ICCJ. Decizia nr. 1116/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1116/2014

Dosar nr. 1328/386/2012

Şedinţa publică din 28 martie 2014

Asupra recursurilor penale de faţă:

Constată că prin Sentinţa penală nr. 16 din 24 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr. 10680/118/2010, s-a hotărât:

"Respinge ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice privind pe inculpatul P.M. din: infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. în infracţiunea de profanare de morminte prevăzută de art. 319 C. pen.

În baza art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. h) C. pen., raportat la art. 176 lit. d) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul P.M. la pedeapsa închisorii de 19 (nouăsprezece) ani şi 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), c) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul P.M., deţinut în Penitenciarul Poarta Albă - la pedeapsa închisorii de 8 (opt) ani.

În baza art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul P.M. la pedeapsa închisorii de 7 (şapte) ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen.:

Contopeşte pedepsele aplicate inculpatului P.M. urmând ca în final acesta să execute pedeapsa mai grea de 19 (nouăsprezece) ani şi 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen.:

Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen.:

Menţine starea de arest a inculpatului P.M.

În baza art. 88 C. pen.:

Deduce din pedeapsa aplicată perioada executată prin reţinere şi arest preventiv, începând cu 3 noiembrie 2009 la zi.

În baza art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. h) C. pen., raportat la art. 176 lit. d) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul C.V. la pedeapsa închisorii de 22 (douăzeci şi doi) de ani şi 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul C.V. la pedeapsa închisorii de 9 (nouă) ani.

În baza art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul C.V. la pedeapsa închisorii de 8 (opt) ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen.:

Contopeşte pedepsele aplicate inculpatului C.V. urmând ca în final acesta să execute pedeapsa mai grea de 22 (douăzeci şi doi) de ani şi 5 (cinci) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen.:

Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen.:

Deduce din pedeapsa aplicată perioada executată prin reţinere şi arest preventiv, începând cu 3 noiembrie 2009 la 18 noiembrie 2010.

Constată că nu s-au formulat pretenţii civile în cauză.

Obligă pe inculpaţii C.V. şi P.M. la câte 3300 RON fiecare, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat".

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 2166/P/2009 au fost trimişi în judecată inculpaţii C.V. şi P.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de: omor calificat şi deosebit de grav prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. h) raportat la art. 176 lit. d) C. pen.; tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a), c) C. pen.; viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. în cazul inculpatului C.V.

În fapt, s-a reţinut că aceştia s-au deplasat la locuinţa victimei A.M. cu intenţia de a sustrage bani şi alte bunuri, au întreţinut raporturi sexuale prin constrângerea acesteia, după care fiind ameninţaţi că vor fi reclamaţi la poliţie şi traşi la răspundere penală, au agresat-o, aplicându-i lovituri cu cuţitul şi cu o stinghie de pat în zona capului şi a corpului, cauzându-i leziuni care au dus la moartea acesteia prin insuficienţă cardio-respiratorie acută prin hemopneumotorax bilateral şi hemopericard, urmări ale unor plăgi multiple tăiate/înţepate toracice cu interesare pulmonară, vase mari de la baza cordului cardio-pericardică. Între leziunile cardio-vasculo-pulmonare şi deces există legătură directă imediată de cauzalitate.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat următoarele:

La data de 2 noiembrie 2009 organele de poliţie au fost sesizate printr-un apel telefonic de numita S.V. despre găsirea vecinei sale A.M. decedată, în locuinţa situată pe str. V.M. nr. 3, Constanţa.

Potrivit procesului-verbal de cercetare la faţa locului însoţit de planşele foto, s-au descoperit următoarele: în faţa uşii de la o marchiză, la 10 cm de prag, s-a găsit mânerul unui cuţit confecţionat din lemn, culoare maro, având rama ruptă la 2,5 cm de mâner cu urme biologice de culoare brun-roşcat, cu aspect de sânge închegat; resturi de ţigară cu filtru galben; lângă fereastra de pe latura de sud a casei s-au găsit pe jos 2 cuie, un băţ de chibrit parţial ars; imediat după intrare în marchiză, pe mochetă, chiar lângă prag, se observă vârful unui cuţit cu lungimea de 10 cm, prezentând urme biologice, de culoare brun-roşcată, cu aspect de sânge închegat pe care era impregnat un model cu multiple cercuri de aceeaşi mărime, cu diametrul de circa 1 cm fiecare, ce poate reprezenta relieful unei tălpi de încălţăminte; în marchiză, pe podea, întins cu faţa în sus, cadavrul unei persoane de sex feminin, îmbrăcat în partea superioară şi cu hainele în vine în partea inferioară, prezentând un traumatism cranio-facial acut deschis, iar în zona toracelui, urmele a 11 plăgi tăiate-înţepate; pe podea, lângă cadavru s-au găsit mai multe urme de ţigară cu filtru de culoare galbenă, beţe de chibrit arse; în camera de locuit - dormitor (camera nr. 1), lângă prag, pe covor, se afla o bucată de lemn cu lungimea 80 cm, de formă trapezoidală, iar în partea superioară prezintă o pată culoarea brun-roşcat cu aspect de sânge închegat; pe covor sunt urme de stropi de sânge.

Aşa cum a rezultat din procesul-verbal de consemnare a necropsiei efectuate, rezultă că moartea numitei A.M. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutivă unui hemopneuromotorax, legătura de cauzalitate fiind directă. Au fost ridicate de la cadavru probe biologice.

Potrivit Raportului medico-legal de necropsie nr. 772/A3 din 3 decembrie 2009 întocmit de SML Constanţa, victima a prezentat infiltrare sanguină fronto-parietal stângă (cu hematom) în muşchiul temporal de la baza piramidei nazale, fronto-orbito-zigomatic drept, fracturi ale oaselor proprii nazale, fractură unghi mandibular drept, fractură proces alveolar anterior mandibular, colecţie sanguină subdurală; plăgi tăiate-înţepate la nivelul toracelui. Moartea a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute consecutivă unui hemopneumotorax bilateral şi hemopericard, urmări ale unor plăgi multiple tăiate-înţepate toracice cu interesare pulmonară, vase mari de la baza cordului, cardio-pericardică.

Între leziunile cardio-vasculo-pulmonare şi deces a existat legătură directă imediată de cauzalitate. În sânge s-a constatat o alcoolemie de 2,35‰. S-a mai constatat prezenţa spermei în vagin ce demonstrează întreţinerea unui raport sexual recent. Organele de cercetare penală au adus în casa victimei câine, special antrenat care după ce a mirosit în camerele locuinţei, geamul din spatele casei, i-a condus într-o curte vecină, apoi pe stradă şi în cele din urmă la locuinţa lui B.V. Câinele a refăcut traseul de 3 ori. În casa acestuia locuieşte şi inculpatul P.M.

Potrivit Raportului de constatare medico-legală nr. 629/A1/agresiune din 17 noiembrie 2009 numitul P.M., examinat la data de 5 noiembrie 2009, a prezentat leziuni traumatice constând într-o excoriaţie prin lovire de corp dur, placardele excoriate, prin lovire cu corp înţepător-tăietor, posibil lamă de cuţit ce pot data de 5,6 zile.

Ambii inculpaţi au fost expertizaţi de I.N.M.L. M.M. din punct de vedere psihiatric (rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/12793/2009 respectiv, nr. A1/12794/2009) rezultând că prezintă tulburare de personalitate cu manifestări antisociale şi discernământ păstrat în raport de fapta pentru care este cercetat - P.M.; tulburare organică de personalitate de tip antisocial, accentuate tendinţe impulsive şi antisociale, conturate tendinţe de instabilitate psihică; personalitate caracterizată prin eu care fuge în lupta pentru independenţa şi libertatea sa şi discernământ păstrat în raport de fapta pentru care este cercetat - în cazul inculpatului C.V.

Inculpaţilor li s-au recoltat fire de păr, prin smulgere din toate zonele (frontală, temporo-parietală şi occipitală în vederea expertizării.

De la locuinţa inculpatului P.M. au fost ridicate hainele pe care acesta a susţinut că le-a îmbrăcat în noaptea de 31 octombrie/01 noiembrie 2009: un pantalon blue-jeans, pe buzunarul dreapta spate şi la interior pe betelie, având inscripţia "M." care prezentau pete de culoare brun-roşcată cu aspect de sânge coagulat; un pulover de culoare gri, cu dungi negre orizontale în zona pieptului, cu urme de pete de culoare brun-roşcată cu aspect de sânge coagulat; o geacă confecţionată din înlocuitor piele neagră; fiind întrebat ce încălţăminte a purtat, acesta a declarat că a purtat o pereche de pantofi sport, tip adidas, pe care după comiterea faptei, la sugestia inculpatului C., a aruncat-o pe terenul viran din apropierea locuinţei.

Inculpatul C.V. a prezentat hainele şi încălţămintea pe care susţinea că le-a îmbrăcat/încălţat în ziua de 31 octombrie 2009 (o pereche de pantofi de culoare albă, o bluză de culoare bleumarin, o geacă din material textil de culoare gri, o pereche de blue-jeans, un fes culoare roşie cu însemnele P. Cu toate acestea inculpatul P.M. a susţinut că nu l-a văzut pe inculpatul C. purtând în seara zilei de 30 octombrie 2009 şi în cursul nopţii cu acele haine.

Inculpaţilor li s-au recoltat probe de referinţă ADN prin periaj bucal, iar după recoltare probele au fost ambalate şi sigilate.

Parchetul a mai dispus expertizarea criminalistică a mai multor obiecte ridicate din casa victimei şi din curtea acesteia.

Potrivit Raportului de expertiză medico-legală nr. 536 din 16 noiembrie 2009 fragmentul de urmă de încălţăminte, creat prin destratificare în substanţa de culoare brun-roşcată pe aversul lamei metalice ce provine de la un cuţit, descoperită în holul de la intrarea în locuinţă, pe podea cu ocazia investigării tehnico-ştiinţifice a fost creată cu talpa pantofului sport cu menţiunea "V." pus la dispoziţie de P.M.

La data de 3 februarie 2010 inculpatul P.M. a condus organele de poliţie pe câmp în apropierea locuinţei victimei, la locul unde, după cum acesta a susţinut, după săvârşirea faptei inculpatul C. s-a dezbrăcat de obiectele de îmbrăcăminte murdare de sânge şi le-a ascuns sub o saltea veche abandonată. După îndepărtarea zăpezii, pe sol s-au identificat urme de material textil care după aspect provin de la o saltea, iar sub aceasta s-au găsit resturi de material textil degradate datorită umezelii, pline de mucegai, cărora nu li se poate stabili culoarea, printre acestea fiind identificat şi un tricou de culoare deschisă (posibil de damă) cu chenar de dantelă la baza gâtului. La faţa locului s-au efectuat fotografii judiciare.

Potrivit Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 72841 din 3 martie 2010 inculpatul C.V. a fost examinat cu tehnica poligraf, iar la întrebările relevante cauzei s-a constatat reacţia mimico-gesticulară concretizată în modificare de paloare, sudoraţie, disconfort psihic, agitaţie psihomotorie, comportament caracteristic persoanelor care încearcă disimularea adevărului. S-au evidenţiat modificări semnificative care să fie interpretate ca indici cerţi ai comportamentului simulat.

Potrivit declaraţiei date de martora P.N., mama inculpatului P.M., aceasta locuieşte împreună cu fiul său, cu B.V. şi B.F. Martora obişnuia să se viziteze cu victima, aceasta obişnuind să mai rămână şi peste noapte la locuinţa martorei aşa cum declară martora că i-ar fi spus că intenţionează să facă şi în noaptea de 31 octombrie/1 noiembrie 2009.

În acea seară fiul său nu era acasă, iar în dimineaţa următoare martora a observat că acesta este supărat iar la una din mâini avea o tăietură despre care susţinea că a fost produsă când făcea curăţenie la porci.

Martora S.V. a declarat că în dimineaţa zilei de 2 noiembrie 2009 a fost vizitată de vecinul D.M. care s-a arătat îngrijorat de faptul că nu a mai văzut-o pe vecina N. (A.M.) şi este îngrijorat pentru aceasta, mai ales că geamul este deschis. Au mers la curtea victimei, au deschis poarta asigurată cu lacăt, cu ajutorul unei chei adusă de martor, au împins uşa neasigurată a locuinţei după ce au strigat-o pe vecină de mai multe ori şi au găsit-o pe podeaua din hol, întinsă cu faţa în sus parţial dezbrăcată; aceeaşi martoră a mai arătat că victima nu avea duşmani, era consumatoare de băuturi alcoolice şi era vizitată rar de soră şi nepot.

Şi martora T.S. a susţinut că A.M. obişnuia să o viziteze pe o anume L. care trăieşte în concubinaj cu un anume V., locuind într-o încăpere improvizată, amplasată pe terenul viran situat în prelungirea străzii S. la care ocazional doarme şi consumă băuturi alcoolice.

Martora G.M. i-a însoţit pe vecinii săi D.M. şi S.V. la locuinţa victimei, care nu mai fusese văzută de câteva zile şi au găsit-o pe aceasta decedată, în casă, fiind întinsă în hol pe jos şi având deasupra sa o saltea.

Aceleaşi aspecte au fost relatate şi de martorul D.M. care a fost alertat de faptul că nu o mai văzuse pe vecina sa în ultimele zile şi pentru că, uitându-se peste gard, a văzut geamul deschis şi cioburi pe sol. Din câte a auzit de la vecini, victima ar fi spus în cursul săptămânii trecute că îl aşteaptă pe nepot să îi aducă pensia.

Martorul B.C.C. a declarat că în seara zilei de 31 octombrie 2009 a venit în camera lui C.V. numitul P.M., aceştia au consumat vin roşu dintr-un bidon de plastic după care martorul care băuse şi el un pahar, a adormit. Martorul a susţinut că nu l-a simţit pe C.V. să se suie în pat şi nici nu a văzut când a plecat P.M. şi cu cine, pentru că a dormit adânc datorită oboselii şi căldurii. S-a trezit la ora 8,00 dimineaţa şi l-a găsit pe C.V. în pat, treaz şi fără ca martorul să întrebe nimic i-a spus că P.M. plecase în acea noapte. Acest martor a plecat în străinătate şi nu a putut fi audiat nemijlocit de instanţa de fond.

Martorul P.F.P. a susţinut că o cunoştea pe victimă, fiind vecini şi a întâlnit-o pe stradă stând de vorbă cu P.N. Lui A.M. îi era frică să doarmă singură să nu fie atacată de hoţi. Pe 1 noiembrie 2009 dimineaţa, la orele 7,30 inculpatul C.V. a venit acasă la martor cu o sticlă de băutură dar concubina martorului l-a alungat pe inculpat. În zilele de 2 şi 3 noiembrie 2009, martorul susţine că a lucrat împreună cu inculpatul C. la o sobă de teracotă a unchiului său iar pe P.M. nu l-a văzut în acele zile.

Numita B.R., sora victimei, a declarat că nu are niciun gen de pretenţii băneşti de la inculpaţi, dorind doar tragerea acestora la răspundere penală. Victima A.M. primea o pensie de 350 RON în jurul datei de 20 ale lunii. Pe 25 octombrie 2009, soţul său a mers la A.M., i-a cumpărat lemne şi i-a lăsat suma de 60 RON.

Martora Ş.L. a însoţit-o pe martora P.N. la arestul IPJ, unde s-au deplasat pentru a-l vizita pe inculpatul P.M., iar acesta a afirmat în acea împrejurare că l-a auzit pe inculpat relatând că a mers împreună cu C.V. la A.M. acasă, împreună au violat-o, au tâlhărit-o şi omorât-o. A lovit-o de două ori cu cuţitul, la îndemnul inculpatului C. care la rândul său a lovit-o cu un toc de uşă în cap şi dacă nu ar fi fost beat şi nu ar fi fost influenţat de inculpat, nu ar fi făcut acest lucru, pentru că victima era prietenă a mamei sale. Aspectele sunt relatate şi de concubinul martorei - P.F.S.

Martorul B.F. propus de inculpatul C. în apărare a declarat că a fost câteva zile încarcerat cu inculpatul P. însă acesta nu i-a relatat nimic în legătură cu faptele pentru care este cercetat.

Un alt martor propus în apărare de C.V. este I.Ş.D., care susţine că a fost încarcerat împreună cu ambii inculpaţi şi îi cunoaşte bine, auzind pe P.M., recunoscând că ar fi recunoscut săvârşirea omorului şi nu cu inculpatul C. dar cu alte persoane care i-au cerut să nu le divulge identitatea. Nu i s-a părut că inculpaţii ar fi în relaţii de prietenie.

Cei doi inculpaţi au fost confruntaţi şi inculpatul P.M. a susţinut că au pătruns împreună în casa victimei, au întreţinut pe rând raport sexual; C.V. a luat nişte bani de la victimă din buzunar apoi a lovit-o cu o stinghie la cap şi la cererea acestuia, a luat un cuţit cu care a lovit-o. Inculpatul C.V. a negat susţinerile coinculpatului.

Inculpatul C.V. a fost confruntat cu martorul B.C.C., cel dintâi susţinând că nu ar fi adevărat cele spuse de martor în sensul că martorul s-a culcat în jurul orelor 23,00 lăsându-i pe inculpaţi consumând alcool împreună şi că dimineaţa i-ar fi spus martorului, fără să fi fost întrebat, despre plecarea inculpatului P. B.C. a contestat la rândul său susţinerea inculpatului potrivit căreia s-au culcat în acelaşi timp.

Inculpatul P.M. a susţinut în prima declaraţie că în seara zilei de 30 ianuarie 2009, s-a întâlnit cu prietenul său C.V. şi a mers la locuinţa acestuia unde au consumat alcool împreună până în jurul orelor 1,00 noaptea. După ce băiatul care locuia în aceeaşi încăpere s-a dus la culcare, C.V. a avut ideea să meargă împreună la o femeie în vârstă pe care o cunoşteau din vecinătate, sub numele N., în scopul de a sustrage bani, ştiind de la inculpat că aceasta luase pensia de curând şi trebuie să aibă bani prin casă; au sărit gardul apoi au mers la un geam din spatele casei unde inculpatul C. şi-a tras peste mână mâneca gecii şi a forţat rama geamului până l-a deschis. Au căzut cu acea ocazie nişte cioburi de sticlă în care inculpatul P. s-a tăiat în cădere, dezechilibrându-se. Au pătruns în casă, iar într-una din camere, pe un fotoliu stătea A.M., pe care inculpatul C. a trântit-o la pământ în mijlocul acelei camere şi a început să o lovească cu pumnii în zona feţei şi a toracelui după care i-a dat în jos pantalonii şi lenjeria intimă şi a întreţinut raport sexual, în final ejaculând peste zona pubiană a victimei precum şi peste hainele acesteia. În timp ce C. întreţinea raportul sexual, inculpatul P. a auzit un foşnet şi a presupus că cel dintâi i-a scos din buzunarul victimei bani.

În timp ce era violată, victima a spus că îi cunoaşte şi că îi va reclama la poliţie fapt ce l-a determinat pe inculpatul C. să iasă din casă, să meargă într-o magazie de unde a smuls un toc de lemn de lungimea aproximativ 10 cm cu care, reîntorcându-se în casă, a lovit-o pe victimă de 2,3 ori, timp în care inculpatul P.M. căuta prin casă bani, negăsind decât un pachet de ţigări.

Cei doi au luat-o apoi de mâini şi de picioare şi au mutat-o în hol, după care inculpatul C. a luat un cuţit de bucătărie cu care a aplicat mai multe lovituri victimei, în zona pieptului, până când lama cuţitului s-a rupt în 3 bucăţi. Tot acest inculpat ar fi luat dintr-o magazie un pat de culoare roşie pe care l-a aşezat peste victimă. Au ieşit din casă pe uşă sărind gardul în stradă. Au împărţit apoi ţigările.

Cât timp au stat în casă au aprins mai multe beţe de chibrit, acestea fiind singura sursă de lumină. Când s-au despărţit C.V. i-a cerut inculpatului P.M. să arunce hainele pe câmp şi să nu spună vreodată că au comis fapta împreună, căci în caz contrar îl va tăia cu cuţitul. Inculpatul P. a mai arătat că încă cu aproximativ 2, 3 zile în urmă înainte de a se petrece fapta, împreună cu coinculpatul au vrut să intre peste victimă dar au fost surprinşi de vecinul M. astfel că au renunţat.

Inculpatul P.M. a mai arătat că în timpul transportului de la IPJ la instanţă, la un termen când se discuta prelungirea măsurii arestului preventiv, a primit de la C.V. atât ameninţări cât şi rugăminţi, în scopul ca inculpatul să ia asupra sa săvârşirea faptelor, ceea ce l-a şi determinat iniţial să ascundă anchetatorilor participarea acestuia.

În seara crimei acesta era îmbrăcat cu o geacă gri, un fes roşu, adidaşi de culoare închisă, negri sau maro, cu şireturi, o pereche de jeans culoare neagră. Obiectele prezentate de inculpatul C. la cererea poliţiei, ca fiind cele purtate în seara zilei de 30 noiembrie 2009, inculpatul P. susţine că nu le-a mai văzut.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, inculpatul P.M. nu a dorit iniţial să dea declaraţie, însă spre final s-a răzgândit.

Inculpatul C.V. a declarat la poliţie că în seara zilei de 30 noiembrie 2009, inculpatul P. a venit împreună cu nepotul gazdei unde locuia, un băiat de 13 ani, poreclit "C." şi toţi trei au consumat alcool. Inculpatul P. venise să îşi ceară scuze întrucât îl implicase în faţa organelor judiciare la un furt, fără să fi participat. Băiatul a adormit. Inculpatul mai susţine că P. a plecat singur fiind ameţit, putând însă să se ţină pe picioare. Inculpatul a afirmat că s-a culcat lângă "C." şi s-a trezit în jurul orelor 10, a doua zi dimineaţa după care a plecat la o lucrare. Nu ştie cine era A.M., nici după nume, nici ca persoană, a văzut-o o singură dată acasă la un vecin F., stând de vorbă cu soţia acestuia.

Într-o nouă declaraţie dată la parchet, inculpatul C.V. a afirmat că după plecare lui P. în jurul orelor 1,00 s-a culcat cu "C. " în acelaşi timp, pe la 1,00 - 1,30. P.M. a plecat pentru că inculpatul C. şi "C." vroiau să se culce şi inculpatul susţine că este sigur că numitul "C." l-a văzut pe P.M. plecând. Dimineaţa când s-au trezit nu a vorbit nimic cu acel băiat care s-a îmbrăcat şi a plecat în camera sa.

În declaraţia dată în faţa instanţei, inculpatul C.V. a susţinut că inculpatul P. a venit în seara zilei de 30 noiembrie 2009 ca să îşi ceară scuze cu privire la declaraţiile date la poliţie în care îl implica referitor la un furt din locuinţă şi la un moment dat din acest motiv între martorul B. şi inculpatul P. a izbucnit o ceartă astfel că cel dintâi i-a cerut lui P. să plece. C. a susţinut şi de această data că s-a culcat în acelaşi timp cu martorul B. Pe victimă nu o cunoştea, dar a înţeles că locuia în vecinătate. În schimb inculpatul P. o cunoştea, fiind şi prieten de familie cu aceasta. Inculpatul susţine că datorită stării conflictuale create de acuzaţiile nedrepte pe care P. i le adusese, în decurs de o lună anterior datei crimei nu s-a întâlnit cu P.M., nu a fost împreună cu acesta cu 2 zile înainte în curtea din apropierea casei victimei cum susţine martorul D.M. A contestat rezultatul testului Poligraf precum şi susţinerea că l-ar fi ameninţat sau rugat pe P. să ia fapta asupra sa însă este real că la un moment dat, pe când se aflau în arest, i-a cerut să spună adevărul.

Potrivit Raportului Criminalistic întocmit în cauză au fost comparate: fir de păr ridicat din mâinile victimei A.M., cu ocazia efectuării necropsiei, ambalat în plicul nr. 41; fire de păr ridicate din mâinile victimei A.M., cu ocazia efectuării necropsiei, ambalate în plicul nr. 2 cu fire de păr recoltate de la numitul C.V., fire de păr recoltate de la numitul P.M.

Probele au fost ambalate în plicuri după cum urmează:

- plicul nr. 41 conţine un fir de păr de culoare castanie, în lumină naturală, cu lungimea de 27 mm.;

- plicul nr. 42 conţine patru capsule de hârtie albă, notate în cadrul laboratorului A, B, C, D.

Capsula A conţine un fir de păr de culoare castanie, în lumină naturală, cu lungimea 28 mm.

Capsula B conţine două fire de păr de culoare castanie, în lumină naturală cu lungimea de 27 mm respectiv 90 mm.

Capsula C conţine un fir de păr de culoare castanie, în lumină naturală cu lungimea de 31 mm.

Capsula D conţine două un fire de păr de culoare castanie, în lumină naturală cu lungimea de 110 respectiv 140 mm.

Plicul de hârtie cu probă de comparaţie recoltată de la numitul C.V. conţine fire de păr de culoare castaniu, în lumină naturală, cu 1 = 70-142 mm.

Plicul de hârtie cu probă de comparaţie recoltată de la numitul P.M. conţine fire de păr de culoare castaniu, în lumină naturală, cu 1 = 15-32 mm.

Examinarea microscopică a probelor în litigiu înaintate a evidenţiat următoarele:

- plicul nr. 41 conţine un fir de păr de natură umană, provenit din regiunea păroasă a capului (firul prezintă o structură formată din trei straturi: cuticulă, cortex şi canal medular subţire, discontinuu şi neregulat, de culoare neagră şi castanie); firul de păr a fost detaşat prin rupere (după aspectul capetelor libere ale tijei).

- plicul nr. 42 (capsula A) conţine un fir de păr de natură umană, provenit din regiunea păroasă a capului (firul prezintă o structură formată din trei straturi: cuticulă, cortex şi canal medular subţire, discontinuu şi neregulat de culoare castaniu şi, negru); firul de păr a fost detaşat prin rupere (după aspectul capetelor libere ale tijei);

- plicul nr. 42 (capsula B) conţine două fire de păr de natură umană, provenite din regiunea păroasă a capului (firele prezintă o structură formată clin două straturi: cuticulă şi cortex); firul de păr cu 1= 27 mm a fost detaşat prin cădere liberă/(acesta prezintă bulb alungit fără teacă epitelială, de culoare alb cu nuanţă castanie) iar firul de păr cu 1 = 90 mm a fost detaşat prin rupere (după aspectul capetelor libere ale tijei);

- plicul nr. 42 (capsula C) conţine un fir de păr de natură umană, provenit din regiunea păroasă a capului (firul prezintă o structură formată din trei straturi: cuticulă, cortex şi canal medular subţire, discontinuu şi neregulat de culoare neagră şi castanie); firul de păr a fost detaşat prin rupere (după aspectul capetelor libere ale tijei);

- plicul nr. 42 (capsula D) conţine două fire de păr de natură umană, provenite din regiunea păroasă a capului (firele prezintă o structură formată din două sau trei straturi: cuticulă, cortex şi canal medular subţire, discontinuu şi neregulat); firul de păr cu 1 = 110 mm a fost detaşat prin cădere liberă (firul prezintă bulb cu aspect deformat fără teacă epitelială, de culoare castaniu cenuşiu închis); firul de păr cu lungimea de 140 mm a fost detaşat prin cădere liberă (firul prezintă bulb cu aspect deformat, fără teaca epitelială, de culoare castaniu deschis cu slabe nuanţe cenuşii) şi prezintă un canal medular de culoare castaniu-roşcat şi negru.

Plicul cu probă prelevată de la numitul C.V. a conţinut fire de păr: de natură umană, provenite din regiunea păroasă a capului (firele au o structură formată din două sau trei straturi: cuticulă, cortex şi canal medular subţire, discontinuu şi neregulat de culoare castaniu şi negru); acestea au fost detaşate prin smulgere (firele au bulb deformat şi alungit, cu teacă epitelială şi prezintă culoarea castaniu cenuşiu închis, alb,alb cu nuanţă castanie etc.)

Plicul cu probă prelevată de la numitul P.M. a conţinut fire de păr de natură umană, provenite din regiunea păroasă a capului (firele au o structură formată din două sau trei straturi: cuticulă, cortex şi canal medular subţire, discontinuu şi neregulat de culoare neagră); acestea au fost detaşate prin smulgere (firele au bulb cu aspect deformat, măciucat, cu teacă epitelială şi prezintă culoarea castaniu închis spre negru, alb cu nuanţă castanie, castaniu cu nuanţă cenuşie etc).

Nu s-a putut stabili cu certitudine dacă firele de păr în litigiu provin de la inculpaţi deoarece proba în litigiu este constituită dintr-un număr redus de fire de păr scurte, detaşate majoritatea prin rupere iar lipsa bulbului şi a zonei învecinate nu permite efectuarea unui examen morphologic comparative complet.

Firul de păr cu lungimea de 110 cm ambalat în plicul 42 capsula D prezintă atât elemente de asemănare morfologică (nuanţa culorii pe porţiuni,grosime) cât şi de diferenţiere (nuanţa culorii pe porţiuni, aspectul bulbului) cu firele puse la dispoziţie, recoltate de la inculpatul C.V., ce se pot datora: provenienţei probelor de la persoane diferite ; provenienţei probelor de la aceeaşi persoană,din regiuni păroase diferite ale capului.

Potrivit Raportului de expertiză Nr. 438808 din 06 aprilie 2010 s-a răspuns la următoarele obiective: A - dacă pe probele puse la dispoziţie se evidenţiază urme biologice umane; în caz afirmativ să se stabilească profilul/pro filele genetice al/ale persoanei/persoanelor de la care provine/provin; B - dacă profilele genetice ale ADN extras din probele biologice de referinţă recoltate de la victima A.M. şi de la numiţii C.V. şi P.M. (profile genetice menţionate în raportul de expertiză nr. 343152/1 din 11 ianuarie 2010) sunt identice sau se regăsesc în cel(e) obţinut(e) la punctul A.

Au fost analizate următoarele probe: mânerul de cuţit, urme biologice ridicate pe tampon din bumbac, de pe pielea victimei A.M., zona pubiană, ridicat cu ocazia necropsiei, o bucată material lemnos, ridicată de pe podea camera nr. 1, un fragment sticlă, ridicat de pe solul din curtea locuinţei, sub fereastra camerei nr. 2.

Analizele genetice ale probelor biologice puse la dispoziţie în dosarul menţionat mai sus, au evidenţiat următoarele:

1. Genotiparea ADN extras din probele biologice de referinţă recoltate de la victima A.M. (probă notată R343152003) şi numiţii C.V. (probă notată R343152001) şi P.M. (probă notată R343152002), corespunzător locilor analizaţi, a pus în evidenţă profilele genetice prezentate în cadrul Raportului de Expertiză nr. 343152/1 din 11 ianuarie 2010.

2. Proba nr. 1 - "mânerul de cuţit" - microurma notată T438808012 prezintă celule epiteliale. Genotiparea acestei microurme a pus în evidenţă, corespunzător markerilor genetici analizaţi, electroforegrame parţiale şi nereproductibile, care nu pot fi valorificate pentru identificarea persoanei creatoare a acestei urme biologice. Aceasta se datorează cantităţii insuficiente de ADN matriţă şi/sau prezenţei inhibitorilor.

3. Proba nr. 2 - "urmă biologică ridicate pe tampon din bumbac, de pe pielea victimei A.M., zona pubiană, ridicat cu ocazia necropsiei", urma notată T438808021 este constituită din capete de spermatozoizi, sânge uman şi celule epiteliale.

Genotiparea urmei notate T438808021 (fracţie spermatică), corespunzător markerilor analizaţi; a pus în evidenţă un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referinţă recoltate de la numitul P.M. (probă notată R343152002), frecvenţa de regăsire în populaţia caucaziană a profilului genetic al ADN-ului extras din urma biologică notată T438808021, identic cu cel obţinut din proba biologică de referinţă recoltată de la numitul P.M., corespunzător locilor analizaţi, este de 1.05 x IO" 19. Grupul populaţional în care acest profil genetic este unic: 9.520.000.000.000.000.000 indivizi neînrudiţi genetic.

Genotiparea urmei notate T438808022 (fracţie epitelială - derivată din urma T438808021), corespunzător markerilor analizaţi, a pus în evidenţă un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referinţă recoltate de la numitul P.M. (probă notată R343152002). Frecvenţa de regăsire în populaţia caucaziană a profilului genetic al ADN-ului extras din urma biologică notată T343006011, identic cu cel obţinut din proba biologică de referinţă recoltată de la numitul P.M., corespunzător locilor analizaţi, este de 1.16 x IO" 17. Grupul populaţional în care acest profil genetic este unic: 86.200.000.000.000.000 indivizi neînrudiţi genetic.

4. Proba nr. 3 - "o bucată material lemnos, ridicată de pe podea camera nr. 1" - microurma notată T438808031 prezintă celule epiteliale.

Genotiparea acestei microurme, corespunzător locilor analizaţi, a pus în evidenţă un profil genetic ce aparţine unei persoane de sex masculin, notată P438808031, diferit de cele ale numiţilor C.V. şi P.M.

5. Proba nr. 4 - "un fragment sticlă, ridicat de pe solul din curtea locuinţei, sub fereastra camerei nr. 2" - microurma T438808041 prezintă celule epiteliale.

Genotiparea acestei microurme a pus în evidenţă, corespunzător markerilor genetici analizaţi, un amestec de profile genetice, parţial şi nereproductibil, care nu poate fi raportat, deoarece alelele acestuia nu îndeplinesc condiţiile standard minime analitice. Aceasta se datorează cantităţii insuficiente de ADN matriţă şi/sau prezenţei inhibitorilor.

Un alt raport de expertiză Nr. 343152/1 din 11 ianuarie 2010 întocmit de Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul General al Poliţiei Române - Institutul de Criminalistică Serviciul de Biocriminalistică cu următoarele obiective: A - dacă pe probele puse la dispoziţie se evidenţiază urme biologice de natură umană; în caz afirmativ să se stabilească profilul/profilurile genetice al/ale persoanei/persoanelor de la care provine/provin; B - profilele genetice al probelor biologice de referinţă recoltate de la numiţii C.V., P.M. şi A.M.; C - dacă profilele genetice obţinute la pct. B) sunt identice sau se regăsesc în profilurile genetice obţinute la pct. A).

În urma analizării profilurilor genetice ale probelor biologice de referinţă recoltate de la numiţii P.M., C.V. şi A.M., s-au formulat următoarele concluzii:

Proba nr. 1: "pantalon, model blugi cu eticheta M., pus la dispoziţie de P.M.", urma notată T343152011 este constituită din sânge uman. Genotiparea acestei urme a pus în evidenţă, corespunzător markerilor genetici analizaţi, un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referinţă recoltate de la victima A.M. Frecvenţa de regăsire a profilului genetic al ADN extras din urma T343152011 identic cu cel obţinut din proba biologică de referinţă recoltată de la victima A.M., este 2,51 X 10" 19 .Grupul populaţional în care acest profil genetic este unic: 3.980.000.000.000.000.000 indivizi neînrudiţi genetic.

Proba nr. 2: "fes de culoare roşie, cu inscripţia P., pus la dispoziţie de inculpatul C.V.", urma T343152021 este constituită din sânge. Genotiparea acestei urme a pus în evidenţă, corespunzător markerilor genetici analizaţi, electroforegrame care nu pot fi valorificate pentru identificarea persoanei creatoare a acestor urme biologice. Aceasta se datorează cantităţii insuficiente de ADN matriţă ceea ce determină imposibilitatea obţinerii unui profil genetic complet.

Proba nr. 3: "urme biologice ridicate prin transfer pe tampon de bumbac din vaginul victimei A.M.":

a. urma notată T343152031 (fracţia spermatică) este constituită din elemente specifice spermei aflate în cantităţi reduse (lichid seminal şi capete de spermatozoizi). Genotiparea acestei urme a pus în evidenţă, corespunzător markerilor genetici analizaţi, electroforegrame care nu pot fi valorificate pentru identificarea persoanei creatoare a acestor urme biologice. Aceasta se datorează cantităţii insuficiente de ADN matriţă ce ar putea proveni de la o persoană de sex masculin.

b. urma notată T343152032 (fracţia epitelială) este constituită din celule epiteliale. Genotiparea acestei urme a pus în evidenţă, corespunzător locilor analizaţi, un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referinţă recoltate de la victima A.M.

c. urma notată T343152033 (fracţia spermatică) este constituită din elemente specifice spermei aflate în cantităţi reduse (lichid seminal şi capete de spermatozoizi). Genotiparea acestei urme a pus în evidenţă, corespunzător markerilor genetici analizaţi, un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referinţă recoltate de la victima A.M.

d. urma notată T343152034 (fracţia epitelială) este constituită din celule epiteliale. Genotiparea acestei urme a pus în evidenţă, corespunzător locilor analizaţi, un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referinţă recoltate de la victima A.M.

Proba nr. 4: "pătură, fibre sintetice, pe suprafaţa căreia sunt prezente urme de culoare gălbui, rugoase, cu aspect de spermă, ridicată de pe pat":

a. urma notată T343159041 este constituită din salivă. Genotiparea acestei urme a pus în evidenţă, corespunzător markerilor genetici analizaţi, electroforegrame care nu pot fi valorificate pentru identificarea persoanei creatoare a acestor urme biologice. Aceasta se datorează cantităţii insuficiente de ADN matriţă ceea ce determină imposibilitatea obţinerii unui profil genetic complet.

b. urma notată T343159042 este constituită din salivă. Genotiparea acestei urme a pus în evidenţă, corespunzător markerilor genetici analizaţi, electroforegrame care nu pot fi valorificate pentru identificarea persoanei creatoare a acestor urme biologice. Aceasta se datorează cantităţii insuficiente de ADN matriţă ceea ce determină imposibilitatea obţinerii unui profil genetic complet.

Proba nr. 3: "urme biologice ridicate prin transfer pe tampon de bumbac din vaginul victimei A.M.", urma notată T343152031 este constituită din elemente specifice spermei aflate în cantităţi reduse (lichid seminal şi capete de spermatozoizi). Genotiparea acestei urme a pus în evidenţă, corespunzător markerilor kitului Y-Filer, electroforegrame care nu pot fi valorificate pentru identificarea persoanei creatoare a acestei urme biologice. Aceasta se datorează cantităţii insuficiente de ADN matriţă ce ar putea proveni de la o persoană de sex masculin.

Raportat la toate aceste probe, instanţa de fond a apreciat că situaţia de fapt a fost cea prezentată de inculpatul P.M., care a stat la baza situaţiei de fapt reţinute şi de parchet.

Astfel, în seara zilei de 01 noiembrie 2009, după ce inculpaţii au consumat alcool în compania martorului B.C.C. şi după acesta s-a culcat, au plecat la locuinţa victimei A.M. despre care aveau cunoştinţă că locuia singura şi ca în acea perioada primise pensia.

Au pătruns în curte sărind gardul şi în casă, prin deşurubarea şi extragerea unor cuie din fereastră, după care C.V. a găsit-o într-una din încăperi pe victima aflată pe un fotoliu, sub influenţa unei cantităţi considerabile de alcool ingerată, a trântit-o la pământ, i-a aplicat lovituri cu pumnul în zona feţei, a dezbrăcat-o de pantaloni până la genunchi şi a întreţinut raport sexual cu aceasta, în acelaşi timp căutând bani în buzunarele acesteia, după care şi inculpatul P.M. a întreţinut raport sexual prin constrângerea victimei.

Cum victima a spus că îi recunoaşte şi că îi va reclama la poliţie, inculpaţii au luat hotărârea de a o ucide, motiv pentru care i-au fost aplicate 11 lovituri de cuţit de către inculpatul P. în zona pieptului, iar de către inculpatul C. lovituri în zona capului cu o bucată de lemn smulsă dintr-un toc de uşă.

Inculpaţii au căutat bunuri de valoare dar nu au găsit decât un pachet cu ţigări pe care le-au împărţit.

Au adus apoi o dormeza pe care au aşezat-o în hol, peste corpul victimei, care decedase.

După ce au ieşit pe uşă şi apoi au sărit gardul, şi-au aruncat hainele pe câmp, în locuri diferite.

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel în termen şi nemotivat inculpaţii P.M. şi C.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 56/P din 03 mai 2011 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în dosar nr. 10680/118/2010, s-a hotărât:

"În baza art. 379 alin. (1) pct. (1) lit. b) C. proc. pen.,

Respinge, ca nefondat apelul formulat de apelantul inculpat P.M.

În baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.,

Admite apelul formulat de apelantul inculpat C.V., împotriva Sentinţei penale nr. 16 din 24 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosar nr. 10680/118/2010, desfiinţează, în parte, Sentinţa penală nr. 16 din 24 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosar nr. 10680/118/2010 şi rejudecând dispune:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.,

Achită pe inculpatul C.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. h) C. pen., rap. la art. 176 lit. d) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen. în ref. la art. 350 C. proc. pen.,

Menţine starea de arest a inculpatului P.M.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen.,

Deduce arestul preventiv de la 24 ianuarie 2011 la zi."

Prin Decizia penală nr. 442 din 16 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosar nr. 10680/118/2012, s-au admis recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de către inculpatul P.M., s-a casat Decizia penală nr. 56/P din 03 mai 2011 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în dosar nr. 10680/118/2010, şi s-a trimis cauza Curţii de Apel Constanţa spre rejudecarea apelurilor, menţinându-se starea de arest a inculpatului P.M., reţinându-se de către instanţa de recurs că instanţa de apel nu a indicat în mod explicit probele care demonstrează nevinovăţia inculpatului C.V. iar o parte din materialul probator nici nu a format obiectul evaluării instanţei de control judiciar, respectiv declaraţiile martorului B.C.C., raportul de constatare tehnico ştiinţifică nr. 72841 din 03 martie 2010 (testul poligraf), procesul verbal de confruntare dintre inculpaţi.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel constanţa a pronunţat Decizia penală nr. 80/P din 19 iunie 2012, în dosar nr. 406/36/2012, prin care a hotărât:

"În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.;

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul P.M. deţinut în Penitenciarul Poarta Albă şi C.V. liber, împotriva Sentinţei penale nr. 16 din 24 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. 10680/118/2010.

În temeiul art. 140 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., art. 350 alin. (4) C. proc. pen.;

Constată încetată de drept măsura obligării inculpatului C.V., de a nu părăsi localitatea de domiciliu, dispusă prin Încheierea din 19 octombrie 2010 a Tribunalului Constanţa.

În temeiul art. 145 alin. (3) C. proc. pen.;

Respinge sesizarea organului de supraveghere I.P.J Constanţa - Secţia 2 Poliţie, ca rămasă fără obiect.

În temeiul art. 160b C. proc. pen.;

Menţine arestarea preventivă a inculpatului P.M. pe o perioadă de 60 zile, de la 19 iunie 2012.

Deduce perioada arestului preventiv a inculpatului P.M., de la 24 ianuarie 2011, la zi."

Prin Decizia penală nr. 3402 din 23 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosar nr. 406/36/2012, s-au admis recursurile declarate de către inculpaţii P.M. şi C.V., s-a casat Decizia penală nr. 80/P din 19 septembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în dosar nr. 406/36/2012, şi s-a trimis cauza Curţii de Apel Constanţa spre rejudecarea apelurilor, menţinându-se starea de arest a inculpatului P.M., reţinându-se de către instanţa de recurs că instanţa de apel a preluat motivarea instanţei de fond, neconformându-se dezlegării date probelor administrate de către instanţa de recurs şi nici nu a administrat probele apreciate ca fiind obligatorii, stabilind că, cu ocazia rejudecării apelurilor să fie analizat probatoriul necesar stabilirii situaţiei de fapt, respectiv declaraţiile martorului B.C.C., raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 72841 din 03 martie 2010 (testul poligraf), procesul-verbal de confruntare dintre inculpaţi, procesul-verbal de confruntare dintre martorul B.C.C. şi inculpatul C.V.

Dosarul s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. 1328/36/2012.

Curtea de Apel a reţinut că inculpatul P.M., prin apărător, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei instanţei de fond şi rejudecând, să se dispună aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. având în vedere voinţa manifestată de inculpat; s-a mai solicitat a se avea în vedere circumstanţele personale în sensul că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, a recunoscut fapta, a colaborat cu organele de cercetare penală, dar şi circumstanţele faptei, astfel încât să se reaprecieze cuantumul pedepsei aplicate având în vedere scopul acesteia.

În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul C.V., prin apărător, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii apelate şi rejudecând să se dispună achitarea acestuia în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. - fapta nu a fost comisă de inculpat, arătându-se că în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat, nu există probe certe de vinovăţie.

La termenul din data de 07 februarie 2013, după ce i s-au adus la cunoştinţă prev. art. 70 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul C.V. a precizat personal că uzează de dreptul la tăcere.

La termenul din data de 07 martie 2013, după ce i s-au adus la cunoştinţă prev. art. 70 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul P.M. a declarat personal că uzează de dreptul la tăcere, precizând că înţelege să se prevaleze de procedura simplificată prev. de art. 320¹ C. proc. pen.

Instanţa de apel l-a audiat la termenul din data de 07 martie 2013 pe martorul B.C.C.

În apel s-au mai întocmit referate de evaluare pentru inculpaţii P.M. şi C.V.

Instanţa de apel a mai dispus efectuarea de către Institutul de Medicină Legală "M.M." a unei expertize medico-legale ADN, raport de expertiză care a fost depus la dosarul apel supliment.

Examinând sentinţa apelată în raport de motivele de apel invocate, de actele şi lucrările dosarului, precum şi la art. 385¹⁸ C. proc. pen. faţă de Decizia instanţei de recurs nr. 3402 din 23 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosar nr. 406/36/2012, Curtea a constatat că apelul formulat de către inculpatul P.M. nu este fondat, fiind fondat doar apelul formulat de către inculpatul C.V., pentru următoarele motive:

Prin Rechizitoriul nr. 2166/P/2009 au fost trimişi în judecată inculpaţii C.V. şi P.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de: omor calificat şi deosebit de grav prevăzută de art. 174 raportat la art. 75 lit. h) raportat la art. 176 lit. d) C. pen.; tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2¹) lit. a), c) C. pen.; viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. în cazul inculpatului C.V.

În fapt, s-a reţinut că aceştia s-au deplasat la locuinţa victimei A.M. cu intenţia de a sustrage bani şi alte bunuri, au întreţinut raporturi sexuale prin constrângerea acesteia, după care fiind ameninţaţi că vor fi reclamaţi la poliţie şi traşi la răspundere penală au agresat-o, aplicându-i lovituri cu cuţitul şi cu o stinghie de pat în zona capului şi a corpului, cauzându-i leziuni care au dus la moartea acesteia prin insuficienţă cardio-respiratorie acută prin hemopneumotorax bilateral şi hemopericard, urmări ale unor plăgi multiple tăiate/înţepate toracice cu interesare pulmonară, vase mari de la baza cordului, cardio-pericardică. Între leziunile cardio-vasculo- pulmonare şi deces există legătură directă şi imediată de cauzalitate.

1. în ceea ce priveşte apelul declarat de inculpatul C.V.

Examinând ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, Curtea a apreciat că în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.V. nu îşi poate forma convingerea, în mod cert, că acest inculpat a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, nefiind astfel înlăturată prezumţia de nevinovăţie prev. de art. 23 alin. (11) din Constituţia României şi art. 66 C. proc. pen.

Curtea a constatat că doar declaraţiile inculpatului P.M. îl incriminează pe inculpatul C.V. însă declaraţiile inculpatului P.M. nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză.

În acelaşi sens, Curtea a reţinut că inculpatul C.V. a negat în mod constant, atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de fond şi a instanţei de apel, comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

Mijloacele de probă care determină reţinerea unui dubiu serios cu privire la comiterea faptelor de către inculpatul C.V. au fost următoarele:

- raportul criminalistic întocmit în cauză prin care au fost examinate firele de păr ridicate din mâinile victimei cu ocazia efectuării necropsiei s-a concluzionat că nu s-a putut stabili cu certitudine dacă acestea provin de la inculpaţi, singura certitudine fiind aceea că provenienţa probelor este de la persoane diferite;

- raportul de expertiză nr. 43808 din 06 aprilie 20110 care a avut ca obiective examinarea profilelor genetice ale ADN extras din probele biologice de referinţă recoltate de la victimă şi de la inculpaţii P.M. şi C.V. şi de pe toate corpurile delicte care au legătură cu cauza nu a confirmat un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referinţă recoltate de la inculpatul C.V.,

- raportul de expertiză medico-legală ADN efectuat de către Institutul de Medicină Legală "M.M." dispus de Curte în apel, pentru a se lămuri aspecte neclare expuse în raportul de expertiză ADN efectuat în cursul urmăririi penale, concluzionându-se că firul de păr din coletul nr. 42 - plicul D a pus în evidenţă un profil genetic unic feminin, aparţinând cel mai probabil victimei defuncte, iar analiza genetică a celorlalte fire de păr ridicate din mâna dreaptă (coletul nr. 2 - plicurile A,B,C) şi mâna stângă (coletul nr. 41) a victimei A.M. nu a evidenţiat ADN uman, cel mai probabil datorită cantităţii extrem de mici, absenţei sau degradării materialului genetic,

- raportul de expertiză nr. 438808 din 06 aprilie 2010 întocmit de către Institutul de Criminalistică - Serviciul de biocriminalistică din cadrul I.G.P.R. prin care s-a concluzionat că genotiparea urmei biologice ridicată pe tampon de bumbac de pe pielea victimei, din zona pubiană, constituită din capete de spermatozoizi, a pus în evidenţă un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referinţă recoltată de la inculpatul P.M., iar genotiparea microurmei constând în celule epiteliale ridicată de pe o bucată de material lemnos găsită pe podea în camera a pus în evidenţă un profil genetic ce aparţine unei persoane de sex masculin diferit de cele ale inculpaţilor C.V. şi P.M.,

- declaraţiile martorilor Ş.L., S.V., D.M. sunt mijloace de probă indirecte şi nu sunt relevante în cauză, neputându-se astfel reţine că se coroborează cu declaraţiile inculpatului P.M., aceştia prezentând relatări ale inculpatului P.M. fără a percepe direct împrejurările pe care le relatează; astfel, martora Ş.L. a declarat că ar fi aflat de la inculpatul P.M. că la comiterea faptei a participat şi inculpatul C. care a lovit-o pe victimă în cap cu o stinghie ruptă din tocul de la uşa unei încăperi a locuinţei acesteia; martora S.V., relatează că i-a văzut pe inculpaţi împreună, însă nu în perioada anterioară sfârşitului lunii octombrie 2009; martorul D.M. a declarat în cursul cercetării judecătoreşti că, anterior descoperirii cadavrului victimei cu câteva zile, l-a văzut pe inculpatul P. pe care l-a recunoscut după voce şi fizionomie împreună cu o altă persoană pe care nu a putut-o identifica întrucât zona era parţial luminată, iar cu 5 zile înainte de moartea victimei inculpatul P.M. i-ar fi spus că persoana care-l însoţea atunci era inculpatul C.V.;

- declaraţia martorului I.Ş.D. - deţinut în Penitenciarul Poarta Albă Constanţa (cercetare judecătorească fond) care a precizat că a fost încarcerat cu ambii inculpaţi la IPJ Constanţa şi l-a auzit pe inculpatul P.M. recunoscând că a săvârşit omorul cu alte persoane, care i-au cerut să nu le divulge numele, şi nu cu inculpatul C.V.

Curtea a constatat că declaraţia acestui martor se coroborează atât cu declaraţiile inculpatului C.V. cât şi cu raportul de expertiză nr. 438808 din 06 aprilie 2010 întocmit de către Institutul de Criminalistică - Serviciul de biocriminalistică din cadrul I.G.P.R. prin care s-a concluzionat că genotiparea urmei biologice ridicată pe tampon de bumbac de pe pielea victimei, din zona pubiană, constituită din capete de spermatozoizi, a pus în evidenţă un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referinţă recoltată de la inculpatul P.M., iar genotiparea microurmei constând în celule epiteliale ridicată de pe o bucată de material lemnos găsită pe podea în camera a pus în evidenţă un profil genetic ce aparţine unei persoane de sex masculin diferit de cele ale inculpaţilor C.V. şi P.M., aceste concluzii infirmând şi declaraţiile constante ale inculpatului P.M. în sensul că inculpatul C.V. a întreţinut relaţii sexuale cu victima A.M., lovind-o şi cu o stinghie de lemn în zona capului.

Conformându-se şi Deciziei penale nr. 3402 din 23 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosar nr. 406/36/2012, cu referire şi la Decizia penală nr. 442 din 16 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosar nr. 10680/36/2010, potrivit art. 385¹⁸ C. proc. pen., Curtea a examinat şi mijloacele de probă menţionate de către instanţa de recurs, respectiv declaraţiile martorului B.C.C., raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 72841 din 03 martie 2010 (testul poligraf), procesul-verbal de confruntare dintre inculpaţi, procesul-verbal de confruntare dintre martorul B.C.C. şi inculpatul C.V.

Martorul B.C.C. a fost reaudiat de către instanţa de apel la termenul din data de 07 martie 2013 în acest ciclu procesual, acesta precizând că în seara zilei de 31 octombrie 2009 era în camera lui împreună cu cei doi inculpaţi P.M. şi C.V., au băut câteva pahare de vin şi la un moment dat inculpatul P.M. a plecat şi a rămas doar cu inculpatul C.V., apoi a adormit şi când s-a trezit inculpatul C.V. se afla în cameră cu el.

Atâta timp cât nici în această declaraţie şi nici în declaraţia dată de către acest martor la data de 03 noiembrie 2009 în cursul urmăririi penale, martorul B.C. nu a declarat că l-ar fi văzut pe inculpatul C.V. când a plecat din camera sa, din niciuna din declaraţiile acestui martor nu se poate reţine în mod cert că inculpatul C.V. a plecat din camera respectivă în seara zilei de 31 octombrie 2009.

Referitor la concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 72841 din 03 martie 2009, întocmit ca urmare examinării acestuia cu tehnica poligraf testului poligraf, în care se consemnează că inculpatul C.V. a avut un comportament caracteristic persoanelor care încearcă disimularea adevărului evidenţiindu-se modificări semnificative care să fi interpretate ca indici ai comportamentului simulat, Curtea nu a reţinut că aceste concluzii impun reţinerea vinovăţiei inculpatului C.V. cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată, în condiţiile în care testul poligraf nu constituie un mijloc de probă potrivit dispoziţiilor C. proc. pen., nefiind menţionat în acest sens în Titlul III Capitolul II Mijloacele de probă.

Deşi este intitulat raport de constatare tehnico ştiinţifică, Curtea a constatat că testarea poligraf nu îndeplineşte cerinţele prev. de art. 112 alin. (1) C. proc. pen., deoarece testarea poligraf nu se efectuează datorită existenţei pericolului dispariţiei unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaţii de fapt.

De asemenea, testarea poligraf se efectuează asupra traseelor fiziologice ale unui inculpat, aspect care nu se constituie în obiectul şi materialul constatării tehnico-ştiinţifice astfel cum se prevede în art. 113 alin. (2) C. proc. pen.: "constatarea tehnico-ştiinţifică se efectuează asupra materialelor şi datelor puse la dispoziţie sau ridicate de către organul de urmărire penală", ori traseele fiziologice ale inculpat constatate la răspunsurile date unor întrebări adresate de către specialistul poligraf nu reprezintă materiale sau date puse la dispoziţie sau ridicate de către organul de urmărire penală ci reprezintă chiar constatări ale specialistului poligraf, aspect care vine în contradicţie cu dispoziţiile art. 113 alin. (2) teza finală C. proc. pen.: "celui însărcinat cu efectuarea constatării nu i se pot delega şi nici acesta nu-şi poate însuşi atribuţii de organ de urmărire penală sau de organ de control".

Curtea a apreciat că aceste concluzii pot reprezenta cel mult nişte indicii privind vinovăţia inculpatului C.V. care însă nu se coroborează potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen. cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză şi expuse mai sus, modificările în traseele fiziologice putând fi determinate şi de alte reacţii produse inculpatului prin adresarea întrebărilor respective.

În ceea ce priveşte procesul-verbal de confruntare dintre inculpaţii P.M. şi C.V., Curtea a constatat că prin răspunsurile date la întrebările adresate, cei doi inculpaţi au expus aceleaşi aspecte de fapt prezentate în declaraţiile date, respectiv inculpatul P.M. a susţinut că a comis faptele împreună cu inculpatul C.V. iar inculpatul C.V. a negat în mod constant cele susţinute de către inculpatul P.M., afirmând că în noaptea zilei de 31 octombrie 2009 nu a fost în locuinţa victimei A.M.

Curtea a mai reţinut din acest proces verbal de confruntare dintre inculpaţi că, răspunzând la întrebarea "Ce s-a întâmplat în locuinţa A.M.?", inculpatul P.M. a susţinut că şi inculpatul C.V. a întreţinut relaţii sexuale cu victima şi că tot inculpatul C.V. a lovit victima cu o stinghie de lemn în zona capului, aspecte care au fost infirmate de către un mijloc de probă ştiinţific, respectiv raportul de expertiză nr. 438808 din 06 aprilie 2010 întocmit de către Institutul de Criminalistică - Serviciul de biocriminalistică din cadrul I.G.P.R. prin care s-a concluzionat că:

- genotiparea urmei biologice ridicată pe tampon de bumbac de pe pielea victimei, din zona pubiană, constituită din capete de spermatozoizi, a pus în evidenţă un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referinţă recoltată de la inculpatul P.M.,

- genotiparea microurmei constând în celule epiteliale ridicată de pe o bucată de material lemnos găsită pe podea în camera 1 a pus în evidenţă un profil genetic ce aparţine unei persoane de sex masculin diferit de cele ale inculpaţilor C.V. şi P.M.

În ceea ce priveşte procesul-verbal de confruntare dintre inculpatul C.V. şi martorul B.C.C., Curtea a constatat că, prin răspunsurile la întrebările adresate, martorul B.C.C. şi-a menţinut aspectele de fapt prezentate în declaraţia dată de către B.C.C. în calitate de martor la data de 03 noiembrie 2009 în cursul urmăririi penale, martorul B.C. nedeclarând că l-ar fi văzut pe inculpatul C.V. când a plecat din camera sa, astfel că nici din acest proces-verbal de confruntare nu se poate reţine în mod cert că inculpatul C.V. a plecat din camera respectivă în seara zilei de 31 octombrie 2009.

Faptul că martorul B.C.C. a răspuns că nu s-a culcat în acelaşi timp cu inculpatul C.V., martorul culcându-se primul şi nu l-a simţit pe inculpatul C.V. să se suie în pat lângă el nu înseamnă în mod implicit şi necesar că inculpatul C.V. nu s-a culcat în acea seară şi a plecat din acea cameră după ce martorul a adormit, având în vedere că martorul B.C.C. a declarat în mod constant că a consumat în acea seară băuturi alcoolice după care s-a culcat, fiind deci posibil ca datorită stării de ebrietate în care se afla să nu fi simţit în timpul somnului când inculpatul C.V. s-a aşezat în pat.

Conformându-se şi deciziilor de casare cu trimitere spre rejudecarea apelurilor penale formulate de cei doi inculpaţi, potrivit art. 385¹⁸ C. proc. pen., Curtea de Apel a continuat probaţiunea pentru a stabili care dintre probe reflectă adevărul.

În acest sens, Curtea:

- l-a reaudiat pe martorul B.C.C. la termenul din de 07 martie 2013,

- cei doi inculpaţi au fost întrebaţi dacă doresc să dea declaraţie în faţa instanţei de apel însă, după ce li s-au adus la cunoştinţă prev. art. 70 alin. (2) C. proc. pen., atât inculpatul C.V. cât şi inculpatul P.M. au precizat personal că uzează de dreptul la tăcere,

- a dispus efectuarea către Institutul de Medicină Legală "M.M." a unui raport de expertiză medico-legală ADN pentru a se lămuri aspecte neclare expuse în raportul de expertiză ADN efectuat în cursul urmăririi penale, concluzionându-se că firul de păr din coletul nr. 42 - plicul D a pus în evidenţă un profil genetic unic feminin, aparţinând cel mai probabil victimei defuncte, iar analiza genetică a celorlalte fire de păr ridicate din mâna dreaptă (coletul nr. 2 - plicurile A, B, C) şi mâna stângă (coletul nr. 41) a victimei A.M. nu a evidenţiat ADN uman, cel mai probabil datorită cantităţii extrem de mici, absenţei sau degradării materialului genetic.

Faţă de ansamblul considerentelor expuse cu privire la examinarea mijloacelor de probă administrate în cauză, Curtea a constatat că nu se poate reţine în mod cert şi mai presus de orice dubiu că inculpatul C.V. a comis faptele pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată.

Curtea a constatat că declaraţiile coinculpatului P.M. în sprijinul acuzării nu sunt relevante având în vedere că acestea nu se coroborează cu alte probe din dosar, fiind singura probă care susţine actul de inculpare, declaraţiile inculpatului P.M. fiind contrazise în mod constant de către declaraţiile inculpatului C.V. cât şi de alte mijloace de probă administrate în cauză (declaraţia martorului I.Ş.D., toate expertizele ADN efectuate în cauză din care reiese că de la faţa locului au fost ridicate probe biologice care, în urma genotipării, au rezultat că aparţin victimei A.M., inculpatului P.M. şi unei alte persoane de sex masculin, diferită de inculpaţii P.M. şi C.V.).

În susţinerea convingerii că inculpatul nu se face vinovat de infracţiunile prev. de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. h) C. pen., art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), c) C. pen. şi art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., Curtea a avut în vedere şi art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a drepturilor omului, care impune printre altele, ca, în îndeplinirea funcţiilor lor, membrii unui tribunal să nu pornească de la ideea preconcepută că cel trimis în judecată a comis actul incriminat.

Sarcina probei revine acuzării, care trebuie să ofere suficiente dovezi care să fundamenteze o eventuală declaraţie de culpabilitate, prezumţia de nevinovăţie nefiind înlăturată decât prin certitudinea dovedită a vinovăţie inculpatului.

Dacă această certitudine nu există, prezumţia de vinovăţie funcţionează, iar în speţă, probele administrate nu susţin acuzarea, fiind incerte, nesigure, lăsând loc îndoielii, situaţie în care devine incidenţă principiului "in dubio pro reo" potrivit căreia îndoiala profită inculpatului.

Pentru argumentele expuse, Curtea a constatat că apelul inculpatului C.V. este fondat.

2. În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpatul P.M.:

Curtea a constatat că în mod temeinic instanţa de fond Tribunalul Constanţa a reţinut faţă de inculpatul P.M.

Incidenţa dispoziţiilor art. 345 alin. (2) din C. proc. pen. în sensul că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat pronunţând o hotărâre de condamnare a acestuia pentru infracţiunile prev. de art. 174 C. pen. raportat la art. 175 lit. h) C. pen., 211 alin. (1), (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), c) C. pen. şi art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. proc. pen.

Curtea a mai reţinut că inculpatul P.M., prin declaraţiile date în cursul procesului penal, a recunoscut comiterea faptelor, descriind amănunţit modul de comitere a acestora.

Curtea a constatat că declaraţiile inculpatului P.M. de recunoaştere a faptelor se coroborează cu următoarele mijloace de probă administrate în cauză:

- procesul-verbal de cercetare la faţa locului însoţit de planşe foto,

- raportul medico-legal de necropsie nr. 772/A3 din 03 decembrie 2009 întocmit de SML Constanţa,

- raportul de constatare medico-legală nr. 629/A1 din 17 noiembrie 2009,

- raportul de expertiză medico-legală nr. 536 din 16 noiembrie 2009,

- declaraţiile martorilor G.M., D.M.,

- raportul de expertiză nr. 438808 din 06 aprilie 2010,

- raportul de expertiză nr. 3413152/1 din 11 ianuarie 2010.

Curtea a mai reţinut că motivele de apel ale inculpatului P.M. nu vizează stabilirea stării de fapt, a încadrării juridice a faptelor a vinovăţiei sale ci doar individualizarea judiciară.

Curtea a apreciat că deşi, astfel cum s-a arătat mai sus, nu se poate reţine cu certitudine şi participaţia inculpatului C.V. la comiterea acestor fapte, este cert că inculpatul P.M. a comis fapta cu o altă persoană de sex masculin, diferită de inculpatul C.V., aspect care reiese din coroborarea următoarele mijloace de probă:

- declaraţia martorului I.Ş.D. - deţinut în Penitenciarul Poarta Albă Constanţa care a precizat că a fost încarcerat cu ambii inculpaţi la IPJ Constanţa şi l-a auzit pe inculpatul P.M. recunoscând că a săvârşit omorul cu alte persoane, care i-au cerut să nu le divulge numele, şi nu cu inculpatul C.V.,

- declaraţia martorului D.M. care a declarat în cursul cercetării judecătoreşti că, anterior descoperirii cadavrului victimei cu câteva zile, l-a văzut pe inculpatul P.M. pe care l-a recunoscut după voce şi fizionomie împreună cu o altă persoană pe care nu a putut-o identifica,

- raportul de expertiză nr. 438808 din 06 aprilie 2010 întocmit de către Institutul de Criminalistică - Serviciul de biocriminalistică din cadrul I.G.P.R. prin care s-a concluzionat că genotiparea microurmei constând în celule epiteliale ridicată de pe o bucată de material lemnos găsită pe podea în camera 1 a pus în evidenţă un profil genetic ce aparţine unei persoane de sex masculin diferit de cele ale inculpaţilor C.V. şi P.M.

În consecinţă, acest fapt (comiterea faptei de două sau mai multe persoane împreună, cealaltă persoană care a comis faptele alături de inculpatul P.M. nefiind identificată) a impus reţinerea şi a agravantelor prev. de lit. a) a art. 211 alin. (2¹) C. pen. precum şi de alin. (2) lit. a) a art. 197 C. pen. sub aspectul încadrării juridice date faptelor reţinute în sarcina inculpatului P.M.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpatului P.M., motiv care vizează apelul declarat, Curtea a apreciat că instanţa de fond a făcut o justă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen.

Solicitarea inculpatului P.M. de la termenul din data de 07 martie 2013 de aplicare a procedurii de judecată simplificată prev. de art. 320¹ C. proc. pen. simplificată nu este admisibilă având în vedere că la data de 26 noiembrie 2010, data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 prin care a fost introdus art. 320¹ C. proc. pen., inculpatul P.M. nu a solicitat aplicarea procedurii de judecată simplificată ci, dimpotrivă, a dat o declaraţie prin care nu a recunoscut comiterea faptelor astfel cum au fost reţinute în rechizitoriu, susţinând că raportul sexual cu victima l-a avut după ce a lovit-o cu acel cuţit în zona pieptului şi nu înainte de a o lovi; revenirea ulterioară, în faţa instanţei de fond sau în căile de atac, a inculpatului asupra declaraţiei sale nu mai este posibilă, având în vedere voinţa legiuitorului care reiese din conţinutul dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. de soluţionarea a cauzei într-un termen scurt prin neadministrarea altor mijloace de probă decât cele administrate în cursul urmăririi penale.

În raport de criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, de natura şi gravitatea faptelor, de pericolul social concret pe care acesta îl reprezintă în raport de mijloacele şi împrejurările în care au fost comise, prin violarea victimei, tâlhărire şi ucidere, numărul mare de lovituri aplicate cu cuţitul dar şi cu un băţ, de valorile sociale cărora li s-a adus atingere, respectiv dreptul la viaţă, la integritate corporală şi mentală, la viaţa sexuală, dreptul patrimonial, de datele ce caracterizează persoana inculpatului P.M. - tânăr în vârstă de 20 de ani la data comiterii faptelor, fără studii, infractor primar, care a recunoscut (cu anumite precizări) şi regretat faptele comise.

Curtea a constatat că în mod temeinic instanţa de fond nu a reţinut în favoarea inculpatului P.M. circumstanţele atenuante prev de art. 74 C. pen. având în vedere gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor comise, finalizându-se cu suprimarea vieţii victimei A.M.

Pedepsele aplicate inculpatului P.M. pentru fiecare infracţiune au fost judicios individualizate atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare, fiind apte să îndeplinească cerinţele prev de art. 52 C. pen. privind scopul şi finalităţile pedepsei, acelea de măsură reală de constrângere, de reeducare a inculpatului şi de prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de către acesta.

În consecinţă, Curtea a constatat că nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatului P.M. prin care a solicitat reducerea pedepselor aplicate pentru infracţiunile reţinute în sarcina lui, apelul acestuia fiind respins ca nefondat în baza art. 379 pct. 1 lit. "b" C. proc. pen.

Astfel, pe calea Deciziei penale nr. 108/A din 25 septembrie 2013 Curtea de Apel Constanţa a dispus:

În baza art. 379 pct. 1 lit. "b" C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul P.M. - deţinut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva Sentinţei penale nr. 16 din data de 24 ianuarie 2011, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr. 10680/118/2010.

În baza art. 383 alin. (1¹) rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului P.M.

În baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen., a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului P.M. şi perioada arestării preventive din data de 24 ianuarie 2011 până în prezent.

În baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de apelantul inculpat C.V., a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi rejudecând, a dispus:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul C.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- omor calificat şi omor deosebit de grav prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. h) C. pen. rap. la art. 176 lit. d) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.,

- tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a), c) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.,

- viol prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

A înlăturat dispoziţia de obligare a inculpatului C.V. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei primei instanţe care nu sunt contrare prezentei decizii.

Împotriva acestei decizii în termen legal s-au exercitat recursuri de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi inculpatul P.M.

Parchetul a invocat cazul de casare de la pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen. arătând în scris următoarele, raportat strict la situaţia juridică a inculpatului C.V.:

Nu s-a dat eficienţă principiului liberei aprecieri a probelor, încălcându-se prev. art. 63 C. proc. pen., or declaraţiile coinculpatului P.M., coroborate cu celelalte probe indirecte administrate în cauză, conduc la concluzia participării inculpatului C.V. la săvârşirea faptelor; declaraţiile date de inculpatul C.V. sunt nu numai nesincere dar, prin intermediul acestora, inculpatul a încercat să contureze o stare de fapt nereală, care să inducă instanţa în eroare; mai presus de orice dubiu situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond, în cadrul operaţiunii de sinteză a probelor, care a ajuns la concluzia lipsită de echivoc a comiterii cu vinovăţie a faptelor.

În susţinerea orală a recursului, s-a mai invocat: se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel în vederea readministrării probatoriului în ceea ce priveşte situaţia inculpatului C.V. Instanţa de apel nu s-a conformat dispoziţiilor emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabilite în cele două hotărâri de casare pronunţate în cauză, cu caracter obligatoriu, în sensul reaudierii martorilor şi confruntarea acestora. De asemenea, se impune confruntarea inculpaţilor şi administrarea oricăror alte probe care să conducă la stabilirea corectă a situaţiei de fapt.

Pe de altă parte, recurentul P.M. a reiterat solicitarea din apel de reducere a pedepsei, arătând că a fost forţat de coinculpatul C. să săvârşească infracţiunile, invocându-se totodată, raportat la situaţia sa juridică, şi problematica legii penale mai favorabile.

Raportat la recursul inculpatului P.M., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, în contextul în care hotărârea atacată, respectiv Decizia penală nr. 108/P din 25 septembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, a fost pronunţată după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, care cantonează controlul judiciar realizat de instanţa supremă pe calea recursului ordinar la sfera chestiunilor de drept, critica singulară a recurentului, circumscrisă practic vechiului art. 385⁹ pct. 14 în partea vizând "când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen." nu mai poate fi primită.

O atenţie juridică deosebită vizează abordarea cazului de casare de la pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen. vizavi de recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel în acest sens.

Încălcările de lege fundamentate şi privitor la probe se încadrează, la nivel formal, pe acest caz de casare de la pct. 17² vizând "când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii".

Într-un astfel de caz, este de apreciat la nivel teoretic şi formal că dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. sunt incidente, soluţia legală adiacentă fiind cea propusă şi în concluziile orale ale Parchetului, respectiv casarea cu trimitere conf. art. 385¹⁵ lit. c) C. proc. pen., în funcţie inclusiv de împrejurarea că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, când este necesară administrarea de probe, dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată.

La nivel concret însă, cazul de casare de la pct. 17² nu permite exercitarea controlului judiciar cu privire la "situaţia de fapt", şi stabilirea efectivă a unei alte situaţii de fapt, ci numai cu privire la "chestiunea de drept".

În consecinţă, atâta vreme cât instanţa de prim control judiciar, instanţa de apel, într-o cale de atac integral devolutivă, care permitea examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt şi de drept, putând da o nouă apreciere a probelor administrate în faţa primei instanţe, a pronunţat o soluţie de achitare, în baza unei anumite situaţii de fapt, cazul de casare respectiv nu permite stabilirea în recurs a unei alte situaţii de fapt care să conducă la o soluţie de condamnare.

Or, Parchetul tocmai acest lucru a solicitat, aparte de înglobarea criticii fundamentale într-o notă de pretinsă nelegalitate, respectiv că "nu s-a dat eficienţă principiului liberei aprecieri a probelor, încălcându-se prev. art. 63 C. proc. pen.", se specifică expres că "se impune readministrarea probatoriului, declaraţiile coinculpatului P.M., coroborate cu celelalte probe indirecte administrate în cauză, conduc la concluzia participării inculpatului C.V. la săvârşirea faptelor, declaraţiile date de inculpatul C.V. sunt nu numai nesincere dar, prin intermediul acestora, inculpatul a încercat să contureze o stare de fapt nereală, care să inducă instanţa în eroare; mai presus de orice dubiu situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond, care a ajuns la concluzia lipsită de echivoc a comiterii cu vinovăţie a faptelor".

În cadrul aceluiaşi spaţiu de critici fiind, se susţine şi că "instanţa de apel nu s-a conformat dispoziţiilor emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabilite în cele două hotărâri de casare pronunţate în cauză, cu caracter obligatoriu, în sensul reaudierii martorilor şi confruntarea acestora. De asemenea, se impune confruntarea inculpaţilor şi administrarea oricăror alte probe care să conducă la stabilirea corectă a situaţiei de fapt".

În măsura în care aceste critici de nelegalitate expresă s-ar adeveri, incidenţa concretă a dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. ar putea fi discutată, însă din analiza întregului material şi lucrări realizate în apel rezultă o situaţie contrară:

Astfel, preluând în acest sens dispoziţiile ultimei Decizii penale de casare nr. 3402 din 23 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în cauză, de evidenţiat că s-au admis recursurile declarate de către inculpaţii P.M. şi C.V., s-a casat Decizia penală nr. 80/P din 19 septembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în dosar nr. 406/36/2012, şi s-a trimis cauza Curţii de Apel Constanţa spre rejudecarea apelurilor, reţinându-se de către instanţa de recurs că instanţa de apel a preluat motivarea instanţei de fond, neconformându-se dezlegării date probelor administrate de către instanţa de recurs şi nici nu a administrat probele apreciate ca fiind obligatorii, stabilind că, cu ocazia rejudecării apelurilor să fie analizat probatoriul necesar stabilirii situaţiei de fapt, respectiv declaraţiile martorului B.C.C., raportul de Constatare tehnico-ştiinţifică nr. 72841 din 03 martie 2010 (testul poligraf), procesul-verbal de confruntare dintre inculpaţi, procesul-verbal de confruntare dintre martorul B.C.C. şi inculpatul C.V.

În continuare, Curtea de Apel s-a conformat acestor dispoziţii obligatorii:

La termenul din data de 07 februarie 2013, după ce i s-au adus la cunoştinţă prev. art. 70 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul C.V. a precizat personal că uzează de dreptul la tăcere.

Instanţa de apel l-a audiat la termenul din data de 07 martie 2013 pe martorul B.C.C.

În apel s-au mai întocmit referate de evaluare pentru inculpaţii P.M. şi C.V.

Instanţa de apel a mai dispus efectuarea de către Institutul de Medicină Legală "M.M." a unei expertize medico-legale ADN, raport de expertiză care a fost depus la dosarul apel supliment.

Curtea de Apel a explicitat că, doar declaraţiile inculpatului P.M. îl incriminează pe inculpatul C.V. însă declaraţiile inculpatului P.M. nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză.

Mijloacele de probă care determină reţinerea unui dubiu serios cu privire la comiterea faptelor de către inculpatul C.V. sunt următoarele:

- raportul de expertiză medico-legală ADN efectuat de către Institutul de Medicină Legală "M.M." dispus de Curte în apel, pentru a se lămuri aspecte neclare expuse în raportul de expertiză ADN efectuat în cursul urmăririi penale, concluzionându-se că firul de păr din coletul nr. 42 - plicul D a pus în evidenţă un profil genetic unic feminin, aparţinând cel mai probabil victimei defuncte, iar analiza genetică a celorlalte fire de păr ridicate din mâna dreaptă (coletul nr. 2 - plicurile A, B, C) şi mâna stângă (coletul nr. 41) a victimei A.M. nu a evidenţiat ADN uman, cel mai probabil datorită cantităţii extrem de mici, absenţei sau degradării materialului genetic,

- raportul de expertiză nr. 438808 din 06 aprilie 2010 întocmit de către Institutul de Criminalistică - Serviciul de biocriminalistică din cadrul I.G.P.R. prin care s-a concluzionat că genotiparea urmei biologice ridicată pe tampon de bumbac de pe pielea victimei, din zona pubiană, constituită din capete de spermatozoizi, a pus în evidenţă un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referinţă recoltată de la inculpatul P.M. iar genotiparea microurmei constând în celule epiteliale ridicată de pe o bucată de material lemnos găsită pe podea în camera a pus în evidenţă un profil genetic ce aparţine unei persoane de sex masculin diferit de cele ale inculpaţilor C.V. şi P.M.,

- declaraţiile martorilor Ş.L., S.V., D.M. sunt mijloace de probă indirecte şi nu sunt relevante în cauză, neputându-se astfel reţine că se coroborează cu declaraţiile inculpatului P.M., aceştia prezentând relatări ale inculpatului P.M. fără a percepe direct împrejurările pe care le relatează; astfel, martora Ş.L. a declarat că ar fi aflat de la inculpatul P.M. că la comiterea faptei a participat şi inculpatul C. care a lovit-o pe victimă în cap cu o stinghie ruptă din tocul de la uşa unei încăperi a locuinţei acesteia; martora S.V., relatează că i-a văzut pe inculpaţi împreună, însă nu în perioada anterioară sfârşitului lunii octombrie 2009; martorul D.M. a declarat în cursul cercetării judecătoreşti că, anterior descoperirii cadavrului victimei cu câteva zile, l-a văzut pe inculpatul P. pe care l-a recunoscut după voce şi fizionomie împreună cu o altă persoană pe care nu a putut-o identifica întrucât zona era parţial luminată iar cu 5 zile înainte de moartea victimei inculpatul P.M. i-ar fi spus că persoana care-l însoţea atunci era inculpatul C.V.;

Conformându-se expres deciziei penale nr. 3402 din 23 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosar nr. 406/36/2012, cu referire şi la Decizia penală nr. 442 din 16 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosar nr. 10680/36/2010, potrivit art. 385¹⁸ C. proc. pen., Curtea a examinat şi mijloacele de probă menţionate de către instanţa de recurs, respectiv declaraţiile martorului B.C.C., raportul de Constatare tehnico-ştiinţifică nr. 72841 din 03 martie 2010 (testul poligraf), procesul-verbal de confruntare dintre inculpaţi, procesul-verbal de confruntare dintre martorul B.C.C. şi inculpatul C.V.

S-a detaliat că, martorul B.C.C. a fost reaudiat de către instanţa de apel la termenul din data de 07 martie 2013, acesta precizând că în seara zilei de 31 octombrie 2009 era în camera lui împreună cu cei doi inculpaţi P.M. şi C.V., au băut câteva pahare de vin şi la un moment dat inculpatul P.M. a plecat şi a rămas doar cu inculpatul C.V., apoi a adormit şi când s-a trezit inculpatul C.V. se afla în cameră cu el.

S-a motivat însă că, atâta timp cât nici în această declaraţie şi nici în declaraţia dată de către acest martor la data de 03 noiembrie 2009 în cursul urmăririi penale, martorul B.C. nu a declarat că l-ar fi văzut pe inculpatul C.V. când a plecat din camera sa, din niciuna din declaraţiile acestui martor nu se poate reţine în mod cert că inculpatul C.V. a plecat din camera respectivă în seara zilei de 31 octombrie 2009.

Referitor la concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 72841 din 03 martie 2009, întocmit ca urmare a examinării acestuia cu tehnica poligraf testului poligraf, în care se consemnează că inculpatul C.V. a avut un comportament caracteristic persoanelor care încearcă disimularea adevărului evidenţiindu-se modificări semnificative care să fi interpretate ca indici ai comportamentului simulat, Curtea nu a putut reţine că aceste concluzii impun reţinerea vinovăţiei inculpatului C.V. cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată, în condiţiile în care testul poligraf nu constituie un mijloc de probă potrivit dispoziţiilor C. proc. pen., nefiind menţionat în acest sens în Titlul III Capitolul II Mijloacele de probă.

Deşi este intitulat raport de constatare tehnico ştiinţifică, Curtea constată că testarea poligraf nu îndeplineşte cerinţele prev. de art. 112 alin. (1) C. proc. pen., deoarece testarea poligraf nu se efectuează datorită existenţei pericolului dispariţiei unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaţii de fapt.

Curtea apreciază că aceste concluzii pot reprezenta cel mult nişte indicii privind vinovăţia inculpatului C.V. care însă nu se coroborează potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen. cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză şi expuse mai sus, modificările în traseele fiziologice putând fi determinate şi de alte reacţii produse inculpatului prin adresarea întrebărilor respective.

În ceea ce priveşte procesul-verbal de confruntare dintre inculpaţii P.M. şi C.V., Curtea constată că prin răspunsurile date la întrebările adresate, cei doi inculpaţi au expus aceleaşi aspecte de fapt prezentate în declaraţiile date, respectiv inculpatul P.M. a susţinut că a comis faptele împreună cu inculpatul C.V. iar inculpatul C.V. a negat în mod constant cele susţinute de către inculpatul P.M., afirmând că în noaptea zilei de 31 octombrie 2009 nu a fost în locuinţa victimei A.M.

Curtea mai reţine din acest proces-verbal de confruntare dintre inculpaţi că, răspunzând la întrebarea "Ce s-a întâmplat în locuinţa A.M.?", inculpatul P.M. a susţinut că şi inculpatul C.V. a întreţinut relaţii sexuale cu victima şi că tot inculpatul C.V. a lovit victima cu o stinghie de lemn în zona capului, aspecte care sunt infirmate de către un mijloc de probă ştiinţific, respectiv Raportul de expertiză nr. 438808 din 06 aprilie 2010 întocmit de către Institutul de Criminalistică - Serviciul de biocriminalistică din cadrul I.G.P.R. prin care s-a concluzionat că:

-genotiparea urmei biologice ridicată pe tampon de bumbac de pe pielea victimei, din zona pubiană, constituită din capete de spermatozoizi, a pus în evidenţă un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referinţă recoltată de la inculpatul P.M.,

În ceea ce priveşte procesul-verbal de confruntare dintre inculpatul C.V. şi martorul B.C.C., Curtea constată că, prin răspunsurile la întrebările adresate, martorul B.C.C. şi-a menţinut aspectele de fapt prezentate în declaraţia dată de către B.C.C. În calitate de martor la data de 03 noiembrie 2009 în cursul urmăririi penale, martorul B.C. nedeclarând că l-ar fi văzut pe inculpatul C.V. când a plecat din camera sa, astfel că nici din acest proces-verbal de confruntare nu se poate reţine în mod cert că inculpatul C.V. a plecat din camera respectivă în seara zilei de 31 octombrie 2009.

Conformându-se deciziilor de casare cu trimitere spre rejudecarea apelurilor penale formulate de cei doi inculpaţi, potrivit art. 385¹⁸ C. proc. pen., Curtea de Apel a şi continuat probaţiunea pentru a stabili care dintre probe reflectă adevărul.

În acest sens, Curtea:

- l-a reaudiat pe martorul B.C.C. la termenul din de 07 martie 2013,

- cei doi inculpaţi au fost întrebaţi dacă doresc să dea declaraţia în faţa instanţei de apel însă, după ce li s-au adus la cunoştinţă prev. art. 70 alin. (2) C. proc. pen., atât inculpatul C.V. cât şi inculpatul P.M. au precizat personal că uzează de dreptul la tăcere,

- a dispus efectuarea către Institutul de Medicină Legală "M.M." a unui raport de expertiză medico-legală ADN pentru a se lămuri aspecte neclare expuse în raportul de expertiză ADN efectuat în cursul urmăririi penale, concluzionându-se că firul de păr din coletul nr. 42 - plicul D a pus în evidenţă un profil genetic unic feminin, aparţinând cel mai probabil victimei defuncte, iar analiza genetică a celorlalte fire de păr ridicate din mâna dreaptă (coletul nr. 2 - plicurile A,B,C) şi mâna stângă (coletul nr. 41) a victimei A.M. nu a evidenţiat ADN uman, cel mai probabil datorită cantităţii extrem de mici, absenţei sau degradării materialului genetic.

Aşadar a existat o aplecare deosebită din partea instanţei de apel raportat la aceste aspecte, a desăvârşirii laturii probatorii, în funcţie inclusiv de îndrumările primite, neputându-se constata vicii, nereguli, neconformări, recursul Parchetului fiind astfel de privit ca nefondat pe considerentele art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

O abordare juridică de profunzime se necesită pentru inculpatul recurent P.M., derivat din analiza "aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen.

Din această perspectivă, realizând o corespondenţă juridică pe marginea fiecărei dispoziţii de condamnare, atâta vreme cât se pune problema legii penale mai favorabile în cazul unor pedepse nedefinitive, explicităm:

În ceea ce priveşte infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. h) rap. la art. 176 lit. d) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului recurent, este de constatat că fapta adiacentă era pedepsită, la momentul comiterii sale, cu pedeapsa principală a închisorii de la 15 la 25 de ani. Pe parcursul derulării procesului penal a intervenit Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. pen., care pentru aceeaşi faptă dar cu o nouă încadrare juridică, în sensul reţinerii dispoziţiilor vizând infracţiunea de omor calificat, să se identifice o pedeapsă principală a închisorii în acelaşi cuantum, existând astfel toate auspiciile de a menţine pedeapsa principală, legală, a închisorii aplicate de 19 ani alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b C. pen. pe o durată de 5 ani.

În ceea ce priveşte însă infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) şi c) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului recurent, este de constatat că fapta adiacentă era pedepsită la momentul comiterii sale, cu pedeapsa principală a închisorii de la 7 la 20 de ani. Pe parcursul derulării procesului-penal a intervenit Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. pen., care pentru aceeaşi faptă dar cu o nouă încadrare juridică, în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 234 alin. (1) lit. d) şi f) C. pen., să se expliciteze o pedeapsă principală a închisorii de la 3 la 10 ani, existând astfel toate auspiciile de a reduce pedeapsa principală a închisorii aplicate de 8 ani la 5 ani.

În ceea ce priveşte infracţiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului recurent, este de constatat că fapta adiacentă era pedepsită, la momentul comiterii sale, cu pedeapsa principală a închisorii de la 5 la 18 ani. Pe parcursul derulării procesului-penal a intervenit Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. pen., care pentru aceeaşi faptă dar cu o nouă încadrare juridică, în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. f) C. pen., să se expliciteze o pedeapsă principală a închisorii de la 5 la 12 ani, existând astfel toate auspiciile de a reduce pedeapsa principală a închisorii aplicate de 7 ani la 5 ani.

Tocmai această discrepanţă în limitele sancţionatorii legale dă naştere la un proces de individualizare a pedepsei în recurs, grefat pe incidenţa art. 5 C. pen. în speţă, în cuprinsul căruia criteriul formulei de stabilire a duratei pedepsei închisorii avut în vedere în toată complexitatea sa de către instanţa de fond (însuşit şi în apel) a fost unul important.

În final, în urma concursului real de infracţiuni, se va cuantifica sancţiunea rezultantă la 19 ani pedeapsă principală şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

De subliniat că legea penală nouă nu modifică dispoziţiile legale incidente şi aplicabile inculpatului spre o singură direcţie a politicii penale, în sensul relaxării sistemului sancţionator, însă instanţa de judecată împărtăşeşte concepţia că, în aceste cazuri algoritmul de determinare a legii penale mai favorabile este mai complex, admiţându-se posibilitatea combinării unor dispoziţii mai favorabile cuprinse în legi diferite, atunci când acestea privesc instituţii susceptibile de a fi aplicate autonom (ex. concursul de infracţiuni).

În consecinţă, potrivit dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. se va admite recursul formulat doar de inculpatul P.M., în formula mai sus individualizată, cu aplicarea finală a pedepselor accesorii clasice şi cu menţinerea celorlalte dispoziţii ce nu sunt contrare prezentei, cu deducerea perioadelor executate.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva Deciziei penale nr. 108/P din 25 septembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Casează în parte Decizia penală şi în parte Sentinţa penală nr. 16 din 24 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa, şi rejudecând în fond:

Face aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi în consecinţă:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 19 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. aplicată inculpatului P.M. în pedepsele componente de 19 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., 8 ani închisoare şi respectiv 7 ani închisoare pe care le repune în individualitatea lor.

Menţine pedeapsa de 19 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. h) C. pen. rap. la art. 176 lit. d) C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 234 alin. (1) lit. d) şi f) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. f) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen. dispune ca inculpatul P.M. să execute pedeapsa mai grea de 19 ani şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.M., durata prevenţiei de la 03 noiembrie 2009 la 28 martie 2014.

Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva aceleiaşi decizii penale.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpaţii P.M. şi C.V., în sumă de câte 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 martie 2014.

Procesat de GGC - AM

← ICCJ. Decizia nr. 1115/2014. Penal. Iniţiere, constituire de...		ICCJ. Decizia nr. 1117/2014. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1116/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1116/2014. Penal