ICCJ. Decizia nr. 154/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 154/2014

Dosar nr. 3395/85/2013

Şedinţa publică din 17 ianuarie 2014

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 105/2013 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 3395/85/2013 s-a dispus:

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1) comb. cu art. 175 alin. (1) lit. a) şi i) şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi 99 C. pen. în infracţiunea de complicitate la omor deosebit de grav prev. de art. 26 rap. la art. 174 alin. (1) comb. cu art. 175 alin. (1) lit. a) şi i) şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi 99 C. pen., în ceea ce-l priveşte pe inculpatul T.H.F.

Au fost respinse celelalte cereri de schimbare de încadrare juridice a faptelor formulate de inculpaţi.

În baza art. 174 alin. (1) comb. cu art. 175 alin. (1) lit. a) şi i) şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.

A fost condamnat inculpatul R.M.D., fiul lui C. şi D., născut în oraşul P.I., jud. Iaşi, cetăţean român, studii 10 clase, necăsătorit, fără copii minori, cu stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupaţie, fără antecedente penale, domiciliat în sat Bărcut, com. Şoarş, jud. Braşov, în prezent deţinut în Penitenciarul Aiud, la o pedeapsă de 22 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b)) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi c), (2¹) lit. a) şi b) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 18 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii tâlhărie.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii port ilegal de obiect înţepător.

În baza art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare, sporită la 23 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor civile prev. de 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului R.M.D.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 20 februarie 2013, la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuţit şi a două telefoane mobile.

II. În baza art. 174 alin. (1) comb. cu art. 175 alin. (1) lit. a) şi i) şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.G.C., fiul lui A. şi E., născut în Făgăraş, jud. Braşov, cetăţean român, studii 11 clase, necăsătorit, fără copii minori, cu stagiul militar nesatisfăcut, elev, domiciliat în sat Mărgineni, com. Hârşeni, jud. Braşov, în prezent deţinut în Penitenciarul Târgu Mureş, la o pedeapsă de 21 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii port ilegal de obiect înţepător.

În baza art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 21 ani închisoare sporită la 22 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor civile prev. de 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului P.G.C.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 20 februarie 2013, la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuţit şi a unui telefon mobil.

III. În baza art. 26 rap. la art. 174 alin. (1) comb. cu art. 175 alin. (1) lit. a) şi i) şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a), art. 99 şi 109 C. pen. a fost condamnat inculpatul T.H.F., fiul lui G. şi M., născut în Făgăraş, jud. Braşov, cetăţean român, studii 10 clase, necăsătorit, fără copii minori, cu stagiul militar nesatisfăcut, elev, fără antecedente penale, domiciliat în Făgăraş, str. D., jud. Braşov, în prezent deţinut în Penitenciarul Tg. Mureş, la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la omor deosebit de grav.

În baza art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi c), (2¹) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi 109 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii tâlhărie.

În baza art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare sporită la 9 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului T.H.F.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 20 februarie 2013, la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui telefon mobil.

IV. În baza art. 174 alin. (1) comb. cu art. 175 alin. (1) lit. a) şi i) şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a), art. 99 şi 109 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.C.E.I., fiul lui E. şi A., născut în municipiul Făgăraş, jud. Braşov, cetăţean român, studii 10 clase, necăsătorit, fără copii minori, cu stagiul militar nesatisfăcut, elev, fără antecedente penale, cu domiciliul în comuna Beclean, sat Hurez, judeţul Braşov, în prezent deţinut în Penitenciarul Târgu Mureş, la o pedeapsă de 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi c), (2¹) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi 109 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii tâlhărie.

În baza art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare sporită la 12 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pedeapsă a cărei executare va începe la împlinirea vârstei de 18 ani, atunci când minorul urmează să devină major în cursul procesului penal sau în timpul executării pedepsei

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului C.C.E.I.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 08 martie 2013, la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui telefon mobil.

În baza art. 14, 17, 346 C. proc. pen. raportat la art. 1349, 1372 C. civ. a fost admisă în parte acţiunea civilă şi au fost obligaţi inculpaţii R.M.D., P.G.C., T.H.F. şi C.C.E.I., în solidar, iar pe inculpaţii minori T.H.F. şi C.C.E.I., în solidar cu părţile responsabile civilmente T.M., T.G. ambii domiciliaţi în Făgăraş, str. D., jud. Braşov şi respectiv C.C.A. dom. în Bucureşti, str. A., sector 2 şi C.C.E. dom. în com. Beclean, sat Hurez, jud. Braşov să plătească părţilor civile următoarele despăgubiri:

- către M.E. dom. în Cisnădie, str. D., jud. Sibiu suma de 50.000 RON daune morale şi suma de 16973 RON despăgubiri materiale;

- către G.G. reprezentantă de mama sa M.E. dom. în Cisnădie, str. D., jud. Sibiu suma de 30.000 RON daune morale;

- către B.M.D. dom. în Cisnădie, str. S., jud. Sibiu suma de 30.000 RON daune morale;

- către C.I. dom. în Cisnădie, str. M., jud. Sibiu suma de 300 RON despăgubiri materiale.

Restul pretenţiilor formulate au fost respinse.

S-a menţinut sechestrul asigurător aplicat pe apartamentul şi autoturismul marca "F.E.", proprietatea părţilor responsabile civilmente T.M. şi T.G. şi constată că nu s-au instituit alte măsuri asigurătorii în dosar.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţii R.M.D., P.G.C., T.H.F. şi C.C.E.I. în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J.

În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi fiecare dintre inculpaţii R.M.D., P.G.C., T.H.F. şi C.C.E.I., iar inculpaţii minori T.H.F. şi C.C.E.I., în solidar cu părţile responsabile civilmente T.M., T.G. şi respectiv C.C.A. şi C.C.E., să plătească statului suma de câte 2500 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare, din care câte 400 RON fiecare reprezentând onorariu avocat din oficiu.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele considerente:

În cauză s-au constituit părţi civile: M.E. (soţia victimei) cu suma de 100.000 RON reprezentând daune morale şi 50.035,77 RON cu titlu de daune materiale; G.G.D. (fiica victimei) cu suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale; B.M.D. (fiica victimei) cu suma de 100.000 RON reprezentând daune morale, precum şi administratorul firmei de taximetrie C.I. cu suma de 1.000 RON reprezentând despăgubiri materiale.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi cei patru inculpaţi care au recunoscut nuanţat faptele pentru care au fost trimişi în judecată.

Astfel, inculpatul R.M.D. a precizat că îşi menţine declaraţia dată în faza de urmărire penală şi a arătat că urmare mesajului primit pe telefon de la inculpatul P.G.C. s-au hotărât să-l deposedeze de bani pe taximetrist, împrejurare cu care toţi inculpaţii au fost de acord; el şi cu P.G.C. l-au strâns pe taximetrist cu centura şi l-au ameninţat cu cuţitul, iar C.C.E.I. îl lovea cu pumnii; l-au percheziţionat toţi trei inculpaţii, în vreme ce inculpatul T.H.F. se uita la ei de la o distanţă de cca 5 - 6 metri depărtare de autoturism; tot ei trei l-au pus în portbagaj în vreme ce victima mai răsufla; au dus maşina care a fost condusă de inculpatul R.M.D. într-o zonă necirculată şi au abandonat-o pe câmp. Nu a mai menţinut partea declaraţiei în care a afirmat că a primit mesaj pe telefon de la inculpatul P.G.C. prin care acesta i-a transmis "să-l şi omoare pe taximetrist". A explicat această revenire la declaraţia anterioară prin aceea că, ar fi fost bătut de poliţist şi de aceea a declarat astfel. A precizat că la acea declaraţie de la procuror a fost prezent apărătorul său ales. A mai menţionat inculpatul că victima nu i-a provocat în vreun fel şi că la această faptă toţi patru sunt în opinia sa vinovaţi, însă inculpatul T.H.F. este mai puţin vinovat întrucât, pe de o parte pentru că deşi a fost de acord să-l bată şi să-i ia împreună cu coinculpaţii banii taximetristului, ulterior, când a văzut că l-au ameninţat cu cuţitele, s-a speriat şi a încercat să fugă, iar pe de altă parte pentru faptul că nu a agresionat în niciun fel pe victimă.

Inculpatul P.G.C. aşa cum a arătat şi la urmărire penală şi-a minimalizat la maxim contribuţia la comiterea faptei. A arătat că nu a lovit victima, că nu a ameninţat-o cu cuţitul, că nu a luat bunuri de la aceasta şi nici nu i-a ajutat pe coinculpaţii R.M.D. şi C.C.E.I. să o aşeze în portbagaj; a arătat în schimb că ceilalţi doi inculpaţi R.M.D. şi C.C.E.I. l-au agresat pe M.G., l-au deposedat de bunuri şi l-au introdus în portbagajul autoturismului. Despre prietenul şi colegul său, inculpatul T.H.F., P.G.C. a declarat că nu a făcut absolut nimic, ci doar a stat în faţa autoturismului. A recunoscut că el a iniţiat prin mesaje telefonice tâlhărirea victimei.

Inculpatul T.H.F. a relatat că au dorit să-l deposedeze de bani pe taximetrist şi că s-au înţeles pe drum să facă acest lucru, urmare mesajului transmis pe telefoanele mobile de către inculpatul P.G.C. A auzit când inculpatul R.M.D. a tăiat cu cuţitul centura de siguranţă şi a văzut când toţi trei l-au bătut pe taximetrist şi l-au introdus în portbagaj. A văzut de asemenea când R.M.D. i-a pus victimei cuţitul la gât şi când i-au fost luate bunurile şi banii. A precizat că el şi cu C.C.E.I. au încercat să fugă atunci când taximetristul a oprit maşina dar au fost chemaţi înapoi de inculpatul R.M.D. care i-a ameninţat; inculpaţii P.G.C. şi R.M.D. l-au dat jos din maşină şi împreună cu C.C.E.I. l-au introdus în portbagaj; el a fost cel care a redirecţionat autoturismul pe altă rută, spre Dridif; taximetristul mai respira când era în portbagaj şi l-a auzit ocupând un loc pe bancheta din spate. Nu a lovit victima, dar a primit şi el 40 de RON din banii luaţi acestuia; a susţinut nesincer faptul că nu a luat un pachet de ţigări de la victimă. În aceeaşi dimineaţă, ajuns la şcoală, a povestit unui coleg de şcoală că inculpaţii R.M.D., P.G.C. şi C.C.E.I. au omorât un taximetrist, dar acesta nu l-a crezut.

Inculpatul C.C.E.I. a confirmat că s-au primit mesaje pe telefon, ca să-l bată pe taximetrist şi să-i ia banii, lucru cu care toţi au fost de acord; a auzit când inculpatul R.M.D. a tăiat centura, a văzut că inculpaţii majori au ameninţat cu cuţitul victima, şi l-au lovit toţi trei (mai puţin inculpatul T.H.F. care a stat lângă maşină) şi aceeaşi trei inculpaţi l-au introdus şi în portbagajul maşinii. A arătat cum au împărţit banii şi ce lucruri au luat fiecare din maşină şi de la victimă.

Instanţa a solicitat şi s-au efectuat referate presetenţiale celor patru inculpaţi de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov.

Au fost audiaţi martorii propuşi de acuzare care şi-au menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală, respectiv M.G., C.F., D.L., I.I.V. şi s-a luat act de renunţarea procurorului de a fi audiat martorul P.M.M.

Au fost audiaţi martorii propuşi de părţile civile: M.E., G.G., B.D.M., G.E. şi C.I. precum şi martorul propus de inculpaţi în circumstanţiere. Au fost depuse înscrisuri în dovedirea afecţiunilor de care suferă inculpatul R.M.D., acte privind dovedirea pretenţiilor civile în dosar, practică judiciară.

S-au solicitat de către apărătorii inculpaţilor şi de către procuror cereri de schimbare a încadrării juridice a faptelor deduse judecăţii conform art. 334 C. proc. pen., cereri puse de instanţă în discuţia contradictorie a părţilor.

S-a solicitat schimbarea încadrării juridice din cele două infracţiuni pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, respectiv infracţiunile de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 lit. d) C. pen. şi tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a) şi b) C. pen. într-o singură infracţiune de tâlhărie cu moartea victimei prev. de art. 211 alin. (1), (2), alin. (2¹) şi alin. (3) C. pen. Pentru inculpatul T.H.F., procurorul a solicitat, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor deosebit de grav în calitate de autor prev. de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 lit. d) C. pen. în cea de coautor prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 lit. d) C. pen.

S-a mai solicitat pentru acelaşi inculpat T.H.F., de către apărătorul său, schimbarea încadrării juridice din cele două infracţiuni de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 lit. d) C. pen. şi tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a), b) C. pen. în infracţiunea de tăinuire prev. de art. 221 C. pen., ulterior în infracţiunile de omisiune de a anunţa autorităţile prev. de art. 262 C. pen. şi de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C. pen.

Coroborând probaţiunea administrată instanţa de fond a reţinut următoarea stare de fapt:

Fiind elevi ai Colegiului industrial "A.V." din mun. Făgăraş, jud. Braşov, inculpaţii P.G.C., T.H.F. şi C.C.E.I. sunt, de mai mult timp, în relaţii de prietenie iar din vara anului 2012, după ce l-au cunoscut pe inculpatul R.M.D., cu regularitate, cei patru inculpaţi s-au întâlnit în cluburile din mun. Făgăraş, jud. Braşov şi au petrecut împreună parte din timpul avut la dispoziţie.

În data de 14 februarie 2013, ora 21.30, inculpaţii au plecat din mun. Făgăraş spre mun. Sibiu, cu un autoturism luat la ocazie, cu intenţia de a urmări spectacolul susţinut de un interpret cunoscut din zona Făgăraşului.

La plecarea din mun. Făgăraş atât inculpatul R.M.D. cât şi inculpatul P.G.C. aveau asupra lor cuţite, pe care le purtau fără drept, iar inculpatul T.H.F. era în posesia cardului V., proprietatea martorului C.F., domiciliat în oraşul Victoria, jud. Braşov, încredinţat inculpatului de la prietena lui şi fiica vitregă a proprietarului cardului, martora minoră S.A.A.

Între orele 23.00 - 3.30, inculpaţii s-au aflat în barul "T." din mun. Sibiu, loc în care au consumat băuturi alcoolice şi au urmărit programul interpretului pentru care au făcut deplasarea, iar la ieşirea din bar s-au deplasat spre zona centrală a municipiului Sibiu, apoi la benzinăria "E." din municipiul Sibiu, str. C., prezenţa lor fiind surprinsă de camerele de luat vederi din incinta acesteia.

În aceeaşi noapte, în jurul orelor 4.26, la bancomatul băncii C., din mun. Sibiu, str. N., jud. Sibiu, inculpatul T.H.F. a efectuat două operaţiuni bancare cu cardul proprietatea martorului C.F., operaţiuni bancare nereuşite din cauza codului Pin pe care inculpatul nu l-a cunoscut.

Din lipsa banilor, de comun acord inculpaţii au convenit să se deplaseze în mun. Făgăraş cu un taxi, să nu achite costul cursei, iar pentru a evita prinderea vreunuia dintre ei de către conducătorul auto, au urmărit ca taximetristul cu care urmau să plece în cursă să fie o persoană mai în vârstă, supraponderală, care să nu poată alerga pe distanţe mari, sens în care, au examinat taximetriştii prezenţi în staţia de taxi din apropierea hotelului "C.F." din mun. Sibiu, şi l-au ales pe M.G., persoană în vârstă de 62 ani, şofer la SC "A.L." SRL Sibiu, administrată de partea vătămată C.E.; aceasta efectua taximetria pe autoturismul marca L.

La ora 4.42 inculpaţii au urcat în autoturismul taxi condus de M.G. căruia i-au cerut să-i ducă până în localitatea Dridif, jud. Braşov, cursă pe care taximetristul a anunţat-o, la ora 4.45, dispeceratului care deservea societatea de taximetrie pentru care lucra.

Atât operaţiunile bancare făcute de inculpatul T.H.F. cât şi urcarea coinculpaţilor în taxiul condus de victimă a fost surprinse de camerele de supraveghere existente în zonă, imaginile fiind transferate pe CD-ul anexat la dosar.

După ieşirea din municipiul Sibiu, în drum spre localitatea de destinaţie, inculpatul P.G.C., aşezat pe bancheta din dreapta faţă a taxiului, i-a transmis prin SMS inculpaţilor R.M.D. şi T.H.F., aflaţi pe bancheta din spate alături de inculpatul C.C.E.I., intenţia sa de a tâlhări taximetristul, iar timp de aproape o oră, cei trei inculpaţi au schimbat între ei SMS-uri, mesaje de care a luat cunoştinţă şi inculpatul C.C.E.I., căruia inculpatul R.M.D. i le-a oferit, spre citire, de pe ecranul telefonului său mobil. Dacă iniţial inculpatul R.M.D. a afirmat că au fost mesaje prin care s-au înţeles să-l omoare pe taximetrist, la cercetarea judecătorească acesta a revenit şi nu a mai menţinut această afirmaţie.

Conform celor stabilite prin mesaje telefonice, în zona localităţii Dridif, jud. Braşov, folosind cuţitul pe care îl purta asupra sa inculpatul R.M.D. a tăiat o bucată din centura de siguranţă a autoturismului, cu scopul de a o folosi la imobilizarea taximetristului, iar inculpatul T.H.F. a solicitat victimei suplimentarea cursei până în localitatea Beclean, jud. Braşov, unde a scos victima de pe drumul european şi a dirijat-o pe o stradă lăturalnică, până aproape la ieşirea din localitate, loc în care i-a cerut să oprească.

Imediat după oprirea vehiculului inculpaţii R.M.D. şi P.G.C. l-au ameninţat pe taximetrist cu cuţitele şi i-au cerut să le dea banii pe care îi avea asupra sa. Victima nu s-a conformat şi l-a dezarmat pe inculpatul R.M.D. de cuţitul cu care îl ameninţa, motiv pentru care inculpatul P.G.C. a imobilizat-o cu braţele şi a fixat-o în scaunul de la volan, iar coinculpatul R.M.D., din spate, i-a fixat bucata de centură auto pregătită anterior în zona cervicală, material textil de capetele căruia a tras cu putere, ajutat fiind şi de inculpatul P.G.C.; după ce a coborât din autoturism inculpatul P.G.C. a tras şi el de capetele centurii, iar inculpatul C.C.E.I., în timp ce victima era strangulată cu centura, i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii.

În timp ce victima era bătută şi strangulată, inculpatul T.H.F. s-a aflat în permanent între inculpaţi şi autoturism la cca 5 - 6 metri şi le asigura paza.

După ce victima nu a mai opus rezistenţă în urma acţiunii de strangulare, inculpatul R.M.D. a deposedat-o de un portmoneu în care era suma de 170 RON şi ajutat de inculpatul minor C.C.E.I. şi P.G.C. au scos-o din autoturism şi au introdus-o în portbagajul autovehiculului, lângă victimă fiind aşezată şi bucata din centura de siguranţă folosită pentru strangulare.

Inculpaţii şi-au însuşit apoi autoturismul taxi, la volanul căruia s-a aşezat inculpatul R.M.D., şi dirijat de inculpaţii T.H.F. şi C.C.E.I. a condus autovehiculul în direcţia zonei muntoase, unde intenţionau să ascundă cadavrul şi maşina furată.

La ieşirea din localitatea Gura Văii, jud. Braşov, autoturismul s-a împotmolit în noroiul drumului din câmp, iar inculpaţii au fost obligaţi să-l abandoneze, la plecare inculpatul C.C.E.I. a luat din interior telefonul mobil marca "N.", aparţinând victimei şi microfonul de la staţia de comunicare a autovehiculului, iar inculpatul T.H.F. a luat pachetul de ţigări "M." al victimei.

Atât microfonul cât şi telefonul mobil luate de inculpatul C.C.E.I. au fost abandonate în apropierea localităţii Gura Văii, jud. Braşov, telefonul fiind găsit ulterior iar suma de bani furată de la victimă a fost împărţită de inculpatul R.M.D. cu ceilalţi inculpaţi, fiecare dintre ei primind câte 40 RON, iar diferenţa au folosit-o la cumpărăturile făcute în aceeaşi dimineaţă din magazinul comunei Recea jud. Braşov.

În aceeaşi zi ora 7.20, inculpaţii au ajuns împreună până în comuna Recea, jud. Braşov, localitate în care s-au despărţit: inculpaţii P.G.C. şi T.H.F. au fost şi duşi cu autoturismul, la unitatea de învăţământ din mun. Făgăraş în care învaţă, de martorul M.G., profesor la Colegiul "A.V.", iar inculpaţii R.M.D. şi C.C.E.I., s-au deplasat în municipiul Făgăraş.

La ieşirea din comuna Recea, în drum spre municipiul Făgăraş, în scorbura unui copac, inculpatul R.M.D. şi-a ascuns cuţitul cu care a ameninţat victima, obiect găsit care a fost şi ridicat pe parcursul urmăririi penale la fel ca şi cuţitul folosit de inculpatul P.G.C., obiect care a fost identificat şi ridicat din locuinţa acestuia.

În data de 16 februarie 2013 autoturismul taxi având în portbagaj corpul victimei a fost găsit în extravilanul localităţii Gura Văii, jud. Sibiu, iar la cercetarea efectuată, printre altele, au fost găsite patru cărări de urme de încălţăminte, cu elemente apte identificării criminalistice; cu privire la acestea raportul de constatare tehnico-ştiinţifică traseologică efectuat a stabilit că au fost create de încălţămintea purtată, în noaptea de 14/15 februarie 2013, de inculpaţii R.M.D., P.G.C. şi C.C.E.I., încălţăminte care a fost ridicată pe parcursul urmăririi penale. În data de 15 februarie 2013, după ce a comis fapta şi a ajuns la domiciliu, inculpatul T.H.F. a aruncat în tomberonul de gunoi încălţămintea purtată în noaptea anterioară, astfel că aceste obiecte nu s-au putut recupera.

Faptul că inculpaţii s-au deplasat în data de 14 februarie 2013 ora 21.35 din mun. Făgăraş în mun. Sibiu, localitate în care au rămas până la ora 4.42 şi că au plecat înapoi spre mun. Făgăraş, pe itinerariul urmat au făcut schimb de mesaje telefonice între ei, îndeosebi cât au mers cu taximetristul în viaţă, rezultă fără echivoc şi din harta convorbirilor purtate de inculpaţi pe traseul menţionat mai sus, hartă relaţională întocmită de IPJ Sibiu - Unitatea Teritorială de Analiză a Informaţiilor.

S-a reţinut că din înscrisurile aflate la dosar urmărire penală, reiese că inculpaţii şi-au transmis peste 16 mesaje pe traseul Veştem - Victoria între orele 4.45 - 5.17.

Ajuns la şcoală, în dimineaţa zilei de 15 februarie 2013, în timpul programului şcolar, inculpatul T.H.F. s-a confesat colegului său de clasă, martorului D.L. căruia i-a relatat infracţiunile de omor şi tâlhărie comise în noaptea precedentă, oferind date concrete privind modalitatea uciderii taximetristului şi traseul urmat de ei cu autovehiculul furat, însă afirmaţiile inculpatului au fost considerate de martor, drept fantezii.

În ceea ce priveşte latura civilă, în temeiul art. 14, 17, 346 C. proc. pen. şi art. 1349 şi 1372 noul C. civ., instanţa de fond a admis în parte acţiunile civile formulate de părţile civile şi în consecinţă a obligat inculpaţii R.M.D., P.G.C., T.H.F. şi C.C.E.I. în solidar şi inculpaţii minori T.H.F. şi C.C.E. în solidar cu părţile responsabile civilmente T.M., T.G. şi respectiv C.C.A. şi C.C.E., către partea civilă M.E. (soţia victimei) 50.000 RON daune morale şi către G.G. şi B.M.D. câte 3.000 RON daune morale apreciind că aceste sume sunt probate (cu actele de la dosar şi coroborându-le cu declaraţiile martorilor audiaţi la cererea părţilor civile), dar şi suficiente pentru a acoperi prejudiciul moral produs acestora. Instanţa însă a avut în vedere alături de suferinţa de necontestat şi faptul că sumele de bani acordate cu titlu de daune morale trebuie să aibă efecte compensatorii, ele neputând constitui nici amenzi excesive pentru autorii daunelor şi nici venituri nejustificate pentru victimele acestora, instituţia răspunderii civile delictuale neputându-se transforma într-un izvor al îmbogăţirii fără just temei. Aşa fiind, instanţa a respins diferenţa privind daunele morale solicitate de rudele victimei: soţia şi cele două fiice.

În ceea ce privesc despăgubirile civile solicitate de partea civilă M.E., instanţa a acordat acesteia suma de 16.973 RON despăgubiri materiale, respingând ca neîntemeiată ori nedovedită sumele solicitate până la concurenţa sumei de 50.037, 77 RON.

Instanţa a obligat pe inculpaţi în solidar iar pe inculpaţii minori T.H.F. şi C.C.E. în solidar cu părţile responsabile civilmente la următoarele sume:

- 170 RON sumă sustrasă de la M.G. şi suma de 13 RON contravaloarea pachetului de ţigări sustras;

- cheltuieli ocazionate de înmormântare şi parastase de 40 de zile şi 6 luni, aşa cum au rezultat din coroborarea declaraţiilor martorilor audiaţi I.I., G.E., C.I., şi a chitanţelor şi a facturilor aflate la dosar, în total 16.973,12 RON. Au fost respinse celelalte pretenţii privind evenimentele viitoare (parastasele pentru următorii 7 ani, fiind prematur introduse şi nedovedite precum şi prestaţia compensatorie în cuantum de 26.712 RON solicitată de M.E. întrucât nu a probat-o în nici un fel.

Instanţa a obligat pe inculpaţii R.M.D., P.G.C., T.H.F. şi C.C.E.I., în solidar, iar pe inculpaţii minori T.H.F. şi C.C.E.I., în solidar cu părţile responsabile civilmente să plătească părţii civile C.I. suma de 300 RON despăgubiri materiale, reprezentând staţionarea maşinii timp de 2 zile x 70 RON - 140 RON (conform declaraţiei martorului I.I.V.); carburant (150 km x 8% x 6 RON/litru - 72 RON), spălatul autoturismului (88 RON) şi a respins restul pretenţiilor formulate, respectiv 200 de RON huse scaune şi covoare care au fost ridicate de poliţie pentru cercetări; 490 RON - staţionarea maşinii timp de 7 zile (70 RON/zi); 60 de RON carburant (GPL); 250 RON - spălat şi deratizat autoturism ca fiind nedovedite.

Împotriva acestei soluţii au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, părţile civile şi inculpaţii.

În dezvoltarea motivelor de apel parchetul a solicitat desfiinţarea hotărârii şi după o nouă judecată majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor, aplicarea pedepsei accesorii şi complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 65 lit. c) C. pen. şi restituirea încălţămintei corp delict către inculpaţi.

În apelul lor, părţile civile au solicitat majorarea cuantumului daunelor acordate.

Inculpatul R.M.D. a solicitat desfiinţarea hotărârii şi în rejudecare schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor prev. de art. 174 alin. (1) comb. cu art. 175 alin. (1) lit. a) şi i) şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi c), (2¹) lit. a) şi b) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), (2¹) alin. (3) C. pen. şi aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susţinut că inculpaţii au urmărit doar tâlhărirea victimei iar rezultatul mai grav, moartea victimei s-a produs din culpă. De asemenea s-a susţinut că trebuie să se aibă în vedere la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului faptul că acesta are o stare de sănătate precară.

Inculpatul P.G.C. a solicitat desfiinţarea hotărârii şi în rejudecare reducerea pedepsei aplicate, apreciind că reeducarea acestuia se poate realiza şi prin aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic având în vedere vârsta tânără a inculpatului.

Inculpatul T.H.F. a solicitat desfiinţarea hotărârii şi, în urma rejudecării, schimbarea încadrării juridice a infracţiunii săvârşite în sarcina inculpatului în infracţiunea de favorizare a infractorului în condiţiile în care la dosarul cauzei nu există probe certe din care să rezulte că inculpatul s-a înţeles cu ceilalţi inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de omor sau tâlhărie. Totodată a solicitat aplicarea unei pedepse mai reduse inculpatului chiar şi în condiţiile în care acestuia i s-ar reţine în sarcină săvârşirea infracţiunii de omor în forma complicităţii morale având în vedere că pretinsa contribuţie a acestuia a fost una minimă.

Inculpatul C.C.E.I. a solicitat reducerea pedepsei aplicate având în vedere că la data săvârşirii acesteia era minor şi nu avea posibilitatea de a aprecia exact gravitatea faptelor comise.

Prin Decizia penală nr. 140/A din 13 septembrie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi părţile civile M.E., G.G.D. şi B.D.M. împotriva Sentinţei penale nr. 105/2013 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 3395/85/2013.

A desfiinţat sentinţa atacată în parte în ce priveşte:

- individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor R.M.D. şi P.G.C.;

- neaplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 65 teza I lit. a) C. pen. inculpaţilor;

- omisiunea restituirii încălţămintei corp delict către inculpaţi;

- cuantumul daunelor materiale acordate părţii civile M.E. şi a daunelor morale acordate părţilor civile, G.G.D. şi B.D.M. şi procedând la o nouă judecată în aceste limite.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 23 de ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului R.M.D. în pedepsele componente de: 22 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., 18 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi 1 an închisoare şi a înlăturat sporul de 1 an închisoare.

A majorat la 25 de ani pedeapsa aplicată inculpatului R.M.D. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.

A interzis inculpatului ca pedeapsă complementară şi accesorie şi drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza I C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele de 25 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. 18 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. şi 1 an închisoare în cea mai grea de 25 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. la care a adăugat un spor de 1 an închisoare urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 26 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 22 de ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului P.G.C. în pedepsele componente de: 21 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., 18 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi 1 an închisoare şi a înlăturat sporul de 1 an închisoare.

A majorat la 24 de ani pedeapsa aplicată inculpatului P.G.C. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.

A interzis inculpatului ca pedeapsă complementară şi accesorie şi drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza 1 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele de 24 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., 18 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. şi 1 an închisoare în cea mai grea de 24 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. la care a adăugat un spor de 1 an închisoare urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 25 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen.

A interzis inculpaţilor T.H.F. şi C.C.E.I., ca pedeapsă accesorie şi drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza I C. pen.

A dispus restituirea încălţămintei corp delict ridicată de la inculpaţi.

A majorat cuantumul daunelor materiale stabilite în favoarea părţii civile M.E. la suma de 20.228,12 RON şi cuantumul daunelor morale stabilite în favoarea părţilor civile G.G.D. şi B.D.M. la câte 50.000 RON.

În baza art. 88 C. pen. a computat din pedeapsa aplicată inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive după cum urmează:

- începând cu data de 20 februarie 2013 la zi pentru inculpaţii R.M.D., P.G.C., T.H.F.

- începând cu 08 martie 2013 la zi pentru inculpatul C.C.E.I.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpaţilor R.M.D., P.G.C., T.H.F., C.C.E.I.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii R.M.D., P.G.C., T.H.F., C.C.E.I.

A obligat pe inculpaţi să plătească fiecare statului câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Suma de 400 RON reprezentând onorariu avocaţial în cotă procentuală va fi avansată din fondurile Ministerului de Justiţie.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut în esenţă că instanţa de fond a reţinut, în temeiul probaţiunii administrate o stare de fapt corectă căreia i-a dat o încadrare juridică legală. A reţinut că nu se impune reţinerea în sarcina inculpaţilor a infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei prev. de art. 211 alin. (3) C. pen. întrucât pentru a exista această infracţiune este necesar ca rezultatul mai grav, moartea victimei să se fi produs din culpă, latura subiectivă a acestei infracţiuni fiind praeterintenţia.

În fapt s-a reţinut că în data de 15 februarie 2013 în jurul orei 4.42 inculpaţii au urcat în autoturismul condus de partea vătămată M.G. solicitându-i acestuia să facă o cursă până în localitatea Dridif, judeţul Braşov. Pe parcursul deplasării inculpaţii au convenit prin transmiterea unor mesaje telefonice să îl omoare pe partea vătămată şi apoi să îi fure bunurile. În acest scop inculpatul T.H.F. i-a solicitat victimei suplimentarea cursei până în oraşul Beclean unde a dirijat-o pe o stradă lăturalnică. După oprirea autovehiculului inculpaţii R.M. şi P.G.C. l-au ameninţat pe taximetrist cu cuţitele iar ulterior când acesta s-a opus inculpatul R. l-a imobilizat cu centura de siguranţă a autoturismului, pe care o tăiase în prealabil în acest scop, iar inculpatul P. l-a ţinut cu mâinile pentru a facilita acţiunea de strangulare desfăşurată de inculpatul R., după care l-a ajutat şi el pe inculpatul R. să stranguleze victima. Inculpatul C.C.E.I. a aplicat, cu pumnii, în acest timp mai multe lovituri victimei. În timp ce victima era strangulată şi bătută inculpatul T.H.F. a stat în apropierea autoturismului şi asigura paza. Ulterior inculpaţii au plasat victima în portbagajul autoturismului şi s-au deplasat cu acesta spre localitatea Gura Văii, cu intenţia de a ascunde autoturismul şi victima în zona muntoasă, însă ca urmare a împotmolirii autoturismului au fost nevoiţi să-l abandoneze.

Inculpaţii au sustras suma de bani găsită în portmoneul părţii vătămate, respectiv 170 RON pe care au împărţit-o între ei, telefonul mobil al victimei şi un pachet de ţigări M. al acesteia.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor Curtea a reţinut că aceasta s-a efectuat corect de către instanţa de fond.

S-a apreciat că nu se impune reţinerea în sarcina inculpaţilor a infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen. Pentru a exista această infracţiune este necesar ca rezultatul mai grav, moartea victimei să se fi produs din culpă, latura subiectivă a acestei infracţiuni fiind praeterintenţia.

În speţă în primele declaraţii inculpatul R.M.D. a arătat că în timp ce efectuau cursa spre localitatea Dridif inculpatul P.G., care ocupa locul din stânga faţă în autoturism i-a propus prin sms să îl omoare pe taximetrist şi sa îi ia banii. Inculpatul P.G. a recunoscut că a dat un sms inculpatului R.M.D. în care îi propunea acestuia să îl bată pe taximetrist şi să îi ia banii. Inculpatul T.H.F. a susţinut că a primit un mesaj de la inculpatul R.M.D. prin care i se propunea să îl bată pe taximetrist şi să îi ia banii. În acelaşi sens este şi declaraţia inculpatului C.C.E.I. care arată că inculpatul R.M.D. i-a arătat un mesaj pe telefonul lui din care a dedus că trebuie să-l bată pe taximetrist şi să îi ia banii. În acelaşi sens sunt şi declaraţiile din faţa instanţei de fond în care se precizează că inculpatul P.G. le-a propus prin sms să îl bată pe taximetrist şi să îi ia banii.

Acţiunile pe care inculpaţii le-au exercitat ulterior acestui moment dovedesc faptul că aceştia au achiesat acestei propuneri. Astfel inculpatul T.H.F. a solicitat suplimentarea cursei şi a îndrumat autoturismul pe o stradă lăturalnică din localitatea Beclean solicitând oprirea acestuia într-un loc neiluminat. Imediat după oprirea autovehiculului inculpaţii R.M.D. şi P.G.C. au început să exercite acte de violenţă asupra victimei ameninţând-o cu cuţitele pe care le aveau asupra lor. Totodată inculpatul R.M.D. a imobilizat victima cu bucata de centură de siguranţă pe care a tăiat-o în acest scop iar inculpatul P.G.C. a imobilizat-o cu mâinile după care s-a deplasat în spate pentru a-l ajuta pe inculpatul R.M.D. să menţină strânsoarea. În acest timp inculpatul C.C.E.I. a aplicat mai multe lovituri cu pumnul victimei. După ce aceasta a fost adusă în situaţia de a nu se mai putea apăra inculpaţii R.M.D. şi C.C.E.I. au pus-o în portbagajul autoturismului. În privinţa stării în care se afla victima la momentul plasării în portbagaj inculpaţii R.M.D., C.C.E.I. şi T.H.F. arată că aceasta încă trăia dar avea o respiraţie grea (horcăia).

Având în vedere această stare de fapt Curtea a reţinut că şi în situaţia în care s-ar aprecia că înţelegerea iniţială a inculpaţilor a fost aceea de a bate victima şi nu de a o omorî, din modul concret în care aceştia au acţionat rezultă că deşi nu au urmărit, au prevăzut şi acceptat consecinţa mai gravă, aceea a decesului victimei, acţionând cu intenţie indirectă. Spre această concluzie converg toate acţiunile inculpaţilor - astfel inculpatul R.M.D., deşi era înarmat cu un cuţit, a pregătit pe parcursul desfăşurării transportului un mijloc de imobilizare suplimentar, respectiv a tăiat centura de siguranţă pe care apoi a folosit-o la strangularea victimei. Inculpatul P.G.C. a ameninţat victima cu cuţitul iar apoi a ajutat pe inculpatul R.M.D. să înfrângă rezistenţa acestuia strângând de cureaua cu care era strangulată iar inculpatul C.C.E.I. a aplicat lovituri cu pumnul victimei. Toate actele de agresiune conjugate au fost deosebit de puternice şi apte de a conduce la moartea victimei astfel că nu se poate susţine că inculpaţii nu au putut prevedea rezultatul letal. Totodată deşi aveau posibilitatea de a abandona victima într-un spaţiu deschis - în condiţiile în care acesta avea în mod evident dificultăţi de respiraţie, aceştia au ales să o introducă în portbagajul autoturismului sporind astfel riscul de deces al acesteia.

S-a arătat că în ceea ce priveşte forma de participaţie a inculpatului T.H.F., în mod corect instanţa de fond a reţinut complicitatea morală la săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav. Este fără dubiu că inculpatul a achiesat la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, acesta fiind cel care a ghidat autoturismul spre o stradă lăturalnică în vederea facilitării condiţiilor de săvârşire a faptei. Ulterior inculpatul nu a exercitat nici o acţiune concretă de agresare a părţii vătămate însă a asigurat paza în timp ce ceilalţi trei inculpaţi agresau victima. Susţinerea sa în sensul că nu a asigurat paza deoarece o astfel de pază nici nu ar fi putut fi utilă nu poate fi primită în condiţiile în care deşi locul nu era iluminat şi era vorba despre o stradă lăturalnică totuşi nu se poate afirma că nu exista nici un risc al apariţiei vreunei persoane, atâta vreme cât zona era locuită. Apoi inculpatul T.H.F. a consimţit la plasarea victimei în portbagaj şi la abandonarea acesteia în condiţiile în care era conştient că viaţa acesteia era pusă în pericol. Susţinerea sa în sensul că a fost ameninţat de către inculpatul R.M.D. nu poate fi primită în condiţiile în care acesta din urmă nu avea în mod concret nici o posibilitate de a-l constrânge să participe la săvârşirea faptei ori de a anunţa organele de poliţie. Relevant este faptul că după agresarea victimei inculpatul T.H.F. şi-a însuşit un pachet de ţigări care aparţinea victimei şi a acceptat banii înmânaţi de inculpatul R.M.D.

Instanţa de apel a reţinut că fapta inculpatului T.H.F. nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului deoarece săvârşirea acestei infracţiuni exclude existenţa unei înţelegeri prealabile, ori în speţă existenţa acestei înţelegeri a fost dovedită.

În ceea ce priveşte critica vizând individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, Curtea a reţinut că este fondată în parte, fiind fondat apelul declarat de parchet sub acest aspect.

S-a reţinut că pedepsele aplicate inculpaţilor T.H.F. şi C.C.E.I. a fost corect individualizate de instanţa de fond ţinându-se seama, pe lângă celelalte criterii prev. de art. 72 C. pen., de contribuţia fiecărui inculpat la săvârşirea faptei. Astfel inculpatului T.H.F. i-a fost aplicată o pedeapsă de 9 ani închisoare, deci orientată spre minimul special redus ca urmare a stării de minoritate.

Curtea a apreciat că nu se impune reducerea acestei pedepse până la limita minimului special şi nici reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului. Pericolul deosebit al faptelor, conduita inculpatului faţă de infracţiuni conduc la concluzia necesităţii menţinerii pedepsei aplicate de instanţa de fond în vederea realizării scopului educativ al acesteia - inculpatul T.H.F. nu a manifestat regret faţă de faptele săvârşite imediat după comiterea lor, nu a conştientizat gravitatea acestora - astfel martorul M.G. care i-a dus cu autoturismul în localitatea Făgăraş pe inculpaţii P. şi T. imediat după comiterea faptelor a arătat că aceştia nu păreau stresaţi ori îngrijoraţi. În acest sens sunt şi concluziile referatului de evaluare presentenţială, din care rezultă că inculpatul a avut anterior săvârşirii faptei un comportament problematic (absenteism, afiliere la un anturaj cu influenţe negative, manifestări agresive fizic şi verbal). Resursele identificate de consilierul de probaţiuni în vederea corijării conduitei inculpatului - faptul că acesta în perioada arestului preventiv şi-a reevaluat conduita şi a identificat modalităţi de corijare a acesteia precum şi manifestările de empatie faţă de victimă a determinat Curtea să aprecieze că nu se impune o majorare a pedepsei aplicate aşa cum a solicitat reprezentantul parchetului.

În privinţa pedepsei aplicate inculpatului C.C.E.I., Curtea a reţinut că şi aceasta a fost just individualizată. Inculpatul C.C.E.I. a exercitat acte de agresiune efectivă asupra victimei, lovind-o în timp ce inculpaţii R. şi P. o ştrangulau. În faza de urmărire penală inculpatul a făcut afirmaţii care caracterizează un comportament lipsit de orice moralitate şi urmă de empatie faţă de victimă "La un moment dat R.M. a afirmat că l-a omorât, dar până să facă această afirmaţie l-am lovit şi eu de două ori cu pumnii în zona coastelor pe şofer, mai mult din curiozitate ca să văd dacă face vreo mişcare din care să deduc dacă-i viu," "(...) am aplicat şi eu doi pumni acestuia crezând că este inconştient pentru că nu mai vorbea." Factorii pozitivi identificaţi de consilierul de probaţiune ca urmare a evaluării conduitei inculpatului (lipsa unui comportament problematic anterior săvârşirii faptei, absenţa unor modele de comportament infracţional în familie, asumarea parţială a vinovăţiei) sunt elemente care au determinat Curtea să aprecieze că nu se impune nici majorarea pedepsei stabilite de instanţa de fond.

S-au apreciat întemeiate criticile Parchetului în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor R.M.D. şi P.G.C. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav. S-a reţinut că aceşti inculpaţi au avut un rol determinant în săvârşirea faptelor, inculpatul P. fiind cel care le-a iniţiat şi apoi le-a pus în aplicare, cu ajutorul preponderent al inculpatului R., care a şi efectuat pregătiri anterioare pentru a-şi asigura succesul. Alături de gravitatea faptei săvârşite, aşa cum a fost deja evidenţiată de instanţa de fond Curtea a reţinut că şi conduita inculpaţilor ulterior săvârşirii faptei conduce la concluzia că se impune aplicarea unei pedepse mai mari orientate spre maximul special prevăzut de lege în vederea realizării scopului pedepsei inculpatul R.M.D. a urmărit să împiedice aflarea adevărului, inculpatul P.G.C. nu a conştientizat gravitatea faptei săvârşite - astfel martorul D.L., coleg de clasă al inculpaţilor, a relatat că inculpatul T. i-a povestit că în dimineaţa aceleaşi zile a asistat la uciderea uni taximetrist de către coinculpaţi dar acesta nu l-a crezut deoarece "(...) a venit şi P.G. în clasă şi a început să râdă mi-a trezit concluzia că glumeşte."

S-a reţinut că starea de sănătate precară a inculpatului R.M.D. nu reprezintă un temei pentru stabilirea unei pedepse mai reduse acestuia. Starea de sănătatea nu a influenţat şi nu a putut influenţa conduita infracţională adoptată, iar faptul că inculpatul a consumat alcool în pofida prescripţiilor medicale nu reprezintă un temei de atenuare a vinovăţiei acestuia.

Ca o consecinţă Curtea a arătat că sunt neîntemeiate motivele de apel ale inculpaţilor C.C.E.I. şi R.M.D. vizând aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus.

Totodată Curtea a reţinut că sunt întemeiate motivele de apel referitoare la neaplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 65 teza I lit. a) C. pen. inculpaţilor şi omisiunea restituirii încălţămintei corp delict către inculpaţi.

Gravitatea faptei săvârşite de inculpaţi, lipsa de respect pe care aceştia au arătat-o în privinţa unei valori fundamentale justifică interzicerea dreptului acestora la participarea luării unor decizii privind viaţa publică astfel că inculpaţilor urmează a le fi interzis ca pedeapsă complementară (unde este cazul) şi accesorie şi dreptul de a alege.

Totodată în temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) din C. proc. pen. instanţa trebuia să dispună restituirea încălţămintei corp delict ridicată de la inculpaţi.

În ceea ce priveşte apelul părţilor vătămate, acesta s-a apreciat că este întemeiat în privinţa cuantumului daunelor materiale precum şi al daunelor morale cuvenite fiicelor victimei. Curtea a apreciat că o dezdăunare echitabilă şi proporţională traumei suferite de fiicele victimei ca urmare a decesului, în condiţii umilitoare, a tatălui lor o reprezintă acordarea sumei de câte 50.000 RON cu titlu de daune morale. În cauză s-a făcut dovada că legăturile de familie erau deosebit de apropiate şi că părţile vătămate au fost profund afectate de moartea tatălui lor.

Împotriva deciziei penale mai sus menţionate, în termenul legal de 10 zile, au declarat recursuri inculpaţii R.M.D., P.G.C., T.H.F. şi C.C.E.I.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul R.M.D. a învederat instanţei împrejurarea că la dosar sunt depuse motive scrise de recurs de către apărătorul ales însă acestea sunt întemeiate pe punctele 9, 17 şi 17¹, cazuri de casare abrogate la această dată. Apărătorul desemnat din oficiu a invocat cazul de casare prevăzute de art. 385⁹ punctul 17² C. proc. pen. în temeiul căruia a pus concluzii de admitere a recursului. A apreciat că decizia pronunţată de Curtea de apel încalcă prevederile art. 23 şi 33 lit. b) C. pen. întrucât nu stabileşte participaţia exactă a inculpatului în legătură cu infracţiunea ce i-a fost reţinută în sarcină, în sensul că apreciază că intenţia sa a fost pentru a săvârşi infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen. şi nu pentru a săvârşi infracţiunea de omor prevăzută de art. 176 C. pen. În consecinţă a solicitat şi reindividualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului corespunzător cu această nouă încadrare juridică a faptei. A arătat că în concluziile raportului de expertiză depus la dosar nu este stabilită ora decesului în raport de care se poate stabili şi încadrarea juridică a faptei, că aceste concluzii au un mare grad de dubiu, că intenţia de a face rost de bani prin folosirea forţei fizice rezultă din mesajele care s-au dat între inculpaţi, mesaje care nu au fost iniţiate de inculpatul R.M.D. ci de inculpatul P., din aceste mesaje rezultând intenţia de tâlhărie şi nu intenţia de a săvârşi o infracţiune de omor. A mai solicitat instanţei să aibă în vedere lipsa examenului histopatologic care în opinia inculpatului ar fi fost una din probele care ar fi dus la stabilirea exactă a circumstanţelor în care a avut loc decesul părţii vătămate. A mai arătat că declaraţiile celorlalţi inculpaţi sunt contradictorii, că doi dintre coinculpaţi erau minori la data săvârşirii faptei. Apărătorul a invocat două decizii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (respectiv Deciziile nr. 1169/1999 şi 1839/2007) în speţe similare în care s-a schimbat încadrarea juridică în infracţiunea de tâlhărie avându-se în vedere circumstanţele şi intenţia pe care a avut-o inculpatul. A mai solicitat instanţei reducerea pedepsei urmând să se aibă în vedere circumstanţele personale ale inculpatului şi faptul că are un handicap fizic încă de la vârsta de 11 ani.

Apărătorul inculpatului P.G.C. invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii judecătoreşti pronunţată de instanţa de apel precum şi a sentinţei pronunţată de instanţa de fond. Apărătorul a apreciat că în mod greşit cele două instanţe au încadrat fapta săvârşită de inculpat în infracţiunea de omor şi nu în infracţiunea de tâlhărie cum ar fi fost corect, aceasta întrucât inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei, intenţia acestuia fiind de a tâlhări pe partea vătămată şi nu de a suprima viaţa acesteia. În final a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul aplicării unei pedepse mai mici inculpatului avându-se în vedere circumstanţele reale şi circumstanţele personale ale acestuia.

Apărătorul inculpatului T.H.F., în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. rap. la art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., greşita aplicare a legii, a pus concluzii de admitere a recursului. Totodată a solicitat casarea deciziei penale recurate precum şi a sentinţei penale pronunţată în cauză urmând a se dispune rejudecarea prezentei cauze de către instanţa de recurs. În temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a solicitat achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de omor deosebit de grav. Pentru fapta de complicitate la infracţiunea de tâlhărie apărătorul a solicitat condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii în limitele prevăzute şi obţinute prin aplicarea dispoziţiilor art. 99 alin. (3) şi art. 109 alin. (1) C. pen., respectiv a solicitat aplicarea unei pedepse al cărui minim să nu depăşească maximul de 5 ani aşa cum dispune legea pentru cazul infractorilor minori. A arătat că art. 26 rap. la art. 176 C. pen. este legea greşit aplicată, că legea greşit aplicată poate fi şi legea de drept substanţial nu numai cea de drept procesual. Astfel a susţinut că art. 26 C. pen. rap. la art. 176 C. pen. este legea greşit aplicată în soluţia de condamnare a inculpatului pentru că fapta nu există. A mai arătat că aceeaşi critică o aduce şi hotărârii pronunţată de instanţa de apel întrucât este fără dubiu că inculpatul a achiesat doar la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. Deşi achiesarea excede modalităţilor prevăzute de art. 26 C. pen. (de aceea susţine că este greşit aplicat acest temei de drept substanţial), apărătorul a mai precizat că inculpatul a achiesat doar la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie şi nu la infracţiunea de complicitate la omor deosebit de grav. În final a depus la dosar concluziile scrise formulate de avocatul pe care îl substituie.

Apărătorul inculpatului C.C.E.I., a pus concluzii de admitere a recursului. A arătat că inculpatul critică cele două hotărâri judecătoreşti pronunţate în cauză atât în raport cu dispoziţiile art. 52 şi 72 C. pen. cât şi cu art. 100 C. pen. cu privire la criteriile generale de individualizare şi la scopul pedepsei. A arătat că fapta săvârşită de inculpat este gravă însă nu lui îi aparţine iniţiativa infracţională, că resocializarea acestuia este posibilă prin reducerea pedepsei. A solicitat instanţei să aibă în vedere că inculpatul este minor, a avut un anturaj necorespunzător, a fost crescut şi educat doar de mama sa, că prezintă mai multe afecţiuni care sunt dovedite cu actele medicale depuse la dosar.

Apărătorul a mai arătat că prin greşita aplicare a legii se poate înţelege şi greşita aplicare a art. 74, 76 C. pen. referitoare la individualizarea pedepsei. Astfel nereţinerea de către instanţe a circumstanţelor prevăzute de dispoziţiile art. 74 C. pen. a dus la aplicarea unei pedepse greşit individualizate.

Apărătorul a invocat şi art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. în sensul că limita minimă de pedeapsă, în opinia apărătorului nu a fost corect calculată raportat la dispoziţiile art. 109 alin. (1) C. pen., în sensul că, limita minimă de pedeapsă nu poate fi mai mare de 5 ani.

Examinând recursurile declarate de inculpaţii R.M.D., P.G.C., T.H.F. şi C.C.E.I. prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385⁹ din acelaşi Cod. Rezultă aşadar că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385⁹ C. proc. pen.

În cauză se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 13 septembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Aşa fiind, se constată că unul dintre cazurile de casare abrogate în mod expres prin Legea nr. 2/2013 a fost cel reglementat în art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., caz de casare care permitea cenzurarea situaţiei de fapt în sensul de a se verifica concordanţa dintre situaţia de fapt şi conţinutul probelor, situaţie în care criticile formulate de inculpatul T.H.F., acesta solicitând achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la omor deosebit de grav, nu mai pot face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar judecata în recurs limitându-se, aşa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, la motivele de casare expres prevăzute de lege şi în care nu se mai găseşte şi eroarea gravă de fapt care, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2 nu mai poate fi supusă cenzurii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În noua reglementare, în temeiul art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. instanţa de recurs verifică corecta încadrare juridică a faptelor din perspectiva corespondenţei elementelor faptice reţinute în hotărârile recurate cu elementele constitutive ale infracţiunilor, fără să se procedeze la analiza sau la reaprecierea situaţiei de fapt, o atare verificare nefiind posibilă pe calea de atac a recursului.

Fapta inculpaţilor R.M.D., P.G.C., T.H.F. şi C.C.E.I. care, în noaptea de 14/15 februarie 2013, după ce au urcat în autoturismul taxi marca L., şi i-au cerut victimei M.G. aflată la volan să-i transporte până în localitatea Dridif, jud. Braşov, iar după punerea în mişcare a vehiculului, prin mesaje telefonice date unul altuia, timp de aproape o oră, au convenit să-l bată şi să-i ia banii, hotărâre în baza căreia au făcut şi anumite pregătiri, respectiv inculpatul R.M.D., aflat pe bancheta din spatele victimei, a tăiat centura de siguranţă a maşinii pentru a imobiliza victima, iar inculpatul T.H.F. i-a solicitat victimei suplimentarea cursei până în localitatea Beclean, jud. Braşov, unde, la cererea sa victima a părăsit drumul european 98 şi maşina a fost dirijată de el pe o stradă lăturalnică, loc în care inculpaţii R.M.D. şi P.G.C. au ameninţat-o cu cuţitele pe care le aveau asupra lor şi apoi au strangulat-o cu centura de siguranţă tăiată, timp în care inculpatul C.C.E.I. îi aplica lovituri cu pumnii iar inculpatul T.H.F. îi supraveghea de lângă vehicul pentru a nu fi surprinşi, constituie infracţiunea de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. a) şi i) şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. pentru inculpaţii R.M.D., P.G.C., C.C.E.I. şi complicitate la această infracţiune pentru inculpatul T.H.F.

În sarcina celor 4 inculpaţi a fost reţinută şi infracţiunea de tâlhărie, faptă prevăzută de articolul 211, alin. (1), (2) lit. b), c) şi (2¹) lit. a) şi b, C. pen., întrucât aceştia, prin întrebuinţare de violenţe, au deposedat victima de suma de 170 RON, fiecare luând câte 40 de RON, iar după ce au strangulat-o şi au aşezat-o în portbagajul taxiului şi-au însuşit vehiculul pe care inculpatul R.M.D. l-a condus până în extravilanul localităţii Gura Văii, jud. Braşov, unde l-au abandonat, la plecare, fiecare dintre inculpaţi însuşindu-şi şi alte bunuri care aparţineau victimei (telefoane N., microfonul staţiei emisie, pachetul de ţigări, bani), cele două infracţiuni cea de omor şi cea de tâlhărie având autonomie distinctă şi aflându-se în concurs real.

De asemenea în sarcina inculpaţilor R.M.D. şi P.G.C. s-a reţinut şi infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, întrucât în noaptea de 14/15 februarie 2013 au purtat amândoi, fără drept cuţite, pe care le-au folosit în comiterea infracţiunii.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi cei patru inculpaţi care au recunoscut nuanţat faptele pentru care au fost trimişi în judecată.

Inculpaţii au solicitat aplicarea procedurii simplificate, însă instanţa de fond a respins această cerere motivat de faptul că infracţiunea pentru care au fost trimişi în judecată este pedepsită alternativ, închisoare cu detenţiune pe viaţă, ceea ce face inaplicabilă această prevedere legală.

Astfel, inculpatul R.M.D. a precizat că îşi menţine declaraţia dată în faza de urmărire penală şi a arătat că urmare mesajului primit pe telefon de la inculpatul P.G.C. s-au hotărât să-l deposedeze de bani pe taximetrist, împrejurare cu care toţi inculpaţii au fost de acord; el şi cu P.G.C. l-au strâns pe taximetrist cu centura şi l-au ameninţat cu cuţitul, iar C.C.E.I. l-a lovit cu pumnii; l-au percheziţionat toţi trei inculpaţii, în vreme ce inculpatul T.H.F. îi privea de la o distanţă de cca 5 - 6 metri depărtare de autoturism; tot cei trei inculpaţi au pus victima în portbagaj în vreme ce aceasta încă mai respira; au dus maşina care a fost condusă de inculpatul R.M.D. într-o zonă necirculată şi au abandonat-o pe câmp. Nu a mai menţinut partea declaraţiei în care a afirmat că a primit mesaj pe telefon de la inculpatul P.G.C. prin care acesta i-a transmis "să-l şi omoare pe taximetrist". Inculpatul a explicat această revenire la declaraţia anterioară prin aceea că, ar fi fost bătut de poliţist şi de aceea a declarat astfel. A mai menţionat inculpatul că victima nu i-a provocat în vreun fel şi că pentru această faptă toţi patru sunt în opinia sa vinovaţi, însă inculpatul T.H.F. este mai puţin vinovat întrucât, pe de o parte pentru că deşi a fost de acord să-l bată şi să-i ia împreună cu coinculpaţii banii taximetristului, ulterior, când a văzut că l-au ameninţat cu cuţitele, s-a speriat şi a încercat să fugă, iar pe de altă parte pentru faptul că nu a agresionat în niciun fel victima.

Inculpatul P.G.C., în declaraţia dată şi-a minimalizat la maxim contribuţia la comiterea faptei. A arătat că nu a lovit victima, că nu a ameninţat-o cu cuţitul, că nu a luat bunuri de la aceasta şi nici nu i-a ajutat pe coinculpaţii R.M.D. şi C.C.E.I. să o aşeze în portbagaj; a arătat în schimb că ceilalţi doi inculpaţi R.M.D. şi C.C.E.I. l-au agresat pe M.G., l-au deposedat de bunuri şi l-au introdus în portbagajul autoturismului. Despre inculpatul T.H.F., P.G.C. a declarat că nu a făcut decât să stea în faţa autoturismului. A recunoscut contribuţia sa în sensul că el a iniţiat prin mesaje telefonice tâlhărirea victimei.

Inculpatul T.H.F., a relatat că au dorit să-l deposedeze de bani pe taximetrist şi că s-au înţeles pe drum să facă acest lucru, urmare mesajului transmis pe telefoanele mobile de către inculpatul P.G.C. A auzit când inculpatul R.M.D. a tăiat cu cuţitul centura de siguranţă şi a văzut când toţi trei l-au bătut pe taximetrist şi l-au introdus în portbagaj. A văzut de asemenea când R.M.D. i-a pus victimei cuţitul la gât şi când i-au fost luate bunurile şi banii. A precizat că el şi cu C.C.E.I. au încercat să fugă atunci când taximetristul a oprit maşina dar au fost chemaţi înapoi de inculpatul R.M.D. care i-a ameninţat; inculpaţii P.G.C. şi R.M.D. l-au dat jos din maşină şi împreună cu C.C.E.I. l-au introdus în portbagaj; el a fost cel care a redirecţionat autoturismul pe altă rută, spre Dridif; taximetristul mai respira când era în portbagaj şi l-a auzit întrucât ocupa un loc pe bancheta din spate. A arătat că nu a lovit victima, dar a primit şi el 40 de RON din banii luaţi acestuia; a susţinut nesincer faptul că nu a luat un pachet de ţigări de la victimă. În aceeaşi dimineaţă, ajuns la şcoală, a povestit unui coleg că inculpaţii R.M.D., P.G.C. şi C.C.E.I. au omorât un taximetrist.

Inculpatul C.C.E.I. în declaraţiile date pe parcursul procesului penal a confirmat că s-au primit mesaje pe telefon, ca să-l bată pe taximetrist şi să-i ia banii, lucru cu care toţi au fost de acord; a auzit când inculpatul R.M.D. a tăiat centura, a văzut că inculpaţii majori au ameninţat cu cuţitul victima, şi l-au lovit toţi trei (mai puţin inculpatul T.H.F. care a stat lângă maşină) şi aceeaşi trei inculpaţi l-au introdus şi în portbagajul maşinii. A arătat cum au împărţit banii şi ce lucruri au luat fiecare din maşină şi de la victimă.

Modul în care inculpaţii au acţionat, obiectele folosite, zonele vizate prin aplicarea loviturilor ca şi urmarea produsă, decesul victimei, corespund atât din punct de vedere obiectiv cât şi subiectiv infracţiunii de omor calificat şi nu infracţiunii de tâlhărie care a avut ca urmare moartea victimei prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen., fiind dovedită împrejurarea că inculpaţii au acţionat cel puţin cu intenţia indirectă de a suprima viaţa victimei şi nu cu intenţia de a lovi.

Întrucât inculpaţii au prevăzut deznodământul faptei (vinovăţia lor îmbrăcând forma intenţiei indirecte) şi după ce au agresat victima şi i-au luat bunurile şi banii au abandonat-o deşi aceasta era încă în viaţă şi putea fi salvată, fapta săvârşită de inculpaţi realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de omor şi tâlhărie în concurs, şi nu infracţiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei.

În primele declaraţii inculpatul R.M.D. a arătat că în timp ce efectuau cursa spre localitatea Dridif inculpatul P.G., care ocupa locul din stânga faţă în autoturism i-a propus prin sms să îl omoare pe taximetrist şi să îi ia banii. Inculpatul P.G. a recunoscut că a dat un sms inculpatului R.M.D. în care îi propunea acestuia să îl bată pe taximetrist şi să îi ia banii. Inculpatul T.H.F. a susţinut că a primit un mesaj de la inculpatul R.M.D. prin care i se propunea să îl bată pe taximetrist şi să îi ia banii. În acelaşi sens este şi declaraţia inculpatului C.C.E.I. care arată că inculpatul R.M.D. i-a arătat un mesaj pe telefonul lui din care a dedus că trebuie să-l bată pe taximetrist şi să îi ia banii, în acelaşi sens sunt şi declaraţiile din faţa instanţei de fond, declaraţia inculpatului R.M.D., declaraţia inculpatului C.C.E.I., declaraţia inculpatului T.H.F. - în care se precizează că inculpatul P.G. le-a propus prin sms să îl bată pe taximetrist şi să îi ia banii.

În situaţia în care s-ar aprecia că înţelegerea inculpaţilor a fost aceea de a bate victima şi nu de a-i suprima viaţa, ipoteză susţinută de apărare, din modul concret în care inculpaţii au acţionat rezultă că deşi nu au urmărit, au prevăzut şi acceptat consecinţa mai gravă, aceea a decesului victimei, acţionând cu intenţie indirectă. Spre această concluzie converg toate acţiunile inculpaţilor. Astfel inculpatul R.M.D., deşi era înarmat cu un cuţit, a pregătit pe parcursul desfăşurării transportului un mijloc de imobilizare suplimentar, respectiv a tăiat centura de siguranţă pe care apoi a folosit-o la strangularea victimei. Inculpatul P.G.C. a ameninţat victima cu cuţitul iar apoi a ajutat pe inculpatul R.M.D. să înfrângă rezistenţa acestuia strângând de cureaua cu care era strangulată iar inculpatul C.C.E.I. a aplicat lovituri cu pumnul victimei. Toate actele de agresiune conjugate au fost deosebit de puternice şi apte de a conduce la moartea victimei astfel că nu se poate susţine că inculpaţii nu au putut prevedea rezultatul letal. Totodată deşi aveau posibilitatea de a abandona victima într-un spaţiu deschis - în condiţiile în care acesta avea în mod evident dificultăţi de respiraţie, aceştia au ales să o introducă în portbagajul autoturismului sporind astfel riscul de deces al acesteia.

În privinţa stării în care se afla victima la momentul plasării în portbagaj inculpaţii au arătat că aceasta încă mai trăia.

Se constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut complicitatea morală a inculpatului T.H.F. la săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav. Inculpatul este cel care a ghidat autoturismul spre o stradă lăturalnică în vederea facilitării condiţiilor de săvârşire a faptei. Ulterior inculpatul nu a exercitat nici o acţiune concretă de agresare a părţii vătămate însă a asigurat paza în timp ce ceilalţi trei inculpaţi agresau victima. Apoi inculpatul T.H.F. a consimţit la plasarea victimei în portbagaj şi la abandonarea acesteia în condiţiile în care era conştient că viaţa acesteia era pusă în pericol. După agresarea victimei inculpatul T.H.F. şi-a însuşit un pachet de ţigări care aparţinea victimei şi a acceptat banii înmânaţi de inculpatul R.M.D.

Atât în faţa instanţei de recurs cât şi în faţa instanţei de apel se constată că inculpatul R.M.D. a solicitat efectuarea unui raport de expertiză medicală care să stabilească în mod concret ora decesului, susţinându-se că stabilirea cu exactitate a orei decesului permite o nouă evaluare a formei de vinovăţie cu care au acţionat inculpaţii. Prin raportul de constatare medico-legală întocmit în faza de urmărire penală s-a reţinut că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice prin comprimarea gâtului cu un corp moale. Totodată s-a menţionat că decesul poate data din data de 15 februarie 2013, dimineaţa devreme. Stabilirea cu certitudine a orei decesului victimei este lipsită de relevanţă sub aspectul evaluării formei de vinovăţie cu care au acţionat inculpaţii în raport de ansamblul probelor administrate.

A rezultat din probele administrate, în mod cert, că victima a fost plasată în portbagajul autoturismului în stare de inconştienţă şi cu dificultăţi majore în respiraţie astfel că inculpaţii au prevăzut că aceasta ar putea deceda chiar dacă nu au urmărit acest rezultat şi au acceptat producerea lui. Intervalul de timp la care s-a produs decesul de la momentul abandonării în portbagajul autoturismului nu are sub acest aspect nici o semnificaţie neputând duce la concluzia că rezultatul letal s-a produs din culpă, chiar dacă moartea victimei ar fi avut loc la un interval mai lung de timp de la momentul agresiunii. În sprijinul acestei afirmaţii este şi faptul că victima a fost abandonată într-un spaţiu în care, şi pentru o persoană sănătoasă, volumul de aer este insuficient, se afla într-o stare de puternică traumă, şi deci în imposibilitate de a reuşi să iasă din portbagaj prin forţe proprii, iar locul unde a fost abandonat autoturismul era izolat şi şansa sa de a fi găsită şi ajutată minimă. În acelaşi sens este şi faptul că inculpaţii nu au părăsit autoturismul la locul săvârşirii faptei - pe raza unei localităţi unde şansele de salvare a victimei erau sporite ci s-au deplasat cu acesta spre zona muntoasă în scopul de a-l abandona într-un loc izolat, în extravilanul localităţii Gura Văii. Dealtfel inculpatul C.C.E.I. a declarat, în faza de urmărire penală că inculpaţii P.G. şi R.M.D. au urmărit "să-l ducă în munte". Susţinerea inculpatului R.M.D. în sensul că au urmărit să ducă autoturismul aproape de oraşul Făgăraş nu este credibilă în condiţiile în care de la locul săvârşirii faptei, localitatea Beclean, şi până în localitatea Făgăraş erau aproximativ 4 Km pe drumul naţional, iar aceştia s-au deplasat pe un drum judeţean la 15 km de Beclean în direcţia Munţilor Făgăraşului.

Inculpaţii R.M.D. şi C.C.E.I., prin apărători au solicitat reindividualizarea pedepselor. Invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. au solicitat reevaluarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. şi în consecinţă reducerea pedepselor aplicate acestora.

Ţinând cont de regulile stricte care reglementează soluţionarea recursului ca a doua cale de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are posibilitatea de a examina această critică invocată în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., deoarece individualizarea pedepsei nu se circumscrie cazului de casare mai sus menţionat ce are în vedere situaţia în care "hotărârea este contrară legii sau prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii". Individualizarea pedepsei este o problemă de apreciere ce implică reanalizarea criteriilor de cuantificare şi de stabilire a sancţiunii şi nu verificarea modalităţii în care instanţa de fond sau instanţa de apel a aplicat sau a respectat o anumită dispoziţie legală.

Reţinerea unor circumstanţe atenuante, reducerea pedepsei în limitele art. 76 C. pen. urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante, stabilirea modalităţii de executare a pedepsei, sunt împrejurări ce ţin de procesul de individualizare a pedepselor şi nu mai pot fi supuse cenzurii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca urmare a modificării cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013 în sensul restrângerii incidenţei acestuia la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, fapt pentru care Înalta Curte nu va supune analizei criticile formulate de inculpaţi sub acest aspect.

Înalta Curte constată că pedepsele aplicate celor patru inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina acestora au fost corect stabilite cu respectarea dispoziţiilor legale.

Având în vedere toate aceste considerente anterior expuse Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.

În baza art. 385¹⁷ alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor R.M.D., P.G.C., T.H.F., durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 februarie 2013 la 17 ianuarie 2014, iar din pedeapsa aplicată inculpatului C.C.E.I., durata reţinerii şi arestării preventive de la 8 martie 2013 la 17 ianuarie 2014.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii R.M.D., P.G.C., T.H.F. şi C.C.E.I. împotriva Deciziei penale nr. 140/A din 13 septembrie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor R.M.D., P.G.C., T.H.F., durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 februarie 2013 la 17 ianuarie 2014.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.C.E.I., durata reţinerii şi arestării preventive de la 8 martie 2013 la 17 ianuarie 2014.

Obligă recurenţii inculpaţi P.G.C. şi T.H.F. la plata sumelor de câte 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 RON, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi R.M.D. şi C.C.E.I. la plata sumelor de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - NN

← ICCJ. Decizia nr. 117/2014. Penal. Infracţiunea de spălare de...		ICCJ. Decizia nr. 143/2014. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... →

ICCJ. Decizia nr. 154/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 154/2014. Penal