ICCJ. Decizia nr. 121/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 121/2014
Dosar nr. 2182/63/2013
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 124 de la 13 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 2182/63/2013, a fost condamnată inculpata S.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani; s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a lit. b) C. pen. şi s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., art. 88 C. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatei şi s-a dedus din pedeapsa aplicată de la 19 ianuarie 2013, la zi.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, a fost recuperat integral; s-a luat act că partea vătămată S.N. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpată, în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.G.G.J.; în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpată a unui cuţit cu lungimea totală de 320 mm, din care lama de 190 mm şi lăţimea lamei de 30 mm, ridicat de la faţa locului prin procesul-verbal din 18 ianuarie 2013; a fost obligată inculpata la plata sumei de 900 RON, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 31/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv - a inculpatei S.M., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. c) C. pen., constând în fapt în aceea că inculpata este căsătorită cu partea vătămată S.N. din anul 1971, având doi copii majori, S.C.M. şi S.C.
Cei doi soţi locuiesc în acelaşi apartament, împreună cu fiul lor S.C.M., soţia sa S.Ş.A. şi copilul minor al acestora; S.C.M. lucrează în Italia, dar s-a reîntors în ţară pentru a petrece sărbătorile de Crăciun împreună cu familia, urmând să se reîntoarcă în Italia în data de 19 ianuarie 2013.
În ultimii ani, între inculpată şi soţul său exista o stare conflictuală generată, pe de o parte, de faptul că soţul său consuma zilnic băuturi alcoolice, iar pe de altă parte, de starea precară de sănătate a inculpatei, aflată în evidenţă cu afecţiuni cronice.
În data de 18 ianuarie 2013, inc. S.M. a început să pregătească mâncare pentru fiul său, care urma să plece a doua zi în străinătate. Până în jurul orei 16,00, S.C.M. împreună cu soţia sa S.Ş.A. şi fiul lor minor s-au aflat la domiciliu împreună cu părinţii, după care, acesta a plecat cu soţia şi copilul la socrii săi, care locuiesc într-un bloc învecinat.
S.M. a rămas la domiciliu împreună cu soţul său şi a început să prepare sarmale pentru fiul său.
În timp ce se aflau în bucătăria locuinţei, în jurul orei 18,30, între inculpată şi soţul său a izbucnit un conflict spontan, generat - după afirmaţia inculpatei S.M. - de starea de ebrietate a soţului, care, fără motiv a început să-i adreseze injurii şi să o insulte.
În momentul declanşării stării conflictuale, S.M. avea în mână un cuţit de bucătărie, cu ajutorul căruia tăia o bucată de slănină. Deranjată de atitudinea soţului său, aceasta a încercat să-şi împingă soţul să iasă din bucătărie şi totodată i-a aplicat acestuia o lovitură cu cuţitul în zona posterioară a toracelui.
Imediat după aplicarea loviturii de cuţit, partea vătămată S.N. a căzut pe covorul din bucătărie, pierzându-şi cunoştinţa.
Observând că starea de sănătate a soţului său se înrăutăţeşte rapid, inc. S.M. a apelat numărul de urgenţă 112, solicitând ambulanţa. L-a apelat de asemenea şi pe fiul său, căruia i-a solicitat să vină acasă de urgenţă, întrucât tatăl său se simte rău.
În scurt timp au sosit la domiciliul inculpatei atât echipajul medical al S.M.U.R.D. Craiova, cât şi fiul inculpatei, nora şi copilul minor al acestora.
La sosirea echipajului medical, inculpata S.M. a declarat că soţului său i se făcuse rău, fără a preciza ca acesta a fost înjunghiat.
Cu ocazia examinării pacientului, medicul a sesizat că S.N. a fost înjunghiat în spate şi prezenta o sângerare abundentă. Acordarea primului ajutor medical s-a făcut în prezenţa membrilor familiei, inclusiv a copilului minor, care, observând că bunicul său sângera abundent s-a speriat şi a început să ţipe, fiind îndepărtat de părinţii săi de la locul faptei.
În momentul în care S.N. a fost transportat la spital, S.C. şi soţia sa, S.Ş.A., au plecat la spital, inculpata S.M. rămânând singură la domiciliu. După ce a rămas singură la domiciliu, S.M. a spălat de sânge cuţitul, pe care apoi l-a aşezat pe chiuveta din bucătărie. De asemenea, a încercat să spele pata de sânge de pe covorul din bucătărie, folosind în acest scop un maieu al soţului său.
Ulterior, a spălat maieul care se murdărise de sânge, după care l-a pus în maşina de spălat rufe, pentru a-l spăla din nou la maşină.
În scurt timp au sosit la faţa locului organele de poliţie, care, cu ocazia primelor cercetări au găsit cuţitul, pe care l-au ridicat în vederea cercetărilor. Cu ocazia cercetării la faţa locului au fost relevate mai multe pete de culoare brun-roşcată ce păreau a fi de sânge, atât pe gresia din bucătărie, cât şi pe covor. În maşina de spălat din hol, a fost găsit, între alte rufe, maieul folosit la spălarea urmelor de sânge.
Obiectele corp-delict au fost ridicate de echipa de cercetare şi supuse examinării criminalistice în condiţii de laborator.
Prin raportul de examinare criminalistică din 25 ianuarie 2013, s-a stabilit, în urma utilizării sursei de lumină cu lungime de undă variabilă marca P., că pe plăseaua stângă a cuţitului, în proximitatea nitului central, se relevă o zonă ce prezintă o absorbţie a luminii caracteristică sângelui; de asemenea, în aceleaşi condiţii, pe maieul examinat, s-a relevat o zonă situată în partea din faţă-central, pe tighelul de la partea superioară, ce prezintă o absorbţie a luminii caracteristică sângelui.
Prin raportul de constatare medico-legală din 28 ianuarie 2013, s-a stabilit că partea vătămată S.N. prezintă leziuni de violenţă ce pot data din 18 ianuarie 2013, acestea fiind produse cu un corp tăietor-înţepător, posibil cuţit; lovitura a fost aplicată din spate, lateral stânga; leziunile de violenţă necesită 30 - 35 zile îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei.
În concluzie, instanţa de fond a constatat că fapta inculpatei, săvârşită în condiţiile mai sus expuse, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. c) C. pen.
Vinovăţia inculpatei fiind pe deplin stabilită şi dovedită, la individualizarea pedepsei instanţa de fond a avut în vedere prevederile art. 3201 C. proc. pen. şi dispoziţiile art. 72 C. pen., respectiv pericolul concret al faptei săvârşite, determinat de importanţa valorilor sociale încălcate, care constau în dreptul la viaţă protejat în mod legal, urmările produse, dar şi împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta, pe fondul unei stări conflictuale mai vechi determinată de faptul că soţul său consuma zilnic băuturi alcoolice, cât şi de starea precară de sănătate a inculpatei. Au fost de asemenea avute în vedere şi datele personale ale inculpatei, care anterior a avut o conduită bună în familie şi societate, iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine de regret a faptei şi a achitat prejudiciul cauzat părţii civile Spitalul Clinic Craiova, urmând a face aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi b) C. pen. şi 76 lit. b) C. pen.
Faţă de toate aceste aspecte, s-a apreciat că se impune aplicarea pedepsei de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani; de asemenea, s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.
Instanţa de fond a constatat că prejudiciul cauzat părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, a fost recuperat integral şi, totodată, că partea vătămată S.N. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj cât şi inculpata S.M.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a criticat sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând următoarele: greşita încadrare juridică dată faptei pentru care a fost trimisă în judecată inculpata; circumstanţele atenuante reţinute nejustificat în beneficiul inculpatei, respectiv art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.; omisiunea instanţei de a dispune restituirea unui bun aparţinând părţii vătămate, ridicat de organele de urmărire penală în vederea cercetărilor.
Ultimul motiv a vizat netemeinicia sentinţei, apreciindu-se că pedeapsa aplicată inculpatei este mică, raportat la pericolul social concret al faptei săvârşite.
Inculpata a criticat sentinţa solicitând schimbarea încadrării juridice dată faptei, în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, în sensul aplicării prevederilor art. 861 C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Prin Decizia penală nr. 157 din 29 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, apelurile au fost admise, reţinându-se următoarele considerente:
Criticile de nelegalitate invocate în apelul declarat de Ministerul Public, sunt întemeiate.
Astfel, instanţa a fost învestită cu soluţionarea infracţiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. c) C. pen., constând în aceea că, în urma unui conflict spontan, la 18 ianuarie 2013, partea vătămată S.N. i-a adresat injurii inculpatei, acesta aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice. În aceste condiţii, inculpata i-a aplicat o lovitură cu un cuţit în zona posterioară a toracelui, provocându-i o plagă înjunghiată toracic posterioară bazal stânga, de circa 5 cm.
Prin urmare, încadrarea juridică legală era cea reţinută în rechizitoriu, partea vătămată fiind soţul inculpatei, iar instanţa de fond a dispus condamnarea acesteia în baza art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen., deşi incidentul s-a produs în domiciliul părţilor şi nu în public,
În consecinţă, s-a dispus schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., în art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. c) C. pen.
Şi cel de-al doilea motiv de apel a fost apreciat ca fiind fondat, în sensul că prima instanţă a reţinut în mod nelegal prevederile art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. vizând circumstanţele legale atenuante, deşi temeiul legal ce urma să fie reţinut era cel prev. de art. 76 alin. (2) C. pen.
De asemenea, a fost considerată fondată critica invocată în cadrul celui de-al treilea motiv de apel, în sensul că de la locul incidentului s-a ridicat un obiect vestimentar aparţinând părţii vătămate, iar instanţa avea obligaţia, conform art. 9 alin. (5) C. proc. pen., să dispună restituirea acestuia, întrucât nu este supus confiscării.
În ceea ce priveşte cuantumul pedepsei, s-a reţinut că este întemeiată critica, urmând să se dispună majorarea acesteia ca urmare a pericolului social concret al infracţiunii comise, dar şi a circumstanţelor personale ale inculpatei.
Curtea de apel a apreciat că este întemeiată critica de netemeinicie invocată de apelanta inculpată.
Faţă de circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunii, constând în aceea că, pe fondul unor neînţelegeri mai vechi determinate în general de atitudinea părţii vătămate, care consuma excesiv băuturi alcoolice şi o agresa pe inculpată atât verbal, cât şi fizic, reţinând sinceritatea manifestată de inculpată, vârsta acesteia şi starea de sănătate precară, se apreciază că prima instanţă nu a făcut o justă individualizare privind modalitatea de executare a pedepsei.
Rolul sancţionator şi educativ al acesteia poate fi atins şi prin executarea unei pedepse neprivative de libertate, în condiţiile prev. de art. 861 C. pen.
Astfel, materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale şi însuşit integral de inculpată la instanţa de fond, care a soluţionat cauza conform art. 3201 C. proc. pen., confirmă că inculpata a acţionat cu intenţie, în sensul folosirii unui obiect vulnerant, respectiv un cuţit de bucătărie, lovind victima într-o zonă vitală şi provocându-i o plagă înjunghiată toracic posterioară bazal stânga de circa 5 cm.
Leziunile suferite au pus în pericol viaţa victimei, conform raportului de constatare medico-legală, astfel că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. c) C. pen. şi nu cele prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.
În consecinţă, au fost admise apelurile, s-a desfiinţat sentinţa, a fost schimbată încadrarea juridică şi a fost condamnată inculpata, cu reţinerea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 lit. a), b) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., urmând ca pedeapsa să fie executată fără privare de libertate, în condiţiile prev. de art. 861 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 19 ianuarie 2013, emis de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1470/63/2013, dacă nu este arestată în altă cauză.
S-a dedus din pedeapsă perioada executată, în continuare, de la 13 martie 2013 până la data punerii în libertate.
Pe durata suspendării, s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor obligaţii, stabilite conform art. 863 C. pen.: să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea sau la "Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj"; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare, care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în situaţia nerespectării obligaţiilor stabilite.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata S.M., acesta nefiind motivat în scris, în termenul legal prevăzut de art. 38510 C. proc. pen.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată a invocat în susţinerea recursului cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei aplicate inculpatei.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat de inculpata S.M. este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
C. proc. pen. al României a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013.
Având în vedere data pronunţării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a efectului devolutiv al recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de legalitate, nu şi de temeinicie.
Temeiul de casare invocat de apărare a fost menţinut prin Legea nr. 2/2013 şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului, însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, pentru a putea fi examinat fiind necesară respectarea condiţiilor legale prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea acestor cerinţe impuse de textul de lege, se observă, însă, că recursul a fost motivat numai oral în ziua judecăţii, de către apărătorul desemnat din oficiu, inculpata încălcându-şi, astfel, obligaţia ce îi revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Ca urmare, faţă de această împrejurare, Înalta Curte, ţinând seama de prevederile art. 38510 alin. (21) C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi care nu mai enumeră printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cel reglementat de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condiţiile legale subsumate art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Constatând că nu este incident niciunul din cazurile de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata S.M. împotriva Deciziei penale nr. 157 din 29 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata S.M. împotriva Deciziei penale nr. 157 din 29 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2014.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 122/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 120/2014. Penal → |
|---|
