ICCJ. Decizia nr. 122/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia penală nr. 122/2014

Dosar nr. 3779/85/2009*

Şedinţa publică din 15 ianuarie 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 229/2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatei P.E., cereri formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi inculpata, P.E., şi, în consecinţă;

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei, din infracţiunea prev. de art. 289 C. pen., art. 291; C. pen. şi art. 215 alin. (5) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 290 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 în infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991.

A fost respinsă cererea de schimbare; a încadrării juridice a faptei în ceea ce priveşte pe inculpata C.C., din 2 infracţiuni prevăzute de art. 246 C. pen. art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen., art. 13 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cerere formulată de inculpata C.C.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.N. din infracţiunea prev. de art. 246 C. pen., art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen., art. 246 C. pen., art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen., art. 246 C. pen. şi 26 C. pen., raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a), 13 C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cerere formulată de inculpatul P.N.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.G. din infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen., art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen., 246 C. pen., art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen., art. 246 C. pen., art. 246 C. pen., art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 13 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. - 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cerere formulată de inculpatul B.G.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului B.G., fiul lui R. şi M., născut în Constanţa, jud. Constanţa, cu domiciliul în Constanţa, B-dul A., pentru săvârşirea infracţiunii continuate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 246 C. pen., 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen. (fapta 1 din rechizitoriu).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii continuate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 246, art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen. (fapta 2 rechizitoriu).

În baza art. 122 lit. d) rap. la art. 124 C. pen. a constatat că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale în ceea ce priveşte pe inculpatul B.G. pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen.

În baza art. 13 alin. (1²) C. proc. pen. s-a dispus continuarea procesului penal, şi, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (fapta 3 rechizitoriu)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 246 C. pen., art. 248¹ C. proc. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. ( fapta 4 rechizitoriu).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata C.C. fiica lui G. şi F., născută în comuna Grajduri, jud. Iaşi, studii superioare, domiciliată în Constanţa, str. S., pentru săvârşirea infracţiunii continuate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 246 C. pen., art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen. (fapta 11 rechizitoriu).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii continuate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 246 C. pen., art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen., 33 lit. a), 13 C. pen. (fapta 2 rechizitoriu).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul P.N., fiul lui Ş. şi T., născut în oraşul Craiova, jud. Dolj, domiciliat în Constanţa, str. A., jud. Constanţa, pentru săvârşirea infracţiunii continuate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 246 C. pen., art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen. (fapta 1 rechizitoriu).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii continuate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art 246 C. pen., art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen. (fapta 2 rechizitoriu).

În baza art. 122 lit d) C. pen. raportat la art. 124 C. pen. s-a constatat că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.N., pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (fapta 3 rechizitoriu).

În baza art. 13 alin. (2¹) C. proc. pen. s-a dispus continuarea procesului penal şi, în baza art. 11 pct 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art 10, d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul P.N. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 d C. proc. pen. a fost achitat, acelaşi inculpat, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea continuată de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 246 C. pen., art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen., 33 lit. a), 13 C. proc. pen. (fapta 4 rechizitoriu).

În baza art. 122 lit. d) C. pen., raportat la art. 124 C. pen., s-a constatat că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale în ceea ce o priveşte pe inculpata P.E., pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen.

În baza art. 13 alin. (1²), C. proc. pen., s-a dispus continuarea procesului penal şi, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 d C. proc. pen. a fost achitată inculpata P.E., fiica lui C. şi M., născută în Braşov, jud. Braşov, domiciliată în Constanţa, str. A., jud. Constanţa, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen.

În baza art. 122 lit. d) C. pen., raportat la art. 124 C. pen., s-a constatat că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale în ceea ce priveşte pe inculpata P.E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 289 C. pen. raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991.

În baza art. 13 alin. (1²) C. proc. pen. s-a dispus continuarea procesului penal şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata P.E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 289 C. pen. raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991.

S-a dispus anularea facturilor fiscale din 18 ianuarie 2000 şi din 27 ianuarie 2000.

A fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă SC A. SA Constanţa prin administrator judiciar SC I. cu sediul în Constanţa, str. C., jud. Constanţa, privind obligarea inculpaţilor B.G., C.C., P.N. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.S.T. SRL cu sediul în Constanţa, Incintă Port - Dana 18, jud. Constanţa la plata sumei de 72.522.401.168 lei vechi şi echivalentul în lei a 3.241 dolari SUA.

A dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor inculpaţilor şi ale părţii responsabile civilmente SC A.S.T. SRL Constanţa până la concurenţa sumei de 72.522.401.168 lei vechi, măsură instituită prin încheierea din 03 august 2005 a Judecătoriei Sibiu, dată în Dosarul nr. 569/2005 al Judecătoriei Sibiu.

În considerentele acestei hotărâri instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- B.G., născut la data de 26 februarie 1954 în Constanţa, jud. Constanţa, fiul lui R. şi M., cetăţean român, studii superioare, fără antecedente penale, domiciliat în Constanţa, b-dul A., jud. Constanţa pentru infracţiunile prev. de art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 246 C. pen., art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen.

- C.C., născută în comuna Grajduri, jud. Iaşi, fiica lui G. şi F., cetăţenie română, studii superioare, fără antecedente penale, domiciliată în Constanţa, str. S., jud. Constanţa, pentru infracţiunile prev. de art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen.

- P.N., născut în Craiova, jud. Dolj, fiul lui Ş. şi T., cetăţean român, studii superioare, fără antecedente penale, domiciliat în Constanţa, b-dul F., jud. Constanţa, pentru infracţiunile prev. de art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 246 C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 246 C. pen. şi art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen.

- P.E., născută la data de 24 februarie 1957 în Braşov, fiica lui C. şi M., cetăţenie română, studii superioare, fără antecedente penale, domiciliată în Constanţa, b-dul F., jud. Constanţa, pentru infracţiunile prev. de art. 289 C. pen., art. 291 C. pen., art. 215 alin. (2) C. pen., art. 289 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991, republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen.

În motivarea rechizitoriului s-a arătat, în fapt, că SC A.S.P. a fost înfiinţată în baza Hotărârii de Guvern nr. 1293/1990 ca societate, cu capital de stat iar din anul 1995 a intrat în proces de privatizare (persoane fizice şi juridice) statul rămânând acţionar cu un procent de 18,529%.

Această societate comercială are ca obiect de activitate în principal intermedieri în comerţul cu materii prime agricole, animale vii, materii prime textile şi semiproduse din producţia, internă şi import, cu tradiţie în municipiul Constanţa şi în ţară, funcţionând de peste 50 de ani sub denumirea de I.C.E. A. şi S.P. SA Constanţa, cu sediul în Bucureşti, iar din luna aprilie şi-a mutat sediul în Constanţa unde a funcţionat sucursala acesteia.

În toată această perioadă la sucursala SC A.S.P. SA Constanţa, conducerea a fost asigurată de inculpatul B.G. în calitate de director executiv, apoi de director coordonator şi director general adjunct, iar inculpata C.C. a îndeplinit funcţia de contabil.

La rândul său SC A.S.T. a fost înfiinţată în anul 1991, în termenii contractului şi statului societăţii, autentificat sub număr 15477 din 26 iulie 1991 şi a Sentinţei civile nr. 2445/C din 31 iulie 1991 a Judecătoriei Constanţa, această societate fiind înfiinţată pentru a agentura navele cu care opera SC A.S.P. Constanţa.

În ceea ce priveşte activitatea inculpaţilor în cadrul acestor societăţi, se reţine că inculpatul B.G. a îndeplinit funcţii de administrare la Societatea Comercială "A.S.P." -Sucursala Constanţa, inclusiv membru al Consiliului de Administraţie potrivit Ordinului Ministrului Agriculturii şi Alimentaţiei nr. 76 din 26 decembrie 1990 până la 01 august 1991, după pare şi-a reluat funcţiile din 07 aprilie 1995 până la 01 iulie 2001.

Inculpatul P.N. a deţinut de la înfiinţarea SC "A.S.P." - Sucursala Constanţa până la 29 august 1995 şi funcţia de consilier comercial până la data de 30 iunie 2001 în afara schemei de organizare. Dar, totodată, asigura şi conducerea SC "A.S.P." SRL Constanţa în calitate de preşedinte ( administrator) împreună cu soţia sa, inculpata P.E., contabil şef.

Inculpata C.C. a îndeplinit funcţia de contabil şef la SC "A.S.P." S.A. Constanţa de la înfiinţare până la data de 21 aprilie 2001, când sediul societăţii s-a mutat de la Bucureşti la Constanţa.

În desfăşurarea activităţilor specifice, SC "A.S.P." S.A. Constanţa, pe perioada analizată 1995 - 2000 ce face obiectul cauzei penale, a încheiat contracte de prestări servicii cu SC "B." Bucureşti, SC "A." Bucureşti, SC "R." Bucureşti, SC "P." Bucureşti, SC "A.I." Bucureşti, SC "Z." Buzău, SC "D." SA Constanţa, SC "O." Râmnicu Vâlcea, SC "A." Bacău.

Pentru derularea acestor contracte, cu încălcarea prevederilor legale, inculpaţii B.G. şi C.C. din partea SC "A.S.P." SA Constanţa au încheiat la rândul lor contracte economice cu SC "A.S.P." SRL Constanţa, semnate de inculpatul P.N.

În acest sens, de menţionat contractele din 24 august 1995, contractul din 18 decembrie 1997, contractul nr. 4031/1998 şi contractul din 06 iulie 2000, acest ultim contract fiind semnat numai de inculpaţii B.G. şi P.N.

Aceste contracte au fost încheiate sub formă scrisă, cu precizarea părţilor contractante şi a obiectului său determinat - obligaţia de a face anumite prestaţii portuare, stabilindu-se termenele de operare, tarifele de plată, rezolvarea eventualelor litigii, modalităţile concrete şi termenele de plată.

De asemenea, în aceste contracte, cu excepţia celui din 2000, au fost precizate şi clauze penale cu titlu de penalităţi pentru întârzieri în plata facturilor.

În acest sens, se invocă încălcarea dispoziţiilor art. 142 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, art. 144, art. 145 din Legea nr. 31/1990, arătându-se că aceste contracte au fost profitabile doar pentru SC "A.S.P." SRL Constanţa, care a totalizat în perioada 1995 - 2000 un beneficiu net de 59.328.257.000 lei, în condiţiile în care SC "A.S.P." Constanţa, a înregistrat în aceeaşi perioadă un beneficiu net nesemnificativ prin reducerea până la limita de subzistenţă, în condiţiile în care această societate presta serviciile cu dotări proprii şi forţă de muncă, ajungând să fie în imposibilitatea de a achita anumite creanţe, inclusiv salariile personalului.

În categoria serviciilor portuare efectuate de SC "A.S.P." prin intermediul său, SC "A.S.T." SRL Constanţa sunt exemplificate operaţiunile de transport indirect de cereale în perioada 1995 - 2000, pentru care s-a practicat un preţ de 4,5 $/tonă sau 3,5 $/tonă, în timp ce pentru alţi beneficiari s-a practicat un preţ de 5,5 $/tonă sau 4 $/tonă, pentru şrot transport direct s-au aplicat 2 $/tonă în perioada 1995 - 1997, iar pentru alţi parteneri s-au facturat 2,5 $/tonă, pentru transport indirect şroturi s-a aplicat un preţ de 4,5 $/tonă fără a fi prevăzut în contractele încheiate, iar tariful practicat cu SC "A." SRL în mai 1997 a fost de 6,5 $/tonă, iar la importul de zahăr brut în vrac s-a aplicat un plus de 2,25 $/tonă în perioada 1997 - 2000, în timp ce cu SC "A." s-au prevăzut 2, 5 $/tonă în anul 1998.

În aceste condiţii, s-a dedus făptuirea, încheierea şi derularea contractelor cu SC "A.S. T." SRL Constanţa a condus la realizarea unui volum important de venituri pentru această societate cu repercusiuni în reducerea beneficiilor la SC "A.S.P.", cu toate că operaţiunile de prestări servicii portuare ar fi putut fi realizate în condiţii optime prin dotările existente şi personaj calificat de către diverşi beneficiari direct de către SC A.S.P. şi nu prin intermediul SC "A.S.T." SRL Constanţa.

Aprecierile experţilor desemnaţi în cele 4 expertize contabile judiciare au fost apreciate ca total eronate, deoarece au făcut menţiuni repetate că acele contracte încheiate în perioada 1995 - 2000 de SC "A.S.P." - Sucursala Constanţa cu SC A.S.T. SRL Constanţa ar fi fost benefice pentru ambele părţi, aspect necorespunzător realităţii, sens în care se menţionează şi declaraţiile martorilor C.G., Ş.N., G.D. - expert parte, Ţ.M., C.A., C.M.

La aceste probe au fost adăugate şi concluziile revizorilor SC "A.S.P." Constanţa din 2001, precum şi măsurile dispuse de conducere la acea dată ce au făcut obiectul protocolului din 30 mai 2001, însă neacceptate de conducerea SC "A.S.P." SRL Constanţa prin adresa din data de 29 mai 2011.

Faţă de cele mai de sus s-a stabilit drept prejudiciu suma de 59.328.257.000 lei în sarcina inculpaţilor B.G., P.N., C.C., reprezentând suma de bani obţinută nejustificat de SC "A.S.P." SRL Constanţa în dauna SC "A.S.P." Constanţa ca urmare a contractelor încheiate şi derulate în perioada 1995 - 2000, prin încălcarea legii.

În acest context s-a constatat că, fapta inculpaţilor B.G., C.C., P.N., care prin încălcarea unor dispoziţii legale (Legea nr. 31/1990) precum şi obligaţiile statutare aparţinând SC A.S.P. Constanţa, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au încheiat contracte economice în perioada 1995 - 2000 cu SC "A.S.T." SRL Constanţa conducând la producerea unui prejudiciu de 59.328.257.000 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi (2) C. pen.

S-a reţinut, de asemenea că, în cadrul relaţiilor comerciale de prestări servicii portuare în perioada 1995 - 2000, aşa cum s-a menţionat, s-au încheiat contracte economice cu încălcarea legii de către inculpaţii B.G., C.C. şi P.N., iar în clauzele acestor contracte s-au prevăzut şi anumite penalizări pentru plata cu întârziere a contravalorii prestaţiei, în sarcina beneficiarului SC "A.S.T." SRL Constanţa.

Întrucât scadenţa de plată a facturilor a fost stabilită diferit sub aspectul cuantumului şi a datei şi modalităţii de plată, s-a constatat de către revizorii SC "A.S.P." Constanţa şi de experţii contabili ai acestei societăţi că, prin neplata la timp a prestaţiilor efectuate în favoarea SC "A.S.T." SRL Constanţa, a rezultat un prejudiciu cert de 13.194.144.168 lei şi 3214 $, responsabilitatea acestei situaţii revenind inculpaţilor B.G., C.C. şi P.N., care, din interese materiale şi de familie, au susţinut interesele economico-financiare ale SC "A.S.T." SRL Constanţa.

De asemenea, actul de sesizare a instanţei a reţinut că, fapta inculpaţilor B.G. şi C.C., care în calitate de reprezentanţi ai SC "A.S.P." - Sucursala Constanţa şi a inculpatului P.N. - în calitate de reprezentant al SC "A.S.T." SRL Constanţa, prin încălcarea în mod repetat într-o rezoluţie unică a atribuţiilor de serviciu, stabilite prin statutul societăţilor şi a fişelor posturilor, a condus la neîncasarea penalităţilor şi a dobânzilor (în sumă totală de 13.194.1444.168 lei) pentru prestaţiile efectuate de SC "A.S.P." Constanţa în perioada 1995 - 2000, avantajând din punct de vedere economico-financiar SC "A.S.T." SRL Constanţa, unde existau interese patrimoniale ale inculpaţilor şi familiilor acestora, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi (2) C. pen.

S-a mai arătat că, la data de 12 octombrie 2000, ofiţerii de poliţie din Portul Constanţa au descoperit cantitatea de 6,2 tone zahăr care fusese descărcată din vagonul 1723 aflat în triajul portului, dana 33 şi a dispus primirea în custodie a acelei cantităţi de zahăr industrial la SC "A.S.P." Constanţa, conform procesului-verbal de la dosar urmărire penală.

La data de 13 octombrie 2000, inculpaţii B.G. şi P.N. au dispus expedierea cantităţii de 6,2 tone zahăr către SC "Z." Călăraşi prin SC A.I. SA Bucureşti, fapt confirmat prin adresa din data de 12 octombrie 2000, adresată către SC "A.S.T." SRL Constanţa şi a martorului B.V., în condiţiile în care nu se cunoştea provenienţa zahărului.

Inculpatul B.G. a comunicat organelor de poliţie cu adresa din 12 octombrie 2000, o altă situaţie legată de descărcarea de zahăr de pe mai multe nave, referindu-se la o altă lucrare penală nr. 464 505 din 10 octombrie 2000.

În acest context, s-a apreciat că fapta inculpatului B.G. de a dispune la data de 13 octombrie 2000, expedierea cantităţii de 6,2 tone zahăr către fabrica "Z. Călăraşi, în condiţiile în care această cantitate se afla în custodia legală a SC "A.S.P.", întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.

La data de 17 decembrie 1999 SC "A.S.P." S.A. în calitate de prestator servicii portuare încheie contractul economic nr. F.N./1999 cu firma "E.M.S." Limited Londra în calitate de beneficiar, contract ce avea ca obiect conform art. 1, transbordarea direct din vas în vagoane CFR a cantităţii de 15.000 tone zahăr brut, de provenienţă din Brazilia, care urma să vină cu nava "B.A.", în perioada decembrie 1999 - ianuarie 2000.

Cu avizul telex nr. 2574 din 14 decembrie 1999, înregistrat la operatorul SC "A.S.P." Constanţa, comandantul navei "B.A.", avizează sosirea navei în Portul Constanţa în data de 22 decembrie 1999.

SC "A.S.T." SRL, în calitate de agent al navei "B.A.", cu telexul nr. 3281 din data de 16 decembrie 1999, avizează operatorul SA "A.S.P." Constanţa despre sosirea navei în Portul Constanţa în data de 22 decembrie 1999, pentru descărcarea a 15.000 tone zahăr brut de provenienţă Brazilia.

În calitate de ordonator, SC "A.S.P." Constanţa, la data de 07 decembrie 1999, încheie contractul economic pentru prestări servicii de control marfă import export nr. 0220/19999 cu "E.M.S." Limited Londra.

Aceeaşi societate comercială, la 18 decembrie 2000, încheie contractul economic 002/1999 cu SC "I.C.B." SRL Constanţa, în calitate de beneficiar al serviciilor.

Din verificările efectuate de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Constanţa, a rezultat că, în realitate, cantitatea netă totală brut de zahăr provenit din Brazilia, descărcată de nava "B.A." şi încărcată în vagoane CFR este de 15886,4 tone zahăr, din care numai cantitatea de 15.000 tone a fost declarată la autoritatea vamală.

Referitor la diferenţa de 886,4 tone zahăr, ca urmare a cercetărilor penale efectuate s-a stabilit că, în cunoştinţă de cauză, inculpatul B.G. a dispus predarea, fără nicio formă legală, către SC "A.S.T." SRL Constanţa, respectiv inculpatului P.N., urmând ca acesta să ia măsuri pentru valorificarea ei.

Ca atare s-a constatat că fapta inculpatului B.G. care în calitatea de reprezentant al SC. "A.S.P." Constanţa în luna ianuarie 2000, contrar atribuţiilor de serviciu a dispus întocmirea unor scrisori de trăsură, pentru cantitatea de 886,4 tone zahăr industrial rezultat ca plus de marfă de la nava "B.A.", proprietatea "E.M.S." Limited Londra, către SC "A.S.T." SRL Constanţa, respectiv inculpatului P.N., în valoare de 3.269.929.600 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen.

De asemenea, fapta inculpatului P.N., care în cunoştinţă de cauză cu privire la existenţa plusului de 886,4 tone de zahăr, l-a ajutat pe inculpatul B.G., să valorifice această cantitate de zahăr la SC "A.I." SA Bucureşti, întruneşte elementele constitutive de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 26 C. pen., raportat la art. 246 C. pen. şi art. 248¹ C. pen.

S-a precizat că, pentru valorificarea cantităţii de 886,4 tone de zahăr ca plus marfă, inculpata P.E., contabil şef la SC "A.S.T." SRL Constanţa, întocmeşte în fals factura fiscală din 18 ianuarie 2000 pentru cantitatea de 762, 2 tone zahăr import Brazilia şi ulterior factura din 27 ianuarie 2000 pentru cantitatea de 160, 2 tone zahăr, atestând nelegal că este proprietarul mărfii.

Această cantitate de 886,4 tone zahăr provenită de la "B.A." este livrată în vagoane C.F.R., cu toată documentaţia aferentă, la Fabrica de Zahăr Călăraşi, care aparţinea SC "A.I." Bucureşti.

Contravaloarea zahărului, în sumă de 3.269.929.600 lei, a fost achitată cu ordinele de plată, iar apoi înregistrată în evidenţele financiare contabile ale SC "A.S.T." SRL Constanţa de către inculpata P.E. în contul nr. aaa, reprezentând venituri din lucrări executate şi serviciu prestate.

S-a apreciat că fapta inculpatei P.E. care în calitate de contabil şef la SC "A.S.T." SRL Constanţa, a întocmit în fals, facturile fiscale din 18 ianuarie 2000 pentru cantitatea de 762,2 tone de zahăr import, Brazilia şi din 27 ianuarie 2000 pentru cantitatea de 160,2 tone zahăr, atestând proprietatea acestora la SC "A.S.T." SRL Constanţa, facturi care au fost folosite în valorificarea zahărului la SC "A.I." Bucureşti, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de fals intelectual, uz de fals şi înşelăciune, prev. de art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. şi art. 215 alin. (2) C. pen.

Fapta aceleiaşi inculpate care în calitate de contabil şef la SC "A.S.T." SRL Constanţa, a efectuat cu bună înregistrări inexacte, în contabilitate, respectiv a înregistrat contravaloarea celor 886,4 tone zahăr industrial plătite de SC "A.I." Bucureşti în contul numărul aaa, ca fiind venituri prestări servicii, cu consecinţa reflectării în bilanţul contabil al societăţii a unor date nereale, constituie elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 40 din Legea 80/1991, republicată.

S-a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 445 C. proc. pen. instanţa de judecată urmează să declare ca fiind false facturile fiscale din 18 ianuarie 2000 pentru cantitatea de 726,2 tone zahăr import Brazilia şi din 27 ianuarie 2000 pentru cantitatea de 160,2 tone zahăr, întocmite de inculpata P.E.

În faza de urmărire penală a fost administrată proba cu înscrisuri, au fost audiaţi martorii C.C.G., Ş.N., G.D., I.C., Ţ.M., D.S., S.C., M.F., B.V., C.A., C.M., G.O., şi s-a procedat la audierea inculpaţilor.

În faza de urmărire penală, inculpaţii au arătat că nu se fac vinovaţi de săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor.

Cauza a fost înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Constanţa, sub număr 2299/2004, însă prin încheierea nr. 6889 din 17 decembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus strămutarea judecării cauzei la Judecătoria Sibiu, dosarul fiind înregistrat sub număr 569/2005(177/306/2005).

Prin încheierea penală din 20 septembrie 2007 a Judecătoriei Sibiu s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (5) C. pen., fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, cu motivarea că, rechizitoriul Parchetului Curţii de Apel Constanţa reţine în sarcina inculpatei P.E., săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, fals intelectual şi uz de fals, contând în întocmirea în fals a facturilor fiscale din 18 ianuarie 2000 şi din 27 ianuarie 2000, acestea având înscrise drept preţ al zahărului aparţinând părţii vătămate "E.M.S." Limited Londra, şi înstrăinat către SC "A.I." Bucureşti, sumele de 596.977.8000 lei vechi, deci o pagubă de peste 200.000 lei (noi), ceea ce atrage competenţa de soluţionare a tribunalului.

Pe rolul Tribunalului Sibiu cauza a fost înregistrată sub număr 177/306/2005, iar prin Sentinţa penală nr. 106 din 16 septembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, dată în urma conflictului negativ de competenţă, a fost stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, dosarul fiind înregistrat sub număr 3779/85/2009.

În faza de judecată, Tribunalul a procedat la audierea inculpaţilor, la administrarea probei cu înscrisuri (balanţe contabile, fişe analitice, raport de verificare al expertului D.V., proces-verbal din 30 ianuarie 2001 al DCFF Constanţa, la audierea martorilor T.C., I.C., D.S., S.C., S.E., M.F., S.G., B.V., P.N., prin comisie rogatorie la Tribunalul Constanţa (Dosar nr. 13196/118/2010 al Tribunalului Constanţa), şi a martorilor C.G., Ş.N., Ţ.M., C.A. prin comisie rogatorie la Tribunalul Bucureşti, a martorilor P.B., I.G., D.M.D.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, raportată la starea de fapt expusă evaziv în rechizitoriu, fără a preciza cu exactitate care au fost contractele încheiate în perioada 1995 - 2000 care au prejudiciat SC "A.S.P." şi cu ce sume a prejudiciat societatea fiecare contract, Tribunalul a reţinut că, la data de 15 aprilie 2003 se înregistrează pe rolul Parchetului Curţii de Apel Constanţa plângerea penală formulată de SC B. împotriva inculpaţilor B.G., B.M., P.N. şi C.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, neglijenţă în serviciu, fals şi uz de fals, folosirea cu rea-credinţă a bunurilor societăţii, furt calificat şi contrabandă, constând în aceea că în perioada 1995 - 2001, aceştia iau folosit bunurile, SC A. în interes personal, au încheiat contracte false şi şi-au însuşit sumele de bani rezultate din aceste contracte, producând un prejudiciu de peste 15 miliarde lei SC A.I.

Prin H.G. 1293 din 31 decembrie 1990 se înfiinţează SC A.S.P. Constanţa S.A., cu sediul în Bucureşti şi cu o sucursală în Portul Constanţa, condusă de un director care reprezintă sucursala în relaţia cu terţii, sucursala putând dispune de bunurile şi fondurile pe care le gestionează. Această societate are ca asociaţi, SC "A.S.T." SRL Constanţa, SC B. S.A. Bucureşti, SA A.S.P. Bucureşti şi pe B.G., C.G. şi Ş.N.

Dintre administratorii societăţii făceau parte inculpaţii B.G. şi martorii C.A.M., C.M., C.G., T.F.

La rândul său, SC "A.S.T." SRL Constanţa se organizează ca societate cu, răspundere limitată, având ca asociaţi: B.M., P.N., T.R. şi A.S.P. Constanţa S.A. - Sucursala Constanţa şi SC B. SA Bucureşti, această societate având ca administrator pe inculpatul P.N.

Între cele două societăţi s-au derulat, pe parcursul anilor 1995 - 2000, relaţii comerciale, în baza contractelor încheiate între acestea.

Dintre aceste contracte rechizitoriul, face referire expresă la contractele, din 24 august 1995, contractul din 18 decembrie 1997, contractul nr. 4031/1998 şi contractul din 06 iulie 2000, contracte care au produs un prejudiciu de 59.328.257.000 lei, SC A.S.P. Constanţa.

Astfel, la data de 24 august 1995, se încheie între A.S.P. Constanţa SA reprezentantă de B.G. şi C.C. şi SC "A.S.T." SRL Constanţa reprezentată de P.N., contractul de prestări servicii portuare, contract având ca obiect transbordarea directă la vagoane sau auto a 14.000 tone soia în vrac ce vor sosi cu nava G.T. în perioada 25 august 2010, cu obligaţia plăţii prestaţiei de 2 $/tonă + TVA şi a unei penalităţi de 0,4% pe fiecare zi de întârziere după 30 de zile de la data scadenţei.

De asemenea, la data de 18 decembrie 1997, între cele două societăţi se încheie contractul de prestări servicii portuare nr. 4991, având ca obiect prestări servicii portuare, cu stipularea tarifelor practicate pentru fiecare tip de operaţiune şi a unor penalităţi de 0,25% pe fiecare zi de întârziere. Acest contract este modificat ulterior, printr-un addendum, prin care se modifică unele tarife practicate, în sensul reducerii acestora.

La data de 06 iulie 2000 între acelaşi societăţi se încheie contractul de prestări servicii portuare nr. 2620, prin care se stipulează tarifele pentru servicii portuare cuprinse între 0,40 $/tonă şi 5,25 $/tonă.

Datorită acţionariatului reciproc în cazul celor două societăţi, acestea au stipulat în raporturile contractuale o serie de facilităţi constând în practicarea unor tarife preferenţiale faţă de cele practicate cu alţi agenţi economici, împrejurare cunoscută şi acceptată de conducerea SC A.S.P. Constanţa SA de la Bucureşti. În acest sens, apare ca fiind relevantă adresa din 09 iunie 2000 a A.S.P. Constanţa prin care directorul general T.F. comunică sucursalei Constanţa faptul că în şedinţa Consiliului de Administraţie au fost aprobate tarife de prestări servicii portuare cu o reducere de 0,77 $/tonă la seminţe de floarea soarelui şi 0,70 $/tonă la cereale pentru SC B. SA şi SC "A.S.T." SRL.

De altfel, relaţia comercială dintre cele două societăţi a făcut obiectul analizei Consiliului de Administraţie al SC A. SA Bucureşti în mod permanent, astfel cum rezultă din convocatorul emis pentru data de 09 octombrie 2000 şi din declaraţiile martorilor C.G., Ş.N., C.A.M.

Astfel, martorul C.G. arată că inculpatul B.G. prezenta lunar rapoarte referitoare la activitatea societăţii, iar martorul Ş.N. arată că SC A. exercita un control asupra contractelor încheiate cu SC "A.S.T." SRL. La rândul său martora C.A.M. arată că între cele două societăţi au fost încheiate contracte preferenţiale cu acordul Consiliului de Administraţie, însă SC "A.S.T." SRL nu a fost singura societate care a beneficiat de astfel de contracte. La rândul său martorul P.B., arată că tarifele practicate între cele două societăţi erau foarte apropiate de tarifele societăţilor prestatoare de servicii. Aceleaşi împrejurări relatează şi martorul I.G.

Este adevărat că sucursala Constanţa a A. a fost înştiinţată, de către directorul general T.F., să încheie contracte de prestări servicii portuare direct cu partenerii interni şi externi, fără intermediari (SC "A.S.T." SRL), însă, această înştiinţare s-a făcut la data de 10 octombrie 2000 prin adresa nr. 1883, deci după momentul încheierii contractelor la care face referire rechizitoriul.

În ceea ce priveşte situaţia penalităţilor de întârziere, acestea au fost solicitate de SC A. începând din anul 2001 pentru serviciile prestate în perioada 1997 - 2001, fiind emise facturile din 30 decembrie 2002 şi din 15 aprilie 2003. De altfel, între părţi au avut loc şi o conciliere privitoare la calcului penalităţilor aferente contractelor nr. 4991/1997 şi 2620/2000 deşi prin contractul nr. 2620/2000 nu au fost stipulate penalităţi de întârziere.

Pentru nerespectarea clauzelor referitoare la penalităţile de întârziere, conducerea A., Bucureşti a solicitat, în mai multe rânduri, inculpatului B.G. explicaţii pentru ca, prin procesul verbal încheiat la data de 11 iulie 2001, revizorul contabil S.G. să calculeze o pagubă, în patrimoniul A. Constanţa de 16.942.332.615; lei datorată gestionării necorespunzătoare a patrimoniului societăţii în, perioada 1995 - 2001. În aceste condiţii A. Constanţa a emis o serie de decizii împotriva inculpaţilor.

Concluziile raportului revizorului S.G. sunt însă contradictorii cu concluziile celor 4 rapoarte de expertiză contabilă efectuate în cauză, şi cu toate acestea, procurorul apreciază că aprecierile experţilor judiciari sunt eronate, întrucât nu se coroborează cu declaraţiile martorilor, C.G., Ş.N., Ţ.M., C.A.M. şi C.M., date în faza urmăririi penale.

Examinând cuprinsul acestor expertize, Tribunalul a constatat că raportul expertului judiciar B.V. constată că, în relaţiile dintre SA A. Constanţa şi SC "A.S.T." SRL, nu poate fi reţinut vreun prejudiciu în dauna vreuneia dintre părţi. În acelaşi sens, expertul L.D., constată că nu se înregistrează niciun prejudiciu la SC A. SA ci numai sume de încasat cu titlu de daune interese care sunt reciproce, existând hotărâri judecătoreşti în favoarea SC "A.S.T." SRL, iar valoarea datorată de SC A. către SC "A.S.T." SRL este mai mare decât valoarea datorată de SC "A.S.T." SRL.

De asemenea, expertiza judiciară întocmită de experţii L.N., G.D., B.V., B.M., S.O. şi T.G., constată că tarifele aplicate în contractele A. cu SC "A.S.T." SRL nu diferă în raport cu cele aplicate altor societăţi, iar relaţia contractuală dintre cele două societăţi a fost benefică pentru A. şi nu există prejudiciu pentru această societate sau responsabilităţi pentru inculpaţi, întrucât revizorii contabili au finalizat greşit calculul penalităţilor, întrucât nu au ţinut cont de termenul de prescripţie de 3 ani conform Decretului nr. 167/1958, nu au ţinut cont de prevederile contractului privitoare la marjă de efectuare a plăţilor de 40 de zile, au calculat daune la daune şi nu s-a demarat o acţiune în justiţie contra SC "A.S.T." SRL pentru a întrerupe termenul de prescripţie. Pe cale de consecinţă, experţii au concluzionat că nu există prejudiciu pentru A., dar există sume de plată din partea A. către SC "A.S.T." SRL ca pagube rezultante din neexecutarea contractelor încheiate.

Expertiza contabilă judiciară efectuată în cauză de expertul B.F., a constatat că nu s-au înregistrat prejudicii ca urmare a relaţiilor dintre SC "A.S.T." SRL şi SA "A.S.P." Constanţa.

Relevantă în acest sens este şi adresa depusă la dosarul cauzei de partea civilă SC "A.S.P." Constanţa prin lichidator judiciar SC I. Constanţa, prin care se atestă faptul că, la data deschiderii procedurii, din evidenţele contabile nu există un sold debitor sau un prejudiciu, motiv pentru care nu se mai susţine cererea de constituire de parte civilă formulată iniţial, întrucât acea constituire de parte civilă nu era susţinută de acte contabile.

Această adresă este însoţită de balanţe contabile şi fişele analitice aferente perioadelor aprilie, mai, iunie 2007, registru jurnal - mai 2007, note contabile şi OP-uri.

În aceste condiţii, Tribunalul a constatat că, atât la momentul imediat următor încheierii contractelor specificate în rechizitoriu, cât şi ulterior, în patrimoniu SC "A.S.P." Constanţa, nu s-a înregistrat niciun prejudiciu, iar neîncasarea orii neincluderea în contractul nr. 2620/2000 a unor penalităţi de întârziere nu a produs niciun prejudiciu de natură patrimonială la SC A., în condiţiile în care dispoziţiile legale aplicabile la momentul încheierii contractelor (Legea nr. 76/1992), prevedeau caracterul facultativ al clauzei penale în contracte comerciale, aceste dispoziţii legale fiind abrogate prin art. 11 lit. c) din O.U.G. nr. 10 din 19 aprilie 1997 şi, ulterior prin O.G. nr. 9/2000 care prevede libertatea părţilor de a stabili rata dobânzii pentru întârziere în plata unei obligaţii băneşti.

Tribunalul a constatat că lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată, faptă prev. de art. 246 C. pen., art. 248¹ C. pen. şi anume: urmarea imediată, cauzarea unei vătămări a intereselor legale ale unei persoane.

Această vătămare este necesar să aibă o asemenea gravitate, respectiv, să fi produs consecinţe deosebit de grave, anume o pagubă materială mai mare de 2.000.000.000 lei vechi sau perturbare deosebit de gravă a activităţii unei persoane fizice sau juridice.

Nefiind îndeplinite aceste condiţii Tribunalul a apreciat că lipseşte latura obiectivă a infracţiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen., art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - primele două fapte din rechizitoriu reţinute în sarcina inculpaţilor B., G.C.C. şi P.N., motiv pentru care, Tribunalul, în baza art. 11 pct 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10, lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpaţii pentru aceste fapte.

Sub aspectul încadrării juridice a acestor fapte, inculpaţii C.C., P.N. şi B.G. au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen., art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., art. 13 C. pen., într-o singură infracţiune continuată, prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în forma complicităţii pentru inculpata C.C., cu motivarea că sunt incidente dispoziţiile normei cu caracter special, norme faţă de care dispoziţiile Codului penal în materia abuzului în serviciu nu au caracter subsidiar.

Examinând aceste cereri de schimbare a încadrării juridice a faptelor de abuz în serviciu reţinute în sarcina inculpaţilor prin rechizitoriu în infracţiunea de folosire cu rea-credinţă a bunurilor ori creditului societăţii, Tribunalul a constatat că textul art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 sancţionează fapta fondatorului administratorului directorului sau reprezentantului legal al societăţii de a folosi, cu rea-credinţă, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza a altă societate în care are interese direct sau indirect.

În speţă lipseşte unul din elementele constitutive ale aceste infracţiuni respectiv, folosirea cu rea-credinţă a bunurilor societăţii, nefiind întrunită, astfel latura obiectivă a acestei infracţiuni.

În aceste condiţii, Tribunalul a apreciat cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor din abuz în serviciu prev. de art. 246, art. 248¹ C. pen., 41 alin. (1), (2) C. pen., art. 42, art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, ca fiind neîntemeiate şi, pe cale de consecinţă le-a respins.

În ceea ce priveşte a treia faptă din rechizitoriu reţinută în sarcina inculpaţilor B.G. şi P.N., aceea de a dispune la data de 13 octombrie 2000, expedierea unei cantităţi de 6,2 tone zahăr industrial către fabrica Z. Călăraşi, această cantitate de zahăr aflându-se în custodia legală a SC A.S.P. Constanţa, Tribunalul constată că, prin procesul-verbal din 11 octombrie 2000 întocmit de Serviciul Poliţie Port Constanţa, s-a constatat că din vagonul 1723 aflat pe linia 4 dana 31, s-au descărcat 110 saci cu zahăr industrial, iar din verificările efectuate la cabina CFR, vagonul era trecut în situaţia tirajului de aproximativ 2 luni, fiind făcută menţiunea rest marfă. În urma cântăririi acestui zahăr a rezultat o cantitate de 6020 kg zahăr industrial, lăsat în custodia lui B.V. În urma verificărilor efectuate s-a constatat că, în perioada 01 august - 17 august 2000, în danele 31 - 33 au descărcat zahăr brut navele P.R., A., P. şi A., cu nota de predare recepţie 39659 fiind expediată la SC Z. Călăraşi, cantitatea de 6020 kg zahăr provenit de pe nava A. deşi prin adresa din 16 martie 2004, SA A.I. SA Bucureşti atestă că nu figurează în evidenţele lor achiziţia, la data de 18 octombrie 2001, a 6020 kg zahăr de la SC A. Întrucât beneficiarul zahărului descărcat de pe nava A. a fost SC A.I. SA, reprezentanţii SC A. au dispus expedierea cantităţii de zahăr găsită în plus în favoarea beneficiarului, în acest caz, A. acţionând ca un intermediar între furnizorul extern al mărfii şi beneficiarul intern, fără a exista vreun titlu (contract, factură, comandă), care să-i confere SC A. calitatea de custode legal, aşa cum se susţine în rechizitoriu. Faptul că această societate a descărcat nava nu-i conferă niciun drept asupra mărfii, astfel că, în concluziile expertizei contabile judiciare efectuate. În faza de urmărire penală, care constată că nu există prejudiciu pentru A. şi nici persoană responsabilă, apar a fi în acord cu actele existente la dosarul cauzei.

Mai mult decât atât, această expertiză constată că cele 6,02 tone de zahăr au provenit din colectarea resturilor din vagoanele măturate şi din măturătura de pe dane, pentru acestea neexistând obligaţia legală de înregistrare în evidenţele contabilei.

Cu privire la această cantitate de zahăr, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor B.G. şi P.N. pentru infracţiunea de abuz în serviciu constând în aceea că la data de 13 octombrie 2000 au dispus expedierea cantităţii de 6,2 tone zahăr către fabrica Z. Călăraşi, deşi această cantitate se afla în custodia legală a SA A. Constanţa. Raportat la data faptei şi la pedeapsa prev. de lege pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (închisoare de la 6 luni la 3 ani), Tribunalul, faţă de dispoziţiile art. 124 C. pen., art. 122 pct. 1 lit. d) C. pen., a constatat că această faptă s-a prescris la data de 13 aprilie 2008.

Dat fiind faptul că inculpaţii au solicitat continuarea procesului penal în condiţiile art. 13 alin. (1) C. proc. pen., Tribunalul analizând incidenţa elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. 246 C. pen., a constatat că, în speţă nu este întrunită latura obiectivă întrucât nu au produs nicio pagubă SC A., această cantitate de 6,2 tone zahăr nefiind în proprietatea acestei societăţi iar sub aspectul laturi subiective, în sarcina inculpaţilor nu se poate reţine faptul că au dispus expedierea acestei cantităţi de zahăr cu rea-credinţă ci acţionat în temeiul contractului dintre furnizorul extern al zahărului şi beneficiarul intern, presupunând, în mod rezonabil, că această cantitate de zahăr aparţine beneficiarului.

Pe cale de consecinţă, Tribunalul în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpaţii B.G. şi P.N. pentru infracţiunea de abuz în de serviciu prev. de art. 246 C. pen. (fapta 3 din rechizitoriu).

În ceea ce priveşte a patra faptă din rechizitoriu reţinută în sarcina inculpaţilor B.G. şi P.N.,: aceea de a dispune întocmirea unei scrisori de trăsură, pentru cantitatea de 886,4 tone zahăr, rezultat ca plus marfă de la nava B.A., proprietatea firmei "E.M.S." Limited Londra, către S.Q. "A.S.T." SRL, şi de a-l ajuta pe inculpatul B. să valorifice această cantitate de zahăr la SC A.I. (pentru inculpatul P.N.), Tribunalul a constat că, la data de 07 decembrie 1999 se încheie între SC A.S.P. Constanţa şi " E.M.S." Limited Londra un contract, de prestări servicii portuare având ca obiect transbordarea din vas în vagoane, a unei cantităţi de 15.000 tone zahăr, ce urmează a sosi cu nava B.A. între decembrie 1999 - ianuarie 2000. Nava B.A. soseşte în Portul Constanţa, fiind avizat operatorul SC A. despre sosirea navei pentru descărcarea a 15.000 tone zahăr Brazilia. În urma cântăririi cantităţii de zahăr descărcată, cu ajutorul prestatorului de servicii SC I.C.B., se constată că a fost descărcată cantitatea de 15.916, 2 tone zahăr, din care 15.000 tone a fost expediată la SC Z. Oradea, 886,4 tone la SC Z. Călăraşi şi 26, 7 tone a fost reîncărcată la bordul navei.

Cantitatea de 160, 2 kg zahăr a fost expediată de A. către SC Z. Călăraşi, această cantitate fiind plătită cu facturile din 18 ianuarie 2000 şi din 27 ianuarie 2000, iar cu privire la această cantitate de zahăr nu s-au regăsit documente justificative, însă a fost achitată taxa vamală.

Vânzarea, de către SC "A.S.T." S.R.L către SC A.I. S.A. Bucureşti, a cantităţii de 886,4 tone zahăr s-a făcut în temeiul convenţiei existente între cele două societăţi, potrivit căreia, diferenţa de cantitate ce depăşeşte 15.000 tone, încărcată în vagoane în vederea tranzitării, va fi achitată de SC Z. Oradea S.A., chiar dacă în evidenţa SC "A.S.T." SRL nu au fost identificate documente care să precizeze proprietatea acestei societăţi asupra cantităţii de zahăr.

Cu privire la cantitatea de marfă descărcată de pe nava "B.A., expeditorul mărfii" E.M.S." Limited Londra, comunică, încă de la data de 23 iunie 2004, faptul că nici această societate, nici clienţii lor, nu au pretenţii cu privire la transportul efectuat cu nava "B.A. la Constanţa, în perioada 21 decembrie 1999 - 14 ianuarie 2000.

Aceeaşi poziţie exprimă " E.M.S." Limited Londra, şi la data de 15 iunie 2005 când precizează că nu au înregistrat vreun prejudiciu în dauna societăţii prin faptele inculpaţilor şi nu se constituie parte civilă în cauză cât şi la data de 21 septembrie 2005.

În aceste condiţii, fapta inculpatului B.G. de a dispune întocmirea unor scrisori de trăsură pentru cantitatea de 886 tone zahăr provenind de pe nava B.A. şi a inculpatului P.N., de a-l ajuta pe inculpatul B.G. să valorifice această cantitate de zahăr la A.I., nu a produs urmarea imediată prev. de art. 246 C. pen., raportat la art. 248¹ C. pen., aceea de a produce vătămarea intereselor legale ale unei persoane, cu consecinţe deosebit de grave. În lipsa unui element esenţial al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu, nu poate subzista această infracţiune nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.

Pe cale de consecinţă, Tribunalul, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat inculpaţii B.G. şi P.N. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, faptă prev. de art. 246 C. pen., art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen., respectiv pentru complicitate la această infracţiune (fapta 4 din rechizitoriu).

În ceea ce o priveşte pe inculpata P.E., aceasta a fost trimisă în judecată pentru două infracţiuni, prev. de art. 289, art. 291 C. pen., art. 215 alin. (2) C. pen. şi art. 289 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 80/1991, constând în aceea că a întocmit în fals facturile fiscale din 18 ianuarie 2000, pentru cantitatea de 726,2 tone zahăr şi din 27 ianuarie 2000, pentru cantitatea de 160,2 tone zahăr atestând proprietatea acestora la SC A.S.T. SRL Constanţa, facturi folosite la valorificarea zahărului către A.I. Bucureşti şi a efectuat cu ştiinţă înregistrări inexacte în contabilitate, înregistrând contravaloarea celor 886,4 tone zahăr, în contul aaa ca fiind venituri din prestări servicii, ceea ce a dus la reflectarea în bilanţul contabil a societăţii a unor date nereale.

Faţă de această descriere a faptelor din Rechizitoriu, reprezentantul Ministerului Public şi inculpata P.E. au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracţiunile prev. de art. 290 C. pen., art. 289 C. pen. şi art. 43 din Legea nr. 82/1991.

Examinând aceste, cereri de schimbare a încadrării juridice, Tribunalul a constatat că faptele inculpatei P.E. de a întocmi în fals facturile fiscale menţionate, atestând în mod nereal, proprietatea acestora la SC A.S.T. SRL Constanţa se circumscrie laturii obiective a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Facturile fiscale întocmite în cadrul unei societăţi comerciale neputând fi asimilate unor înscrisuri oficiale. Pe de altă parte, în săvârşirea acestei infracţiuni nu există nicio activitate, de inducere în eroare a unei persoane şi nicio pagubă produsă în patrimoniul vreunei persoane, astfel că nu subzistă latura obiectivă şi nici latura subiectivă a infracţiunii, de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) C. pen. nefiind dovedit faptul că inculpata, cu ocazia întocmirii acestor facturi, a folosit nume sau calităţi mincinoase ori alte mijloace frauduloase.

În aceste condiţii, tribunalul a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a primei fapte, din infracţiunea prev. de art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. şi art. 215 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 290 C. pen.

Faţă de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracţiune (închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda), tribunalul a constatat că de la momentul săvârşirii faptei (18 ianuarie 2000, respectiv 27 ianuarie 2000), s-a împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale prev. de art. 122 lit. d) C. pen. şi art. 124 C. pen. (7 ani şi,§ luni), astfel că, Tribunalul a constatat că a intervenit prescripţia specială pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen.

Întrucât inculpata a solicitat în mod expres, continuarea procesului penal pentru această infracţiune, Tribunalul continuat procesul penal cu privire la infracţiunea prev. de art. 290 C. pen.

Analizând elementele constitutive ale acestei infracţiuni, tribunalul a constatat că, falsificarea înscrisului sub semnătură privată trebuie să se facă în unul din modurile arătate în art. 288 C. pen., respectiv prin contrafacerea scrierii, subscrierii ori prin alterarea lui în orice mod. În speţă, nu este vorba despre o imitare a semnăturii, despre confecţionarea unui înscris similar sau despre o alterare a acestuia, şi, nici nu s-a produs urmarea imediată cerută de lege, aceea a creării unei stări de pericol urmată de producerea unei consecinţe juridice, respectiv, producerea unui prejudiciu material. Ori, aceste facturi au fost înregistrate în evidenţele contabile ale societăţii, în contul aaa, fiind achitate toate taxele şi impozitele aferente, astfel că Tribunalul a apreciat că nu sunt îndeplinite, în cauză, elementele laturii obiective ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. Pe cale de consecinţă, Tribunalul a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatei P.E. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen.

În ceea ce priveşte a doua infracţiune reţinută în sarcina inculpatei, prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 80/1991, Tribunalul a constatat că, în urma modificării legii prin O.G. nr. 61/2001, Legea nr. 310/2002, O.G. nr. 70/2004, O.U.G. nr. 162/2007, Legea nr. 86/2008, Legea nr. 259/2007, textele au primit o nouă numerotare, astfel că, fapta inculpatei de efectuare cu ştiinţă, de înregistrări inexacte în contabilitate, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare şi a elementelor de activ şi pasiv ce se reflectă în bilanţ, este sancţionată de art. 43 din Legea nr. 82/1991 actualizată.

În aceste condiţii, tribunalul a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a celei de a doua infracţiuni reţinute în sarcina inculpatei P.E., din infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 80/1991, în infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991.

Faţă de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de fals intelectual (6 luni la 5 ani), Tribunalul a constatat că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, faţă de dispoziţiile art. 122 lit. d) C. pen. şi art. 124 C. pen. ( 7 ani şi 6 luni).

Şi cu privire la această infracţiune, inculpata a solicitat continuarea procesului penal.

S-a reţinut că inculpata a înregistrat în contabilitate cele două facturi care au fost achitate de A.I. către SC "A.S.T." SRL Constanţa, astfel cum rezultă din cuprinsul facturilor aflate la dosar urmărire penală, însă, fără ca această înregistrare să producă consecinţele prevăzute de lege, respectiv, fără să denatureze veniturile, cheltuielile sau rezultatele financiare ale societăţii. În aceste condiţii, nefiind realizată urmarea imediată, ca element esenţial al laturii obiective a infracţiunii de fals intelectual, Tribunalul, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpata P.E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991.

Întrucât societatea SC A.S.T. SRL Constanţa nu era proprietara cantităţii de 886,4 tone zahăr, acesta provenind din surplusul descărcat de pe nava B.A., Tribunalul a dispus anularea facturilor fiscale din 18 ianuarie 2000 şi din 27 ianuarie 2000, emise de SC A.S.T. SRL Constanţa.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat că, iniţial, SC A. SA Constanţa prin reprezentantul legal de la acea dată, martorul T.F. s-a constituit parte civilă în cauză cu sumă de 72.522.401168 lei şi echivalentul a 3.241 dolari SUA, reprezentând profitul net de care a fost lipsită societatea ca urmare a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor.

Ulterior, urmare a intrării în procedura insolvenţei a SC A. SA Constanţa, lichidatorul judiciar al acesteia SC I. IPURL Constanţa, a specificat pe baza evidenţelor contabile de la data deschideri procedurii, că nu există înregistrat niciun prejudiciu în contul SC A.S.T. SRL Constanţa astfel că nu îşi mai menţine cererea de constituire parte civilă.

În aceste condiţii Tribunalul a respins acţiunea civilă formulată de SC A. SA Constanţa, ca fiind nesusţinută.

Pe cale de consecinţă, Tribunalul constatând că nu există vreo pagubă produsă prin infracţiune, ce se cere a fi reparată, a constatat că măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpaţilor nu mai sunt necesare şi oportune, motiv pentru care, în baza art 163 C. proc. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor inculpaţilor şi ale părţii responsabile civilmente SC "A.S.T." SRL Constanţa, până la concurenţa sumei de 72.522.401.168 lei vechi, măsură instituită prin încheierea din 03 august 2005 a Judecătoriei Sibiu, dată în Dosar nr. 177/306/2005 (număr vechi 569/2005).

Împotriva acestei soluţii a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu solicitând desfiinţarea în parte a hotărârii. În dezvoltarea motivelor de apel astfel cum au fost precizate oral, cu ocazia dezbaterii cauzei, s-a susţinut că în mod greşit au fost achitaţi inculpaţii B.G. şi P.N. privind infracţiunea de abuz în serviciu săvârşită la 13 octombrie 2000, întrucât aceştia au cunoscut faptul că, cantitatea de zahăr se află în custodie. Totodată, reprezentanta Parchetului a solicitat încetarea procesului penal, deoarece a intervenit prescripţia specială.

Reprezentanta parchetului a susţinut motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu şi pentru inculpata intimată P.E., arătând că în mod greşit s-a dispus achitarea acesteia, întrucât inculpata a realizat înregistrări inexacte în contabilitate. De asemenea, reprezentanta Parchetului a arătat că a intervenit prescripţia specială, motiv pentru care arată că se impune încetarea procesului penal.

Deliberând asupra apelului în limitele prevăzute de art. 371 C. proc. pen., Curtea de apel a reţinut că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a făcut o justă apreciere asupra probatoriul administrat şi a reţinut o stare de fapt temeinică. La verificarea din oficiu a legalităţii şi temeiniciei hotărârii apelate nefiind relevate aspecte care să impună desfiinţarea acesteia.

În ceea ce privesc, punctual, criticile formulate de apelant Curtea a reţinut următoarele:

S-a reţinut prin rechizitoriu, în sarcina inculpaţilor B.G. şi P.N., că la data de 13 octombrie 2000 au dispus expedierea cantităţii de 6,2 t de zahăr către fabrica Z. Călăraşi deşi această cantitate se afla în custodia legală a SA A.E. Constanţa, faptă care ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 246 din C. pen.

În speţă este necontestat că din vagonul 1723 s-au descărcat 110 saci de zahăr industrial.

Distinct de această cantitate de zahăr, din colectarea resturilor din vagoanele măturate şi din măturătura de pe dane a rezultat o cantitate de 6.020 kg zahăr industrial. Această cantitate de zahăr provenite de pe nava A. a fost expediată de către SC A. Constanţa către SC A.I. SA beneficiarul cantităţii de marfă livrată contractual cu motivarea că întrucât plusul de marfă a rezultat din resturile colectate de pe nava care a livrat marfă către SC A.I. SA, acesteia era firesc să i se livreze şi resturile colectate.

În mod corect instanţa de fond a considerat că SC A. Constanţa nu avea calitatea de custode legal al acestei cantităţi de zahăr, în condiţiile în care această societate nu a fost decât un intermediar între furnizorul extern al mărcii şi beneficiarul intern. Totodată, în mod just s-a statuat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu deoarece nu s-a dovedit în cauză existenţa vreunui prejudiciu sau a unei vătămări a intereselor unei persoane.

Atâta vreme cât SC A. Constanţa nu a avut calitatea de proprietar al mărfii în niciun moment, în patrimoniul său nu s-a produs niciun prejudiciu. Pe de altă parte, nici expeditorul mărfii în privinţa căreia s-a constatat plusul nu a reclamat vreodată o îndeplinire defectuoasă a obligaţiilor contractuale care să-i fi produs o pagubă.

Faţă de acestea în mod corect instanţa de fond continuând procesul penal, a dispus achitarea inculpaţilor.

Nici solicitarea de constatare a vinovăţiei inculpatei P.E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 C. pen. rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991 şi de încetare a procesului penal ca urmare a intervenţiei prescripţiei este neîntemeiată.

S-a reţinut în sarcina inculpatei că a înregistrat în contabilitate două facturi care au fost achitate de A.I. către SC A.S.T. SRL Constanţa, respectiv a înregistrat contravaloarea a 886,4 tone de zahăr industrial ca fiind venituri din prestări servicii cu consecinţa reflectării în bilanţul contabil al societăţii a unor date nereale.

Pentru realizarea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 43 din Legea 82/1991 este necesar nu numai efectuarea de înregistrări inexacte în contabilitate ci şi de existenţa consecinţei produse de aceste înregistrări şi respectiv denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare. În speţă nu s-a probat în niciun fel consecinţele cuprinse în norma de incriminare şi nici rechizitoriul nu explicitează în mod concret care ar fi fost aceste consecinţe.

Faţă de cele arătate, în temeiul art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins ca nefondat apelul declarat în cauză.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia criticând decizia pentru, nelegalitate şi netemeinicie, vizând nepronunţarea asupra tuturor motivelor de apel ale Parchetului şi greşita achitare a inculpaţilor.

Prin Decizia penală nr. 4141 din 13 decembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fapt admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, a fost casată decizia penală atacată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare instanţei de apel, Curtea de Apel Alba Iulia.

În considerentele deciziei de casare s-a reţinut că instanţa de apel a analizat doar în parte calea de atac declarată, neluând în considerare decât motivele de apel susţinute oral de către procurorul de şedinţă, nepronunţându-se asupra tuturor motivelor de apel invocate de către Parchet, încălcându-se astfel disp. art. 378 alin. (3) C. proc. pen.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia la data de 24 ianuarie 2013.

Analizând apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, instanţa de apel a constatat că Sentinţa penală nr. 229 din 29 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia penală, a fost criticată pentru motive de nelegalitate vizând neconcordanţa între motivare şi dispozitiv şi reţinerea unor încadrări juridice incorecte.

Astfel, examinând cererea de schimbare a încadrării juridice cu privire la faptele reţinute în sarcina inculpatei P.E., instanţa de fond a motivat că nu subzistă latura obiectivă şi nici latura subiectivă a infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) C. pen., nefiind dovedit faptul că inculpata, cu ocazia întocmirii acestor facturi, a folosit nume sau calităţi mincinoase ori alte mijloace frauduloase. Instanţa de fond a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a primei fapte, din infr. prev. de art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. şi art. 215 alin. (2) C. pen., în infr. prev. de art. 290 C. pen.

Cu toate acestea, atât în minuta cât şi în dispozitivul hotărârii s-a reţinut o altă schimbare de încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatei P.E. din infr. prev. de art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. şi art. 215 alin. (5) C. pen., în infr. prev. de art. 290 C. pen.

Un alt aspect de nelegalitate vizează faptul că instanţa de fond atunci când s-a pronunţat asupra cererilor de schimbare a încadrărilor juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, nu a redat în mod fidel aceste încadrări juridice pentru fiecare inculpat în parte, ceea ce a dus la neclarităţi cu privire la faptele reţinute inculpaţilor.

În mod greşit instanţa de fond a dispus achitarea inculpaţilor argumentat de faptul că lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată, şi anume urmarea imediată, întrucât din expertizele contabile efectuate în cauză în faza de urmărire penală, din declaraţiile martorilor şi din adresa depusă la dosarul cauzei de partea civilă SC A.S.P. SA Constanţa prin lichidator, a rezultat că nu există prejudiciu în patrimoniul acestor societăţi ca urmare a relaţiilor dintre acestea şi SC A.S.T. SRL.

Instanţa de fond nu a ţinut seama de declaraţiile martorilor audiaţi în faza de urmărire penală, declaraţii care s-au coroborat cu concluziile raportului de revizie contabilă încheiat la 11 iulie 2001 şi cu opinia separată a experţilor parte G.D. şi A.G. şi care au stabilit un cuantum al prejudiciului de 59.328.257.000 lei vechi în sarcina inculpaţilor B.G., C.C. şi P.N. şi reprezentând suma de bani încasată necuvenit de SC A.S.T. SRL prin derularea contractelor încheiate în perioada 1995 - 2000.

S-a arătat că martorii audiaţi au declarat că în concluziile expertizelor contabile experţii nu s-au bazat pe interpretarea corectă a documentelor justificative prezentate pentru justificare, au făcut interpretări eronate cu privire la modul de calcul al penalităţilor şi nu au făcut niciun fel de referire la incompatibilităţile în semnarea contractelor de către inc. B.G., în condiţiile în care soţia sa era acţionară la S.C A.S.P. SA, iar P.N. era în funcţie de execuţie la Sucursala A. şi în acelaşi timp semnatar al contractelor încheiate ca preşedinte al SC A.

În mod greşit instanţa de fond a dat relevanţă unei adrese depusă de partea civilă SC A. SA Constanţa, prin lichidator SC. Insolv IPURL Constanţa, prin care s-a atestat că nu există un sold debitor sau un prejudiciu, astfel că nu a mai susţinut cererea de constituire de parte civilă, în condiţiile în care adresă, însoţită de acte contabile, se referă la o perioadă mult ulterioară din 2007 şi nu la perioada 1995 - 2000 perioadă reţinută în actul de sesizare ca activitate infracţională.

S-a mai criticat faptul că instanţa nu a avut un rol activ şi, nu a dispus efectuarea unei noi expertize contabile care să stabilească existenţa sau nu a unui prejudiciu.

În, mod greşit instanţa de fond a dispus achitarea inc. B.G. şi P.N. pentru săvârşirea infr. de abuz în serviciu, întrucât cei doi inculpaţi deşi cunoşteau că cele 6020 kg zahăr se aflau în custodia SC A.S.P. SA Constanţa, au dispus expedierea acesteia către SC Z. Călăraşi, astfel că trebuia să dispună, încetarea urmăririi penale ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale.

La fel, în mod greşit instanţa de fond a dispus achitarea inc. B.G., P.N. şi P.E. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. rap. la art. 248¹; C. pen. şi respectiv art. 290 C. pen., art. 289 C. pen. rap. la. art. 43 din Legea nr. 82/1991 în ce o priveşte pe P.E. în condiţiile în care s-a dat eficienţă doar adresei E.M.S. Limited Londra prin care s-a arătat că nu s-a înregistrat vreun prejudiciu, impunându-se efectuarea unei expertize contabile. Instanţa de fond a dispus totuşi anularea facturilor fiscale întocmite de inc. P.E., deşi a constatat că acestea nu au fost falsificate în vreuna din modalităţile prev. de art. 288 C. pen.

Din cauza intervenirii prescripţiei speciale se impunea încetarea procesului penal şi nu achitarea.

Oral, reprezentantul Parchetului a solicitat admiterea motivelor de apel privind pe inculpaţii B.G., P.N. şi P.E., întrucât a intervenit prescripţia specială.

Curtea de Apel examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor invocate precum şi din oficiu a constatat că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu este nefondat şi a fost respins, din următoarele considerente:

Instanţa de fond, pe baza probelor administrate, a reţinut o corectă stare de fapt în cauză. Astfel, s-a reţinut că prin H.G. nr. 1293 din 31 decembrie 1990 s-a înfiinţat SC A.S.P. Constanţa SA, cu sediul în Bucureşti şi cu o sucursală în Portul Constanţa, condusă de un director care reprezenta sucursala în relaţia cu terţii, sucursala putând dispune de bunurile şi fondurile pe care le gestiona. Această societate a avut ca asociaţi, SC "A.S.T." SRL Constanţa, SC B. SA Bucureşti, A.S.P. Bucureşti şi pe B.G., C.G. şi Ş.N.

Dintre administratorii societăţii făceau parte inculpaţii B.G. şi martorii C.A.M., C.M., C.G., T.F.

La rândul său, SC A.S.T. SRL Constanţa s-a organizat ca societate cu răspundere limitată, având ca asociaţi B.M., P.N., T.F. şi A.S.P. Constanţa SA - Sucursala Constanţa şi SC B. S.A. Bucureşti, această societate având ca administrator pe inculpatul P.N.

Între cele două societăţi s-au derulat, pe parcursul anilor 1995 - 2000, relaţii comerciale, în baza contractelor încheiate între acestea.

Dintre aceste contracte, rechizitoriul a făcut referire expresă la contractele din 24 august 1995, contractul din 18 decembrie 1997, contractul nr. 4031/1998 şi contractul din 06 iulie 2000, contracte care au produs un prejudiciu de 59.328.257.000 lei SC A.S.P. Constanţa.

Astfel, la data de 24 august 1995, s-a încheiat între A.S.P. Constanţa SA reprezentantă de B.G. şi C.C. şi SC "A.S.T." SRL Constanţa reprezentată de P.N., contractul de prestări servicii portuare, contract având ca obiect transbordarea directă la vagoane sau auto a 14.000 tone soia în vrac ce vor sosi cu nava G.T. în perioada 25 august 2010, cu obligaţia plăţii prestaţiei de 2 $ tonă + TVA şi a unei penalităţi de 0,4% pe fiecare zi de întârziere după 30 de zile de la data scadenţei.

De asemenea, la data de 18 decembrie 1997, între cele două societăţi s-a încheiat contractul de prestări servicii portuare nr. 4991, având ca obiect prestări servicii portuare, cu stipularea tarifelor practicate pentru fiecare tip de operaţiune şi a unor penalităţi de 0,25% pe fiecare zi de întârziere. Acest contract este modificat ulterior, printr-un addendum, prin care se modifică unele tarife practicate, în sensul reducerii acestora.

La data de 06 iulie 2000 între-acelaşi societăţi s-a încheiat contractul de prestări servicii portuare nr. 2620, prin care se stipulează tarifele pentru servicii portuare cuprinse între 0,40 $/tonă şi 5,25 $/tonă.

Datorită acţionariatului reciproc în cazul celor două societăţi, acestea au stipulat în raporturile contractuale o serie de facilităţi constatând practicarea unor tarife preferenţiale faţă de cele practicate cu alţi agenţi economici, împrejurare cunoscută şi acceptată de conducerea SC A.S.P. Constanţa SA de la Bucureşti. În acest sens, a apărut a fi relevantă adresa nr. 1084 din 9 iunie 2000 a A.S.P. Constanţa prin care directorul general T.R. a comunicat sucursalei Constanţa faptul că în şedinţa Consiliului de Administraţie de prestări servicii portuare cu o reducere de 0,77 $/tonă la seminţe de floarea soarelui şi 0,70 $/tonă la cereale pentru SC B. SA şi SC "A.S.T."SRL.

Astfel, martorul C.G. a arătat că inculpatul B.G. prezenta lunar rapoarte referitoare la activitatea societăţii, iar martorul Ş.N. arată că SC A. exercita un control asupra contractelor încheiate cu SC "A.S.T." SRL. La rândul său martora C.A.M. a arătat că între cele două societăţi au fost încheiate contracte preferenţiale, cu acordul Consiliului de Administraţie, însă SC "A.S.T." SRL; nu a fost singura societate care a beneficiat de astfel de contracte. La rândul său martorul P.B., a arătat că tarifele practicate între cele două societăţi erau foarte apropiate de tarifele societăţilor prestatoare de servicii. Aceleaşi împrejurări au fost relatate şi de martorul I.G.

Este adevărat că sucursala Constanţa a A. a fost înştiinţată, de către directorul general T.F., să încheie contracte de prestări servicii portuare direct cu partenerii interni şi externi, fără intermediari (SC "A.S.T." SRL), însă, această înştiinţare s-a făcut la data de 10 octombrie 2000 prin adresa 1883, deci după momentul încheierii contractelor la care face referire rechizitoriul.

În ceea ce priveşte situaţia penalităţilor de întârziere, acestea au fost solicitate de SC A. începând din anul 2001 pentru serviciile prestate în perioada 1997 - 2001, fiind emise facturile din 30 decembrie 2002 şi din 15 aprilie 2003. De altfel, între părţi au avut loc şi o conciliere privitoare la calculul penalităţilor aferente contractelor nr. 4991/1997 şi 2620/2000, deşi prin contractul nr. 2620/2000 nu au fost stipulate penalităţi de întârziere.

Pentru nerespectarea clauzelor referitoare la penalităţile de întârziere, conducerea A. Bucureşti a solicitat, în mai multe rânduri, inculpatului B.G. explicaţii pentru ca, prin procesul-verbal încheiat la data de 11 iulie 2001, revizorul contabil S.G. să calculeze o pagubă în patrimoniul A. Constanţa de 16.942.332.615 lei datorată gestionării necorespunzătoare a patrimoniului societăţii în perioada 1995 - 2001. În aceste condiţii A. Constanţa a emis o serie de decizii împotriva inculpaţilor.

Concluziile raportului revizorului S.G. au fost însă contradictorii cu concluziile celor 4 rapoarte de expertiză contabilă efectuate în cauză, şi cu toate acestea, procurorul a apreciat că aprecierile experţilor judiciari sunt eronate, întrucât nu s-au coroborat cu declaraţiile martorilor C.G., Ş.N., Ţ.M., C.A.M. şi C.M., date în faza urmăririi penale.

Examinând cuprinsul acestor expertize, Tribunalul a constatat că raportul expertului judiciar B.V. a constatat că, în relaţiile dintre SA A. Constanţa şi SC "A.S.T." SRL, nu poate fi reţinut vreun prejudiciu în dauna vreuneia dintre părţi. În acelaşi sens, expertul L.D., a constatat că nu se înregistrează niciun prejudiciu la SC A. SA ci numai sume de încasat cu titlu de daune interese care sunt reciproce, existând hotărâri judecătoreşti în favoarea SC "A.S.T." SRL, iar valoarea datorată de SC A. către SC "A.S.T." SRL este mai mare decât valoarea datorată de SC "A.S.T." SRL.

De asemenea, expertiza judiciară întocmită de experţii L.N., G.D., B.V., B.M., S.O. şi T.G., a constatat că tarifele aplicate în contractele A. cu SC "A.S.T." SRL nu au diferit în raport cu cele aplicate altor societăţi, iar relaţia contractuală dintre cele două societăţi a fost benefică pentru A. şi nu a existat prejudiciu pentru această societate sau responsabilităţi pentru inculpaţi, întrucât revizorii contabili au finalizat greşit calculul penalităţilor, întrucât nu au ţinut cont de termenul de prescripţie de 3 ani conform Decretului nr. 167/1958, nu au ţinut cont de prevederile contractului privitoare la marja de efectuare a plăţilor de 40 de zile au calculat daune la daune şi nu s-a demarat o acţiune în justiţie contra SC "A.S.T." SRL pentru a întrerupe termenul de prescripţie. Pe cale de consecinţă experţii au concluzionat că nu există prejudiciu pentru A., dar există sume de plată din partea A. către SC A.S.T. SRL ca pagube rezultante din neexecutarea contractelor încheiate .

Expertiza contabilă judiciară efectuată în cauză de expertul B.F. a constatat că nu s-au înregistrat prejudicii ca urmare a relaţiilor dintre SC A.S.T. SRL şi SA A.S.P. Constanţa .

Relevantă în acest sens a fost şi adresa depusă la dosarul cauzei de partea civilă SC "A.S.P" Constanţa prin lichidator judiciar SC IPURL Constanţa, prin care s-a atestat faptul că, la data deschiderii procedurii, din evidenţele contabile nu rezultă un sold debitor sau un prejudiciu, motiv pentru care nu a mai susţinut cererea de constituire de parte civilă formulată iniţial, întrucât acea constituire de parte civilă nu era susţinută de acte contabile. Această adresă a fost însoţită de balanţe contabile şi fişele analitice aferente perioadelor aprilie, mai, iunie 2007, registru jurnal -, mai 2007, note contabile şi OP-uri.

În aceste condiţii, Tribunalul a constatat că, atât la momentul imediat următor încheierii contractelor, specificate în rechizitoriu, cât şi ulterior, în patrimoniu SC "A.S.P." Constanţa, nu s-a înregistrat niciun prejudiciu, iar neîncasarea ori neincluderea în Contractul nr. 2620/2000 a unor penalităţi de întârziere nu a produs niciun prejudiciu de natură patrimonială, la SC A., în condiţiile în care dispoziţiile legale aplicabile la momentul încheierii contractelor (Legea nr. 76/1992), prevedeau caracterul facultativ al clauzei penale în contracte comerciale, aceste dispoziţii legale fiind, abrogate prin art. 11 lit. c) din O.U.G. nr. 10 din 19 aprilie 1997, şi, ulterior, prin O.G. nr. 9/2000 care a prevăzut libertatea părţilor de a stabili rata dobânzii pentru întârziere în plata unei obligaţii băneşti.

Nefiind îndeplinite aceste condiţii Tribunalul a apreciat în mod corect că lipseşte latura obiectivă a infracţiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen., art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., - primele două fapte din rechizitoriu reţinute în sarcina inculpaţilor B.G., C.C. şi P.N., motiv pentru care, Tribunalul, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpaţii pentru aceste fapte.

În ceea ce priveşte a treia faptă din rechizitoriu reţinută în sarcina inculpaţilor B.G. şi P.N., aceea de a dispune la data de 13 octombrie 2000, expedierea unei cantităţi de 6,2 tone zahăr industrial către fabrica Z. Călăraşi, această cantitate de zahăr aflându-se în custodia legală a SC A.S.P. Constanţa, Tribunalul a constatat că, prin procesul-verbal din 11 octombrie 2000 întocmit de Serviciul Poliţie Port Constanţa, s-a constatat că din vagonul 1723 aflat pe linia 4 dana 31, s-au descărcat 110 saci cu zahăr industrial, iar din verificările efectuate la cabina CFR, vagonul era trecut în situaţia tirajului de aproximativ 2 luni, fiind făcută menţiunea rest marfă. În urma cântăririi acestui zahăr a rezultat o cantitate de 6020 kg zahăr industrial, lăsat în custodia lui B.V. În urma verificărilor efectuate s-a constatat că, în perioada 01 august - 17 august 2000, în danele 31 - 33 au descărcat zahăr brut navele P.R, A., P. şi A., cu nota de predare recepţie 39659 fiind expediată la SC Z. Călăraşi, cantitatea de 6020 kg zahăr provenit de pe nava A. deşi prin adresa nr. 371 din 16 martie 2004, SA A.I. SA Bucureşti a atestat că nu figurează în evidenţele lor achiziţia, la data de 18 octombrie 2001, a 6020 kg zahăr de la SC A. Întrucât beneficiarul zahărului descărcat de pe nava A. a fost SC A.I. SA, reprezentanţii SC A. au dispus expedierea cantităţii de zahăr găsită în plus în favoarea beneficiarului, în acest caz, A. acţionând ca un intermediar între furnizorul extern al mărfii şi beneficiarul intern, fără a exista vreun titlu (contract, factură, comandă), care să-i confere SC A. calitatea de custode legal, aşa cum se susţine în rechizitoriu. Faptul că această societate a descărcat nava nu i-a conferit niciun drept asupra mărfii, astfel că, în concluziile expertizei contabile judiciare efectuate în faza de urmărire penală, care a constatat că nu există prejudiciu pentru A. şi nici persoană responsabilă, a apărut a fi în acord cu actele existente la dosarul cauzei.

Mai mult decât atât, această expertiză a constatat că cele 6,02 tone de zahăr au provenit din colectarea resturilor din vagoanele măturate şi din măturătura de pe dane, pentru acestea neexistând obligaţia legală de înregistrare în evidenţele contabile.

Cu privire la această cantitate de zahăr, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor B.G. şi P.N. pentru infracţiunea de abuz în serviciul constând în aceea că la data de 13 octombrie 2000 au dispus expedierea cantităţii de 6,2 tone zahăr către fabrica Z. Călăraşi deşi această cantitate se afla în custodia legală a SA A. Constanţa. Raportat la data faptei şi la pedeapsa prev. de lege pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (închisoare de la 6 luni la 3 ani), faţă de dispoziţiile art. 124 C. pen. şi art. 122 pct 1 lit. d) C. pen., s-a constatat că această faptă s-a, prescris la data de 13 aprilie 2008.

Dat fiind faptul că inculpaţii au solicitat continuarea procesului penal în condiţiile art. 13 alin. (1²) C. proc. pen. Tribunalul analizând incidenţa elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. a constatat că, în speţă, nu este întrunită latura obiectivă întrucât nu au produs nicio pagubă SC A. această cantitate de 6,2,tone zahăr nefiind în proprietatea acestei societăţi, iar sub aspectul laturii subiective, în sarcina inculpaţilor nu se poate reţine faptul că au dispus expedierea acestei cantităţi de zahăr cu rea-credinţă, ci au acţionat în temeiul contractului dintre furnizorul extern al zahărului şi beneficiarul intern, presupunând, în mod rezonabil, că această cantitate de zahăr aparţine beneficiarului.

Pe cale de consecinţă, Tribunalul, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpaţii B.G. şi P.N. pentru infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. (fapta 3 din rechizitoriu).

În ceea ce priveşte a patra faptă din rechizitoriu reţinută în sarcina inculpaţilor B.G. şi P.N., aceea de a dispune întocmirea unei scrisori de trăsură pentru cantitatea de 886,4 tone zahăr, rezultat ca plus marfă de la nava B.A., proprietatea firmei " E.M.S." Limited Londra, către SC "A.S.T." SRL, şi de a-l ajuta pe inculpatul B. să valorifice această cantitate de zahăr la SC A.I. (pentru inculpatul P.N.), Tribunalul a constatat că, la data de 07 decembrie 1999 s-a încheiat între SC A.S.P. Constanţa şi "E.M.S." Limited Londra un contract de prestări servicii portuare având ca obiect transbordarea din vas în vagoane a unei cantităţi de 15.000 tone zahăr, ce urma a sosi cu nava B.A. între decembrie 1999 - ianuarie 2000. Nava B.A. a sosit în Portul Constanţa, fiind avizat operatorul SC A. despre sosirea navei pentru descărcarea a 15.000 tone zahăr Brazilia. În urma cântăririi cantităţii de zahăr descărcată, cu ajutorul prestatorului de servicii SC I.C.B., s-a constatat că a fost descărcată cantitatea de 15.916,2 tone zahăr, din care 15.000 tone a fost expediată la SC Z. Oradea, 886,4 tone la SC Z. Călăraşi şi 26,7 tone a fost reîncărcată la bordul navei.

Cantitatea de 160,2 kg zahăr a fost expediată de A. către SC Z. Călăraşi, această cantitate fiind plătită cu facturile din 18 ianuarie 2000 şi din 27 ianuarie 2000, iar cu privire la această cantitate de zahăr nu s-au regăsit documente justificative, însă a fost achitată taxa vamală.

Vânzarea, de către SC "A.S.T." S.R.L către SC A.I. SA Bucureşti, a cantităţii de 886,4 tone zahăr s-a făcut în temeiul convenţiei existente între cele două societăţi, potrivit căreia, diferenţa de cantitate ce depăşea 15.000 tone, încărcată în vagoane în vederea tranzitării, urma a fi achitată de SC Z. Oradea SA, chiar dacă în evidenţa SC "A.S.T." SRL nu au fost identificate documente care să precizeze proprietatea acestei societăţi asupra cantităţii de zahăr.

Cu privire la cantitatea de marfă descărcată de pe nava B.A., expeditorul mărfii "E.M.S." Limited Londra, a comunicat, încă de la data de 23 iunie 2004, faptul că nici această societate, nici clienţii lor, nu au pretenţii cu privire la transportul efectuat cu nava B.A. la Constanţa, în perioada 21 decembrie 1999 - 14 ianuarie 2000.

Aceeaşi poziţie exprimă "E.M.S." Limited Londra, şi la data de 15 iunie 2005 când a precizat că nu au înregistrat vreun prejudiciu în dauna societăţii prin faptele inculpaţilor şi nu s-a constituit parte civilă în cauză cât şi la data de 21 septembrie 2005.

În aceste condiţii, fapta inculpatului B.G. de a dispune întocmirea unor scrisori de trăsură pentru cantitatea de 886 tone zahăr provenind de pe nava B.A. şi a inculpatului P.N., de a-l ajuta pe inculpatul B.G. să valorifice această cantitate de zahăr la A.I., nu a produs urmarea imediată prev. de art. 246 C. pen., raportat la art. 248¹ C. pen., aceea de a produce vătămare a intereselor legale ale unei persoane, cu consecinţei deosebit de grave. În lipsa unui element esenţial al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu, nu poate subzista această infracţiune nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.

Pe cale de consecinţă, Tribunalul, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpaţii B.G. şi P.N. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, faptă prev. de art. 246 C. pen. art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen., respectiv pentru complicitate la această infracţiune (fapta 4 din rechizitoriu).

În ceea ce o priveşte pe inculpata P.E., aceasta a fost trimisă în judecată pentru două infracţiuni prev. de art. 289, art. 291 C. pen., art. 215 alin. (2) C. pen. şi art: 289 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 80/1991, constând în aceea că a întocmit în fals facturile fiscale din 18 ianuarie 2000, pentru cantitatea de 726,2 tone zahăr şi din 27 ianuarie 2000, pentru cantitatea de 160,2 tone zahăr atestând proprietatea acestora la SC "A.S.T." SRL Constanţa, facturi folosite, la valorificarea zahărului către A.I. Bucureşti şi a efectuat cu ştiinţă înregistrări inexacte în contabilitate, înregistrând contravaloarea celor 886,4 tone zahăr, în contul aaa ca fiind venituri din prestări servicii ceea ce a dus la reflectarea în bilanţul contabil al societăţii a unor date nereale.

Faţă de această descriere a faptelor din rechizitoriu, reprezentantul Ministerului Public şi inculpata, P.E. au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracţiunile prevăzute de art. 290 C. pen., art. 289 C. pen. şi art. 43 din Legea nr. 82/1991.

Examinând aceste cereri de schimbare a încadrării juridice, Tribunalul a constatat că faptele inculpatei P.E. de a întocmi în fals facturile fiscale menţionatei atestând, în mod nereal proprietatea acestora la SC "A.S.T." SRL Constanţa, se circumscrie laturii obiective a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, facturile fiscale întocmite în cadrul unei societăţi comerciale neputând fi asimilate unor înscrisuri oficiale. Pe de altă parte, în săvârşirea acestei infracţiuni nu a existat nicio activitate de inducere în eroare a unei persoane şi nicio pagubă produsă în patrimoniul vreunei persoane, astfel că nu subzistă latura obiectivă şi nici latura subiectivă a infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) C. pen., nefiind dovedit faptul că inculpata, cu ocazia întocmirii acestor facturi, a folosit nume sau calităţi mincinoase ori alte mijloace frauduloase.

Faţă de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracţiune (închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă), tribunalul a constatat că de la momentul săvârşirii faptei (18 ianuarie 2000, respectiv 27 ianuarie 2000), s-a împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale prev. de art. 122 lit. d) C. pen. şi art. 124 C. pen. (7 ani şi 6 luni), astfel că, Tribunalul a constatat că a intervenit prescripţia specială pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen.

Întrucât inculpata a solicitat în mod expres, continuarea procesului penal pentru această infracţiune, Tribunalul a continuat procesul penal cu privire la infracţiunea prev. de art. 290 C. pen.

Faţă de limitele de pedeapsă prevăzutele lege pentru infracţiunea de fals intelectual (6 luni la 5 ani), Tribunalul a constatat că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, faţă de dispoziţiile art. 122 lit. d) C. pen. şi art. 124 C. pen. (7 ani şi 6 luni).

Şi cu privire la această infracţiune, inculpata a solicitat continuarea procesului penal.

S-a reţinut că inculpata a înregistrat în contabilitate cele două facturi care au fost achitate de A.I. către SC "A.S.T." SRL Constanţa, astfel cum a rezultat din cuprinsul facturilor aflate la dosar urmărire penală, însă, fără ca această înregistrare să producă consecinţele prevăzute de lege, respectiv, fără să denatureze veniturile, cheltuielile sau rezultatele financiare ale societăţii. În aceste condiţii, nefiind realizată urmarea imediată, ca element esenţial al laturii obiective a infracţiunii de fals intelectual, Tribunalul în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpata P.E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991.

Întrucât societatea SC A.S.T. SRL Constanţa nu era proprietara cantităţii de 886,4 tone zahăr, acesta provenind din surplusul descărcat de pe nava B.A., Tribunalul a dispus anularea facturilor fiscale din 27 ianuarie 2000, emise de SC A.S.T. SRL Constanţa.

În ce priveşte motivele, de apel ale Parchetului referitoare la încadrările juridice greşite reţinute de către instanţa de fond, motive de apel nesusţinute de către reprezentantul Parchetului, instanţa a apreciat că acestea sunt evidente erori materiale şi de tehnoredactare, din analiza argumentelor prezentate în hotărâre rezultând clar că s-a referit pentru fiecare inculpat în parte la încadrarea juridică pentru care a fost trimis în judecată din punctul de vedere a instanţei de apel neexistând neclarităţi care să modifice sensul hotărârii.

Referitor la critica Parchetului că în mod greşit instanţa de fond a dispus achitarea inculpaţilor argumentat de faptul că lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi ale infracţiunii de abuz, în serviciu în formă calificată, şi anume urmarea imediată întrucât din expertizele contabile efectuate în cauză în faza de urmărire penală, din declaraţiile martorilor şi din adresa depusă la dosarul cauzei de partea civilă SC A.S.P. SA Constanţa prin lichidator, a rezultat că nu există prejudiciu în patrimoniul acestor societăţi ca urmare a relaţiilor, dintre acestea şi SC A.S.T. SRL, Curtea o apreciază a fi neîntemeiată.

În cauză s-au efectuat patru expertize contabile, din concluziile cărora nu a rezultat că s-ar fi produs vreun prejudiciu.

Parchetul a arătat că instanţa de fond nu a coroborat declaraţiile martorilor audiaţi în cauză cu raportul revizorului contabil S.G., critică neîntemeiată atâta timp cât din actele de la dosar a rezultat că instanţa a analizat declaraţiile martorilor în totalitatea lor, nu doar aspecte care susţineau acuzaţiile.

Astfel, raportului revizorului S.G. a fost contradictoriu cu concluziile celor 4 rapoarte de expertiză contabilă efectuate în cauză. Se constată că raportul expertului judiciar B.V. a constatat că, în relaţiile dintre SA A. Constanţa şi SC "A.S.T." SRL, nu poate fi reţinut vreun prejudiciu în dauna vreuneia dintre părţi. În acelaşi sens, expertul L.D., a constatat că nu se înregistrează niciun prejudiciu la SC A. SA ci numai sume de încasat cu titlu de daune interese care sunt reciproce, existând hotărâri judecătoreşti în favoarea SC "A.S.T." SRL, iar valoarea datorată de SC A. către SC "A.S.T." SRL este mai mare decât valoarea datorată de SC "A.S.T." SRL.

Din expertizele judiciare întocmite de experţii L.N., G.D., B.V., B.M., S.O. şi T.G., s-a constatat că tarifele aplicate în contractele A. cu SC "A.S.T." SRL nu au diferit în raport cu cele aplicate altor societăţi, iar relaţia contractuală dintre cele două societăţi a fost benefică pentru A. şi nu a existat prejudiciu pentru această societate sau responsabilităţi pentru inculpaţi.

Opinia contrară a revizorului s-a datorat împrejurării că acesta a finalizat greşit calculul penalităţilor, întrucât nu a ţinut cont de termenul de prescripţie de 3 ani conform Decretului 167/1958, nu a ţinut cont de prevederile contractului privitoare la marja de efectuare a plăţilor de 40 de zile, a calculat daune la daune şi nu s-a demarat o acţiune în justiţie contra SC "A.S.T." SRL pentru a întrerupe termenul de prescripţie. Pe cale de consecinţă, în mod corect, experţii au concluzionat că nu există prejudiciu pentru A., dar există sume de plată din partea A. către SC "A.S.T." SRL ca pagube rezultante din neexecutarea contractelor încheiate .

La fel, din expertiza contabilă judiciară efectuată de expertul B.F. a rezultat că nu s-au înregistrat prejudicii ca urmare a relaţiilor dintre SC "A.S.T." SRL. şi SA A.S.P. Constanţa .

S-a mai criticat faptul că instanţa de fond nu a făcut referire la incompatibilităţile inculpaţilor dar, examinând actele de la dosarul cauzei se constată că datorită acţionariatului reciproc a celor două societăţi, acestea au stipulat în raporturile contractuale o serie de facilităţi constând în practicarea unor tarife preferenţiale faţă de cele practicate cu alţi agenţi economici, împrejurare cunoscută şi acceptată de conducerea SC A.S.P. Constanţa SA de la Bucureşti. Acest fapt a rezultat şi din adresa din 09 iunie 2000 a A.S.P. Constanţa prin care directorul general a comunicat sucursalei Constanţa faptul că în şedinţa Consiliului de Administraţie au fost aprobate tarife de prestări servicii portuare cu o reducere de 0,77 $/tonă la seminţe de floarea soarelui şi 0,70 $/tonă la cereale-pentru SC B. SA şi SC "A.S.T." SRL.

S-a mai constatat că relaţia comercială dintre cele două societăţi a făcut obiectul analizei Consiliului de Administraţie al SC A. SA Bucureşti în mod permanent, astfel cum a rezultat din convocatorul emis pentru data de 09 octombrie 2000 precum şi din declaraţiile martorilor C.G., Ş,N., G.A.M.

Astfel, martorul C.G. a arătat că inculpatul B.G. prezenta lunar rapoarte referitoare la activitatea societăţii, iar martorul Ş.N. arată că SC A. exercita un control asupra contractelor încheiate cu SC "A.S.T." SRL. La rândul său martora C.A.M. a arătat că între cele două societăţi au fost încheiate contracte preferenţiale cu acordul Consiliului de Administraţie, însă SC "A.S.T." S.R.L nu a fost singura societate care a beneficiat de astfel de contracte. La rândul său martorul P.B. a arătat că tarifele practicate, între cele două societăţi erau foarte apropiate de tarifele societăţilor prestatoare de servicii. Aceleaşi împrejurări au fost relatate şi de martorul I.G.

Sucursala Constanţa a A. a fost înştiinţată de către directorul general, să încheie contracte de prestări servicii portuare direct cu partenerii interni şi externi, fără intermediari (SC "A.S.T." SRL), însă această înştiinţare a fost făcută la data de 10 octombrie 2000 prin adresa 11883, după momentul încheierii contractelor la care face referire rechizitoriul.

Referitor la situaţia, penalităţilor de întârziere calculate de către revizor se constată că acestea au fost solicitate de SC A. începând din anul 2001 pentru serviciile prestate în perioada 1997 - 2001, fiind emise facturile din 30 decembrie 2002 şi din 15 aprilie 2003. Între părţi au avut loc şi o conciliere privitoare la calculul penalităţilor aferente contractelor nr. 4991/1997 şi 2620/2000, deşi prin contractul nr. 2620/2000 nu au fost stipulate penalităţi de întârziere.

Parchetul a mai criticat faptul că instanţa de fond, în mod greşit a dat relevanţă adresei depusă de partea civilă SC "A.S.P." Constanţa - prin lichidator judiciar SC IPURL Constanţa, prin care s-a atestat faptul că, la data deschiderii procedurii, din evidenţele contabile nu a rezultat un sold debitor sau un prejudiciu deoarece se referă la o perioadă mult ulterioară, din 2007, şi nu la perioada 1995 - 2000 - perioadă reţinută în actul de sesizare ca activitate infracţională, Curtea apreciază că şi această critică este neîntemeiată. Astfel, în condiţiile în care prejudiciul ar fi existat, acesta ar fi trebuit să apară în evidenţele contabile ale lichidatorului chiar şi în anul 2007, or dacă lichidatorul a arătat că nu există prejudiciu, instanţa de fond a fost nevoită să ţină seama de această poziţie procesuală.

S-a apreciat că în raport de actele existente la dosarul cauzei, de cele patru expertize judiciare întocmite, de declaraţiile martorilor şi de poziţia lichidatorului părţii civile, probe din care nu a rezultat existenţa vreunui prejudiciu, nu se impunea a se dispune o nouă expertiză judiciară contabilă.

Faţă de cele arătate, constatându-se faptul că în cauză nu s-a dovedit producerea vreunui prejudiciu de către inculpaţi, în mod corect instanţa de fond a achitat inculpaţii pe B.G., C.C. şi P.N. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. rap. la art. 248¹ C. pen.

O altă critică a Parchetului a vizat faptul că în mod greşit instanţa de fond a dispus achitarea inc. B.G. şi P.N. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, întrucât cei doi inculpaţi deşi cunoşteau că cele 6020 kg zahăr se aflau în custodia SC A.S.P. SA Constanţa, au dispus expedierea acesteia către SC Z. Călăraşi, astfel că trebuia să dispună încetarea urmăririi penale ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale.

Analizând acest motiv de apel, s-a constatat că acuzaţia viza faptul că inculpaţii, la data de 13 octombrie 2000, au dispus expedierea unei cantităţi de 6,2 tone zahăr industrial către fabrica Z. Călăraşi, această cantitate de zahăr aflându-se în custodia legală a SC A.S.P. Constanţa.

Din actele existente la dosarul cauzei a rezultat că în perioada 01 august - 17 august 2000, în danele 31 - 33 s-a descărcat zahăr brut de pe navele P.R., A., P. şi A. beneficiarul zahărului descărcat de pe nava A. fiind SC A.I. SA şi cu nota de predare recepţie 39659, cantitatea a fost expediată la SC Z. Călăraşi.

Din procesul-verbal încheiat la 11 octombrie 2000 întocmit de Serviciul Poliţie Port Constanţa, s-a constatat că din vagonul 1723 aflat pe linia 4 dana 31, s-au descărcat 110 saci cu zahăr industrial, iar din verificările efectuate la cabina CFR, vagonul era trecut în situaţia tirajului de aproximativ 2 luni, fiind făcută menţiunea rest marfă. În urma cântăririi acestui zahăr a rezultat o cantitate de 6020 kg zahăr industrial, lăsat în custodia numitului B.V.

Din concluziile expertizei contabile judiciare efectuate în faza de urmărire penală s-a constatat că cele 6020 kg de zahăr au provenit din colectarea resturilor din vagoanele măturate şi din măturătura de pe dane, pentru acestea neexistând obligaţia legală de înregistrare în evidenţele contabile. Întrucât beneficiarul zahărului descărcat de pe nava A. a fost SC A.I. SA, reprezentanţii SC. A. au dispus expedierea cantităţii de zahăr găsită în plus (6020,kg ) în favoarea beneficiarului, în acest caz, A. acţionând ca un intermediar între furnizorul extern al mărfii şi beneficiarul intern. De menţionat că nu a existat vreun titlu (contract, factură, comandă) care să-i confere SC A. calitatea de custode, legal, aşa cum a susţinut acuzarea iar această societate nici nu era proprietara cantităţii de zahăr, neexistând niciun prejudiciu în cauză, astfel că în mod corect instanţa de fond, constatând că elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu nu sunt îndeplinite, a dispus achitarea inculpaţilor.

S-a mai criticat de către Parchet că în mod greşit instanţa de fond a dispus achitarea inc. B.G., P.N. şi P.E. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. rap. la art. 248¹ C. pen. şi respectiv, art. 290 C. pen., art. 289 C. pen., rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991 în ce o priveşte pe P.E., în condiţiile în care s-a dat eficienţă doar adresei E.M.S. Limited Londra prin care s-a arătat că nu s-a înregistrat vreun prejudiciu, impunându-se efectuarea unei expertize contabile. Instanţa de fond a dispus totuşi anularea facturilor fiscale întocmite, de inc. P.E., deşi a constatat că acestea nu au fost falsificate în vreuna din modalităţile prev. de art. 288 C. pen.

Instanţa de apel a constatat că în sarcina inculpaţilor B.G. şi P.N. s-a reţinut că au dispus întocmirea unei scrisori de trăsură pentru cantitatea de 886,4 tone zahăr, rezultat ca plus marfă de la nava B.A., proprietatea firmei "E.M.S." Limited Londra, către SC "A.S.T." SRL, şi că l-au ajutat pe inculpatul B. să valorifice această cantitate de zahăr la SC A.I. (pentru inculpatul P.N.).

Din actele existente la dosar a rezultat că la data de 07 decembrie 1999 s-a încheiat între SC A.S.P. Constanţa şi "E.M.S." Limited Londra un contract de prestări servicii portuare având ca obiect transbordarea din vas în vagoane a unei cantităţi de 15.000 tone zahăr, ce urma să sosească cu nava B.A. între decembrie 1999 - ianuarie 2000. Nava B.A. a sosit în Portul Constanţa, fiind avizat operatorul SC A. despre sosirea navei pentru descărcarea a 15.000 tone zahăr Brazilia. În urma cântăririi cantităţii de zahăr descărcată s-a constatat că a fost descărcată cantitatea de 15.916, 2 tone zahăr, din care 15.000 tone a fost expediată la SC Z. Oradea, 886,4 tone la SC Z. Călăraşi şi 26,7 tone a fost reîncărcată la bordul navei.

Cantitatea de 160,2 kg zahăr a fost expediată de A. către SC Z. Călăraşi, această cantitate fiind plătită cu facturile din 18 ianuarie 2000 şi din 27 ianuarie 2000, iar cu privire la această cantitate de zahăr nu s-au regăsit documente justificative, însă a fost achitată taxa vamală.

Cu privire la cantitatea de marfă descărcată de pe nava "B.A.", expeditorul mărfii E.M.S. Limited Londra, a comunicat, încă de la data de 23 iunie 2004, faptul că nici această societate, nici clienţii lor, nu au pretenţii cu privire la transportul efectuat cu nava "B.A." la Constanţa, în perioada 21 decembrie 1999 - 14 ianuarie 2000.

Aceeaşi poziţie ă fost exprimată de " E.M.S." Limited Londra, şi la data de 15 iunie 2005 când a precizat că nu au înregistrat vreun prejudiciu în dauna societăţii prin faptele inculpaţilor şi nu s-a constituit parte civilă în cauză cât şi la data de 21 septembrie 2005.

În condiţiile în care expeditorul mărfii sau beneficiarul acesteia au comunicat că nu au suferit vreun prejudiciu în urma faptului că inculpatul B.G. a dispus întocmirea unor scrisori de trăsură pentru cantitatea de 886 tone zahăr provenind de pe naval B.A.) şi că inculpatul P.N. l-a ajutat pe inculpatul B.G. să valorifice această cantitate de zahăr la A.I., lipsind elementul esenţial al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, în mod corect instanţa de fond a dispus achitarea inculpaţilor.

În ceea ce o priveşte pe inculpata P.E., aceasta a fost trimisă în judecată pentru două infracţiuni prev. de art. 289, art. 291 C. pen., art. 215 alin. (2) C. pen. şi art: 289 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 80/1991, constând în aceea că a întocmit în fals facturile fiscale din 18 ianuarie 2000 pentru cantitatea de 726,2 tone zahăr şi din 27 ianuarie 2000, pentru cantitatea de 160,2 tone zahăr atestând proprietatea acestora la SC A.S.T. SRL Constanţa, facturi folosite la valorificarea zahărului către A.I. Bucureşti şi a efectuat cu ştiinţă înregistrări inexacte în contabilitate, înregistrând contravaloarea celor 886,4 tone zahăr, în contul aaa ca fiind venituri din prestări servicii, ceea pe a dus la reflectarea în bilanţul contabil al societăţii a unor date nereale.

S-au admis cererile de schimbare a încadrării juridice a primei fapte, din infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. art. 291 C. pen. şi art. 215 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 290 C. pen.

Tribunalul a constatat că faptele inculpatei P.E. de a întocmi în fals facturile fiscale menţionate, atestând în mod, nereal proprietatea acestora la SC A.S.T. SRL Constanţa, se circumscriu laturii obiective a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, facturile fiscale întocmite în cadrul unei societăţi comerciale neputând fi asimilate unor înscrisuri oficiale. În săvârşirea acestei infracţiuni nu a existat nicio activitate de inducere în eroare a unei persoane şi nicio pagubă produsă în patrimoniul vreunei persoane, astfel că nu subzistă latura obiectivă şi nici latura subiectivă a infracţiunii de înşelăciune prev. de art 215 alin. (2) C. pen., nefiind dovedit faptul că inculpata, cu ocazia întocmirii acestor facturi, a folosit nume sau calităţi mincinoase ori alte mijloace frauduloase.

Parchetul a criticat soluţia de achitare a inculpatei şi împrejurarea că instanţa de fond a dispus totuşi anularea facturilor fiscale întocmite de aceasta, deşi a constatat că acestea nu au fost falsificate în vreuna din modalităţile prev. de art. 288 C. pen., arătând că din cauza intervenirii prescripţiei speciale se impunea încetarea procesului penal şi nu achitarea.

Aşa cum a arătat şi instanţa de fond, falsificarea înscrisului sub semnătură privată trebuie să se facă în unul din modurile arătate în art. 288 C. pen., respectiv prin contrafacerea scrierii, subscrierii ori prin alterarea lui în orice mod. În speţă, nu este vorba despre o imitare a semnăturii, despre confecţionarea unui înscris similar sau despre o alterare a acestuia, şi, nici nu s-a produs urmarea imediată cerută de lege, aceea a creării unei stări de pericol urmată de producerea unei consecinţe juridice, respectiv, producerea unui prejudiciu material. S-a constatat că aceste facturi au fost înregistrate în evidenţele contabile ale societăţii, în contul aaa şi au fost achitate toate taxele şi impozitele aferente, astfel că în mod corect s-a apreciat că nu sunt îndeplinite elementele laturii obiective ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. şi s-a dispus achitarea inculpatei.

În ceea ce priveşte a doua infracţiune reţinută în sarcina inculpatei, cea prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 80/1991, Tribunalul a constatat că în urma modificării legii prin O.G. nr. 61/2001, Legea nr. 310/2002, O.G. nr. 70/2004, O.U.G. nr. 162/2007, Legea nr. 86/2008, Legea nr. 259/2007, textele au primit o nouă numerotare, astfel că, fapta inculpatei de efectuare cu ştiinţă, de înregistrări inexacte în contabilitate, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare şi a elementelor de activ şi pasiv ce se reflectă în bilanţ, este sancţionată de art. 43 din Legea nr. 82/1991 actualizată.

În aceste condiţii, s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a celei de a doua infracţiuni reţinute în sarcina inculpatei P.E., din infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 40 din Legea nr. 80/1991, în infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991.

S-a reţinut în sarcina inculpatei că a înregistrat în contabilitate cele două facturi care au fost achitate de A.I. către SC "A.S.T." SRL Constanţa, astfel cum a rezultat din cuprinsul facturilor aflate la dosar urmărire penală, însă, fără ca această înregistrare să producă consecinţele prevăzute de lege, respectiv, fără să denatureze veniturile, cheltuielile sau rezultatele financiare ale societăţii.

Faţă de acestea, nefiind realizată urmarea imediată, ca element esenţial al laturii obiective a infracţiunii de fals intelectual, s-a reţinut că în mod corect instanţa de fond a achitat inculpata pentru săvârşirea acestei infracţiuni.

Curtea de apel a apreciat că în mod corect instanţa de fond a dispus anularea facturilor fiscale din 18 ianuarie 2000 şi din 27 ianuarie 2000, emise de SC "A.S.T." SRL Constanţa întrucât deşi înregistrarea acestor facturi nu a produs o consecinţă juridică vizând denaturarea veniturilor, cheltuielilor sau rezultatelor financiare ale societăţii, ele au atestat totuşi o stare de fapt nereală şi se impunea a fi anulate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, acesta fiind motivat în termenul legal prevăzut de art. 385¹⁰ C. proc. pen.

Prin recursul declarat în scris reprezentantul Parchetului a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen.

În şedinţa publică din 15 ianuarie 2014, reprezentantul Ministerului Public a învederat instanţei că înţelege să îşi retragă recursul declarat în cauză.

Raportat la declaraţia expresă de retragere a recursului formulat în cauză de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva Deciziei penale nr. 42/A din 26 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpaţii B.G., C.C., P.N. şi P.E., în baza art. 385⁴ alin. (2) raportat la art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va lua act de acest act procesual.

Va constata că intimatul inculpat P.N. este arestat în altă cauză.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în sumă de câte 75 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de declaraţia de retragere a recursului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva Deciziei penale nr. 42/A din 26 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpaţii B.G., C.C., P.N. şi P.E.

Constată că intimatul inculpat P.N. este arestat în altă cauză.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în sumă de câte 75 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - NN

← ICCJ. Decizia nr. 123/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 121/2014. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 122/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 122/2014. Penal