ICCJ. Decizia nr. 1190/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1190/2014
Dosar nr. 546/119/2011
Şedinţa publică din 2 aprilie 2014
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin sentinţa penală nr. 44 din 15 noiembrie 2012 a Tribunalului Covasna, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului D.T.L., pentru infracţiunea de înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen. (31 acte materiale).
Totodată instanţa de fond a respins acţiunile civile formulate de părţile civile SC A.G. SRL Tifeşti, SC B.A.S. SRL Braşov, SC A.E. SRL Cluj-Napoca, SC R. SRL Sf. Gheorghe, SC V. SRL Gheorgheni, SC C. SA Târnăveni prin administrator judiciar H.B.R. Sprl, SC F. SRL Bicaz, SC U. SA Bucureşti, SC T.M.T.I.B. SRL. Satu Mare, SC R.A. SRL Braşov, SC A.T.I. SRL Bucureşti, SC U.T. SRL Sf. Gheorghe, SC K.A.R. SRL Bucureşti (fostă SC A.T. SRL Bucureşti).
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că din examinarea probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în cursul judecăţii, în condiţiile în care inculpatul nu se consideră vinovat de comiterea infracţiunii reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare, iar majoritatea reprezentanţilor părţilor civile şi a martorilor audiaţi nu l-au recunoscut pe inculpat ca fiind persoana care în numele SC K. SRL a contractat sau primit mărfuri de la societăţile constituite părţi civile în cauză pentru plata cărora au fost emise file C.E.C. şi bilete la ordin, în lipsa unor probe certe din care să rezulte fără echivoc că inculpatul a exercitat direct sau prin persoane interpuse acţiuni de inducere în eroare a părţilor civile cu prilejul încheierii sau executării contractelor comerciale, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust, existând un puternic dubiu care îi profită inculpatului, potrivit principiului „in dubio pro reo", tribunalul a constatat că în cauză nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în convenţii, cu file C.E.C. şi bilete la ordin, având consecinţe deosebit de grave, sub aspectul laturii obiective.
În procesul de analiză a probelor, ca un prim aspect, tribunalul a avut în vedere faptul că prin declaraţiile date în faza de urmărire penală, inculpatul a arătat că nu se consideră vinovat de comiterea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (31 acte materiale), susţinând, în esenţă, că nu cunoaşte firmele ce s-au constituit părţi civile în cauză şi nici reprezentanţii acestora; semnăturile depuse pe contractele de vânzare cumpărare încheiate cu SC A.E. SRL, SC A.T.I. SRL, SC U. SA Călăraşi şi SC A.T. SRL nu îi aparţin; nu a ridicat niciodată marfă de la vreo societate din ţară şi nici nu a vândut vreodată marfă vreunei societăţi sau persoane fizice; a acceptat să cumpere firma pe numele său la solicitarea lui K.L. în schimbul sumei de 4.000 lei; filele C.E.C. şi biletele la ordin ridicate de la bancă le-a predat lui O.M. care i-a spus că acestea trebuie să rămână lângă acte; nu deţine calculator şi nici nu ştie să utilizeze un astfel de aparat; a contestat afirmaţia martorului R.F. care a susţinut că el îi dădea bani şi file C.E.C. pentru a merge să cumpere marfă, precum şi susţinerile martorilor S.R. şi S.A. potrivit cărora el le-ar fi vândut pavaje din beton. Totodată, inculpatul a recunoscut că a semnat filele C.E.C. şi biletele la ordin aflate la dosar la cererea lui O.M. şi P.L., însă a susţinut că a luat la cunoştinţă de faptul că aceste instrumente de plată au fost completate şi folosite pentru a fi înşelate toate aceste societăţi doar la momentul audierii sale (filele 90-100 d.u.p. ).
Afirmaţia inculpatului potrivit căreia semnătura de pe contractul de vânzare cumpărare încheiat cu SC A.T.I. SRL nu îi aparţine se coroborează cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică din 28 iunie 2010 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Covasna (filele 142 - 150 d.u.p.) prin care s-a stabilit că semnăturile „D." depuse pe contractul de vânzare cumpărare încheiat între SC K. SRL şi SC A.T.I. SRL nu au fost executate de către inculpatul D.T.L.
Trebuie menţionat faptul că afirmaţiile inculpatului sub acest aspect nu au fost verificate în totalitate în faza de urmărire penală, iar în cursul judecăţii în lipsa contractelor în original şi a inculpatului, care d.u.p.ă ce i-au fost aduse la cunoştinţă acuzaţiile şi celelalte drepturi procesuale a lipsit de la judecată, nu s-a putut efectua o expertiză grafică pentru a se stabili dacă semnăturile depuse pe contractele încheiate cu SC A.E. SRL, SC U. SA Călăraşi şi SC A.T. SRL au fost sau nu executate de către inculpat.
În altă ordine de idei, instanţa de fond a avut în vedere faptul că susţinerile inculpatului în sensul că nu cunoaşte firmele de la care au fost ridicare mărfurile şi nici reprezentanţii acestora, nu a ridicat marfă de la societăţile constituite părţi civile în cauză şi nici nu a vândut mărfuri vreunei societăţi sau persoane fizice, a aflat că instrumentele de plată semnate de către el au fost folosite pentru a înşela firmele care participă în acest proces în calitate de părţi civile doar la momentul audierii sale, nu sunt combătute de probele administrate în cauză, din contră probele aflate la dosarul cauzei conturează o altă stare de fapt respectiv că firma SC K. SRL a fost administrată în fapt de alte persoane care şi-au atribuit identităţi şi calităţi mincinoase şi totodată au uzat de instrumentele de plată semnate de către inculpatul D.T.L. pentru inducerea în eroare a părţilor civile.
Astfel, reprezentantul părţii civile SC R. SRL - S.J., prin declaraţiile date în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti, a arătat că în cursul lunii iulie 2009 agentul de vânzări A.D. a fost contactat telefonic de către o persoană care s-a prezentat ca fiind D.T.L. patronul SC K. SRL care a solicitat produse din portofoliu firmei, stabilind cu acesta o întâlnire ulterioară pentru a se discuta condiţiile unei colaborări. în data de 24 iulie 2009 s-a primit prin email o comandă în care s-a comunicat şi nr. de telefon. Ulterior l-a contactat telefonic pe numitul „Dl" şi împreună cu martorul A.D. s-au deplasat în mun. Tg. Secuiesc unde la un restaurant s-au întâlnit cu „D." şi au discutat condiţiile de colaborare, în sensul că la factura pro-formă se va achita un avans de 10 % iar pentru diferenţă se va emite o filă C.E.C. cu scadentă la 50 de zile. La prima livrare 20 % din valoarea produselor s-a achitat prin virament bancar, iar pentru diferenţă s-a emis filă C.E.C. care a fost preluată de martorul S.Z. conducătorul auto care a efectuat transportul. Cea de-a doua livrare a fost efectuată în aceleaşi condiţii, fila C.E.C. fiind preluată de martorul S.A.. Cu ocazia audierii de către organele de cercetare penală i s-a prezentat un album foto ocazie cu care la foto 7 a recunoscut persoana cu care s-a întâlnit la restaurant şi s-a prezentat ca fiind D.T.L. patronul SC K. SRL luând la cunoştinţă faptul că acesta se numeşte R.F. (filele 415-416 d.u.p. şi fila 133 dosar fond); Rezultatul recunoaşterii fiind consemnat în procesul verbal aflat în dosarul de urmărire penală (fila 420-421 d.u.p.).
Martorul S.A. - conducătorul auto care a efectuat transportul mărfii a arătat că, d.u.p.ă ce a ajuns în Tg. Secuiesc la sunat pe D.T.L. pe numărul de tel. pe care i l-a dat agentul zonal Andrioaia Darius, iar acesta i-a spus să meargă în satul Lunga la restaurantul R.. şi să-l aştepte. La locul stabilit marfa a fost preluată de D. care i-a plătit în numerar suma de 1.000 lei, iar pentru diferenţă i-a completat şi predat o filă C.E.C.. Cu ocazia audierii fiindu-i prezentat albumul foto aflat la dosar, a recunoscut la foto nr. 7 ca fiind persoana care a preluat marfa şi a emis fila C.E.C., ocazie cu care a luat la cunoştinţă că acesta se numeşte R.F.; Rezultatul recunoaşterii fiind consemnat în procesul verbal aflat în dosarul de urmărire penală (filele 440-441 d.u.p.).
Celălalt conducător auto, martorul S.Z. a arătat că nu-şi mai aminteşte semnalmentele persoanei care a preluat marfa şi i-a predat fila C.E.C.
De asemenea, martorul A.D., d.u.p.ă ce i-a fost prezentată fotografia inculpatului D.T.L. din albumul foto aflat în dosarul de urmărire penală la filele 203-204, a arătat că nu aceasta este persoana cu care s-au întâlnit pentru a discuta condiţiile colaborării (fila 442 verso d.u.p. ).
Cu ocazia audierii atât în faza de urmărire penală cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, fîindu-i prezentat albumul foto aflat în dosarul de urmărire penală la filele 203-204, reprezentantul părţii civile SC B.A.S. SRL - D.B.V., l-a identificat pe R.F. ca fiind persoana care s-a prezentat ca fiind D.T.L. şi a solicitat livrarea de piese auto şi accesorii, a primit marfa şi a emis filele C.E.C. (filele 289 -291 d.u.p. şi fila 154 dosar instanţă).
Reprezentantul părţii civile SC R.A. SRL - F.T. a declarat că în dimineaţa zilei de 08 septembrie 2009 a venit la punctul de lucru al societăţii din Braşov un tânăr care s-a prezentat ca fiind D.T.L. patronul SC K. SRL din Tg. Secuiesc. Acesta avea asupra sa certificatul de înregistrare al societăţii la O.R.C., ştampila societăţii şi a solicitat livrarea unor produse pe care ei le comercializau. D.u.p.ă o discuţie avută cu acesta a procedat la încheierea unui contract de vânzare cumpărare nr. 145 din 08 septembrie 2009 pe care l-a semnat personal, iar din partea SC K. SRL a fost semnat şi ştampilat de acel tânăr. După semnarea contractului, conform facturii fiscale nr. 1075 din 08 septembrie 2009 a fost livrată cantitatea de 380 de litri de erbicid în valoare totală de 13.476,75 lei. Din această sumă D. a achitat în numerar suma de 3.476,75 lei iar pentru diferenţa de 10.000 lei acesta a emis o filă C.E.C. pe care a completat-o şi semnat-o în fata sa. La data de 14 septembrie 2009 numitul D. a mai ridicat marfă în valoare de 13.000,75 lei, din care suma de 2.600,75 lei, a achitat-o în numerar, iar pentru diferenţă a emis o filă C.E.C. în data de 18 august 2009 au mai fost livrate către SC K. SRL produse în valoare de 20.560,82 din care, a fost achitată în numerar suma de 4.560,82 lei, iar pentru diferenţă, a fost emisă o filă C.E.C. cu scadenta la 15 octombrie 2009. Toate filele C.E.C. au fost refuzate la plată pentru lipsa de disponibil.
Cu ocazia audierii, i-a fost prezentat albumul foto aflat în dosarul de urmărire penală la filele 203-204 şi a recunoscut la foto nr. 7 pe tânărul care s-a prezentat în trei rânduri ca fiind D.T.L. patronul SC K. SRL care a completat filele C.E.C., a semnat contractul de vânzare cumpărare, i-a achitat sumele în numerar şi i-a dat nr. de tel. de pe care a vorbit până la data scadenţei primului C.E.C., ulterior acesta nu a mai răspuns. Tot atunci a luat la cunoştinţă că persoana de la foto nr. 7 se numeşte R.F. (filele 756- 757 d.u.p. şi fila 155 dosar fond); Rezultatul recunoaşterii fiind consemnat în procesul verbal aflat în dosarul de urmărire penală (filele 788-789 d.u.p.).
Cu ocazia audierii în faza de urmărire penală, martora A.S. a declarat că a reţinut semnalmentele patronului de la SC K. SRL precum şi a persoanelor care l-au însoţit pe acesta la momentul livrării şi în urma examinării albumului foto pus la dispoziţie de organele de poliţie a precizat că persoana de la foto nr. 7 este patronul de la SC K. SRL şi persoanele de la foto nr. 1 şi 6 l-au însoţit. Tot atunci a luat la cunoştinţă faptul că persoana de la foto nr. 7 este R.F., cea de la foto nr. 1 este A.A., iar cea de la foto nr. 6 este O.M. (filele 786-787 d.u.p. şi fila 25 dosar fond); Rezultatul recunoaşterii fiind consemnat în procesul verbal aflat în dosarul de urmărire penală (fila 790 d.u.p.).
Martorul V.J. a declarat că în data de 8 septembrie 2009 patronul său L.G. l-a trimis să efectueze un transport de marfă pentru SC K. SRL de la SC F. SRL Bicaz. La plecarea în cursă a primit de la martorul L.G. o filă C.E.C. pe care a predat-o furnizorului. La întoarcerea din cursă, a predat plăcile ondulate reprezentantului SC K. SRL, care a semnat de primire pe scrisoarea de transport în care a trecut şi seria cărţii de identitate, marfa fiind descărcată pe platforma de sfeclă de la ieşirea din Tg. Secuiesc spre C.
Acelaşi martor a mai arătat că nu a reţinut semnalmentele persoanei care a preluat marfa şi nu o poate identifica (fila 626 d.u.p. şi fila 230 dosar fond ).
Trebuie menţionat faptul că seria şi nr. cărţii de identitate consemnate pe scrisoarea de transport nu aparţin inculpatului D.T.L.
Din declaraţiile martorului L.G. rezultă faptul că în data de 27 septembrie 2009 s-a prezentat la sediul firmei SC R.D.T. SRL un tânăr care s-a recomandat ca fiind patronul sau reprezentantul SC K. SRL şi a solicitat efectuarea unui transport de cărămidă de la Târnăveni. Această cursă a fost efectuată de martorul A.E. Ulterior, a efectuat mai multe transporturi pentru SC K. SRL, care au fost comandate şi plătite de acelaşi tânăr pe care l-a recunoscut în persoana numitului R.F.; Rezultatul recunoaşterii fiind consemnat în procesul verbal aflat în dosarul de urmărire penală (filele 580 -581).
Cu toate acestea, reprezentantul părţii civile SC F. SRL - H.V. a susţinut că în data de 04 septembrie 2009 a fost contactat telefonic de către patronul SC K. SRL care şi-a manifestat intenţia de a cumpăra produse din portofoliu firmei. Acesta a trimis prin fax numărul de tel. la care putea fi contactat, contul Iban şi nr. de înregistrare al societăţii.
Însă, această susţinere nu are suport probator. Probele administrate în cauză - declaraţiile reprezentantului părţii civile SC R. SRL - S.J., ale martorului S.A., precum şi declaraţiile reprezentantului părţii civile SC R.A. SRL - F.T. - au scos în evidenţă faptul că acest nr. de telefon în perioada de respectivă a fost folosit de martorul R.F.
Reprezentantul părţii civile SC V. SRL – B.Z. a arătat că în septembrie 2009 a fost contactat telefonic de către un bărbat care s-a prezentat a fi D.T.L., administratorul SC K. SRL care şi-a manifestat dorinţa de a achiziţiona pavaje de la această societate. A convenit cu acesta ca plata să se realizeze cu bilete la ordin cu termen de scadenţă ulterior. Şi-a amintit că a purtat discuţii cu acesta şi prin e-mail. înainte de prima livrare a fost contactat telefonic de aceeaşi persoană care a făcut comandă pentru 29 de paleţi de pavaje. Marfa a fost ridicată de la punctul de lucru din Chichiş de către şoferii trimişi de către cumpărător, care i-au predat biletele la ordin, care ulterior au fost refuzate la plată. Numitul D.T.L. nu s-a deplasat niciodată la sediul punctului de lucru pentru ridicarea mărfii, personal nu îl cunoaşte pe acesta. Transportul mărfii a fost efectuat de şoferii A.C., B.A., H.L. şi G.J. (filele 478-479 d.u.p. şi fila 132 dosar fond ).
Din declaraţiile martorului A.C. rezultă că în data de 17 septembrie 2009, l-a solicitarea lui P.L., zis B., a efectuat două transporturi cu pavaje de la punctul de lucru al SC V. SRL din Chichiş. Marfa a fost descărcată la locul indicat de P.L., respectiv, în curtea fostului I.F.E.T. din Tg. Secuiesc. înainte de efectuarea primului transport s-a întâlnit cu P.L. în faţa Judecătoriei din Tg. Secuiesc, care i-a dat un bilet la ordin semnat. Acesta mai era însoţit de către o persoană pe care martorul l-a recunoscut ca fiind A.A. Cele două curse i-au fost achitate de P.L. (fila 513 d.u.p. şi fila 51 dosar fond).
Audiat în faza de urmărire penală P.L. a negat afrrmatiile martorului A.C.
Martorul S.A. a susţinut că în toamna anului 2009 a achiziţionat cu factură pavaje de la SC K. SRL, identificându-l d.u.p.ă fotografie pe inculpatul D.T.L. ca fiind persoana care i-a vândut pavajele şi căruia i-a dat banii. în legătură cu faptul că organele de poliţie au identificat o cantitate mai mare de pavaje decât cea trecută în factură, martorul a arătat că aceasta provine de la K.L. care iniţial i-a dat-o sub formă de împrumut, iar ulterior s-a înţeles cu acesta să i-o plătească (filele 509-510 d.u.p. şi fila 24 dosar fond ).
Martorul S.R. în faza de urmărire penală a susţinut că în data de 26 septembrie 2009, conform facturii fiscale nr. 00010 din 26 septembrie 2009 în valoare de 16.956,02 lei, a cumpărat de la D.T.L. cantitatea de 370,44 mp pavaje de Beton 8, sumă pe care i-a achitat-o acestuia în numerar, însă, în faţa instanţei de judecată acesta a declarat că nu cunoaşte persoana din foto nr. 3 aflată în dosarul de urmărire penală la fila 203 ce aparţine inculpatului D.T.L. Acesta a mai a relatat faptul că a declarat în faţa organelor de poliţie că a achiziţionat pavaje de la D.T.L. întrucât acesta era numele delegatului înscris pe factură (fila 505 d.u.p. şi fila 23 dosar fond).
Ambii martori au declarat că preţul cu care au achiziţionat pavajele era mai mic decât preţul practicat pe piaţă.
Martorul K.L. a declarat că a cumpărat de la R.F. cantitatea de 300 mp de pavaje din beton, pentru care acesta i-a emis factură fiscală şi chitanţă pe SC K. SRL. Acesta a mai arătat că a mai cumpărat de la SC K. SRL prin R.F. 4 paleţi de cărămidă fabricată de SC C. SA şi 2 planetare pe care le-a montat pe autoturismul pe care 1-a vândut, fiindu-i emise facturi fiscale şi chitanţe. Niciodată R.F. nu a scris facturile şi chitanţele în prezenţa sa de fiecare dată acesta i le-a adus d.u.p.ă câteva zile.
Prin declaraţiile date în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei acelaşi martor a negat afurnaţiile inculpatului D.T.L. care a susţinut că i-a solicitat să preia firma pe numele său oferindu-i în schimb suma de 4.000 lei ( filele 566 - 569 d.u.p. şi fila 27 dosar fond ).
Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 195744 din 28 iunie 2010 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Covasna s-a stabilit că scrisul pe facturile şi chitanţele din 28 septembrie 2009, din 29 august 2009, din 04 septembrie 2009 şi din 07 septembrie 2009 a fost executat de către R.F. (filele 143-150 d.u.p.).
În cuprinsul acelaşi raport s-a stabilit că scrisul depus pe facturile fiscale din 21 septembrie 2009 şi din 28 septembrie 2009 prezintă deosebiri ale caracteristicilor faţă de scrisul model de comparaţie executat de R.F.
Sub acest aspect, prin declaraţiile date în faza de urmărire penală martorul R.F. a susţinut iniţial că nu a vândut niciodată marfă de la SC K. SRL şi nu a completat facturi, a completat de 3-4 ori chitanţe pentru K.L. primind dispoziţie în acest sens de la o persoană pe nume Z., însă ulterior, d.u.p.ă ce i s-a adus la cunoştinţă rezultatul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică grafică, a recunoscut că a completat şi emis facturile şi chitanţele din 28 septembrie 2009, din 29 august 2009, din 04 septembrie 2009 şi din 07 septembrie 2009, încasând bani doar o singură dată, fără a furniza alte informaţii.
De menţionat este faptul că în faţa instanţei acest martor nu a putut fi audiat fiind plecat în străinătate.
Martorul K.I. a declarat că a cesionat părţile sociale deţinute la SC K. SRL în urma publicării unui anunţ într-un ziar local, iar d.u.p.ă întocmirea documentaţiei inculpatul D.T.L. nu a preluat arhiva, ştampila şi celelalte documente ale firmei, fiind şi în prezent în posesia lui (filele 112-113 d.u.p. şi fila 156 dosar fond).
Reprezentantul părţii civile SC A.T.I. SRL – C.C. a declarat că în cursul lunii septembrie 2009 a primit o comandă prin e-mail de la SC K. SRL prin care i se solicita furnizarea de erbicide şi insecticide. Pe comandă era înscrisă ca persoană de contact D.T.L. şi mai multe numere de telefon. în data de 23 septembrie 2009 împreună cu martorul T.B.G. a livrat marfă în Tg. Secuiesc.
Conform proceselor verbale de recunoaştere aflate în dosarul de urmărire penală (filele 817-819) atât reprezentantul părţii civile SC A.T.I. SRL- Coman Cristian, cât şi martorul T.B.G. l-a identificat la martorul R.F. ca fiind persoana care, la data de 23 septembrie 2009, s-a prezentat ca fiind administratorul SC K. SRL, a preluat marfa, a emis cele două bilete la ordin şi a semnat contractul de vânzare cumpărare din 23 septembrie 2009.
Aşa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică din 28 iunie 2010 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Covasna (fila142 - 150 d.u.p.) semnăturile „D." depuse pe contractul de vânzare cumpărare încheiat între SC K. SRL şi SC A.T.I. SRL nu au fost executate de către inculpatul D.T.L..
Martorul L.I. - fost director de vânzări la SC C. SA Tâmăveni a declarat că în luna august 2009, a fost contactat telefonic de către o persoană care s-a prezentat ca fiind D.T.L., administratorul SC K. SRL Tg. Secuiesc cu care a negociat condiţiile livrării unei cantităţi de bloc ceramic. Toate discuţiile s-au purtat prin telefon şi tot telefonic s-a făcut şi comanda. Nu 1-a cunoscut personal pe inculpatul D.T.L. şi nu ştie dacă persoana care l-a contactat a fost D. sau o altă persoană care să-şi fi atribuit acest nume (filele 561-565 d.u.p. şi fila 50 dosar fond ).
Din declaraţiile martorului A.E. rezultă faptul că în data de 27 august 2009 a fost trimis în cursă la Târnăveni de către patronul său L.G. de unde urma să încarce marfă pentru SC K. SRL. La plecare L.G. i-a dat o filă C.E.C. semnată şi ştampilată pe care să o predea la SC C. SA. A efectuat cursa deplasându-se la SC C. SA Târnăveni, de unde a încărcat 20 de paleţi cu cărămidă, pentru transport întocmindu-se aviz de însoţire a mărfii. A ajuns din cursă seara târziu şi a parcat camionul în curtea societăţii, iar a doua zi au venit R.F. şi K.L. care l-au condus în satul Tinoasa pe o parcelă împrejmuită unde au fost descărcaţi paleţii de cărămidă cu ajutorul unui motostivuitor. Ulterior, a mai efectuat o cursă de la această societate de unde a adus 20 de paleţi de cărămidă care au fost descărcaţi în acelaşi loc.
Acelaşi martor a mai relatat că, în data de 17 septembrie 2009, a mai efectuat o cursă pentru SC K. SRL la Satu Mare, de unde a încărcat plăci de azbociment de la SC T.M.T.I.B. SRL. în cursă a fost trimis de către patronul său L.G.
Cu ocazia audierii, fiindu-i prezentat albumul foto, aflat în dosarul de urmărire penală la filele 203-204, martorul A.E. a identificat persoanele care au preluat blocurile ceramice, indicând fotografiile nr. 5 şi nr. 7, care aparţin lui K.L. şi R.F.; Rezultatul recunoaşterii fiind consemnat în procesul verbal aflat în dosarul de urmărire penală (filele 585-586 d.u.p.).
Martorul P.I. - director de vânzări în zona Sibiu la SC A.T. SRL, în prezent SC K.A.R. SRL Bucureşti, a declarat că în data de 24,08,2009 s-a prezentat la sediul punctului de lucru din Sibiu inculpatul D.T.L. care s-a prezentat ca fiind administratorul SC K. SRL şi care şi-a manifestat intenţia de a cumpăra produse fîtosanitare. Acesta era însoţit de R.F. Cu acea ocazie s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare din 24 august 2009, semnat personal de inculpatul D.T.L., care a aplicat şi ştampila societăţii. La aceeaşi dată a fost livrată marfă constând în fungicide şi erbicide în valoare de 24.469,27 lei, fiind emisă factură fiscală. Cu ocazia livrării inculpatul D.T.L. a achitat în numerar suma de 4.846,93 lei, iar pentru diferenţă au fost emise două file C.E.C., pe care s-a menţionat un termen de scadenţă ulterior. Ulterior, la data de 3 septembrie 2009 s-a prezentat la depozit R.F. care a ridicat marfă în valoare de 16.439,14 lei, achitând în numerar suma de 3000 lei, iar pentru diferenţă i-a predat 2 file C.E.C. completate de inculpatul D.T.L.. Cu ocazia livrării Rancz a semnat avizul de însoţire a mărfii şi a aplicat ştampila societăţii. La următoarele livrări marfa a fost transportată de şoferii M.E. şi A.M. angajaţi ai firmei şi B.F. angajat al unei firme de transport din Mureş, fiind preluată de către R.F., care a semnat de primire pe avizele de expediţie (filele 898-901 d.u.p. şi filele 154-155 dosar fond).
Acelaşi martor a precizat că la ultimul transport efectuat de martorul A.M. marfa a fost preluată în localitatea Codlea de către inculpatul D.T.L. care i-a semnat de primire şi i-a înmânat un bilet la ordin, fiind descărcată dintr-o maşină în alta, însă această susţinere nu se coroborează cu celelalte probe aflate la dosar.
Martorul A.M. a declarat că marfa a fost preluată de către un tânăr de cea 32-34 de ani, înalt, solid, brunet cu părul tuns scurt, în staţia P. din Braşov pe care nu a identificată în nici una dintre fotografiile aflate în dosarul de urmărire penală la filele 203-204.
Martorul R.F. a declarat că a fost trimis de Z. să ridice marfă pentru SC K. SRL de la o firmă din Sibiu. Marfa a încărcat-o într-o dubă aparţinând unui cetăţean maghiar pe nume T. Inculpatul D.T.L. nu a fost cu ei la Sibiu. Acesta a mai precizat că nu s-a prezentat niciodată la vreo societate comercială ca fiind D.T.L. patronul SC K. SRL şi nu a ridicat niciodată mărfuri în numele lui sau semnând pentru el facturi fiscale, contracte de vânzare cumpărare sau instrumente de plată (fila 129 131 d.u.p. ).
În condiţiile în care semnătura depusă pe contractul de vânzare - cumpărare nr. 275.1 din 24 august 2009, contestată indirect de către inculpat, nu a fost expertizată, având în vedere şi declaraţia martorului R.F. care a arătat că D.T.L. nu a fost niciodată cu el să ridice marfă, instanţa a constatat că declaraţia martorului P.P.I. - director de vânzări în zona Sibiu la SC A.T. SRL, în prezent SC K.A.R. SRL Bucureşti nu se coroborează cu celelalte probe aflate la dosarul cauzei.
Reprezentantul părţii civile SC A.G. SRL - M.N. a susţinut că în jurul datei de 15 septembrie 2009, a fost contactat telefonic de către o persoană de sex masculin, care s-a prezentat ca fiind D.T.L.,administratorul SC K. SRL şi care şi-a manifesta intenţia unei colaborări în sensul achiziţionării unei cantităţi mari de îngrăşăminte minerale. A discutat la acel moment despre preţ, modalitatea de plată şi i-a solicitat acestuia să-i trimită prin e-mail o comandă care să cuprindă toate datele firmei. Ulterior, a discutat cu aceeaşi persoană şi a convenit ca plata să se realizeze 20% în numerar la momentul livrării, iar pentru diferenţă să se emită file C.E.C. scadente la 10 sau 20 de zile. Pe baza comenzii transmisă prin internet, de la adresa de e-mail şi a discuţiilor telefonice, a livrat cantitatea de 21.500 kg de îngrăşăminte chimice. Transportul fiind asigurat de firma pe care o reprezintă. Personal s-a deplasat în Tg. Secuiesc, unde s-a întâlnit cu persoana care s-a prezentat ca fiind D.T.L., într-un restaurant din satul Lunga, aici a întocmit factura, chitanţa cu avansul de 20% din valoarea mărfii, apoi persoana respectivă a semnat de primirea mărfii pe factură, a completat o filă C.E.C. pe care i-a înmânat-o. D.u.p.ă ce a terminat toate formalităţile a plecat, iar camionul a rămas în faţa restaurantului. La interval de o săptămână a fost contactat din nou de numitul D.T.L., care a comandat o altă cantitate de îngrăşăminte, astfel că spre sfârşitul lunii septembrie 2009 a livrat cantitatea de aprox. 40 de tone, transportul fiind asigurat tot de către SC A.G. SRL. Şi de această dată s-a deplasat personal în Tg. Secuiesc, unde s-a întâlnit cu aceeaşi persoană, care i-a achitat în numerar 20% din valoarea îngrăşământului livrat cu acea ocazie, a semnat de primire, iar pentru diferenţă i-a predat o filă C.E.C., pe care a completat-o personal cu toate menţiunile, a semnat-o şi a ştampila-o în prezenţa sa. Din cele relatate de şoferi a înţeles că marfa a fost descărcată în alte camioane pe o platformă betonată de la ieşirea din Tg. Secuiesc. Cu ocazia audierii i-a fost prezentat albumul foto în care la foto nr. 3 la recunoscut pe D.T.L., cel cu care s-a întâlnit în datele de 25 septembrie 2009 şi 28 septembrie 2009 la restaurantul R.S. din satul Lunga. Acesta a mai precizat că în data de 28 septembrie 2009 d.u.p.ă ce inculpatul i-a semnat cea de-a doua filă C.E.C. s-a deplasat cu maşina la Tg. Secuiesc în faţa spitalului unde urau oprite cele două camioane, aici inculpatul a semnat şi ştampilat C.M.R.-urile şoferilor din Republica Moldova, d.u.p.ă care acesta a preluat camioanele şi a plecat. (filele 69-71 d.u.p. şi filele 127-128 dosar fond ).
Însă, aceste susţineri nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
În condiţiile în care inculpatul a susţinut constant că nu cunoaşte nici una din firmele constituite părţi civile în cauză şi nici pe reprezentaţii acestora, acesta indirect contestă semnăturile depuse pe facturile fiscale aflate în dosarul de urmărire penală (filele 79 - 81) care nu au fost expertizate din motivele prezentate mai sus.
Şoferii camioanelor în care a fost transbordată marfa, martorii J.S.I. şi B.A. nu l-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana care le-a comandat şi plătit cursele, nu l-au văzut pe acesta la locul unde a fost preluată marfa.
Martorul J.S.I. a declarat că numitul K.E. din Turia i-a solicitat să-i efectueze o cursă cu camionul pe plan local. în jurul orelor 24,00 fiul acestuia K.R. i-a cerut să se deplaseze cu camionul la rampa de sfeclă din Tg. Secuiesc de unde să încarce marfa. A mers la locul indicat unde era aşteptat de K.R. aici a găsit două camioane, a tras camionul lângă unui dintre acestea d.u.p.ă care a fost încărcat cu 20 de tone de îngrăşăminte chimice. La încărcare - descărcare au participat aproximativ 6 persoane. D.u.p.ă ce a fost încărcat, a transportat îngrăşărnintele în comuna Turia la domiciliul lui K.E. Nu îl cunoştea pe inculpat, acesta nu i-a solicitat să efectueze nici un transport de marfă, nu l-a văzut pe inculpatul D.T.L. la momentul efectuării transportului la care a făcut referire (fila 121 d.u.p. şi fila 212 dosar fond ).
Martorul B.A. a declarat că la data de 28 septembrie 2009 a venit la elun tânăr de cea. 25 de ani, blond, care i-a solicitat să efectueze o cursă cu camionul. A fost de acord şi acesta i-a cerut să meargă în cursul aceleiaşi seri la rampa de sfeclă din Tg. Secuiesc. Aici a aşteptat până la miezul nopţii când au sosit două camioane cu numere de Moldova, dintre care unul a tras lângă camionul său şi mai mulţi tineri au descărcat marfa din tirul cu numere de Moldova şi au încărcat-o în camionul său. Cu tânărul care i-a comandat cursa el nu s-a mai întâlnit ulterior. La rampa de sfeclă din Tg. Secuiesc a fost aşteptat de un alt tânăr mai grăsuţ, care, d.u.p.ă ce a fost încărcat, i-a plătit cursa şi i-a spus să meargă la fostul C.A.P. din Estelnic unde urma să fie descărcat. Pe inculpatul D.T.L. nu îl cunoştea, nu a efectuat nici un transport la cererea acestuia. I-au fost prezentate fotografiile aflate în dosarul de urmărire penală la filele 203-204, iar nu a putut identifica persoanele care i-au comandat şi plătit cursa (filele 125-127 d.u.p. şi fila 213 dosar instanţă).
Martorul K.E. a declarat că, în toamna anului 2009 a fost sunat de un băiat care l-a întrebat dacă este interesat să cumpere un tir de îngrăşăminte chimice cu 60 lei sacul. I-a spus acestuia că este de acord cu condiţia să îi dea factură şi să-i asigure transportul la domiciliu. în dimineaţa zilei următoare i-a cerut unui prieten pe nume S.I. să meargă la Centrul de Colectare a sfeclei din Tg. Secuiesc, de unde a încărcat 400 de saci de îngrăşăminte chimice şi i-a transportat la domiciliu. în dimineaţa în care el l-a trimis pe S.I. la Tg. Secuiesc pentru a efectua transportul, la domiciliul său au venit nişte băieţi cărora le-a dat suma de 24.000 lei şi au promis că-i va aduce factură şi chitanţă, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat. în primăvara anului 2010 a împrăştiat îngrăşământul pe teren.
Acelaşi martor a mai declarat că nu-i cunoaşte pe cei doi băieţi care i-au vândut îngrăşămintele chimice, nu cunoştea datele personale ale acestora şi nici nu ştia de unde aceştia au avut numărul lui de telefon. Nu-l cunoştea nici pe inculpatul D.T.L. Fiindu-i prezentate fotografiile aflate în dosarul de urmărire penală la filele 203-204 a arătat că nu cunoaşte nici una dintre aceste persoane.
Martorul K.I. a declarat că la momentul întocrnirii documentaţiei de cesiune a SC K. SRL inculpatul nu a preluat arhiva, ştampila şi celelalte documente ale firmei, fiind şi în prezent în posesia lui (filele 112-113 d.u.p. şi fila 156 dosar fond ).
Din extrasele de cont aflate la dosarul cauzei rezultă că în perioada 12 august 2009 - 25 septembrie 2009, s-au efectuat trei depuneri de numerar în cont şi o retragere (filele 187-188 d.u.p.).
De asemenea, potrivit relaţiilor comunicate de BCR, începând cu data de 09 iulie 2009 persoana care avea drept de semnătură pentru SC K. SRL a fost inculpatul D.T.L. (fila 189 d.u.p.).
Cu privire la depunerile şi retragerea de numerar din cont, în opinia instanţei de fond, efectuarea acestor activităţi nu conduc direct la concluzia că inculpatul la momentul semnării instrumentelor de plată, la cererea unor persoane străine de raporturile comerciale, a avut reprezentarea că acestea vor fi folosite pentru inducerea în eroare a părţilor civile, având în vedere faptul că inculpatul era o persoană vulnerabilă cu o situaţie materială precară şi fără cunoştinţe în domeniu. Simpla semnătură depusă pe filele C.E.C. şi biletele la ordin, fără a se stabili cu beneficiarii împrejurările în care acestea urmează să fie completate şi depuse la bancă spre decontare nu constituie o emitere valabilă.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul are 7 clase, nu a fost angajat niciodată, a desfăşurat diferite activităţi ca ziler, nu deţine bunuri impozabile şi locuieşte într-un apartament pus la dispoziţie de către Primăria Tg. Secuiesc.
Nici semnătura depusă de inculpat pe contractul individual de muncă încheiat la data de 28 iulie 2009, întocmit şi prezentat la I.T.M. spre înregistrare de alte persoane (R.F.), nu confirma susţinerea anchetatorilor potrivit căreia inculpatul l-ar fi delegat pe R.F. să ridice mărfuri de la diferite firme.
Chiar martorul R.F. a susţinut că SC K. SRL era adrninistrată în fapt de o persoană pe nume Z., care l-a trimis să ridice mărfuri de la firmele care figurează părţi civile în cauză. (filele 129 -131 d.u.p.).
Pe lângă toate cele reţinute, tribunalul a mai constatat faptul că persoanele care în faza de urmărire penală au figurat ca persoane cercetate - R.F., K.L., P.L. - şi faţă de care s-au dat soluţii de neîncepere a urmăririi penale, au făcut declaraţii contradictorii şi nesincere pe parcursul acestui proces.
Aşa fiind, în condiţiile în care inculpatul a arătat constant în faza de urmărire penală că nu se consideră vinovat de comiterea infracţiunii de înşelăciune - în cursul cercetării judecătoreşti acesta nu a dorit să dea alte declaraţii, prevalându-se de dreptul la tăcere - iar materialul probator administrat în cauză nu confirmă cu certitudine că acesta a exercitat direct sau prin persoane interpuse acţiuni de inducere în eroare a părţilor civile cu prilejul încheierii sau executării contractelor comerciale, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust, tribunalul a constatat că singura soluţie care o poate pronunţa în această cauză este aceea de achitare în temeiul art. 2. pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pe motiv că nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 42 C. pen. (31 acte materiale) sub aspectul laturii obiective, lipsind acţiunile ce constituie elementul material al acestei infracţiuni.
Pe cale de consecinţă, pentru motivele expuse, faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, nefiind îndeplinite toate condiţiile răspunderii civile delictuale, instanţa de fond a respins acţiunile civile exercitate de părţile civile SC A.G. SRL Ţifeşti, SC B.A.S. SRL Braşov, SC A.E. SRL Cluj-Napoca, SC R. SRL Sf. Gheorghe, SC V. SRL Gheorgheni, SC C. SA Târnăveni prin administrator judiciar H.B.R. Sprl, SC F. SRL Bicaz, SC U. SA Bucureşti, SC T.M.T.I.B. SRL Satu Mare, SC R.A. SRL Braşov, SC A.T.I. SRL Bucureşti, SC U.T. SRL Sf. Gheorghe, SC K.A.R. SRL Bucureşti (fostă SC A.T. SRL Bucureşti).
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, care a criticat sentinţa sub aspectul soluţiei de achitare a inculpatului D.T.L. pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen.
Parchetul a susţinut că în cauză instanţa de fond a dispus o soluţie de achitare raportat la dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune pentru care inculpatul D.T.L. a fost trimis în judecată, reţinându-se în esenţă că nu există latura subiectivă a acestei infracţiuni. A considerat că în cauză soluţia este nejustificată raportat la probatoriul administrat în cauză şi pentru acest motiv a invocat anumite considerente de fapt având în vedere probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti pentru că iniţial inculpatul a recunoscut conform declaraţiei acestuia, a cumpărat acea societate pentru o perioadă foarte scurtă de timp, aproximativ 3 luni, în care a desfăşurat activităţi comerciale. în a doua fază de cercetare penală, inculpatul a început să nuanţeze elementele de fapt, iar în faza de cercetare judecătorească inculpatul a susţinut că nu ştia ce se întâmplă cu mărfurile achiziţionate de la firmele prejudiciate, nu ştia cine, cum, unde se cumpără, se vinde. Având în vedere declaraţia inculpatului şi anumite elemente de fapt, instanţa de fond a considerat că ar fi incidente dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. Verificând şi analizând probatoriul administrat în cauză, a considerat că soluţia instanţei de fond este nelegală, iar în cauză sunt îndeplinite toate elementele constitutive ale infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului. Pentru aceste motive, a solicitat a se avea în vedere declaraţia inculpatului - fila 220 d.u.p., din care rezultă că inculpatul a cumpărat acea firmă; declaraţia martorului K. - fila 107 d.u.p. şi declaraţia martorului D.S. - fila 112 d.u.p., inculpatul a fost prezent la notar când s-a efectuat formalităţile; de asemenea, contractul de închiriere al spaţiului care reprezenta sediul social a fost încheiat personal de către inculpat, fapt ce rezultă din declaraţia martorului N.G. şi procesul-verbal de recunoaştere d.u.p.ă planşa foto unde acest martor l-a recunoscut pe inculpat.
A arătat că insistă asupra declaraţiei martorului R.F., a considerat că această declaraţie este relevantă având în vedere că acest martor a fost angajat de către inculpat şi rezultă că inculpatul l-a delegat pe martor pentru a reprezenta firma şi pentru a preda acele file C.E.C. părţilor vătămate. Pe de altă parte, există sub acest aspect şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 28 iunie 2006.
Cu privire la părţile vătămate a arătat că, în ceea ce priveşte pe SC A.G. SRL, există declaraţia martorului M.N. - filele 69-74 d.u.p. din care rezultă că acest martor a arătat că inculpatul a plătit prima parte a datoriei în avans, d.u.p.ă care a emis acea filă C.E.C. şi era o modalitate constantă de a induce în eroare părţile vătămate. Ulterior acest martor a arătat că a mai existat o altă prevenţie cu inculpatul de acelaşi mod. De asemenea, acest martor l-a recunoscut pe inculpat cu certitudine este cel care a adus fila C.E.C.. în acelaşi sens pentru SC A.T. SRL există declaraţia martorului P.I. -fila 198 d.u.p., din care rezultă că inculpatul este cel care a predat fila C.E.C.; pentru SC A.E. SRL, martorul P.E.Ş. a arătat că în această situaţie inculpatul a emis trei ordine de plată. A considerat că toate aceste aspecte dovedite au dus la concluzia că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, soluţia instanţei de fond fiind nejustificată, motiv pentru care s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii instanţei de fond şi rejudecând, condamnarea inculpatului în baza art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. cu obligarea la despăgubiri civile şi cheltuieli judiciare.
De asemenea, au mai declarat apeluri împotriva sentinţei părţile civile SC F. SRL, SC R. SRL, SC A.I. SRL, SC A.G. SRL, H.B.R. Sprl pentru SC C. SA.
SC F. SRL a solicitat în cerea de recurs condamnarea inculpatului D.T.L. pentru infracţiunea de înşelăciune şi obligarea acestuia la plata sumei de 25.017,32 lei reprezentând contravaloare marfă livrată şi neachitată. S-a arătat că inculpatul a emis o filă C.E.C. cu această valoare, cu toate că trăgătorul se afla în interdicţie bancară, aşa cum reiese din Comunicarea B.C.R. sucursala Bicaz.
De asemenea, în motivarea cererii de apel declarată de H.B.R. Sprl pentru SC C. SA s-a solicitat condamnarea inculpatului D.T.L. pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi obligarea acestuia la plata sumei de 5.331,72 lei reprezentând contravaloare filă C.E.C. emisă de către inculpat pe numele părţii vătămate.
Celelalte părţi civile apelante nu au motivat apelurile declarate în cauză.
Prin Decizia penală nr. 56/Ap din 28 mai 2013 Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna şi de părţile civile SC F. SRL, SC R. SRL, SC A.T.I. SRL, SC A.G. SRL, H.B.R. Sprl pentru SC C. SA împotriva sent. pen. nr. 44/15 noiembrie 2012 a Tribunalului Covasna, pronunţată în Dosarul nr. 546/119/2011 al acestei instanţe, pe care a desfiinţat-o în totalitate.
Rejudecând, în temeiul art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (31 de acte materiale) şi a art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (2) C. pen. a dispus condamnarea inculpatului D.T.L., domiciliat în com. Zăbala, jud. Covasna, fără forme legale în mun. Târgu Secuiesc, jud. Covasna, la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a fi asociat sau administrator la o societate comercială) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.
În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a fi asociat sau administrator la o societate comercială) C. pen.
În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. a obligat pe inculpatul D.T.L. la plata către SC A.G. SRL a sumei de 89.999 de lei, către SC B.A.S. SRL a sumei de 34.480 lei, către SC A.E. SRL a sumei de 133.380 lei, către SC R. SRL a sumei de 41.838 lei, către SC V. SRL a sumei de 45.655 lei, către SC C. SA, prin administrator judiciar H.B.R. Sprl, a sumei de 5.331,72 lei, către SC F. SRL a sumei de 25.017,32 lei, către SC U. SA Călăraşi a sumei de 15.984 lei, către SC T.M.T.I.B. SRL a sumei de 15.000 de lei, către SC R.A. SRL a sumei de 36.400 de lei, către SC A.T.I. SRL a sumei de 44.149 lei, către SC U. SRL a sumei de 5.871,68 lei şi către SC A.V.T. SRL a sumei de 42.200 lei.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 26/1990 şi art. 6 alin. (11) din O.G. nr. 75/2001 a dispus efectuarea comunicărilor către registrul comerţului de pe lângă Tribunalul Covasna şi către D.G.F.P. Covasna, d.u.p.ă rămânerea definitivă a prezentei, în vederea efectuării cuvenitelor menţiuni.
În temeiul art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 3000 de lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în fond.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, în care s-a inclus şi onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 de lei, avansat din fondurile Ministerului Justiţiei, au rămas în sarcina acestuia.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că apelul parchetului şi al părţilor civile sunt întemeiate, pentru următoarele motive.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii rezultă cu certitudine că inculpatul D.T.L. a participat la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (31 de acte materiale).
În primul rând, acest lucru rezultă din faptul că inculpatul D.T.L. a recunoscut în declaraţiile date în cursul urmăririi penale că a fost de acord, la cererea numitului K.L., să preia o societate comercială pe numele său, fiind plătit pentru aceasta cu suma de 4.000 de lei. Astfel inculpatul a devenit reprezentantul SC K. SRL, calitate în care a depus specimen de semnătură la BCR, de unde a solicitat şi un carnet de C.E.C.uri cu 25 de file şi 6 bilete la ordin. în declaraţia dată în cursul urmăririi penale la data 15 decembrie 2010 (la fila 93 din vol. I al d.u.p.) inculpatul D.T.L. a arătat că „într-una din zile, d.u.p.ă ce i-am dat toate filele C.E.C. şi biletele la ordin, m-a sunat O.M. şi m-a chemat la pizzeria unde ne întâlnisem şi anterior şi în prezenţa numitului P.L. mi-a cerut să semnez toate cele 25 file C.E.C. şi 6 bilete la ordin". în aceeaşi declaraţie (la fila 94 din vol. I al d.u.p.) inculpatul D.T.L. a arătat din nou că „ nu am semnat şi nu am eliberat nicio factură fiscală, chitanţă sau alte documente în numele SC K. SRL în afara celor 25 file C.E.C. şi 6 bilete la ordin pe care le-am predat lui O.M.". Inculpatul a susţinut acelaşi lucru in declaraţia olografă dată în data de 15 decembrie 2010 (fila 99 din vol.I al d.u.p.) unde acesta a arătat că „ O.M. sau un alt băiat pe care l-am recunoscut în albumul foto prezentat de poliţie ca fiind P.L. îmi dădeau pe rând file C.E.C. să le semnez". Aceste declaraţii ale inculpatului D.T.L. se coroborează cu concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică grafică nr. 195744 din 28 iunie 2010 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Covasna, potrivit căruia „Semnăturile „D." depuse pe instrumentele de plată (file C.E.C. şi bilete la ordin), au fost executate de către D.T.L." Aceste probe conduc la concluzia certă că inculpatul D.T.L. a acceptat să preia pe numele său SC K. SRL, în schimbul unei sume de bani şi să facă toate D.rsurile necesare pentru eliberarea unui carnet ce conţinea 25 de file C.E.C. şi a 6 bilete la ordin, pe care le-a semnat. De asemenea, este cert faptul că toate aceste file C.E.C. şi bilete la ordin emise de către inculpat nu au putut fi onorate din cauza lipsei disponibilului în cont. Având în vedere că inculpatul este o persoană majoră, cu discernământul păstrat în integralitate, nu a putut fi primită apărarea acestuia în sensul că nu a ştiut ce scop au avut toate aceste D.rsuri şi că nici nu a prevăzut caracterul infracţional al activităţii sale. Chiar dacă inculpatul nu s-a ocupat personal de toate activităţile de inducere în eroare a părţilor vătămate, prin faptul semnării tuturor filelor C.E.C. şi a biletelor la ordin inculpatul a participat la săvârşirea tuturor celor 31 de acte materiale ale infracţiunii de înşelăciune reţinute în sarcina sa. Niciunul din aceste acte materiale nu s-ar fi putut comite fără această contribuţie esenţială a inculpatului D.T.L., iar potrivit doctrinei şi practicii majoritare, în cazul infracţiunii continuate, dacă o persoană a săvârşit unele acte materiale în calitate de autor şi alte acte materiale în calitate de complice s-a reţinut încadrarea juridică a întregii forme a unităţii legale de infracţiune calitatea de autor a acesteia.
Din probele administrate în cursul urrnăririi penale a reieşit însă că fapta inculpatului nu s-a rezumat doar la contribuţia menţionată anterior, de a prelua SC K. SRL şi de a semna filele C.E.C. şi biletele la ordin emise pe numele acestei societăţi, ci a făcut şi D.rsuri concrete de inducere în eroare a unor persoane vătămate prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase sau ca mincinoase a unor fapte adevărate, ce au avut ca urmare producerea unor pagube în patrimoniul părţilor vătămate, constând în contravaloarea produselor obţinute prin inducere în eroare şi neachitate. Aşadar inculpatul, singur sau împreună cu alte persoane, a făcut D.rsuri concrete de inducere în eroare a părţilor vătămate, în vederea dobândirii unor bunuri de către SC K. SRL. Faptul că inculpatul D.T.L. nu a avut doar un simplu rol de marionetă, fără să aibă reprezentarea a ceea ce se întâmplă rezultă şi din aceea că la data de 25 septembrie 2009, d.u.p.ă epuizarea activităţii infracţionale, acesta a cesionat toate părţile sociale ale SC K. SRL către un cetăţean maghiar, pe nume K.L., cu domiciliul în Ungaria, cu scopul evident de a ascunde urmele infracţiunii. în plus, martora V.E. a declarat că inculpatul D.T.L. a efectuat personal depuneri şi retrageri de numerar din contul SC K. SRL (filele 117-118 d.u.p.), iar numitul R.F., audiat ca martor în cursul urmăririi penale (filele 129-134 d.u.p.), descrie contribuţia inculpatului D.T.L. la săvârşirea faptelor de înşelăciune. Rezultă astfel faptul că inculpatul a avut o contribuţie efectivă la comiterea faptelor de înşelăciune, comise faţă de părţile vătămate din prezenta cauză. Instrucţia minimă a inculpatului nu este un element care să înlăture răspunderea penală a acestuia, având în vedere că inculpatul are discernământul faptelor sale, pe care le-a comis din dorinţa obţinerii unui câştig uşor.
În consecinţă, în cauză s-a putut constata participarea certă a inculpatului D.T.L. la săvârşirea tuturor actelor materiale de înşelăciune, reţinute în sarcina sa în actul de sesizare.
1. Astfel, în ce priveşte activitatea de inducere în eroare a SC A.G. SRL, Curtea a reţinut că la 15 septembrie 2009 inculpatul D.T.L. l-a sunat telefonic pe numitul M.N., administrator al SC A.G. SRL din comuna Ţifeşti, sat Bătineşti, judeţul Vrancea şi a solicitat să cumpere de la acesta îngrăşăminte chimice ambalate în saci de câte 50 Kg., asigurându-l cava plăti atât în numerar cât şi cu file C.E.C., pentru care are în cont disponibilul necesar. în baza înţelegerii, cu facturile fiscale din datele de 25 septembrie 2009, 28 septembrie 2009, 29 septembrie 2009 şi 30 octombrie 2009, partea vătămată i-a livrat inculpatului îngrăşăminte chimice în valoare totală de 112.499,47 lei (filele 78-81).
Inculpatul a achitat însă suma de 22.500 lei în numerar şi pentru plata diferenţei a emis filele C.E.C., în valoare de 58.799,60 lei (fila 76 d.u.p.) şi în valoare de 31.199,87 lei. (fila 77 dos u.p.). S-a reţinut că inculpatul a emis aceste file C.E.C. la datele de 5 şi 8 octombrie 2009, cu toate că începând cu data de 29 septembrie 2009 firma SC K. SRL s-a aflat în interdicţie bancară, până la data de 9 noiembrie 2010 (filele 63-64 d.u.p.). Din acest motiv SC A.G. SRL nu a putut valorifica cele două instrumente de plată şi s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma totală de 89.999,47 lei (fila 61 d.u.p.)
Aşa cum s-a arătat anterior, aceste file C.E.C. au fost semnate cu certitudine de către inculpatul D.T.L.. De asemenea, reprezentantul părţii vătămate, martorul M.N. a declarat că, fiindu-i prezentat la poliţie un album foto, l-a recunoscut în fotografia nr. 3 pe inculpatul D.T.L. (fila 70 din vol. 1, d.u.p.) ca fiind persoana care s-a prezentat din partea SC K. SRL.
Cantitatea de 399 saci de câte 50 Kg. Fiecare a fost găsită la numitul K.E. din com. Turia, jud. Covasna, fiind lăsată în custodia acestuia până la judecarea cauzei (fila 222 d.u.p.). Numitul K.E. a declarat că a cumpărat îngrăşămintele de la persoane necunoscute, fără acte de provenienţă, (filele 122-123 d.u.p.).
2. Cu privire la partea civilă SC B.A.S. SRL, în cursul lunii august 2009, inculpatul D.T.L. a luat legătura telefonic cu partea vătămată D.B.V., administrator al acesteia, convenind cu acesta să cumpere piese auto pe care să le plătească cu file C.E.C. scadente la o lună de la livrare, (filele 289-291 din d.u.p.). Cu facturi fiscale au fost livrate anvelope auto în valoare de 12.280,80 lei (bunuri ridicate de delegatul R.F.), precum şi planetare auto, pentru plata cărora inculpatul a emis filele C.E.C.:, în valoare de 12.280,80 lei (fila 296 din d.u.p.), în valoare de 16.886,10 lei (fila 300 din d.u.p.) şi în valoare de 5.474 lei. (fila 305 din dios.u.p.). D.u.p.ă introducerea la plată a acestor file C.E.C., părţii vătămate i-a fost decontată suma de 160,17 lei, iar diferenţa de 34.480,73 lei a fost refuzată pentru lipsă totală de disponibil.
Faptul că inculpatul a participat în mod direct la săvârşirea acestei fapte rezultă din declaraţia părţii vătămate D.B.V.,care l-a întâlnit o singură dată pe inculpatul D.T.L., la 28 august 2009 şi l-a recunoscut ca fiind persoana care i-a cerut prin telefon să-i livreze bunuri, (fila 291 din d.u.p.).
3. În baza contractului de vânzare-cumpărare din 3 septembrie 2009, partea vătămată SC. A.E. SRL din mun. Cluj-Napoca, prin directorul P.E.Ş.,. a livrat către SC K. SRL, cu mai multe facturi fiscale, îngrăşăminte chimice şi erbicide în valoare totală de 163.755,95 lei. Din această sumă inculpatul D.T.L. a plătit prin virament bancar 32.751,25 lei, iar pentru diferenţa de 131.004,70 lei a emis următoarele mijloace de plată: fila C.E.C., din 28 septembrie 2009, în valoare de 2.375,83 lei (fila 345 din d.u.p.); fila C.E.C., din 30 septembrie 2009, în valoare de 57.503 lei (fila 346 din d.u.p.); fila C.E.C., din 25 octombrie 2009, în valoare de 57.503,20 lei (fila 347 din d.u.p.) şi biletul la ordin, în valoare de 15.998,36 lei (fila 348 din d.u.p.). Toate aceste mijloace de plată au fost refuzate pentru lipsă totală de disponibil, emitentul fiind în interdicţie bancară.
Participarea directă a inculpatului D.T.L. la săvârşirea acestei fapte rezultă din virarea de către acesta către partea vătămată, prin virament, a sumei de 32.751,25 lei. Inculpatul era singurul care putea face această virare, deoarece doar acesta avea specimen de semnătură la bancă. Nu s-a putut susţine că inculpatul nici nu ar fi avut măcar idee despre scopul acestor operaţiuni pe care le-a efectuat personal.
4. Referitor la partea vătămată SC R. SRL din Sf.Gheorghe, în lunile iulie 2009, d.u.p.ă discuţii telefonice cu inculpatul, numitul S.J., director comercial al acesteia, s-a întâlnit personal în mun. Tg. Secuiesc cu numitul R.F., stabilind să livreze către firma inculpatului corpuri de iluminat. Mărfurile au fost livrate în satul Lunga la 12 august şi respectiv 16 septembrie 2009 şi, conform înţelegerii, inculpatul a virat în contul furnizorului 20 % din valoarea lor, iar pentru diferenţă a emis următoarele mijloace de plată: fila C.E.C., din 7 octombrie 2009, în valoare de 37.893,27 lei (fila 391); fila C.E.C. din 23 octombrie 2009, în valoare de 3.944,84 lei (fila 392).
Ambele file C.E.C. au fost refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil, trăgătorul aflându-se în interdicţie bancară.
De asemenea, participarea directă a inculpatului D.T.L. la săvârşirea acestei fapte rezultă din virarea de către acesta către partea vătămată, prin virament, a sumei reprezentând 20% din valoarea bunurilor. Inculpatul era singurul care putea face această virare, deoarece doar acesta avea specimen de semnătură la bancă.
5. În ce priveşte fapta împotriva SC V. SRL, din Gheorgheni, jud. Harghita, în luna septembrie 2009, prin diverşi delegaţi, inculpatul D.T.L. a ridicat în patru rânduri mărfuri de la această societate, punctul de lucru Chichiş, pe care le-a plătit cu următoarele mijloace de plată (fila 448 din d.u.p.): bilet la ordin din 11 septembrie 2009, în valoare de 12.966,93 lei (fila 490 d.u.p.); bilet la ordin din 17 septembrie 2009, în valoare de 1.767,15 lei (fila 491 d.u.p.); bilet la ordin, din 25 septembrie 2009, în valoare de 17.953,99 lei (fila 492 d.u.p.); bilet la ordin din 28 septembrie 2009, în valoare de 12.966,93 lei (fila 493 d.u.p.). Toate aceste bilete la ordin, totalizând 45.655 lei, au fost refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil, trăgătorul aflându-se în interdicţie bancară.
Participarea certă a inculpatului la săvârşirea acestei fapte constă în semnarea celor patru mijloace de plată, refuzate pentru lipsa disponibilului în cont.
6. Referitor la partea vătămată SC C. SA din Tîrnăveni, jud. Mureş, în luna septembrie 2009, în baza unei comenzi telefonice, aceasta a livrat cu două facturi fiscale, către firma inculpatului D.T.L., materiale de construcţii în valoare totală de 11.196,61 lei.
Pentru plata acestora inculpatul D.T.L. a emis fila C.E.C., din 28 septembrie 2009, în valoare de 5.331,72 lei, C.E.C. refuzat la plată pentru lipsă totală de disponibil, (fila 559 d.u.p.).
Participarea certă a inculpatului la săvârşirea acestei fapte constă în semnarea filei C.E.C., refuzate pentru lipsa disponibilului în cont.
7. În urma unor discuţii telefonice la 8 septembrie 2009, prin delegat, firma inculpatului D.T.L. a ridicat de la SC F. SRL Bicaz, jud. Neamţ, mărfuri în valoare de 25.017,32 lei, pentru plata cărora inculpatul a emis fila C.E.C., din 7 octombrie 2009, cu aceeaşi valoare, (fila 623 d.u.p.). C.E.C.ul a fost refuzat la plată, trăgătorul aflându-se în interdicţie bancară.
Transportul mărfii a fost efectuat de martorul Vida Iosif, care nu a cunoscut activitatea ilicită a inculpatului.
Participarea certă a inculpatului la săvârşirea acestei fapte constă în semnarea filei C.E.C., refuzate pentru lipsa disponibilului în cont.
8. De asemenea, în baza contractului de vânzare-cumpărare 89 din 4 septembrie 2009, partea vătămată SC U.B. SA, Sucursala Călăraşi în mun. Călăraşi, i-a livrat inculpatului produse de uz fitosanitar. Inculpatul D.T.L. a plătit 20 % în numerar (3.996,02 lei) şi pentru diferenţa de 15.984,08 lei a emis fila C.E.C. (fila 653 d.u.p.). Această filă C.E.C. a fost refuzată la plată, pentru lipsă totală de disponibil.
Participarea certă a inculpatului la săvârşirea acestei fapte constă în semnarea filei C.E.C., refuzate pentru lipsa disponibilului în cont.
9. Tot în urma unei comenzi telefonice lansate către SC T.M.T.I.B. SRL din Satu Mare, la data de 17 septembrie 2009, inculpatul D.T.L. a ridicat, prin delegat, plăci ondulate în valoare de 15.000 lei, pentru plata cărora a emis fila C.E.C., filă refuzată deoarece trăgătorul se afla în interdicţie bancară, (fila 706 d.u.p.).
Participarea certă a inculpatului la săvârşirea acestei fapte constă în semnarea filei C.E.C., refuzate pentru lipsa disponibilului în cont.
10. În ce priveşte SC R.A. SRL din mun. Braşov, str. D.u.p.ă Inişte, nr. 32, în baza unui contract de vânzare-cumpărare încheiat la 8 septembrie 2009, în zilele de 8, 14 şi 18 sept. 2009, inculpatul D.T.L. a ridicat produse de protecţia plantelor în valoare totală de 47.038,32 lei. Din aceasta s-a achitat cu numerar suma de 10.638,32 lei, iar pentru plata diferenţei de 36.400 lei, inculpatul D.T. - Levente a emis următoarele file C.E.C., refuzate la plată pentru lipsă de disponibil: C.E.C., în valoare de 16.000 lei (fila 780 d.u.p.); C.E.C., în valoare de 10.000 lei (fila 781 d.u.p.); C.E.C., în valoare de 10.400 lei (fila 782 d.u.p.).
Participarea certă a inculpatului la săvârşirea acestei fapte constă în semnarea filelor C.E.C., refuzate pentru lipsa disponibilului în cont.
11. De asemenea, la 23 sept. 2009, inculpatul D.T.L. a ridicat cu factură produse de protecţia plantelor în valoare de 44.149 lei, de la partea vătămată SC A.T.I. SRL din mun. Bucureşti, sector 6. Pentru plata mărfurilor inculpatul a emis două bilete la ordin, ulterior refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil: bilet la ordin, în valoare de 36.790 lei (fila 796 d.u.p.) şi bilet la ordin, în valoare de 7.359 lei (fila 800 d.u.p.).
Participarea certă a inculpatului la săvârşirea acestei fapte constă în semnarea instrumentelor de plată, refuzate pentru lipsa disponibilului în cont.
12. La datele de 30 şi 31 iulie 2009, prin numitul R.F., inculpatul D.T.L. a ridicat mărfuri de la SC I.E.C.U.T. SRL din Sf.Gheorghe, în valoare totală de 7.871,68 lei. Inculpatul a intenţionat de la început să-l inducă în eroare cu privire la plată, pe reprezentantul părţii vătămate, sens în care a plătit prin delegat suma de 2.000 lei şi a lăsat, semnată şi ştampilată, pentru a fi completate ulterior cu suma de 5.871,68 lei, fila C.E.C., ştiind că aceasta va fi refuzată la plată, deoarece se afla în interdicţie bancară, (fila 841 din d.u.p.).
Participarea certă a inculpatului la săvârşirea acestei fapte constă în semnarea filei C.E.C., refuzată pentru lipsa disponibilului în cont.
13. În sfârşit, din actele şi lucrările dosarului a rezultat fără dubiu participarea inculpatului şi la săvârşirea faptei de înşelăciune, comisă împotriva părţii vătămate SC A.T. SRL. în baza contractului de vânzare-cumpărare din 24 aug. 2009, partea vătămată SC. A.T. SRL din Bucureşti, sector 6, i-a livrat inculpatului D.T.L., în luna septembrie 2009, produse de protecţia plantelor în valoare totală de 88.886,24 lei.
Pentru plata acestei sume, inculpatul a emis următoarele mijloace de plată, deşi ştia că este în interdicţie bancară: bilet la ordin din 21 sept. 2009, în valoare de 17.500 lei (fila 887 d.u.p.); bilet la ordin din 21 sept. 2009, în valoare de 11.000 lei (fila 888 d.u.p.); fila C.E.C. din 30 octombrie 2009, în valoare de 6.000 lei (fila 889 d.u.p.); fila C.E.C. din 25 sept. 2009, în valoare de 10.000 lei (fila 890 d.u.p.); fila C.E.C. din 7 octombrie 2009, în valoare de 10.000 lei (fila 891 d.u.p.); fila C.E.C. din 10 octombrie 2009, în valoare de 7.000 lei (fila 892 d.u.p.); fila C.E.C. din 26 octombrie 2009, în valoare de 9,200 lei (fila 893 d.u.p.). Participarea certă a inculpatului la săvârşirea acestei fapte rezultă în primul rând din semnarea instrumentelor de plata refuzate pentru lipsa disponibilului în cont. în plus, martorul P.I., reprezentant al părţii vătămate SC A.T. SRL a arătat că la momentul la care inculpatul D.T.L. s-a prezentat, însoţit de numitul R.F., la sediul societăţii pentru achiziţionarea bunurilor, acesta avea asupra sa cartea de identitate. în consecinţă, este evident că persoana care s-a prezentat sub acest numele de D.T.L. nu putea fi decât inculpatul, având în vedere că reprezentanţii părţii vătămate l-au putut identifica d.u.p.ă fotografia din cartea de identitate.
În consecinţă, faptele inculpatului D.T.L., care în perioada 26 iunie - 25 septembrie 2009, în calitate de unic asociat şi administrator al SC K. SRL, din Târgu Secuiesc, sat. Lunga, a indus în eroare un număr de 13 societăţi părţi vătămate, de la care a ridicat mărfuri pentru plata cărora a emis 31 de file C.E.C. şi bilete la ordin, ştiind că pentru valorificarea acestora nu avea provizia necesară în cont şi că la data emiterii lor se afla în interdicţie bancară, în scopul obţinerii unui folos material injust pentru sine şi cauzând posesorilor mijloacelor de plată o pagubă totală de 535.305, 40 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (31 de acte materiale).
Faptele inculpatului de inducere în eroare a părţilor vătămate au fost săvârşite în baza aceleiaşi rezoluţi infracţionale, având în vedere că au fost săvârşite într-un interval scurt de timp, că inculpatul a procedat în acelaşi mod, comenzile făcându-se de regulă telefonic sau prin email, de fiecare dată prezentându-se pentru ridicarea mărfii aceleaşi persoane. Din faptul că inculpatul a dobândit părţile sociale ale SC K. SRL şi imediat d.u.p.ă săvârşirea faptelor le-a înstrăinat unei alte persoane, cu domiciliul în Ungaria, rezultă de asemenea rezoluţia infracţională unică a inculpatului de a induce în eroare părţile vătămate prin emiterea C.E.C.urilor şi a biletelor la ordin, fără a avea disponibil în cont.
Faţă de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, fiind infractor primar şi a avut o contribuţie relativ redusă la săvârşirea faptelor, instanţa a reţinut în favoarea acestuia circumstanţa atenuantă legală prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi circumstanţe atenuante judiciare, potrivit art. 74 alin. (2) C. pen. Inculpatul D.T.L. nu a avut de-a face cu legea penală până la vârsta de 29 de ani, are o situaţie materială precară, are doar 7 clase şi nu a fost angajat niciodată, iar potrivit declaraţiei acestuia el ar fi jucat un rol minor în săvârşirea acestei infracţiuni, fiind învăţat de alte persoane cum să procedeze pentru inducerea în eroare a părţilor vătămate. Procurorul a reţinut că nu sunt suficiente probe care să confirme această susţinere a inculpatului, cu privire la participarea şi a altor persoane la săvârşirea faptelor, însă dubiul cu privire la acest aspect va fi interpretat în favoarea inculpatului D.T.L.. De altfel, ar fi destul de greu de acceptat că inculpatul, o persoană cu o instrucţie minimă, ar fi putut să ridice bunurile aparţinând părţilor vătămate şi să le valorifice, fără contribuţia altor persoane care să-i fi acordat un ajutor. Astfel, chiar dacă acest lucru nu este de natură să înlăture răspunderea penală a inculpatului, contribuţia redusă a inculpatului la săvârşirea infracţiunii a putut fi reţinută ca o circumstanţă atenuantă judiciară, potrivit art. 74 alin. (2) C. pen.
Faţă de aceste aspecte, ţinând cont de efectele circumstanţelor atenuante, văzând şi gradul de pericol social al faptei săvârşite, consecinţele produse şi numărul părţilor vătămate prejudiciate, neacoperirea prejudiciului, precum şi celelalte criterii de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., Curtea a aplicat inculpatului D.T.L. o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a fi asociat sau administrator la o societate comercială) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) (dreptul de a fi asociat sau administrator la o societate comercială) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.
În ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de fond a reţinut că simpla lipsă a elementelor constitutive ale infracţiuriii de înşelăciune ar conduce automat la lipsa condiţiilor răspunderii civile delictuale, motiv pentru care a respins acţiunile civile exercitate de părţile civile SC A.G. SRL Tifeşti, SC B.A.S. SRL Braşov, SC A.E. SRL Cluj-Napoca, SC R. SRL Sf. Gheorghe, SC V. SRL Gheorgheni, SC C. SA Târnăveni prin administrator judiciar H.B.R. Sprl, SC F. SRL Bicaz, SC U. SA Bucureşti, SC T.M.T.I.B. SRL Satu Mare, SC R.A. SRL Braşov, SC A.T.I. SRL Bucureşti, SC U.T. SRL Sf. Gheorghe, SC K.A.R. SRL Bucureşti ( fostă SC A.V.T. SRL Bucureşti).
Curtea nu a putut primi această motivare, în primul rând deoarece, aşa cum s-a motivat anterior, este dovedită contribuţia inculpatului D.T.L. la săvârşirea tuturor actelor materiale ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (31 de acte materiale). în al doilea rând condiţiile răspunderii civile delictuale sunt diferite de cele ale răspunderii penale, doctrina şi practica judiciară stabilind că prima formă de răspundere intervine chiar şi în condiţiile în care în sarcina subiectului s-ar reţine culpa cea mai uşoară. Or, în cauză nu s-a putut reţine că inculpatul D.T.L. nu ar fi avut nici măcar cea mai uşoară formă a culpei, de vreme ce acesta a semnat C.E.C.urile şi biletele la ordin care nu aveau acoperire în cont. însă, aşa cum s-a arătat anterior, inculpatul D.T.L. a acţionat chiar cu intenţie, în ceea ce priveşte inducerea în eroare a părţilor vătămate, contribuind la producerea prejudiciilor în patrimoniul acestora. Cum părţile vătămate au suferit prejudicii în urma faptelor de inducere în eroare, la care a contribuit şi inculpatul D.T.L., prejudicii ce nu au fost acoperite, existând şi o legătură de cauzalitate între faptele inculpatului şi aceste prejudicii, Curtea a reţinut că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998 şi următoarele din vechiul C. civ., în vigoare la data săvârşirii faptelor.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs inculpatul D.T.L.
În temeiul art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 11 alin. (2) lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior.
În subsidiar, a solicitat aplicarea disp. art. 5 C. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 215 C. pen. anterior în cea prev. de art. 244 C. pen., apoi individualizarea pedepsei, aplicarea unui pedepse orientate către minimul special.
Examinând recursul declarat de inculpatul D.T.L. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată următoarele:
Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. în consecinţă, instanţa urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 3859, art. 3853 C. proc. pen. anterior.
Consacrând efectul parţial devblutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.
Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 38510 C. proc. pen. prevede, în alin. (21), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată prin vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 28 mai 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării -vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăseşte în speţă.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devolutiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
În ce priveşte cazul de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocate de recurentul inculpat D.T.L., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, că recurentul inculpat şi-a motivat recursul la data de 14 iunie 2013 (primul termen de judecata acordat în cauză fiind la data de 4 decembrie 2013), respectându-şi, astfel, obligaţia ce-i revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Critica inculpatului D.T.L. vizând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., nu poate fi subsumată cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit cu care casarea poate interveni, „când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 334-337", având în vedere că ele vizează starea de fapt reţinută de instanţele inferioare, în sensul că nu are susţinere în probatoriul administrat. Or, cazul de casare ce permite cenzurarea situaţiei de fapt, respectiv verificarea concordanţei dintre cele reţinute în hotărârea de condamnare şi probele administrate, era cel prevăzut în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., text de lege care a fost abrogat. Prin urmare, o verificare a situaţiei de fapt de către instanţa de control judiciar nu mai este posibil. Astfel fiind, criticile recurentului inculpat D.T.L. privind greşita condamnare şi cererea de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. (1969) excede cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. (în redactarea conformă Legii nr. 2/2013), întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei.
Cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 5 C. pen. -aplicabilitatea legii penale mai favorabilă, solicitată de inculpat D.T.L., se constată următoarele:
În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. în speţă, de la data pronunţării deciziei din apel, 28 mai 2013 şi până la data soluţionării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de faţă, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp.
Recurentul inculpat D.T.L. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute deart. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (31 de acte materiale) şi a art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (2) C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de recurent instanţa de recurs urmează să analizeze influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat, în sensul de a stabili dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică, consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. în examinarea acestui din urmă criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.
Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.
Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incrirninare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incrirninarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.
Instanţa va analiza influenţa modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care sunt acuzaţi recurenţii, având în vedere că, deşi un text de lege cu aceeaşi denumire marginală se poate regăsi într-un alt text de lege din aceiaşi lege.
Referitor la fapta de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (2) C. pen. reţinută în sarcina inculpatului D.T.L. se constată următoarele:
Dispoziţiile art. 244 din noul C. pen. reglementează infracţiunea de înşelăciune, menţinând numai dispoziţiile care au corespondent în art. 215 alin. (1) C. pen. anterior, în timp ce nu au menţinut reglementarea cuprinsă în art. 215 alin. (3), (4) şi (5) C. pen. anterior.
Dispoziţiile art. 215 alin. (1) din noul C. pen. a fost preluat de art. 244 alin. (1) din noul C. pen., cu precizarea că expresia „folos material injust" utilizată în art. 215 alin. (1) C. pen. anterior a fost înlocuită cu expresia „folos patrimonial injust" în cuprinsul art. 244 alin. (1) din noul C. pen.
Noul C. pen. nu a menţinut varianta agravantă prevăzută în art. 215 alin. (5) C. pen. anterior, referitoare la înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave. Prin urmare, indiferent de valoarea pagubei materiale, inclusiv în cazul în care aceasta este mai mare de 2.000.000 lei (conform art. 183 din noul C. pen. care defineşte expresia „consecinţe deosebit de grave), înşelăciunea se încadrează, d.u.p.ă caz, în art. 244 alin. (1) sau (2) din noul C. pen.
În concret, se constată că noul C. pen. a adus modificări ale limitelor speciale ale pedepsei închisorii pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului D.T.L., respectiv s-au redus atât limitele minime de pedeapsă pentru infracţiunea de înşelăciune de la 6 ani închisoare-ptr. alin. (1) şi 3 ani închisoare -ptr. alin. (5) la 6 luni închisoare-ptr. alin. (1), cât şi limitele maxime de pedeapsă de la 12 ani închisoare-ptr. alin. (1) şi 20 ani închisoare-ptr. alin. (5) la 3 ani închisoare-ptr. alin. (1), respectiv de la 20 ani închisoare la 5 ani închisoare.
Reducerea atât a limitelor maxime de pedeapsă cât şi a limitelor minime de pedeapsă pentru infracţiunea de înşelăciune, deşi aparent favorabilă inculpatului D.T.L., este lipsită de relevanţă, având in vedere aplicarea celorlalte instituţii incidente în cauză din legea nouă care ar determina agravarea pedepselor inculpatului.
Referitor la sancţionarea infracţiunii continuate, se observă că ambele legi penale succesive reglementează, stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, precum şi posibilitatea aplicării unui spor facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător. Deşi C. pen. în vigoare (art. 36) prevede un spor mai redus(până la 3 ani, faţă de 5 ani, cum prevedea legea anterioară în cazul pedepsei închisorii), această împrejurare nu prezintă relevanţă în cauză sub aspectul determinării legii mai favorabile, din moment ce prin hotărârea atacată nu a dat eficienţă acestei cauze de agravare a pedepsei, astfel că, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de legile penale succesive pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., săvârşită în formă continuată, mai favorabil este C. pen. anterior. Pe de altă parte, se observă că noua lege penală generală este mai puţin favorabilă decât cea anterioară şi prin introducerea condiţiei suplimentare de existenţă a infracţiunii continuate constând în unitatea subiectului pasiv (in înţelesul dat prin art. 238 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.), cu consecinţa restrângerii sferei de incidenţă a dispoziţiilor privind forma continuată în care se poate stabili că s-a săvârşit un ansamblu infracţional faptic şi extinderea corelativă a situaţiilor de reţinere a unui concurs de infracţiuni, situaţie care, evident, este mai puţin favorabilă inculpatului.
Nici sub aspectul pedepsei complementare aplicată inculpatului, legea penală nouă nu va retroactiva, având în vedere că aplicarea acestei pedepse a fost determinată. de condamnarea acestuia pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen. care prevede această sancţiune corelativ pedepsei principale şi care nu a suferit modificări d.u.p.ă data de 1 februarie 2014, iar cuantumul în care a fost aplicată (de 2 ani) se încadrează în limitele impuse de noua reglementare (pe o perioadă de la 1 la 5 ani), d.u.p.ă cum şi drepturile a căror exercitare a fost interzisă se regăsesc în noile dispoziţii ale art. 66 lit. a), b) şi c) C. pen.
În situaţia aplicării dispoziţiilor noului C. pen., aceste circumstanţe atenuante reţinute de instanţele anterioare, nu mai pot produce efecte, în sensul coborârii pedepsei sub minimul prevăzut de lege pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, respectiv 4 ani închisoare, întrucât nu mai au corespondent în dispoziţiile art. 75 C. pen., referitoare la circumstanţele atenuante.
În concluzie, prin aplicarea dispoziţiilor noului C. pen. s-ar ajunge, inevitabil, la stabilirea unei pedepse într-un cuantum majorat faţă de pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului, astfel că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea veghe, respectiv C. pen. anterior.
Aşa fiind, Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.T.L. împotriva Deciziei penale nr. 56/Ap din 28 mai 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.T.L. împotriva Deciziei penale nr. 56/Ap din 28 mai 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1188/2014. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 128/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
