vizând infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., pentru următoarele motive:

Analiza acuzaţiilor în materie penală aduse inculpatei D.G. cu referire la infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. (cu trimiteri explicite la cele concret imputate), prin formă şi conţinut, nu se regăsesc incriminate în noile dispoziţii ale codului penal sub o altă denumire şi nici sub un alt conţinut.

Dezincriminarea reprezintă poziţia legiuitorului faţă de anumite fapte, în raport de consecinţele asupra valorilor sociale ocrotite şi constată că o faptă penală nu mai aduce atingere, nu mai lezează aceste valori, fiind incidenţă în speţă.

Or, raportat la această constatare, a intervenirii dezincriminării în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., în abstractul său juridic, în formă şi conţinut, cu evidenţă este o problematică juridică incidenţă şi faţă de ceilalţi coinculpaţi, numiţii I.I., C.S., S.C.C., S.V. şi S.Ş., învinuiţi de comiterea aceleiaşi infracţiuni.

În concret, prin Sentinţa penală nr. 98 din 22 aprilie 2013 a Tribunalului Vrancea s-a rezolvat, în substanţa sa, acţiunea penală faţă de inculpaţi:

S-a dispus condamnarea inculpatului I.I. la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., la o pedeapsă de 1 an şi 10 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de efectuare de operaţiuni cu produse ştiind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deţine autorizaţie, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., respectiv la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu 13 februarie 2013 şi până la zi.

Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus condamnarea inculpatei C.S. la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de asociere în vederea comiterii de infracţiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., la o pedeapsă de 1 an şi 8 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de efectuare de operaţiuni cu produse ştiind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deţine autorizaţie, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., respectiv la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatei spre executare pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare. S-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

De asemenea, prin sentinţa penală menţionată a fost condamnată inculpata D.G. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de asociere în vederea comiterii de infracţiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., respectiv la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de efectuare de operaţiuni cu produse ştiind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deţine autorizaţie, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatei spre executare pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. S-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

A mai fost condamnat inculpatul S.C.C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., respectiv la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de efectuare de operaţiuni cu produse ştiind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deţine autorizaţie, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

Prin aceeaşi sentinţă penală a mai fost condamnat inculpatul S.V. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., respectiv la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de efectuare de operaţiuni cu produse ştiind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deţine autorizaţie, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În fine, a fost condamnat inculpatul S.Ş. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., respectiv la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de efectuare de "operaţiuni cu produse ştiind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a deţine autorizaţie, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 118 lit. b) şi e) C. pen., s-a dispus confiscarea bunurilor folosite sau dobândite de inculpaţi din infracţiuni.

S-a dispus disjungerea cauzei în privinţa inculpatului V.L.C.

Pe calea Deciziei penale nr. 171/A din 18 iunie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, admiţându-se apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea şi de inculpatul I.I., fiul lui I. şi A., născut la data de 05 octombrie 1978 în mun. Focşani, judeţul Vrancea, domiciliat în Focşani, str. S., judeţul Vrancea, aflat în Penitenciarul Focşani, doar cât s-a desfiinţat în parte Sentinţa penală nr. 98 din 22 aprilie 2013 a Tribunalului Vrancea şi, în rejudecare, în baza art. 86¹ C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale şi a celei accesorii aplicate inculpatului I.I., pe durata termenului de încercare de 5 ani, cu respingerea ca nefondate a apelurilor declarate de inculpatele D.G. şi C.S.

Sub aspectul imputării faptice, în rezumat, este de reţinut:

La sfârşitul anului 2011 - începutul anului 2012, inculpatul I.I., împreună cu inculpatele C.S. (concubină) şi D.G. au iniţiat şi constituit un grup infracţional în scopul efectuării de operaţiuni cu produse sau substanţe cu efecte psihoactive (plante etnobotanice). Inculpaţii I.I. şi C.S. se aprovizionau cu substanţele a căror comercializare este interzisă în lipsa unei autorizaţii emisă în condiţiile legii, prin comenzi online de la firme din oraşul Râmnicu Sărat, jud. Buzău, precum şi de la inculpata D.G., care la rândul ei procura substanţele din oraşul Constanţa.

La rândul lor, inculpaţii C.S.- şi I.I. vindeau - personal sau prin intermediari - substanţa cumpărată, cu preţul de 20 RON/plic.

Intermediarii folosiţi pentru vânzarea substanţei erau ceilalţi inculpaţi, respectiv S.C.C., S.V., S.Ş. şi V.L.C., care au aderat la grupul infracţional iniţiat de I.I., C.S. şi D.G.

Pentru a facilita distribuirea substanţelor interzise, inculpaţii comunicau telefonic şi foloseau pentru transport în diferite puncte ale municipiului Focşani autoturismul F.P., iar pentru depozitare autoturismul A.R., aparţinând inculpaţilor I.I. şi C.S.

Efectuarea de către toţi inculpaţii de operaţiuni de vânzare cu astfel de produse, ştiind că sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, este probată nu numai prin declaraţiile de recunoaştere totală a inculpaţilor, ci şi prin declaraţiile martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale. Martorii au relatat despre operaţiunile de vânzare de plante cu efecte psihoactive (etnobotanice) efectuate de inculpaţi, despre relaţia dintre inculpaţii C.S. şi I.I. cu ceilalţi inculpaţi, precum şi împrejurarea că legăturile cu inculpaţii în vederea vânzării şi cumpărării de produse se făcea de cele mai multe ori telefonic.

În consecinţă:

1. - fapta inculpatului I.I. de a iniţia şi coordona un grup în vederea punerii în vânzare de produse cu efecte psihoactive întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen.;

- fapta aceluiaşi inculpat de a vinde, în mod repetat, cu ştiinţă şi fără autorizaţie, produse cu efecte psihoactive constituie infracţiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- fapta aceluiaşi inculpat de a achiziţiona autoturismul F.P. cu bani proveniţi din vânzarea plantelor cu efecte psihoactive constituie infracţiunea de spălare de bani, în forma prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002;

2.- fapta inculpatei C.S. de a iniţia şi a coordona un grup în vederea punerii în vânzare de produse cu efecte psihoactive constituie infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen.;

- fapta aceleiaşi inculpate de a vinde, în mod repetat, cu ştiinţă, produse cu efecte psihoactive, fără a deţine autorizaţie, constituie infracţiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- fapta aceleiaşi inculpate de a deţine, fără drept, cannabis (THC) pentru consum propriu constituie infracţiunea prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;

3. - fapta inculpatei D.G. de a iniţia şi constitui un grup infracţional în scopul efectuării de operaţiuni cu produse cu efecte psihoactive, constituie infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen.;

- fapta aceleiaşi inculpate de a vinde, cu ştiinţă, produse cu efecte psihoactive, în mod repetat şi fără autorizaţie, constituie infracţiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

4. - fapta inculpatului S.C.C. care, în perioada primăvara anului 2012 - începutul anului 2013, a aderat la grupul infracţional constituit de inculpaţii I.I., C.S. şi D.G., în scopul punerii în vânzare de produse cu efecte psihoactive, constituie infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, raportat la art. 323 C. pen.;

- fapta aceluiaşi inculpat de a vinde, în mod repetat, cu ştiinţă şi fără autorizaţie, produse cu efecte psihoactive, constituie infracţiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

5. - fapta inculpatului S.V. de a adera la grupul infracţional iniţiat şi constituit de inculpaţii I.I. şi C.S., în vederea punerii în vânzare de produse cu efecte psihoactive, constituie infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 139/2003, raportat la art. 323 C. pen.;

- fapta aceluiaşi inculpat de a vinde, în mod repetat, cu ştiinţă şi fără autorizaţie, produse cu efecte psihoactive, constituie infracţiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

6. - fapta inculpatului S.Ş. de a adera la grupul infracţional iniţiat şi constituit de inculpaţii I.I. şi C.S., în vederea punerii în vânzare de produse cu efecte psihoactive, constituie infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 139/2003, raportat la art. 323 C. pen.;

- fapta aceluiaşi inculpat de a vinde în mod repetat, cu ştiinţă şi fără autorizaţie, produse cu efecte psihoactive, constituie infracţiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În consecinţă, dat fiind contextul faptic şi juridic expus, intervenirea dezincriminării în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., va fi incidenţă faţă de toţi inculpaţii, inclusiv cei nu au declarant recurs, numiţii I.I., C.S., S.C.C., S.V. şi S.Ş., învinuiţi de comiterea aceleiaşi infracţiuni ca şi recurenta D.G.

Calea juridică de operare a soluţiei de achitare grefată pe disp. art. 16 lit. b) C. proc. pen. vizând "fapta nu este prevăzută de legea penală" faţă de toţi inculpaţii, ţine de efectul extensiv al recursului, care lărgeşte devoluarea cauzei peste limitele permise de lege, în favoarea celor ce nu au declarat recurs. Instanţa de recurs, fiind învestită cu examinarea cauzei, dar limitată la interesele recurentului, nu poate face, totuşi, abstracţie de situaţia părţilor care nu au declarat recurs sau la care nu se referă recursul declarat, dacă hotărârea atacată nu este legală şi cu privire la acestea. Ar fi inechitabil ca instanţa "de recurs să constate intervenirea aceleiaşi instituţii a dezincriminării cu privire la părţile care nu au declarat recurs sau la care recursul declarat nu se referă, dar să nu le poată îndrepta, dacă sunt în favoarea acestora.

Extinderea se aplică faţă de părţile care se află într-un grup procesual cu al recurentului, având aceleaşi interese legitime. Ca urmare, dacă s-a ajuns la concluzia admiterii recursului faţă de inculpatul care a declarat recurs, pentru temeiuri comune cu ale celorlalţi inculpaţi care nu au declarat recurs, se impune o soluţionare comună şi extinderea casării hotărârii asupra tuturor inculpaţilor. Temeiul juridic al efectului extensiv este necesitatea de a se da într-o cale penală, cu grupuri procesuale, o rezolvare concordantă. Ceea ce atrage efectul extensiv este identitatea de situaţie a celor care nu au declarat recurs cu aceea a celui care a declarat recurs, astfel încât reformarea soluţiei pentru recurent implică, în mod necesar, reformarea în acelaşi sens şi pentru cei aflaţi într-o situaţie similară, dar care nu au declarat recurs.

În speţă extinderea este posibilă atâta vreme cât persoanele menţionate se află în acelaşi grup procesual, în acelaşi consortium litis, întrucât între aceste persoane nu există interese contrare.

Aplicaţiile practice ale efectului extensiv al recursului în cauză au în vedere situaţia existenţei unei soluţii comune pentru toate persoanele formând un grup procesual, astfel încât, dacă nu s-ar produce extinderea, ar rămâne o discordanţă între soluţia dată fată de recurent şi soluţia rămasă definitivă faţă de celelalte persoane din acelaşi grup de interese.

Paralizarea acestui mijloc ce-l au la îndemână practicienii dreptului prin intermediul unor căi juridice ulterioare, eventuale şi nepredictibile în formula de soluţionare, nu considerăm că este o chestiune de acceptat.

În consecinţă, soluţia propusă este cea de extindere a efectelor recursului inculpatei D.G. şi privitor la situaţia juridică a celorlalţi coinculpaţi, casarea în parte a hotărârilor şi în urma descontopirii tuturor rezultantelor, operarea strictă a dispoziţiilor vizând dezincriminarea faţă de toţi inculpaţii.

← ICCJ. Decizia nr. 1094/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1116/2014. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1057/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 109/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 1094/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 1116/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 1117/2014. Penal