ICCJ. Decizia nr. 1174/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1174/2014

Dosar nr. 4626/40/2012

Şedinţa publică din 2 aprilie 2014

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 59 din 18 martie 2013 a Tribunalului Botoşani, secţia penală, s-au respins cererile formulate în cauză privind aplicarea în favoarea inculpaţilor A.S., A.B.I. şi A.R.I. a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005, iar în consecinţă:

Inculpatul A.S. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de:

- art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o perioadă de un an;

- art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) şi 34 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o perioadă de un an.

În temeiul art. 81 şi 82 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale cât şi a celor accesorii, pe o perioadă de 4 ani şi s-a atras atenţia inculpatului asupra art. 83 C. pen.

Inculpatul A.B.I. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de:

- art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o perioadă de un an;

- art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) şi 34 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o perioadă de un an.

În temeiul art. 81 şi 82 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale cât şi a celor accesorii, pe o perioadă de 4 ani şi s-a atras atenţia inculpatului asupra art. 83 C. pen.

Inculpatul A.R.I. a fost condamnat pentru s săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de:

- art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o perioadă de un an;

- art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) şi 34 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o perioadă de un an.

În temeiul art. 81 şi 82 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale cât şi a celor accesorii, pe o perioadă de 4 ani şi s-a atras atenţia inculpatului asupra art. 83 C. pen.

S-au anulat facturile şi chitanţele false de la dosar depuse la filele 30-76.

S-a constatat recuperat prin achitarea sumei de 51.161 lei, din care debit 48.232 lei şi penalităţi 2.929 lei, prejudiciul cauzat părţii civile A.N.A.F. Bucureşti, reprezentată prin D.G.F.P. Botoşani.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-au ridicat măsurile asigurătorii luate în cauză în conformitate cu ordonanţa de luare a măsurii asigurătorii a sechestrului din 1 august 2011 pronunţată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani şi procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător imobiliar din 8 august 2011, acte depuse la filele 209-213 din vol. II al dosarului.

La data rămânerii definitive a hotărârii recurate s-a dispus comunicarea unui exemplar al acesteia la registrul comerţului de pe lângă Tribunalul Botoşani, în vederea înregistrării, conform art. 13 din Legea nr. 241/2005, art. 7 şi art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990, raportat la art. 6 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

În temeiul art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 75/2001, modificată s-a dispus comunicarea unei copii a dispozitivului sentinţei la D.G.F.P. Botoşani pentru inculpatul A.B.I., la D.G.F.P. Iaşi pentru inculpatul A.R.I. şi la D.G.F.P. Bucureşti pentru inculpatul A.S., în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti, în vederea înscrierii în cazierul fiscal.

A fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 1500 lei cheltuieli judiciare.

S-a reţinut de către instanţa de fond că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani din 19 iulie 2012, s-a dispus punerea în mişcare a acţiuni penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- A.S., pentru săvârşirea infr. prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în faptul că, în calitate de administrator al' SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani, în perioada 04 iulie 2008 - 31 mai 2009, a dispus evidenţierea în contabilitatea societăţii a unui număr de 55 facturi fiscale, în valoare totală de 268.345 lei, reprezentând prestări servicii fictive, achitate cu numerar în baza a 55 chitanţe justificative, având ca furnizor SC R. A.S.C. M. SRL com. Heleşteni, jud. Iaşi, având reprezentarea că nu au la bază operaţiuni reale, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 48.232 lei, din care T.V.A. - 42.845 lei, impozit pe profit - 2.939 lei şi accesorii în sumă de 2.448 lei.

Din valoarea prejudiciului în suma de 48.232 lei, inculpatul A.B.I. a achitat suma de 18.000 lei, cu chitanţele din 20 martie 2012 şi din 07 mai 2012.

- A.B.I., pentru săvârşirea infr. prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în faptul că inculpatul, în calitate de director general adjunct al SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani, la data de 27 iunie 2008, respectiv la data de 30 decembrie 2008, în înţelegere cu inculpatul A.R.I., diriginte de şantier la aceeaşi societate, au încheiat, în mod fictiv, contractul de prestări servicii din 27 iunie 2008 şiactul adiţional din 30 decembrie 2008 la contractul sus-menţionat, în numele SC R. A.S.C. M. SRL com. Heleşteni, jud. Iaşi. Acesta i-a cerut inculpatului A.R.I. să emită, în fals, un nr. de 55 facturi fiscale, reprezentând prestări servicii nereale şi 55 de chitanţe, în sumă totală de 268.345 lei, având reprezentarea faptului că, facturile fiscale şi chitanţele vor fi înregistrate în evidenţa contabilă a SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani, urmărindu-se diminuarea profitului impozabil al firmei cu aceste cheltuieli nereale, cauzându-se un prejudiciu în sumă de 48.232 lei, din care T.V.A. - 42.845 lei, impozit pe profit - 2.939 lei şi accesorii în sumă de 2.448 lei.

- A.R.I., pentru săvârşirea infr. prev. de art. 26 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în faptul că, în calitate de diriginte de şantier la SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani, în înţelegere cu inculpatul A.B.I., au încheiat fictiv contractul de prestări servicii din 27 iunie 2008, respectiv actul adiţional din 30 decembrie 2008 la contractul sus¬menţionat, documente întocmite în numele SC R. A.S.C. M. SRL com. Heleşteni, jud. Iaşi. în perioada 04 iulie 2008-31 mai 2009, la solicitarea inculpatului A.B.I., a emis, în fals, un nr. de 55 facturi fiscale, reprezentând prestări servicii nereale şi 55 de chitanţe, în sumă totală de 268.345 lei, personalizate cu denumirea ultimei societăţi. Inculpatul a cunoscut faptul că facturile fiscale şi chitanţele vor fi înregistrate în evidenţa contabilă a SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani.

S-a reţinut prin rechizitoriu faptul că, Garda Financiară, secţia Botoşani, la data de 21 iulie 2009, a solicitat efectuarea de cercetări faţă de numitul A.S., administrator la SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani, sub aspectul infr. de „evaziune fiscală", faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, în perioada 05 septembrie 2008 -31 mai 2009, a evidenţiat în contabilitatea societăţii un număr de 46 facturi fiscale, în valoare de 188.600 lei, având ca furnizor SC R.G.A.L.L. G. SRL com. Heleşteni, jud. Iaşi, reprezentând prestări servicii şi care nu aveau la bază operaţiunii reale, sustrăgându-se de la plata impozitului pe profit şi T.V.A. în sumă totală de 66.010 lei, din care impozit pe profit pentru anul 2008 = 12.464 lei, impozit pe profit pentru anul 2009 = 17.712 lei, T.V.A. pentru anul 2009 = 14.801 lei şi T.V.A. pentru anul 2009 = 21.033 lei.

În detaliu, din probatoriul administrat la urmărirea penală au rezultat următoarele:

SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani este înmatriculată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Botoşani sub nr. J/07/235/2002, are ca obiect de activitate principal declarat „demontarea (dezasamblarea) maşinilor şi echipamentelor scoase din uz pentru recuperarea materialelor", asociat unic fiind numita A.R.A., iar administrator inculpatul A.S., din data de 15 mai 2003.

Inculpatul A.B.I. a deţinut calitatea de director general adjunct la SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani.

Din evidenţa contractelor individuale de muncă înregistrate pentru angajatorul SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani, furnizată de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Botoşani, a rezultat că inculpatul A.R.I. a fost angajat al acestei societăţi, începând cu data de 21 iulie 2008, în funcţia de diriginte de şantier, cu un salariu lunar de 2.000 lei.

La data de 27 iunie 2008 s-a încheiat contractul de prestări servicii între SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani şi SC R.G.A.L.L.G. SRL Heleşteni - Iaşi, iar la data de 30 decembrie 2008 actul adiţional la contract.

SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani a fost reprezentată de către inculpatul A.B.I., iar SC R.G.A.L.L.G. SRL Heleşteni - Iaşi de către inculpatul A.R.I., care a semnat în fals contractul de prestări servicii şi actul adiţional la rubrica „prestator", în numele administratorului G.O.A.

Inculpatul A.B.I. a confirmat că a semnat la rubrica „beneficiar" contractul şi actul adiţional din 30 decembrie 2008 la contractul de prestări servicii din 27 iunie 2008.

Martora M.A.P., în calitate de angajată la SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani, a declarat că nu a redactat acest document, întrucât în perioada respectivă de această activitate se ocupau inculpatul A.B.I. şi avocatul firmei d-nul Damian Marius, dar numărul de înregistrare al contractului a fost atribuit de ea din registrul de intrări-ieşiri al firmei. Actul adiţional la contract nu a mai fost înregistrat, în registrul de corespondenţă, întrucât, de regulă, se înregistrau numai contractele-cadru, astfel că actele adiţionale nu primeau numere de înregistrare distincte.

Numărul de fax X, înscris în partea de sus a, actului adiţional din 30 decembrie 2008 la contractul de prestări servicii din 27 iunie 2008, aparţine punctului de lucru al SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani, din localitatea Săvineşti, jud. Neamţ. Impresiunea ştampilei rotunde aplicată la rubrica „Beneficiar" de pe actul adiţional nu aparţine ştampilei folosite în mod curent la sediul firmei. în acea perioadă A.B.I., cât şi A.S. deţineau ştampile rotunde aparţinând SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani.

Inculpatul A.R.I. a precizat că, în perioada 2008-2009, în timp ce deţinea funcţia de diriginte de şantier la punctul de lucru al SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani, din oraşul Săvineşti, jud. Neamţ, a semnat, prin imitarea semnăturii administratorului G.O.A., la rubrica „furnizor", respectiv „casier", facturile şi respectiv chitanţele, pe care le-a întocmit în numele SC R.G.A.L.L.G. SRL Heleşteni, jud. Iaşi, având ca beneficiar SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani şi pe care le-a pus la dispoziţia inculpatului A.B.I., deşi nu avea nicio calitate la societatea emitentă.

Practic, SC R.G.A.L.L.G. SRL Heleşteni, jud. Iaşi, nu a efectuat niciun fel de activităţi de prestări servicii pentru SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani, iar facturile şi chitanţele întocmite în fals au atestat o situaţie nereală, fiind înregistrate în evidenţa contabilă a ultimei societăţi, pentru a deduce ilegal T.V.A. şi a diminua profitul impozabil al societăţii cu aceste cheltuieli nereale.

Inculpatul A.R.I. a mai declarat că, nu a încasat nicio sumă de bani de la SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani, din casieria acestei societăţi sau de la învinuitul A.B.I. ori alte persoane, pentru facturile şi chitanţele emise în fals.

Inculpatul a mai relatat că, în perioada respectivă, nu a fost niciodată la sediul SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani, iar facturile şi chitanţele în litigiu le expedia de la punctul de lucru din Săvineşti la sediul firmei din Botoşani, printr-o firmă de curierat rapid.

Inculpatul A.R.I. a susţinut că i-au fost expediate prin poştă Contractul de prestări servicii din 27 iunie 2008 şi actul adiţional din 30 decembrie 2008 la acest contract, la adresa de domiciliu sau la punctul de lucru din Săvineşti, pentru a fi semnate şi ştampilate, din partea prestatorului SC R.G.A.L.L.G. SRL Heleşteni, jud. Iaşi, fiind anunţat telefonic prealabil, de către inculpatul A.B.I. că va primi aceste documente.

După ce a semnat la rubrica „prestator" cele două înscrisuri, întocmite în două exemplare originale, inculpatul A.R.I. le-a expediat prin poştă la sediul SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani, cu precizarea că aceste documente nu erau semnate de către beneficiarul SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani.

Inculpatul A.R.I. a achiziţionat de la S.C.M. N.R. mun. Roman, jud. Neamţ, în baza facturilor din 16 aprilie 2007 şi din 26 februarie 2007, în numele SC R.G.A.L.L.G. SRL Heleşteni, jud. Iaşi, imprimate cu regim special personalizate, respectiv 8 blocuri facturiere şi 8 blocuri chitanţiere, între care se regăsesc şi imprimatele cu regim special (facturi şi chitanţe) în litigiu. Inculpatul a semnat cu numele „G.", cele două facturi de cumpărare a acestor imprimate cu regim special.

Din conţinutul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 01 iunie 2011 rezultă că semnăturile de la rubricile : „Semnăturile" şi „Semnătura de primire" de pe facturile fiscale din 26 februarie 2007 şi din 16 aprilie 2007, având ca furnizor N.S.C.M. mun. Roman, jud. Neamţ şi cumpărător SC R.G.A.L.L.G. SRL Heleşteni - Iaşi, au fost executate de inculpatul A.R.I.

Facturile şi chitanţele în litigiu au fost emise în numele SC R.G.A.L.L.G. SRL IAŞI săptămânal, suma de plată din fiecare factură fiind achitată pe baza unei chitanţe justificative, într-o sumă fixă de 4.879 lei/chitanţă, fiind datată cu ziua indicată pe factură.

Valoarea totală a facturilor emise de către SC R. A.S.C. M. SRL com. Heleşteni, jud. Iaşi se ridică la suma totală de 268.345 lei (conform plăţilor înregistrate în registru de casă), din care taxă pe valoarea adăugată în sumă de 42.845 lei pentru care D.G.F.P. Botoşani - A.I.F. S.I.F. nu a acordat drept de deducere, întrucât au fost încălcate prev. art. 145 alin. (1), raportat la art. 1341 alin. 4 din Legea nr. 571/2003, deoarece prestările serviciu au fost decontate pe bază de factură fiscală, fără a fi însoţite de situaţii de lucrări, ce să justifice prestările care fac obiectul contractului din 27 iunie 2008.

În timpul inspecţiei fiscale, prin referatul din 14 septembrie 2009, s-a solicitat D.G.F.P. a Judeţului Iaşi - A.I.F. efectuarea unui control încrucişat în vederea verificării documentelor deţinute de SC R. A.S.C. M. SRL com. Heleşteni, jud. Iaşi în corelaţie cu documentele deţinute de SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani.

Prin adresa din 30 septembrie 2009 A.I.F. Iaşi a comunicat faptul că SC R. A.S.C. M. SRL com. Heleşteni, jud. Iaşi este radiată de la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Iaşi, fiind în imposibilitatea de a efectua controlul încrucişat şi de a verifica modul de înregistrare, de plată şi declarare (declaraţiile 300 şi 394) a T.V.A. aferente.

La data când s-a încheiat contractul de prestări servicii din 27 iunie 2008, respectiv actul adiţional din 30 decembrie 2008, societatea era radiată, dizolvarea societăţii fiind înregistrată în evidenţa O.R.C., la data de 14 decembrie 2007.

Prin sentinţa civilă nr. 3315/com din 02 noiembrie 2007, Tribunalul Iaşi, secţia comercială şi contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de O.N.R.C. Bucureşti şi a dispus dizolvarea SC R. A.S.C. M. SRL com. Heleşteni, jud. Iaşi, în temeiul art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, hotărârea fiind publicată în M.O Partea a IV-a, nr. 134 din 10 ianuarie 2008 (fila 188, vol. II).

Prin adresa din 14 octombrie 2010 I.T.M. Iaşi a comunicat faptul că SC R. A.S.C. M. SRL com. Heleşteni, jud. Iaşi nu figurează în evidenţele acestei instituţii.

în timpul urmăririi penale, martora M.A.P. a declarat faptul că, din luna septembrie 2007, a lucrat la SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani, în funcţia de asistent director, desfăşurându-şi activitatea numai la sediul societăţii, situat în mun. Botoşani, jud. Botoşani.

În baza atribuţiunilor de serviciu, sus-numita s-a ocupat şi de primirea înregistrarea şi repartizarea corespondenţei care venea zilnic la sediul firmei. în referire la facturile emise de SC R.G.A.L.L.G. SRL Heleşteni, jud. Iaşi către SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani, martora M.A.P. a precizat că fiecare din aceste documente le-a înregistrat în registrul de intrări - ieşiri corespondenţă al societăţii, în momentul în care a ajuns la sediul firmei din mun. Botoşani, atribuindu-i un număr de ordine şi o dată, menţiuni pe care le-a făcut pe flecare factură din cele descrise mai sus.

Analizându-se modul de atribuire al numerelor de înregistrare din registrul de intrări corespondenţă al SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani, s-a constatat că, pentru majoritatea facturilor, plata din casieria societăţii s-a făcut anticipat, fără să existe obligaţia de plată, ceea ce conduce la concluzia că aceste documente au fost datate retroactiv şi înregistrate în registrul de casă al societăţii de mai sus, în funcţie de sumele de bani aflate în casieria firmei.

De asemenea, martora M.A.P. a declarat că facturile în litigiu au fost prezentate zilnic, în funcţie de data sosirii lor, inculpatul A.S., care, în calitate de administrator al SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani şi care se afla tot timpul la sediul firmei, dispunea în legătură cu persoana căreia îi vor fi repartizate aceste înscrisuri şi avea cunoştinţă în permanenţă despre documentele furnizate de SC R.G.A.L.L.G. SRL Heleşteni, jud. Iaşi şi despre plăţile efectuate din casieria societăţii către această firmă, plăţi care erau aprobate de sus-numit.

Martora M.A.P. a susţinut că facturile în litigiu au ajuns la sediul firmei în două moduri:

- în plicuri aduse personal de către inculpatul A.R.I., angajatul firmei şi diriginte de şantier la punctul de lucru din Săvineşti, împreună cu alte deconturi justificative (ordine de deplasare, facturi emise de către alţi prestatori de servicii şi situaţiile de lucrări aferente, acte adiţionale la contracte, inclusiv cu SC R.V.G.W. SRL Săvineşti);

- în plicuri aduse de către firme de curierat rapid, respectiv SC C. SRL şi C.N. P.R., prin curieri sau factori poştali, care veneau la sediul firmei şi predau corespondenţa.

Sus-numita a mai precizat că nu a primit niciodată, prin corespondenţă, chitanţe în original şi situaţii de lucrări, care să aibă ca emitentă SC R.G.A.L.L.G. SRL Heleşteni, jud. Iaşi. De asemenea, nu a primit facturi sau chitanţe cu antetul prestatorului de mai sus, de la vreo persoană, care să vină direct la sediul firmei din Botoşani pentru a i le preda şi pentru a-i solicita plata sumelor de bani înscrise în aceste documente, iar facturile, având ca emitentă SC R. A.S.C. M. SRL Heleşteni - Iaşi, pe care le-a primit şi înregistrat la sediul firmei din Botoşani, le-a predat casierei Trufin Crina, pentru a urmări e plata acestui furnizor.

La SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani exista o situaţie zilnică, stocată într-un fişier electronic, în calculatorul firmei, cu plăţile scadente către furnizori şi încasările de la clienţi. în cursul anului 2009 numita M.A.P. a preluat şi gestionat acest fişier, ocazie cu care a constatat că SC R.G.A.L.L.G. SRL Heleşteni, jud. Iaşi nu figura printre furnizorii respectivi.

Martora A.G. a declarat faptul că a lucrat, din luna octombrie 2007, în funcţia de contabil principal, la SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani şi conducea evidenţa contabilă a societăţi iar toate documentele de evidenţă primară din luna în curs erau contabilizate în intervalul 1-25 a lunii următoare, motivat de numărul mare de înscrisuri şi de faptul că la acel moment nu existau toate înscrisurile necesare (filele 216-218, vol. I).

În legătură cu facturile emise de către SC R.G.A.L.L.G. SRL Heleşteni, jud. Iaşi, martora A.G. a observat, în momentul înregistrării în contabilitate, că aceste prestări de servicii sunt în sumă fixă, fără situaţii de lucrări care să justifice suma înscrisă în fiecare factură întocmită de acest prestator. A adus la cunoştinţă acest lucru inculpatului A.S., care însă, a dispus înregistrarea în contabilitate, ca atare, a acestor facturi, spunându-i că nu deţine asemenea situaţii de lucrări.

Fiecare factură avea valoarea fixă de 4.879 lei, valoare care se regăsea în chitanţa aferentă emisă de acelaşi prestator. Facturile în litigiu le-a primit spre contabilizare de la casiera T.C.

Martora T.C. a declarat faptul că, din luna octombrie 2007 a lucrat în funcţia de casieră la SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani, având printre atribuţiunile de serviciu şi efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi cu numerar din casieria societăţii (filele 219-220, vol. I).

În perioada 05 septembrie 2008-31 mai 2009 a evidenţiat în registrele de casă zilnice plăţile cu numerar efectuate către SC R.G.A.L.L.G. SRL Heleşteni, jud. Iaşi, semnând aceste registre la rubrica „casier".

Aproximativ 20% din chitanţele în litigiu, în original, i-au fost predate de către inculpatul A.B.I., pentru a-i justifica avansurile de numerar luate spre decontare anterior, din casieria societăţii. O parte din chitanţe i-au parvenit prin corespondenţă de la punctul de lucru al societăţii, din Săvineşti - Piatra Neamţ, unde inculpatul A.R.I. era diriginte de şantier, iar diferenţa de chitanţe i-au fost aduse de către un delegat al SC R.G.A.L.L.G. SRL Heleşteni Iaşi, al cărui nume nu-l cunoaşte, la sediul SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani.

Martora nu a putut indica cărei persoane i-a predat sumele de bani înscrise în chitanţele având ca emitent SC R.G.A.L.L.G. SRL Heleşteni, jud. Iaşi, dar a arătat că inculpatul A.R.I. nu a ridicat niciodată din casieria SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani sume de bani în numele SC RUL-G.A.L.L. GRUP S.R.L. şi nici alţi angajaţi de la Săvineşti sau administratorul A.S.

Martora Trufin Crina a mai relatat că inculpatul A.B.I. a făcut plăţi cu numerar către SC R.G.A.L.L.G. SRL Heleşteni - Iaşi, din banii lui personali, ulterior i-a prezentat chitanţele în original emise de către ultima societate, în baza cărora sus-numita îi restituia din casieria SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani sumele de bani înscrise în aceste documente, pe care le justifica cu respectivele chitanţe, ce erau înregistrate în registrul de casă din ziua plăţii.

Din conţinutul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 04 octombrie 2010 a rezultat că scrisul de mână de pe facturile, având ca furnizor SC R.G.A.L.L.G. SRL Iaşi şi cumpărător SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani, a fost executat de către inculpatul A.R.I.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 04 octombrie 2010 s-a stabilit că scrisul de mână de pe chitanţele, emise de SC R.G.A.L.L.G. SRL Iaşi către SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani, a fost executat de inculpatul A.R.I.

De asemenea, s-a constatat că semnăturile de pe facturile fiscale descrise mai sus de la rubricile, „Semnăturile" şi „Semnătura de primire" au fost executate de inculpatul A.R.I.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 26 noiembrie 2010 s-a stabilit că semnăturile de la rubrica : „Semnătura şi ştampila furnizorului" de pe facturile fiscale, având ca furnizor SC R.G.A.L.L.G. SRL Iaşi şi cumpărător SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani, au fost executate de către inculpatul A.R.I.

Semnăturile de la rubrica : „Casier" de pe chitanţele, emise de SC R.G.A.L.L.G. SRL Iaşi către SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani, au fost executate de inculpatul A.R.I.

Semnăturile de la rubrica : „Prestator" de pe fiecare pagină a contractului de prestări servicii din 27 iunie 2008 şi de pe actul adiţional din 30 decembrie 2008 la contractul de prestări servicii din 27 iunie 2008, încheiate între SC R.G.A.L.L.G. SRL Iaşi şi SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani au fost executate de inculpatul A.R.I.

Deşi inculpaţii A.S. şi A.B.I. au invocat în apărare faptul că, la baza achitării prestărilor de servicii „efectuate" de către SC R. A.S.C. M. SRL com. Heleşteni, jud. Iaşi au stat contractul de prestări servicii din 27 iunie 2008 şi actul adiţional nr. 1 din 30 decembrie 2008 la acest contract, din cercetările efectuate a rezultat fictivitatea acestor înscrisuri. învinuiţii nu au putut preciza cine a reprezentat SC R. A.S.C. M. SRL com. Heleşteni, jud. Iaşi în relaţia comercială derulată cu SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani, cui anume au făcut plăţile în numerar din casieria societăţii, ce prestări de servicii s-au efectuat şi în ce situaţii de lucrări sau procese verbale de recepţie a lucrărilor s-au concretizat acestea.

Din examinarea registrelor de casă zilnice din perioada 04 iulie 2008-31 mai 2009, puse la dispoziţie de către SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani, a rezultat că plata cea mai consistentă din cursul unei zile era făcută către SC R. A.S.C. M. SRL com. Heleşteni, jud. Iaşi, în cuantum constant de 4.879 lei, celelalte operaţiuni de casă, la capitolul „plăţi", fiind în sume modice. Practic, în perioada 04 iulie 2008-31 mai 2009, SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani a efectuat plăţi cu numerar, prin casieria societăţii, numai către prestatorul de servicii SC R. A.S.C. M. SRL com. Heleşteni, jud. Iaşi, evitând circuitul bancar, respectiv plata prestărilor de servicii prin viramente bancare (ordine de plată, bilete la ordin, file C.E.C.).

Acest lucru a fost posibil şi din cauza faptului că SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani figura cu solduri de casă zilnice care acopereau plata unei chitanţe către SC R. A.S.C. M. SRL com. Heleşteni, jud. Iaşi, în sumă de 4.879 lei. Au fost evidenţiate registre de casă zilnice în care s-a consemnat o singură operaţiune de plată, respectiv către SC R. A.S.C. M. SRL com. Heleşteni, jud. Iaşi (ex. registru de casă din data de 19 iulie 2008, fila 283, vol. I).

Documentele justificative menţionate în aceste registre de casă zilnice sunt chitanţele în original, având ca emitent SC R. A.S.C. M. SRL com. Heleşteni, jud. Iaşi. Nu au fost identificate dispoziţii de plată către acest prestator de servicii. în perioada în litigiu SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani a efectuat foarte puţine operaţiuni de încasări şi plăţi prin casieria societăţii, majoritatea tranzacţiilor cu partenerii săi furnizori şi clienţi, având loc prin contul bancar deschis la B.R.D. S.A. - Sucursala Botoşani.

Din documentele furnizate de către D.G.F.P. a Judeţului Botoşani - A.I.F. - S.I.F. 2, prin adresa din 03 august 2011, rezultă că SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani a solicitat, prin decontul de T.V.A. din 24 iulie 2009, rambursare de T.V.A. în sumă de 433.547 lei, care include şi T.V.A. în sumă de 42.845 lei, din facturile întocmite de către prestatorul de servicii SC R.G.A.L.L.G. SRL Heleşteni, jud. Iaşi.

Pentru stabilirea prejudiciului cauzat de către SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani, prin înregistrarea facturilor fiscale emise în fals în numele SC R. A.S.C. M. SRL com. Heleşteni, jud. Iaşi, au fost solicitate relaţii de la D.G.F.P. Botoşani, comunicându-ne prin adresa din 02 februarie 2012, că valoarea prejudiciului cauzat se ridică la suma de 48.232 lei, din care T.V.A. - 42.845 lei, impozit pe profit - 2.939 lei şi accesorii în sumă de 2.448 lei.

Din valoarea prejudiciului în suma de 48.232 lei, inculpatul A.B.I. a achitat suma de 18.000 lei, cu chitanţele din 20 martie 2012 şi din 07 mai 2012.

La termenul din 21 martie 2013, inculpaţii au făcut dovada faptului că întreg prejudiciul a fost achitat.

Vinovăţia inculpaţilor a fost reţinută în conformitate cu următoarele probe:

- plângere formulată de către Garda Financiară, secţia Botoşani şi notă de constatare filele 21-27, vol. I;

- adresă privind evaluarea prejudiciului, filele 371-379, vol. I;

- chitanţe de plată parţială a prejudiciului, filele 369-370, vol. I;

- declaraţiile învinuiţilor, filele 166-171, 174-178, 182-186, 189-193, 200-204, 206-210, 390-392, vol. I;

- declaraţii martor, filele 213-220, vol. I;

- contract prestări servicii şi act adiţional al contractului, filele 27- 29, vol. I;

- facturi fiscale în original, filele 30-84, 227-228, vol. I;

- chitanţe în original, filele 85-139, vol. I;

- Notă de control Garda Financiară, secţia Iaşi, filele 140-151, vol. I;

- evidenţă contabilă ridicată de la SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani, filele 152-165, vol. I;

- documente ridicate/depuse de SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani, filele 333-368, vol. I;

- proces verbal prelevare probe de scris, fila 211, vol. I;

- raport de constatare tehnico-ştiinţifică grafică, filele 222-226, 233-241, 247-255, 256-271,273-276, vol.I;

- document originale pentru probă de semnătură G.O.A., filele 277-280, vol. I;

- registru de casă, filele 281-332, vol. I;

- notă de probă, ord. de respingere administrare probe, filele 381-389, vol. I;

- delegaţie apărător ales, filele 172,195, vol. I;

- fişa de cazier, filele173, 187, 189,199, 205, vol. I;

- procedură de citare, filele 396-411, vol. I;

- proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, filele 393-395, vol. I;

- adresă S.C.M. N. Piatra Neamţ, filele 129,135, 140, 141,143-153, vol. II;

- adresă S.P.C. Târgu Frumos, filele 154-167, vol. II;

- date comunicate de către O.R.C. Iaşi, filele 168-205, vol. II;

- măsuri asigurătorii, filele 208-332, vol. II;

- referat de terminare a urmăririi penale, filele 1-12, vol. I.

Prin Ordonanţa nr. 135/P/2011 din data de 01 august 2011 Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani a dispus instituirea sechestrului asigurător ipotecar, asupra bunurilor imobile, aparţinând învinuitului A.S., după cum urmează:

- casa de vacanţă, cu suprafaţă construită la sol de 112,00 mp şi parcelă de teren arabil în suprafaţă de 7.100 mp, situate în extravilanul com. Vlădeni, jud. Botoşani, dobândite de către învinuitul A.S., în baza contractului de vânzare -cumpărare autentificat din 27 noiembrie 2002-B.N.P., „E.R.”, Botoşani, a contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 11 aprilie 2003-B.N.P., „R.A.”, Botoşani, autorizaţie de construcţie din 29 decembrie 2003, în valoare totală de 80.130 lei;

- parcelă de teren arabil în suprafaţă de 8.900 mp, situată în extravilanul satului Brehuieşti, com. Vlădeni, jud. Botoşani, dobândită de către învinuitul A.S., în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 04 ianuarie 2006 de către B.N.P., „R.A.”, Botoşani, la preţul de 500 lei;

- parcelă de teren arabil în suprafaţă de 5.200 mp, situată în extravilanul satului Brehuieşti, com. Vlădeni, jud. Botoşani, dobândită de către învinuitul A.S., în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 25 noiembrie 2006 de către B.N.P., „R.A.”, Botoşani, la preţul de 1.200 lei;

- parcelă de teren cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 20.000 mp, situată în extravilanul com. Corni, jud. Botoşani, dobândită de către învinuitul A.S., în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 31 octombrie 2005 de către B.N.P. „R.A.", Botoşani, la preţul de 2.000 lei;

Prin probele administrate s-a stabilit că SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani a încheiat cu SC R. A.S.C. M. SRL com. Heleşteni, jud. Iaşi, în fals, contractul de prestări servicii din 27 iunie 2008, respectiv actul adiţional din 30 decembrie 2008.

Din examinarea actului adiţional din 30 decembrie 2008 la contractul de prestări servicii din 27 iunie 2008 în original, conţinând o filă (o pagină tipărită) a reieşit că, la data de 17 iunie 2009, orele 1346, acest document a fost expediat către nr. de fax X, ce aparţine punctului de lucru al SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani, din oraşul Săvineşti, jud. Neamţ, ceea ce conduce la concluzia că acest înscris a fost întocmit retroactiv, în condiţiile în care actul adiţional are nr. 1, este datat 30 decembrie 2008 şi poartă impresiunile originale ale unor semnături indescifrabile şi ale ştampilelor rotunde ale părţilor contractante.

Din cercetările efectuate a reieşit că acest fax funcţiona normal, data şi ora setate pentru acest aparat corespunzând cu cele imprimate pe suportul de hârtie la primirea faxurilor la destinatar.

Prin acest act adiţional se prelungea durata de valabilitate a contractului până la data de 31 mai 2009, în condiţiile în care acest document a fost semnat de părţi la data de 17 iunie 2009 sau ulterior acestei date, când respectivul contract îşi încetase practic aplicabilitatea începând cu data de 01 iunie 2009.

Instanţa s-a învestit cu soluţionarea cauzei şi a dispus citarea inculpaţilor cât şi a părţilor civile şi responsabile civilmente, amânându-se cauza succesiv la cererea inculpaţilor pentru lipsă de apărare, aceştia fiind audiaţi la termenele din 20 decembrie 2012 şi respectiv 15 ianuarie 2013, când au arătat că recunosc şi regretă săvârşirea infracţiunilor pentru care sunt trimişi în judecată, că solicită ca judecarea cauzei să fie efectuată conform art. 3201 C. proc. pen., infracţiunile fiind corect descrise în rechizitoriu, sens în care şi-au menţinut declaraţiile de la urmărirea penală, arătând că sunt de acord să despăgubească partea civilă cu suma pretinsă, pe care de altfel au achitat-o.

în consecinţă, în cadrul situaţiei de fapt, instanţa a reţinut că, într-adevăr, este real şi exact faptul că, cei trei inculpaţi, în calităţile pe care le-au avut faţă de partea responsabilă civilmente, sunt cei care au săvârşit infracţiunile pentru care sunt cercetaţi, încheind în mod fictiv contractul de prestări servicii şi actele adiţionale cu societatea din judeţul Iaşi, în baza cărora au emis facturi şi chitanţe false, care au fost înregistrate în evidenţa contabilă a părţii responsabile civilmente, prin care s-a urmărit diminuarea profitului impozabil al firmei, cauzându-se prejudiciul care a fost recuperat.

Prin concluzii, în raport cu situaţia prejudiciului şi cu achitarea acestuia, s-a solicitat ca instanţa să reţină la individualizarea judecătorească a pedepselor, prevederile art. 10 din Legea nr. 241/2005, cu privire la existenţa unei cauze de reducere a pedepselor similară cu art. 320¹ C. proc. pen.

Potrivit acestui text de lege „în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.

Dispoziţiile prevăzute mai sus nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile arătate."

Instanţa a respins cererile formulate în sensul celor de mai sus, întrucât dovada achitării integrale a prejudiciului s-a făcut la termenul când au avut loc dezbaterile, 12 martie 2013, iar potrivit prevederilor legale de mai sus, prejudiciul trebuia achitat până la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, care era 13 noiembrie 2012.

Pe fondul cauzei, faţă de situaţia de fapt dedusă judecăţii, faţă de infracţiunile pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, instanţa a apreciat că aceste infracţiuni sunt dovedite, * sunt săvârşite de cei trei inculpaţi şi sunt prevăzute de legea penală, aşa încât, având în vedere şi faptul că cererile lor privind judecarea conform procedurii cuprinse în art. 320¹ C. proc. pen. au fost admise, instanţa a reţinut vinovăţia celor trei inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute prin rechizitoriu şi în baza probelor administrate la urmărirea penală.

La individualizarea judecătorească a pedepselor ce au fost aplicate fiecărui inculpat, instanţa a avut în vedere, pe lângă criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., situaţia personală a fiecărui inculpat, lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală corectă, apreciindu-se că pentru condamnarea şi reeducarea lor este suficientă aplicarea unor pedepse principale şi accesorii, ale căror rezultante reieşite din concursul de infracţiuni să fie suspendate condiţionat conform art. 81 şi urm. C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen.

În temeiul art. 14 raportat la art. 348 tezele ultime C. proc. pen., instanţa a dispus anularea facturilor şi chitanţelor false depuse la dosarul cauzei, cu constatarea că prejudiciul cauzat părţii civile a fost recuperat integral.

Întrucât în timpul urmăririi penale, s-au luat măsuri asigurătorii în cauză, dat fiind faptul că prejudiciul este integral recuperat, s-a dispus ridicarea acestor măsuri, urmând ca la rămânerea definitivă a hotărârii, să se comunice câte un exemplar, al acesteia la Registrul Comerţului şi la D.G.F.P. Botoşani, Iaşi şi Bucureşti, pentru luarea în evidenţă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii A.S. şi A.B.I. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru considerentele susţinute oral de apărătorul ales şi consemnate în încheierea din 06 noiembrie 2013. Acestea vizează în esenţă faptul că încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpaţi nu este corectă şi că infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată respectiv uz de fals sunt absorbite în infracţiunea complexă de evaziune fiscală având în vedere considerentele Deciziei nr. 4/2008 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secţiile unite.

S-a arătat în motivarea apelurilor că prejudiciul produs ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală este de 2939 lei şi reprezintă impozit pe profit de la care societatea s-ar fi sustras prin înregistrarea unor documente în contabilitate care atestă cheltuieli fictive şi că, deşi s-a solicitat rambursarea T.V.A., cererea a fost respinsă de organele fiscale aşa încât bugetul de stat nu a fost prejudiciat cu suma de 42.845 lei reprezentând T.V.A.

În subsidiar s-a solicitat încetarea procesului penal, în speţă fiind aplicabile disp. art. 741 C. pen.

Prin Decizia penală nr. 147 din 20 noiembrie 2013 Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de inculpaţii A.S. şi A.B.I. împotriva sentinţei penale nr. 59 din 18 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Botoşani în Dosar nr. 4626/40/2012 şi a extins efectele asupra inculpatului intimat A.R.I.

A desfiinţat în parte sentinţa apelată şi în rejudecare:

A înlăturat dispoziţiile privind condamnarea inculpaţilor A.S. şi A.B.I. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 42 C. pen. şi a inculpatului A.R.I. pentru săvârşirea unei complicităţi la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. rap. la de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 42 C. pen. precum şi disp. art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen. pentru toţi inculpaţii.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. i) C. proc. pen., cu aplicarea art. 741 şi art. 13 C. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A.S. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen. şi în baza art. ⁷⁴¹ alin. (2) teza a II-a rap. la art. 91 lit. c) C. pen. şi a aplicat inculpatului amenda administrativă de 1.000 lei.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. i) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74¹ şi art. 13 C. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A.B.I. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen. şi în baza art. 741 alin. (2) teza a Il-a rap. la art. 91 lit. c) C. pen. şi a aplicat inculpatului amenda administrativă de 1.000 lei.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. i) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 * şi art. 13 C. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A.R.I. pentru săvârşirea unei complicităţi la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen. şi în baza art. 741 alin. (2) teza a II-a rap. la art. 91 lit. c) C. pen. şi, a aplicat inculpatului amenda administrativă de 1.000 lei.

A condamnat inculpatul A.S. pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. la pedeapsa de 2.000 lei amendă (în loc de 1 an închisoare).

În temeiul art. 81 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 1 an prev. de art. 82 alin. (2) C. pen. şi atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

A condamnat inculpatul A.B.I. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. la pedeapsa de 2.000 lei amendă (în loc de 1 an închisoare).

În temeiul art. 81 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 1 an prev. de art. 82 alin. (2) C. pen. şi a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

A condamnat inculpatul A.R.I. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. la pedeapsa de 2.000 lei amendă (în loc de 1 an închisoare).

În temeiul art. 81 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 1 an prev. de art. 82 alin. (2) C. pen. şi a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia, inclusiv suma de 150 lei reprezentând onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii apelanţi şi suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul intimat.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, atât prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu, Curtea a reţinut aceeaşi situaţie de fapt prezentată pe larg în considerentele sentinţei apelate asupra căreia nu a apreciat necesar a se reveni în condiţiile în care inculpaţii au recunoscut faptele, beneficiind de prevederile art. 320¹ C. proc. pen. şi nu au formulat obiecţiuni sub acest aspect, criticile vizând încadrarea juridică, cuantumul prejudiciului şi aplicarea legii penale mai favorabile.

În esenţă, s-a apreciat că situaţia de fapt şi încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpaţi este corectă.

În ceea ce priveşte solicitarea de schimbare a încadrării juridice în sensul de a se reţine în sarcina inculpaţilor doar săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. întrucât infracţiunile prev. de art. 290 C. pen., respectiv 291 C. pen. sunt absorbite în infracţiunea complexă de evaziune fiscală, s-a făcut trimitere la Decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2008 pronunţată în R.I.L.de Înaltei Curții de Casație și Justiție, secţiile unite care a statuat că, fapta de omisiune, în tot sau în parte, ori evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale ale operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive constituie infracţiunea complexă de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 (fost art. 11 lit. c), fost art. 13 din Legea nr. 87/1994), nefîind incidente dispoziţiile art. 43 (fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr. 82/1991 - Legea contabilităţii, raportat la art. 289 C. pen., aceste activităţi fiind cuprinse în conţinutul constitutiv al laturii obiective a infracţiunii de evaziune fiscală.

S-a constatat că soluţia pronunţată a vizat însă strict infracţiunile analizate aşa încât a apreciat că nu se aplică în speţa de faţă în condiţiile în care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi pentru alte infracţiuni. Nu se poate aprecia că din considerentele deciziei rezultă că s-au avut în vedere toate infracţiunile de fals fiind analizată expres infracţiunea prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991.

Referitor la susţinerea apărătorului inculpaţilor, în sensul că nu poate fi reţinută în sarcina acestora infracţiunea de evaziune fiscală întrucât T.V.A. nu a fost restituită, s-au reţinut următoarele:

Potrivit art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, constituie infracţiune de evaziune fiscală „evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive."

Infracţiunea de evaziune fiscală este o infracţiune comisă cu intenţie urmărindu-se în orice modalitate neplata taxelor declarate bugetului de stat.

În cauză, în mod deliberat au fost înregistrate în contabilitatea SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani facturile fiscale false în scopul sustragerii de la plata T.V.A. şi a impozitului fapt ce rezultă din documentaţia întocmită de organele de control fiscal aflată în dosarul de urmărire penală atât în speţa de faţă cât şi în dosarul având ca obiect acordarea dreptului de deducere a T.V.A. Chiar dacă T.V.A. în sumă de 42.845 lei nu a fost restituită urmare a solicitării SC R. A.S.C. M. SRL Botoşani pe considerentul că facturile nu au fost însoţite de situaţia de lucrări care să justifice prestările care fac obiectul contractului din 27 iunie 2008 nu se poate reţine că prejudiciul constând în suma indicată nu există. în condiţiile în care s-a dovedit fictivitatea operaţiunilor înregistrate în contabilitate, necontestată dealtfel de inculpaţi este evident că nu pot fi diminuate taxele şi impozitele stabilite de organele fiscale.

De asemenea, s-a apreciat că nu poate fi reţinută nici apărarea potrivit căreia, dacă societatea înregistra pierderi, aspect real de altfel în condiţiile în care a fost confirmat de probatoriul administrat în cauză, impozitul pe venit nu putea fi influenţat, pentru aceleaşi considerente enunţate mai sus şi care vizează fictivitatea operaţiunilor efectuate de inculpaţi. împrejurarea că menţiunile de pe facturi au fost întocmite în fals, aspect confirmat de raportul de constatare tehnico-ştiinţifică se constituie într-un argument pentru înlăturarea apărării inculpaţilor în sensul că nu au avut drept scop diminuarea contribuţiilor datorate bugetului de stat.

Drept urmare, Curtea a apreciat că nu se impune achitarea inculpaţilor în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., fapta lor întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală.

De altfel cei trei inculpaţi au recunoscut în totalitate săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată şi au recuperat integral prejudiciul cauzat bugetului de stat.

În ce priveşte incidenţa art. 10 din Legea nr. 241/2005 prima instanţă a apreciat corect că textul menţionat nu are aplicabilitate în speţă, prejudiciul fiind achitat la data de 12 martie 2013, termen la care au avut loc dezbaterile şi nu până la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită.

Instanţa de control judiciar a constatat însă că, prejudiciul fiind achitat până la pronunţarea sentinţei se impune aplicarea art. 741 C. pen.

Potrivit art. 741 C. pen. „în cazul săvârşirii infracţiunilor de (...) ori a unor infracţiuni economice prevăzute în legi speciale, prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau judecăţii, până la soluţionarea cauzei în primă instanţă, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege se reduc la jumătate (alin. (1)), iar dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă (...)".

Aşa fiind, textul menţionat nu condiţionează achitarea prejudiciului cauzat de către inculpat până la primul termen de judecată aşa cum stabilesc disp. art. 10 din Legea nr. 241/2005 ci până la soluţionarea cauzei în primă instanţă.

Deşi art. 741 C. pen. a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 573/2011 a Curţii Constituţionale, el poate fi interpretat şi aplicat în situaţia în care este incident ca o lege penală mai favorabilă inculpatului. Acest articol a intrat în vigoare odată cu Legea nr. 202/2010, fiind declarat neconstituţional la 3 mai 2011 iar faptele carte fac obiectul cauzei au fost săvârşite în intervalul 04 iulie 2008 - 31 mai 2009. în aceste condiţii, conform art. 147 din Constituţia României, dispoziţiile sale mai favorabile pot fi aplicate conform art. 18 C. pen. Cum textul art. 741 C. pen. prevede aplicarea unei sancţiuni administrative, acesta echivalează cu schimbarea răspunderii penale cu o răspundere administrativă.

Având în vedere că în cauză au declarat apel doar doi dintre inculpaţi şi că de dispoziţiile legale menţionate beneficiază toţi inculpaţii, s-a apreciat că se impune aplicarea art. 385⁷ C. proc. pen. şi în consecinţă extinderea efectelor asupra inculpaţilor intimaţi.

În ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. reţinută în sarcina inculpaţilor A.S. şi A.B.I., respectiv uz de fals prev. de art. 291 C. pen. (reţinută în sarcina inculpatului A.S.), având în vedere că s-a dovedit existenţa acestora, necontestată de inculpaţi, s-a apreciat că, în mod corect s-a dispus condamnarea.

Având în vedere însă că inculpaţii sunt la primul conflict cu legea penală, au avut o atitudine procesuală corectă pe parcursul întregului proces şi au recuperat prejudiciul, Curtea a apreciat că, aplicarea unor pedepse cu amenda este suficientă pentru a răspunde cerinţelor de sancţionare, corecţie şi reeducare prev. de art. 52 C. pen.

Având în vedere că prima instanţă a aplicat disp. art. 81 şi următoarele C. pen., Curtea a apreciat că, faţă de disp. art. 385⁸ C. proc. pen. se impune menţinerea modalităţii de executare.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs inculpaţii A.S. şi A.B.I.

Recurenţii inculpaţi A.S. şi A.B.I., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 13 şi 172 C. proc. pen., au solicitat schimbarea încadrării juridice, în sensul reţinerii infracţiunii complexe de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

S-a mai solicitat, aplicarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005, şi pe cale de consecinţă să se dispună încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 13 C. proc. pen. au solicitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., aplicarea art. 181 C. pen.

În plus, recurentul inculpat A.B.I., în principal, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., iar, în subsidiar, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., a solicitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Examinând recursurile declarate de inculpaţii A.S. şi A.B.I. prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată următoarele:

Prealabil analizării motivelor de recurs formulate în cauză, se impun a fi făcute câteva precizări pentru stabilirea limitelor analizării recursurilor, în raport de modificările legislative intervenite prin Legea nr. 2/2013.

Potrivit dispoziţiilor art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2) şi 21 C. proc. pen., instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385⁹ din acelaşi cod, prin urmare, verificarea instanţei de control judiciar se limitează astfel numai la cazurile de casare expres prevăzute de lege şi care au fost invocate în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, cu singura excepţie a cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu (art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.).

Legea nr. 2/2013 a impus o nouă limitare a devoluţiei căii de atac a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, altele modificate substanţial, scopul urmărit, prin amendarea cazurilor de casare, fiind acela de a se restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul acestei căi ordinare de atac, doar la chestiuni de drept.

Astfel cum se poate observa, decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 20 noiembrie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti (15 februarie 2013), ca atare, este supusă casării numai sub aspectul motivelor de recurs prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în cauză.

Referitor la solicitarea recurenţilor inculpaţi A.S. şi A.B.I. de schimbare a încadrării juridice se constată că nu poate fi examinată în recursul de faţă sub incidenţa cazului de casare prevăzut de pct. 172 al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., deoarece aceste critici nu se încadrează acestui caz de casare, de altfel niciunui alt caz prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen.

Solicitarea recurentului inculpat A.B.I. de schimbare a încadrării juridice, ar fi putut fi circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., dacă nu ar fi fost abrogat odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013. Aşa fiind, nici sub acest aspect încadrarea juridică a faptei săvârşite, astfel cum a fost reţinută de instanţele care s-au pronunţat în etapele de judecată anterioare (fond/apel), nu mai poate fi examinată în recurs, câtă vreme cazul de casare care permitea aceasta a fost abrogat.

De altfel, ceea ce nu se poate obţine direct nu poate fi obţinut nici indirect, prin „deturnarea,, de la finalitatea sa reală a cazului de casare prevăzut de pct. 172 al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen.

În ce priveşte criticile circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocate de recurentul inculpat A.B.I. vizând achitarea, nu pot fi subsumate acestui caz de casare, potrivit cu care casarea poate interveni, „când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 334-337", având în vedere că ele vizează starea de fapt reţinută de instanţele inferioare, în sensul că nu are susţinere în probatoriul administrat. Or, cazul de casare ce permite cenzurarea situaţiei de fapt, respectiv verificarea concordanţei dintre cele reţinute în hotărârea de condamnare şi probele administrate, era cel prevăzut în dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., text de lege care a fost abrogat. Prin urmare, o verificare a situaţiei de fapt de către instanţa de control judiciar nu mai este posibilă. Astfel fiind, criticile recurentului inculpat A.B.I. privind greşita condamnare şi cererea de achitare în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. (1969) excede cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. (în redactarea conformă Legii nr. 2/2013), întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei urmează să fie respinse.

Critica recurenţilor inculpaţi fundamentată pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 13 C. proc. pen. -când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, referitoare la faptul că, în mod greşit s-a dispus condamnarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., se constată că deşi recurenţii inculpaţi au indicat acest caz de casare prin care au solicitat aplicarea art. 181 C. pen., în realitate se solicită modificarea situaţiei de fapt, ceea ce nu este posibil în această etapă procesuală.

Pe de altă parte, în raport de criticile formulate de recurenţii inculpaţi A.S. şi A.B.I. nu se identifică incidenţa vreunui caz de casare care poate fi luat în considerare din oficiu.

În ceea ce priveşte aplicarea art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În speţă, de la data pronunţării deciziei din apel, 20 noiembrie 2013 şi până la data soluţionării recursului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de faţă, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp, a fost abrogat C. pen. anterior şi a intrat în vigoare un alt C. pen.

În aceste condiţii, în examinarea legii incidente cu privire la acuzaţiile formulate faţă de recurenţii inculpaţi A.S. şi A.B.I., Înalta Curte urmează să analizeze pe de o parte, influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunilor de care este acuzat (în examinarea acestui criteriu, se va verifica dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică); iar pe de altă parte, consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului (în examinarea acestui criteriu, se va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei).

Inculpatul A.S. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 320¹ C. proc. pen. la pedeapsa de 2.000 lei amendă.

Inculpatul A.B.I. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 320¹ C. proc. pen. la pedeapsa de 2.000 lei amendă.

În temeiul art. 81 C. pen. a fost suspendată condiţionat executarea pedepselor aplicate inculpaţilor pe durata termenului de încercare de 1 an prev. de art. 82 alin. (2) C. pen. şi a fost atrasă atenţia acestora asupra disp. art. 83 C. pen.

Astfel, la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. pentru care a fost condamnat inculpatul A.B.I. se constată că are corespondent în art. 322 din noul C. pen.

Sub aspectul pedepsei principale, în raport cu art. 290 alin. (1) C. pen. anterior, art. 322 alin. (1) din noul C. pen. a majorat minimul special al pedepsei închisorii de la 3 luni la 6 luni, a majorat maximul special al pedepsei închisorii de la 2 ani la 3 ani şi a menţinut pedeapsa alternativă a amenzii.

Cu privire infracţiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. pentru care a fost condamnat inculpatul A.S., se constată că se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial, şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă când înscrisul este sub semnătură privată.

Dispoziţiile art. 323 din noul C. pen. referitoare la infracţiunea de uz de fals reproduc dispoziţiile art. 291 C. pen. anterior, cu deosebirea că noul C. pen. a introdus pedeapsa principală alternativă a amenzii şi pentru teza privitoare la folosirea unui înscris oficial, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice.

În ceea ce priveşte procedura simplificată prev. de art. 320¹ C. proc. pen. anterior ce a fost aplicată inculpaţilor, înalta Curte apreciază că nu există diferenţe între art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 396 alin. (10) din noul C. proc. pen., ambele texte prevăd reducerea limitelor sancţiunii cu o treime.

Referitor la sancţionarea infracţiunii continuate, se observă că ambele legi penale succesive reglementează, stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, precum şi posibilitatea aplicării unui spor facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător. Deşi C. pen. în vigoare (art. 36) prevede un spor mai redus (până la 3 ani, faţă de 5 ani, cum prevedea legea anterioară în cazul pedepsei închisorii), raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de legile penale succesive pentru infracţiunile săvârşite, în privinţa cărora s-a reţinut forma continuată, mai favorabil este C. pen. anterior.

În concluzie, prin aplicarea dispoziţiilor noului C. pen. s-ar ajunge, inevitabil, la stabilirea unor pedepse într-un cuantum majorat, aplicate inculpaţilor A.S. şi A.B.I., astfel că legea penală mai favorabilă acestora este legea veghe, respectiv C. pen. anterior.

Aşa fiind, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.S. şi A.B.I. împotriva Deciziei penale nr. 147 din 20 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.S. şi A.B.I. împotriva Deciziei penale nr. 147 din 20 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Suceava. secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1173/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1188/2014. Penal. Luare de mită (art. 254... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1160/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1173/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 1188/2014. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1190/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 128/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). înşelăciunea (art. 215 C.p.), abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.), falsul intelectual (art. 289 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Apel