ICCJ. Decizia nr. 128/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). înşelăciunea (art. 215 C.p.), abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.), falsul intelectual (art. 289 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Apel

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 128/A/2014

Dosar nr. 355/43/2012

Şedinţa publică din 14 mai 2014

Asupra apelului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 24 din 13 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 334 C. proc. pen. s-au respins, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.J., formulate prin apărător ales.

În baza art. 4 alin. (4) teza I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ s-a respins ca inadmisibile excepţiile de nelegalitate invocate de inculpat prin apărător ales.

În baza art. 345 alin. (1), (2) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul M.J. la pedepsele de:

- 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen.;

- 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen;

- 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen;

- 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen, a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 7 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 38 din 18 iulie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş în Dosarul nr. 141/43/2012, definitivă prin decizia penală nr. 737 din 28 februarie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 34 lit. b) rap. la art. 33 lit. a) şi art. 85 alin. (1) C. pen, s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 7 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 38 din 18 iulie 2012 şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen.

În baza art. 86¹ alin. (1), (2) C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei rezultante pe o perioadă de 5 ani ce a reprezentat termen de încercare stabilit în baza art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare condamnatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Harghita, ca organ desemnat cu supravegherea;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ rap. la art. 83, art. 84 C. pen. privind cauzele de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii prev. de art. 71 rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen.

În baza art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 şi urm. şi art. 16¹ alin. (3) C. proc. pen. art. 1349 alin. (1), (2) rap. la art. 1357 C. civ. s-au admis acţiunile civile formulate de părţile civile Agenţia Naţională de cadastru şi Publicitate Imobiliară şi SC C.S. SA Cluj Napoca (ambele cu d.i.).

A fost obligat inculpatul să le plătească părţilor civile despăgubiri civile în sumă de:

- 84.205,78 RON reprezentând contravaloarea ratelor neachitate din creditul contractat sub nr. 1250 din 20 ianuarie 2003, 7.138,71 RON, reprezentând majorări calculate până la 24 septembrie 2012, 6.355 RON reprezentând cheltuieli de executare silită avansate către BEJ H.E. şi 62 RON reprezentând taxa pentru eliberare copii CF, toate către partea civilă SC C.S. SA Cluj Napoca;

- 180.407,67 RON (reprezentând 126.429,00 RON sume încasate de inculpat şi nevirate, 35.014,32 RON dobânzi de întârziere şi 18.964,35 RON penalităţi de întârziere, calculate până la 29 aprilie 2013), precum şi dobânzile şi penalităţile de întârziere până la data achitării efective a debitului, către Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.

În baza art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea totală a următoarelor înscrisuri:

-„Cerere de înscriere" întocmită de inculpat, în calitate de mandatar al numitului B.T., înregistrată la O.C.P.I. Harghita - B.C.P.I. Odorheiu Secuiesc sub nr. 11.136 din 23 iulie 2009;

- „Declaraţie" şi „încheiere de autentificare nr. 3246 din 22 iulie 2009, întocmită de inculpat şi înregistrată la O.C.P.I. Harghita - B.C.P.I. Odorheiu Secuiesc sub nr. 11.136/2009;

-„încheiere de legalizare copie" cu nr. 6342 din 22 iulie 2009 semnată de inculpat;

- „încheiere nr. 11.136 din 23 iulie 2009" întocmită de O.C.P.I. Harghita - B.C.P.I. Odorheiu Secuiesc.

În baza art. 163 şi urm. şi art. 169 C. proc. pen. s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de apărătorul inculpatului privind scoaterea la vânzare de către instanţă, pe parcursul procesului penal, a bunurilor sechestrate.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) rap. la art. 163 şi urm. C. proc. pen. s-a menţinut măsura asigurătorie instituită până la concurenţa sumei de 88.778,73 RON asupra apartamentului nr. 13 situat în Odorheiu Secuiesc, str. T., jud. Harghita (compus din 3 camere, bucătărie, cămară, baie, antreu şi logie), şi cotele de 89/1482 din părţile comune şi 19/320 teren în folosinţă, înscris în C.F. nr. xx - CI - UI, Odorheiu Secuiesc, nr. topo T1, proprietate BNP M.J. şi respectiv, asupra apartamentului nr. 9 situat în Miercurea Ciuc, str. L.M., jud. Harghita (compus din 4 camere, bucătărie, cămară, baie, vestibul, sas - 2 buc, balcon - 2 buc), teren în folosinţă în cotă de 26/634 şi cota de 82/1990 părţi comune, înscris în CF nr. zz - CI - U5 Miercurea Ciuc, nr. topo T2, SC T., T3 SC B., Topliţa, proprietatea inculpatului M.J. şi a soţiei M.T.

În baza art. 199 alin. (2), (3) C. proc. pen. s-a admis cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului şi dispune scutirea acestuia de la plata amenzi judiciare în cuantum de 3.000 RON aplicate prin încheierea de şedinţă din 19 noiembrie 2012.

În baza art. 193 alin. (1) a fost obligat inculpatul la 43.753,27 RON cheltuieli de judecată către partea civilă SC C.S. SA Cluj Napoca.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.700 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În baza Legii nr. 7/1996 şi a Protocolului de colaborare încheiat între A.N.C.P.I. şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, inculpatul M.J. a încasat tarifele aferente prestării serviciilor de publicitate imobiliară, tarife pe care trebuia să le vireze în perioada 20-25 a luni următoare celei în care acestea au fost încasate, în contul deschis de A.N.C.P.I. la Trezorerie. Tarifele se încasau de către inculpat pe bază de chitanţiere puse la dispoziţia acestuia de O.C.P.I. Harghita, încheindu-se cu prilejul predării acestora procese-verbale (nr. 2923 din 29 iunie 2010, 4929 din 03 noiembrie 2010, 248 din 17 ianuarie 2011, 4993 din 27 iunie 2011 şi 8993 din 25 octombrie 2011).

Lunar, se întocmeau borderouri în care erau evidenţiate tarifele încasate în cursul lunii, borderouri ce se predau de biroul notarial la O.C.P.I. Totodată, al doilea exemplar al chitanţei era predat la B.C.P.I. Odorheiu-Secuiesc odată cu actul notarial şi cererea de înscriere, iar exemplarul nr. 3 rămânea la cotor (restituindu-se OCPI-ului în momentul epuizării chitanţelor).

În vederea încasării sumelor de la clienţi, inculpatul l-a desemnat pe martorul B.L. (secretar în cadrul Biroului Notarului Public M.J.). Potrivit declaraţiilor martorilor B.L., M.R.R. şi G.D.G., după încasarea tarifelor, respectiv la sfârşitul programului, sumele încasate de B.L. erau predate inculpatului M.J..

Inculpatul s-a achitat de obligaţia de a întocmi şi a comunica lunar borderourile cu încasările lunare, însă nu a respectat şi obligaţia legală de a vira la termenul scadent sumele încasate.

Totalizând borderourile întocmite de BNP M.J. privind încasarea tarifelor pentru perioada octombrie 2010 - ianuarie 2012, rezultă suma de 126.429 RON încasată la BNP, nevirată către O.C.P.I. şi însuşită de inculpat.

Declaraţiile de recunoaştere date de inculpat atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei se coroborează cu declaraţiile martorilor, din analiza cărora instanţa reţine că sumele erau încasate de angajaţii biroului notarial, iar la sfârşitul fiecărei zile erau predate inculpatului pentru a fi duse de la Odorheiu Secuiesc, unde funcţiona biroul notarial, la Miercurea Ciuc spre a fi predate O.C.P.I. Harghita, însă inculpatul şi-a însuşit integral încasările aferente perioadei octombrie 2010 - ianuarie 2012.

O.C.P.I. Harghita a anunţat conducerea A.N.C.P.I., la recomandarea căreia a notificat lunar A.N.A.F. şi pe inculpat, înştiinţând totodată şi U.N.N.P.R. Inculpatul nu a dat curs invitaţiei la conciliere pentru 13 septembrie 2011, continuând să nu vireze tarifele încasate. O.C.P.I. l-a acţionat pe inculpat şi în instanţa civilă, fiind emisă ordonanţa nr. 64 din 12 ianuarie 2012 a Judecătoriei Odorheiu-Secuiesc.

Inculpatul a recunoscut în mod constant datoria, aşa cum rezultă din corespondenţa purtată cu O.C.P.I. Harghita şi din cererile formulate de inculpat pentru eliberarea de noi chitanţiere.

Sub aspectul laturii obiective, aşa cum s-a reţinut, banii încasaţi pe bază de chitanţiere, erau predaţi de angajaţii biroului notarial la sfârşitul fiecărei zile inculpatului pentru a fi depuşi la O.C.P.I. conform protocolului, însă inculpatul şi-a însuşit aceste sume de bani.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa a constatat că din probele administrate a rezultat intenţia directă cu care inculpatul a acţionat, dovedită prin însăşi apărările formulate, potrivit cărora acesta ar fi fost un bun plătitor al taxelor şi impozitelor, până în momentul în care a împrumutat o persoană cu suma de 2.450.000 euro, fiind nevoit ca din sumele încasate să-şi acopere datoriile. Chiar şi în faţa instanţei s-a obligat să achite integral prejudiciul cauzat, până la sfârşitul lunii martie 2013, ca şi prin cererea de amânare a pronunţării depusă la 26 aprilie 2013, lucru pe care însă nu l-a mai făcut.

În pofida atitudinii sincere manifestată de inculpat, cu privire la această faptă, apărătorul ales a invocat lipsa calităţii de funcţionar public al inculpatului, precum şi excepţia de nelegalitate cu privire la protocolul şi actele de aprobare a acestui protocol, arătate în actul de sesizare.

Analizând aceste apărări, Curtea a constatat că motivele invocate sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:

Încadrarea juridică dată de Parchet este cea prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 248 C. pen, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., notarul public intră în categoria persoanelor enumerate în art. 1 din Legea nr. 78/2000 (respectiv lit. b), astfel încât devin incidente disp. art. 13² din această lege.

Este adevărat că art. 248 C. pen. cere ca subiectul activ să fie unul calificat, respectiv funcţionar public, însă potrivit art. 147 alin. (1) C. pen., prin funcţionar public se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145 C. pen.

Analizând situaţia inculpatului, s-a constatat că prin protocolul încheiat, acestuia nu i-a fost îngrădită sau modificată exercitarea profesiei sale de notar public (aşa cum susţine apărătorul ales), ci, dimpotrivă, îi conferă şi calitatea de funcţionar public în îndeplinirea atribuţiilor stabilite prin protocol, după cum urmează:

- inculpatul, ca notar public, se încadrează în noţiunea de „orice persoană", în sensul art. 147 alin. (1) C. pen;

- încasarea tarifelor pe bază de chitanţe şi depunerea banilor la O.C.P.I. Harghita se făcea „permanent", cu „titlu" de împuternicit în baza protocolului, „investit" prin comunicarea protocolului şi luarea la cunoştinţă la şedinţa notarilor, constituie o „însărcinare de orice natură", care „nu" este retribuită, făcută „în serviciul" O.C.P.I. Harghita, care constituie o „unitate dintre cele la care se referă art. 145 C. pen".

S-a constatat că toate cerinţele art. 147 alin. (1) C. pen. sunt întrunite, inculpatul având calitatea de funcţionar public în exercitarea atribuţiilor stabilite în baza Protocolului încheiat între A.N.C.P.I. şi U.N.N.P.R.

Pentru aceste considerente, nu a fost pronunţată o soluţie de achitare a inculpatului pentru această faptă, întemeiată pe disp. art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Analizând excepţiile de nelegalitate s-a reţinut:

Prin ordinul nr. 309 din 07 iulie 2010 emis de directorul general al A.N.C.P.I. s-a aprobat Protocolul de colaborare încheiat între A.N.C.P.I. şi U.N.N.P.R. privind modul de efectuare a operaţiunilor de publicitate imobiliară, în aplicarea Legii nr. 7/1996. în art. III pct. 5 se prevede că „în aplicarea dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, tarifele aferente prestării serviciilor de publicitate imobiliară pot fi încasate de notarii publici în numele A.N.C.P.I. pe chitanţiere, facturiere puse la dispoziţie de către aceasta sau pe bonuri fiscale care vor conţine obligatoriu aceleaşi menţiuni cu chitanţele. Sumele încasate de notarii publici vor fi virate în perioada 20-25 a lunii următoare celei în care acestea au fost încasate, într-o singură tranşă, prin ordin de plată sau mandat poştal, într-un cont unic deschis la Activitatea de Trezorerie şi contabilitate Publică a mun. Bucureşti, de către A.N.C.P.I".

Prin ordinul nr. 337 din 31 martie 2011 a directorului general al A.N.C.P.I. s-a aprobat Actul adiţional la Protocolul menţionat mai sus (publicat în M. Of. nr. 260/13.04.2011), pct. 5 modificându-se după cum urmează: „în aplicarea dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, tarifele aferente prestării serviciilor de publicitate imobiliară pot fi încasate de notarii publici în numele A.N.C.P.I., în numerar (pe chitanţiere puse la dispoziţie de către oficiul teritorial sau pe bonuri fiscale care vor conţine aceleaşi menţiuni cu chitanţele) sau prin virament bancar în contul biroului notarului public, care întocmeşte actul ce urmează a fi suspus publicităţii imobiliare. Sumele încasate de notarii publici vor fi vărsate în perioada 20-25 a lunii următoare celei în care acestea au fost încasate, într-o singură tranşă, în contul unic deschis la Activitatea de Trezorerie şi contabilitate Publică a mun. Bucureşti de către A.N.C.P.I.".

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.

Însă, potrivit alin. (4) din acelaşi text de lege, actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepţiei de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.

S-a pus problema, dacă Protocolul şi Ordinele de aprobare sunt acte cu caracter individual sau acte cu caracter normativ.

Actul administrativ individual s-a caracterizat prin aceea că reprezintă manifestări unilaterale de voinţă care generează, modifică sau sting drepturi şi obligaţii în beneficiul sau în sarcina uneia sau mai multor persoane dinainte determinate, spre deosebire de actele administrative normative, care conţin reglementări cu caracter general, impersonal şi obligatoriu.

Este evident că Protocolul şi ordinele de aprobare nu s-au referit la drepturi şi obligaţii în beneficiul sau în sarcina uneia sau mai multor persoane dinainte stabilite, ci conţin reglementări cu caracter general, impersonal şi obligatoriu.

Soluţia care s-a impus a fost aceea a respingerii ca inadmisibile a excepţiei de nelegalitate invocate, deoarece protocolul şi ordinele de aprobare nu se încadrează în categoria actelor cu caracter individual, în sensul prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ci a reprezentat acte administrative cu caracter normativ, ce nu pot forma obiect al excepţiei de nelegalitate.

S-au mai formulat şi un număr de trei cereri de schimbare a încadrării juridice, din infracţiunea reţinută în rechizitoriu, în infracţiunile de abuz de încredere, de gestiune frauduloasă sau delapidare.

Faţă de situaţia de fapt reţinută de instanţă, s-a constatat că toate cererile de schimbare a încadrării juridice au fost neîntemeiate, urmând a fi respinse, deoarece:

Potrivit art. 213 alin. (1) C. pen, abuzul de încredere presupune însuşirea unui bun mobil al altuia, deţinut cu orice titlu, sau dispunerea de acel bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui.

A rezultat că, pentru a subzista această infracţiune, făptuitorul trebuie să deţină, cu orice titlu, un „bun mobil al altuia", ceea ce nu este cazul tarifelor încasate de inculpat pe bază de chitanţă, în urma încheierii unui protocol şi pe care era obligat să le depună în contul beneficiarului O.C.P.I. Harghita.

Potrivit art. 214 alin. (1) C. pen., gestiunea frauduloasă presupune pricinuirea de pagube unei persoane, cu rea-credinţă, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia, de către cel care are ori trebuie să aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri.

A rezultat că autor, adică subiect nemijlocit al infracţiunii de gestiune frauduloasă nu poate fi decât o persoană cu atribuţii de administrare, îngrijire sau supraveghere a bunurilor altuia, care are încredinţată gestionarea averii altuia. Conservarea unui bun presupune paza şi păstrarea lui în condiţii în care să fie ferit de distrugeri ori degradări, iar administrarea implică o activitate ce cuprinde, pe lângă actele de conservare, şi pe cele necesare unei gospodării corespunzătoare naturii şi destinaţiei bunurilor. Între atribuţiile inculpatului stabilite pe baza protocolului şi cele menţionate în art. 214 C. pen. sunt deosebiri esenţiale, aşa încât încadrarea corectă a faptei inculpatului este cea dată prin actul de sesizare.

Potrivit art. 215¹ alin. (1) C. pen., delapidarea presupune însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează.

Şi în acest caz, între atribuţiile inculpatului stabilite pe baza protocolului (pe care nu le mai reluăm) şi cele menţionate în art. 215¹ C. pen. (bunuri „gestionate" sau „administrate") sunt deosebiri esenţiale, aşa încât încadrarea corectă a faptei inculpatului este, de asemenea, cea dată prin actul de sesizare.

II. În data de 21 martie 2012 inculpatul M.J. a solicitat aderarea la un grup de auto-finanţare administrat de C., în vederea achiziţionării unui imobil în valoare de 100.000 RON, perioada de derulare a contractului fiind de 150 luni. Urmare cererii formulate (nr. 1250 din 20 ianuarie 2003), la data de 20 ianuarie 2003 s-a emis de către SC C. România SA certificatul de participare, care împreună cu cererea de aderare şi regulamentul de funcţionare au valoare de contract.

S-a menţionat că potrivit art. 28 din Regulament, în momentul îndeplinirii condiţiilor stipulate, achiziţionarea imobilului se făcea de C. în numele şi pe seama clientului, acesta având obligaţia să consimtă la constituirea de garanţii, gaj sau ipotecă, în favoarea C.

Totodată potrivit art. 36 din Regulament, participantul îndreptăţit poate solicita înlocuirea bunului adus ca şi garanţie cu alt obiect de valoare egală sau mai mare, iar conform art. 41, dacă un participant îndreptăţit a intrat deja în posesia bunului şi nu achită un număr de trei rate, soldul integral datorat va deveni scadent, trecându-se la executarea garanţiilor aduse.

Urmare demersului făcut de inculpat şi a achitării la termen a ratelor stabilite conform graficului, la data de 18 ianuarie 2006 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare, autentificat la Biroul Notarului Public F.I. sub nr. 181, contract încheiat între A.A. în calitate de vânzător, Biroul Notarului Public M.J. în calitate de cumpărător şi SC C. România SA, în calitate de mandatar al cumpărătorului şi creditor ipotecar, reprezentat de P.G., în baza procurii speciale autentificate sub numărul 1709 din data de 07 octombrie 2005, la Biroul Notarului Public D.M.C. din Cluj-Napoca.

Obiectul contractului l-a constituit apartamentul situat în Odorheiu-Secuiesc, str. I.T., jud. Harghita, compus din 3 camere, înscris în CF Beclean, nr. topo T1, împreună cu cota de 89/1482 parte din părţile indivize comune, precum şi cota de 19/320 parte din dreptul de folosinţă asupra terenului de 320 m.p., preţul achitat de SC C. România SA, fiind în sumă de 139.960 RON.

La aceeaşi dată s-a încheiat şi contractul de garanţie imobiliară, prin care Biroul Notarului Public M.J. (garant) a consimţit la constituirea ipotecii de rangul I şi interdicţia de înstrăinare, grevare şi demolare asupra apartamentului menţionat, în favoarea SC C. România SA - creditor ipotecar. Cu alte cuvinte, prin acest contract s-au garantat relaţiile contractuale încheiate între Biroul Notarului Public M.J. şi SC C. România SA, conform contractului din 31 ianuarie 2003, iar sarcinile instituite, conform clauzelor contractuale, urmau a se ridica la încetarea relaţiilor contractuale precizate.

La data de 10 septembrie 2008 inculpatul M.J. a solicitat prin adresa nr. 5 schimbarea garanţiei.

Urmare aprobării cererii, la data de 30 octombrie 2008 s-a încheiat contractul de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 2474 de Biroul Notarului Public L.I., contract încheiat între B.T., în calitate de proprietar tabular şi de garant ipotecar şi SC C. România SA în calitate de mandatar şi administrator al grupului de participanţi. Astfel, s-a constituit o ipotecă de rang I asupra imobilului situat în Odorheiu-Secuiesc, str. O.J., jud. Harghita (CF xx) în favoarea SC C. România SA, până la concurenţa sumei de 139.000 RON, pentru garantarea obligaţiilor asumate de Biroul Notarului Public M.J.

La data de 03 octombrie 2008 s-a procedat la înscrierea dreptului de ipotecă şi notarea interdicţiilor de înstrăinare, grevare şi demolare în cartea funciară, în favoarea SC C. România SA.

Urmare încheierii noului contract de garanţie imobiliară, la data de 31 octombrie 2008 SC C. România SA, prin reprezentantul H.G., în baza procurii speciale autentificate sub nr. 1360 din 05 august 2005 la Biroul Notarilor Publici Asociaţi D.M.C. şi M.C., a consimţit la radierea dreptului de ipotecă de rang I pentru suma de 175.500 RON şi a interdicţiei de înstrăinare, grevare şi demolare înscrise pe numele şi în favoarea societăţii asupra (imobilului situat în Odorheiu-Secuiesc, str. I.T., jud. Harghita.

Încă începând cu anul 2006, respectiv după achiziţionarea imobilului, inculpatul M.J. a înregistrat întârzieri în achitarea ratelor lunare, motiv pentru care în perioada 04 iulie 2006 – 04 mai 2009 au fost trimise scrisori de avertizare de către SC C. România SA, iar începând cu data de 08 septembrie 2009 până la data de 05 iulie 2011, au fost trimise lunar notificări.

Cum în luna iulie 2011 restanţele au depăşit valoarea a trei rate lunare, fiind clauzele din Regulament menţionate mai sus, SC C.S. SA (prin sentinţa comercială nr. 1742 din 27 aprilie 2010 a Tribunalului Comercial Cluj s-a aprobat proiectul de divizare a societăţii SC C. România SA, înfiinţându-se astfel SC C.S. SA, care a preluat începând cu data de 29 iunie 2010 creanţele, datoriile şi garanţiile aferente sistemului MLM) a solicitat executorului judecătoresc H.E. executarea contractului de garanţie din 30 octombrie 2008, împotriva lui B.T.

În demersurile făcute în faza executării silite s-a constatat că imobilul adus în garantare era înstrăinat şi aceasta ca urmare radierii ipotecii şi a interdicţiilor de înstrăinare, grevare şi demolare, încă din data de 24 iulie 2009.

Din înscrisurile ridicate de la Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Odorheiu-Secuiesc a rezultat că la data de 24 iulie 2009, prin încheierea nr. 11136 s-a admis cererea de radiere a ipotecii instituite asupra imobilului cu datele de mai sus. La baza radierii ipotecii au stat cererea formulată de B.T., prin mandatarul Biroul Notarului Public M.J., datată 22 iulie 2009 şi declaraţia autentificată sub nr. 3246 din 22 iulie 2009 întocmită la Biroul Notarului Public M.J., declaraţie depusă la B.C.P.I., în copie legalizată.

S-a precizat că potrivit art. 47 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 la biroul de cadastru şi publicitate imobiliară se poate depune odată cu cererea, fie înscrisul original, fie o copie legalizată de pe acesta.

Din conţinutul acestei declaraţii a rezultat că la data de 22 iulie 2009 SC C. România SA, prin reprezentantul H.G.L. ar fi consimţit la radierea dreptului de ipotecă de rang I, pentru suma de 139.000 RON şi a interdicţiei de înstrăinare, grevare şi demolare înscrise în favoarea societăţii, asupra imobilului aparţinând martorului B.T.

Din declaraţia martorului B.T. a rezultat că a acceptat să-i fie ipotecat imobilul în favoarea SC C. România SA, întrucât se ştia de mai mulţi ani cu inculpatul M.J. şi cum la înscrierea contractului de garanţie a convenit un termen pentru care a fost de acord cu ipotecarea, l-a mandatat pe M.J. să întreprindă demersurile necesare pentru radierea ipotecii. Astfel, la sfârşitul perioadei convenite, ipoteca i-a fost ridicată, sens în care împreună cu un angajat al notarului s-a deplasat la Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, taxele aferente fiind achitate de notar, conform înţelegerii iniţiale.

Declaraţia martorului B.T. s-a coroborat cu declaraţia martorului B.L. (secretar în cadrul BNP M.J.) din care a rezultat că inculpatul M.J. i-a dat o copie a declaraţiei pretins dată de H.G.L., pe care era aplicată încheierea de autentificare, pentru a proceda la întocmirea încheierii de legalizare. Totodată, la solicitarea inculpatului M.J., martorul B.L. a redactat pe calculator cererea adresată Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Odorheiu Secuiesc, având ca obiect radierea dreptului de ipotecă şi a interdicţiei de înstrăinare, grevare şi demolare instituite asupra apartamentului aparţinând lui B.T. După ce încheierea de legalizare şi respectiv cererea au fost semnate de inculpatul M.J., martorul B.L. (desemnat să depună corespondenţa şi să o ridice de la BCPI) le-a depus la Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.

Aspectele evidenţiate de martorul B.L. au fost confirmate şi de colegii acestuia G.D.G. şi M.R.R. Totodată, cei trei angajaţi au opinat că şi semnătura de pe încheierea de autentificare a declaraţiei ar fi executată de inculpat, arătând în plus faptul că în perioada întocmirii declaraţiei şi inculpatul obişnuia să redacteze acte pe calculator. Din aceleaşi declaraţii a mai rezultat că niciodată nu a redactat declaraţii de radiere de ipoteci instituite în favoarea C.

S-a dispus ridicarea documentelor aflate la arhiva biroului notarial (declaraţia autentificată şi legalizată) şi, respectiv a laptop-ului utilizat de inculpat, existând indicii că declaraţia s-ar fi creat pe acest sistem informatic.

Cum inculpatul a refuzat să predea laptopul, la data de 02 aprilie 2012 s-a dispus ridicarea silită a acestuia, bun ridicat în baza procesului-verbal din aceeaşi dată, fiind ambalat şi sigilat cu sigiliul MI nr. 20738.

La data de 03 aprilie 2012 s-a solicitat Curţii de Apel Târgu-Mureş eliberarea autorizaţiei de percheziţie informatică şi efectuarea unei copii a sistemului informatic - laptop ridicat de la învinuit, cerere admisă prin încheierea nr. 1 din 04 aprilie 2012, fiind emisă autorizaţia de percheziţie nr. 1.

Cu prilejul efectuării percheziţiei informatice s-a identificat fişierul cu extensia - doc creat cu aplicaţia Microsoft Office, ce are denumirea „Deci. Radiere C.F. B.T..doc", reprezentând practic declaraţia de care s-a folosit inculpatul la radierea ipotecii.

În altă ordine de idei, inculpatul M.J. a redactat pe laptopul său declaraţia şi încheierea de autentificare, după care, aşa cum s-a concluzionat prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, fiind decupat fragmentul ce cuprinde menţiunile „Declarantă: SC C. România SA, prin H.G.L.", impresiunea ştampilei şi semnătura dintr-un document original a fost adăugat sub textul declaraţiei.

S-a precizat că atât declaraţia ridicată de la BNP M.J. cât şi cea ridicată de la B.C.P.I. Odorheiu Secuiesc prezenta după cum s-a concluzionat prin acelaşi raport, urma de falsificare prin tehnici de colaj.

Prin acelaşi raport s-a mai confirmat şi faptul că semnăturile de încheierile de legalizare (ridicate de la B.C.P.I. şi B.N.P.) cât şi de pe cererea depusă la B.C.P.I. au fost executate de inculpat.

În mod legal, inculpatul nu era în drept să autentifice respectiva declaraţie, iar apoi să legalizeze copia acesteia, având în vedere că potrivit art. 56 din Legea nr. 36/1995 notarul public nu poate îndeplini acte notariale dacă este interesat în cauză, respectiv dacă este împuternicitul unei părţi care participă la procedura notarială.

Din declaraţiile martorei H.G.L. a rezultat faptul că prin încheierea nr. 1360 din 05 august 2005 a fost împuternicită să reprezinte societatea la semnarea declaraţiilor ce atestau faptul că firma este de acord ca radierea sarcinilor. Ca procedură de lucru, a arătat că în prealabil se depunea o cerere de către persoana interesată în schimbarea ipotecii, cerere ce era de competenţa Serviciului clienţi, care proceda la încheierea noului contract de garanţie şi doar ulterior se radia vechea garanţie. În toate situaţiile declaraţiile prin care a consimţit în numele societăţii la radierea garanţiilor au fost încheiate şi autentificate doar de către notarii din Cluj Napoca. Prin urmare, aceasta a susţinut că nu a fost prezentă la sediul BNP M.J., că nu a dat declaraţia ce făcea obiectul prezentei cauze şi că a aflat de existenţa acesteia doar după demararea executării silite, când a fost înştiinţată de colegul său C.F. A mai arătat că, studiind declaraţia, a constatat că mare parte are un conţinut identic cu cel al declaraţiei date la BNP Asociaţi D.M.C. şi M.C., la 31 august 2008, dar că nu s-a precizat în încheierea de autentificare seria şi nr. cărţii de identitate, probabil inculpatul neavând siguranţa păstrării datelor de la momentul încheierii actelor anterioare folosite drept model. Martora a mai arătat că la 22 iulie 2009 nu a fost plecată în delegaţie, fiind la sediul firmei, depunând ulterior la dosar foaia de prezenţă.

Martorul C.F., consilier juridic în cadrul SC C.S. SA Cluj Napoca a arătat că la data de 02 martie 2012, după demararea executării silite, prin BNP L.I. s-a formulat cerere pentru eliberarea de copii de pe documentaţia ce a stat la baza radierii ipotecii instituite asupra imobilului aparţinând martorului B.T. După ce a intrat în posesia copiilor eliberate de B.C.P.I., în cursul aceleaşi zile l-a întâlnit pe inculpatul M.J., prilej cu care l-a întrebat cine a făcut actele, acesta răspunzându-i „cine putea face altcineva, garanţia sunt eu ca şi notar public. Îmi asum şi voi achita totul, numai să nu se formuleze plângere penală". După ce a ajuns la sediul societăţii i-a arătat şi martorei H.G.L. documentele de la B.C.P.I., aceasta răspunzându-i că nu a dat o astfel de declaraţie şi că pe acest caz nu a dat decât declaraţia autentificată la BNP Asociaţi C. (aferentă primei ipoteci). Ulterior inculpatul s-a angajat în mod repetat că va achita debitul, însă după depunerea plângerii nu au mai fost contactaţi de inculpat.

Din declaraţia numitei Ţ.C. director al SC C.S. SA a rezultat că potrivit politicii firmei în toate situaţiile în care se solicita schimbări sau ridicări de ipoteci, partea interesată adresa mai întâi o cerere care era analizată şi aprobată de Serviciul Clienţi şi doar ulterior H.G. se deplasa la notar şi dădea respectiva declaraţie. De altfel şi BNP M.J. a depus o astfel de cerere la momentul schimbării ipotecii, urmare căreia s-a dat declaraţia de H.G.L. la BNP Asociaţi C. Totodată, din declaraţia aceleiaşi persoane a mai rezultat că declaraţiile de radiere de ipoteci se dădeau doar la birourile notariale din Cluj-Napoca, iar în declaraţii se preciza seria şi nr. actului de identitate ale declarantului, în speţă H.G.L. La data la care se pretinde că s-ar fi dat declaraţia, H.G.L. nu a avut delegaţie, fiind pontată la serviciu. De această declaraţie şi implicit de radierea ipotecii au aflat doar după demararea executării, respectiv în cursul lunii martie 2012.

Deşi la urmărirea penală inculpatul a refuzat să dea declaraţii cu privire la aceste fapte, în faţa instanţei a recunoscut integral săvârşirea lor, arătând că situaţia critică financiară în care a ajuns se datorează împrumuturilor pe care le-a dat unei persoane începând cu anul 2004, fără să-i mai fie restituite.

Declaraţia inculpatului s-a coroborat cu declaraţiile martorilor date atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, precum şi cu înscrisurile aflate la dosar.

Curtea a reţinut că reprezentantul SC C.S. SA nu s-a prezentat la biroul notarial şi nici nu a completat sau semnat cererea de ridicare a ipotecii, aceasta fiind întocmită prin fals de către inculpat, care a legalizat copia cererii falsificate şi a folosit-o la cartea funciară, obţinând ridicarea ipotecii, fără a înştiinţa SC C.S. SA.

Şi cu privire la aceste fapte, inculpatul şi-a motivat acţiunile prin aceea că era constrâns (de datorii) şi nu a mai avut nicio altă soluţie, decât să acţioneze aşa cum a recunoscut.

Atât din modalitatea de operare, cât şi din declaraţia dată în faţa instanţei, Curtea a reţinut că inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie cerută de lege pentru încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare, respectiv cu intenţia directă.

Şi în acest caz, în pofida probatoriului evident, care s-a coroborat cu recunoaşterea necondiţionată manifestată de inculpat în faţa instanţei, apărătorul ales a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice, din infracţiunile de înşelăciune, fals şi uz de fals, în două infracţiuni de fals şi uz de fals, cerere care însă este neîntemeiată, pentru cele ce le vom arăta.

S-a susţinut că nu ar fi o infracţiune de înşelăciune nici la încheierea şi nici în timpul executării contractului, că nu se arată ce acte de inducere în eroare ar fi comis inculpatul, că prejudiciul ar consta doar în lipsa de garanţie a creditorului şi nu într-o sumă de bani, iar inculpatul nu are calitate de parte în contractul de garanţie.

Toate aceste susţineri au fost nefondate. Curtea a constatat că la pct. 3 din Rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de M.J. cu privire la infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3) C. pen, pretins comisă la 20 ianuarie 2003 (data încheierii contractului). Această soluţie nu a fost atacată, iar din descrierea situaţiei de fapt în rechizitoriu, Curtea a constatat că a fost sesizată cu săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de înşelăciune în modalitatea „inducerii şi menţinerii în eroare (...) cu prilejul executării unui contract" - art. 215 alin. (3) C. pen.

Actele de inducere şi menţinere în eroare au constat în demersurile făcute de inculpat de falsificare a cererii şi de prezentare a copiei legalizate după cererea falsificată la B.C.P.I. ca mandatar al numitului B.T. (proprietarul imobilului ipotecat şi parte în contractul de ipotecă), obţinând ridicarea ipotecii şi fără să anunţe despre această ridicare a garanţiei imobiliare şi pe creditor, menţinându-l în eroare cu privire la existenţa ipotecii.

Instanţa a apreciat că şi această cerere de schimbare a încadrării juridice a apărut ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

În drept, instanţa a constatat că:

- fapta inculpatului M.J. care, în calitate de notar, a încasat în perioada octombrie 2010 - ianuarie 2012, tarifele aferente serviciilor de publicitate imobiliară, iar apoi nu le-a virat în contul A.N.C.P.I., folosind sumele încasate în interes personal (pentru plata unor rate la credite personale sau luate în contul BNP M.J.), cauzând un prejudiciu în sumă de 126.429 RON reprezentând sume încasate de inculpat şi nevirate, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- fapta aceluiaşi inculpat care, în calitate de notar public, a întocmit în fals declaraţia din 22 iulie 2009, atestând în cuprinsul acesteia împrejurări necorespunzătoare, declaraţie pe care a autentificat-o sub nr. 3246, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen.;

- fapta aceluiaşi inculpat care, în calitate de mandatar al numitului B.T., a folosit declaraţia întocmită de el în fals în 22 iulie 2009 şi autentificată sub nr. 3246, prin prezentarea ei la O.C.P.I. Odorheiu Secuiesc, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.;

- fapta aceluiaşi inculpat care, în calitate de mandatar al numitului B.T., a folosit declaraţia întocmită de el în fals în 22 iulie 2009 şi autentificată sub nr. 3246, prin prezentarea ei la O.C.P.I. Odorheiu Secuiesc, în vederea şi obţinând radierea ipotecii şi a interdicţiei de înstrăinare, grevare şi demolare, instituite în favoarea părţii civile SC C.S. SA Cluj Napoca, lipsind partea civilă de garanţii şi cauzându-i acesteia un prejudiciu de 84.205,78 RON rate neachitate, la care se adaugă majorări, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., toate în concurs real, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Prin urmare instanţa a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea fiecărei fapte reţinute în sarcina sa.

La individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa a ţinut seama de dispoziţiile art. 72 C. pen.

S-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fiecare dintre cele patru infracţiuni, respectiv majorarea prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 în cazul infracţiunii de abuz în serviciu, modalitatea concretă în care a acţionat inculpatul, inclusiv prin exercitarea atribuţiilor sale profesionale în săvârşirea infracţiunilor, planificarea minuţioasă a activităţii infracţionale, forma continuată a uneia dintre infracţiuni şi starea de concurs real în care au fost săvârşite faptele. La toate acestea s-a adăugat şi prejudiciile însemnate cazate celor două părţi civile.

Aceste aspecte au dat o periculozitate sporită faptelor şi persoanei inculpatului şi au fost reţinute drept criterii de agravare a răspunderii penale.

Pe de altă parte, s-au avut în vedere activitatea profesională a inculpatului şi lipsa antecedentelor penale, ca şi concluziile cuprinse în Raportul de evaluare întocmit de Serviciul de probatiune de pe lângă Tribunalul Harghita. Cu toate acestea, nu s-a omis faptul că inculpatul a suferit o condamnare de 7 luni închisoare cu suspendare pentru o infracţiune concurentă cu cele din prezenta cauză. Astfel, prin sentinţa penală nr. 38 din 18 iulie 2012 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, s-a reţinut că actele materiale ce compun infracţiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, au fost săvârşite în perioada 25 aprilie 2010-31 decembrie 2011, adică anterior celor care intră în componenţa infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, ce face obiectul prezentei cauze, respectiv octombrie 2012 - ianuarie 2012. Aşadar, chiar dacă inculpatul nu era cunoscut cu antecedente penale, acesta a săvârşit anterior actele materiale ale infracţiunii pentru care a fost condamnat definitiv, astfel încât nu-i pot fi reţinute circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Nu au fost reţinute nici circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. b) C. pen., deoarece de la data primelor acte materiale, inculpatul a avut suficient timp, însă nu a făcut dovada că a acoperit măcar parţial prejudiciile produse, ca de altfel nici pe parcursul urmăririi penale sau pe parcursul judecăţii, deşi a solicitat şi i s-au acordat termene în acest sens şi chiar a fost amânată pronunţarea, la cererea lui, însă inculpatul nu a achitat integral sau parţial despăgubirile civile.

Nici circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. nu i-au fost reţinute inculpatului, deoarece recunoaşterea manifestată de acesta pe parcursul urmăririi penale doar pentru una dintre cele patru infracţiuni a venit după probatoriul evident, iar în faţa instanţei, deşi a recunoscut săvârşirea faptelor, aceasta a avut loc, de asemenea, în faţa unui probatoriu amplu şi complet, dar şi după ce instanţa a fost nevoită să emită mandate de aducere pentru a asigura prezenţa inculpatului, chiar dacă acesta primise iniţial termen în cunoştinţă.

Având în vedere şi perioada îndelungată în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, sumele mari datorate celor două părţi civile, deplina cunoştinţă asupra faptelor şi urmărilor în care a acţionat inculpatul, fiecare dintre faptele săvârşite prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Chiar dacă nu s-a reţinut circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen., care ar conduce la coborârea pedepselor sub minimul special, manifestarea inculpatului de recunoaştere în faţa instanţei va duce la stabilirea pedepselor la minimul special prevăzut pentru fiecare infracţiune.

Pentru toate aceste considerente, instanţa a apreciat că, în vederea atingerii scopului pedepsei, în conformitate cu disp. art. 52 C. pen., s-a impus aplicarea câte unei pedepse cu închisoarea stabilite la minimul special prevăzut de lege.

Văzând că inculpatul a suferit şi condamnarea de 7 luni închisoare cu suspendare stabilită prin sentinţa penală nr. 38 din 18 iulie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş în Dosar nr. 141/43/2012, definitivă prin decizia penală nr. 737 din 28 februarie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru o infracţiune concurentă cu cele din prezenta cauză, Curtea a constatat că devin incidente disp. art. 85 alin. (1) C. pen. privind anularea suspendării condiţionate a pedepsei de 7 luni închisoare şi contopirea acesteia cu pedepsele stabilite prin prezenta sentinţă.

Ca formă de executare, ţinând seama de circumstanţele personale, scopul pedepsei rezultante a fost atins în cazul inculpatului şi fără executarea în regim de detenţie, fiind suficientă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa a constatat că partea civilă SC C.S. SA şi-a precizat pretenţiile la 84.205,78 RON, reprezentând contravaloarea ratelor neachitate din creditul contractat sub nr. 1250 din 20 ianuarie 2003, 7.138,71 RON, reprezentând majorări calculate până la 24 septembrie 2012, 6.355 RON, reprezentând cheltuieli de executare silită avansate către BEJ H.E. şi 62 RON, reprezentând taxa pentru eliberare copii CF.

Partea civilă A.N.C.P.I. şi-a precizat pretenţiile la 180.407,67 RON (reprezentând 126.429,00 RON sume încasate de inculpat şi nevirate, 35.014,32 RON dobânzi de întârziere şi 18.964,35 RON penalităţi de întârziere, calculate până la 29 aprilie 2013), precum şi dobânzile şi penalităţile de întârziere până la data achitării efective a debitului.

Curtea a constatat că pretenţiile civile formulate şi precizate au fost dovedite în întregime prin înscrisurile depuse la dosar, iar inculpatul şi-a manifestat în faţa instanţei în mod expres disponibilitatea de a achita în întregime sumele solicitate, urmând să se ţină seama inclusiv de principiul disponibilităţii.

Pentru aceste considerente, acţiunile civile au fost admise aşa cum au fost formulate şi precizate.

De asemenea, faţă de situaţia de fapt reţinută, Curtea a constatat că devin incidente şi disp. art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi s-a impus desfiinţarea totală a înscrisurilor falsificate.

Nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare în cartea funciară, deoarece imobilul asupra căruia a fost instituită ipoteca nu s-a mai aflat în proprietatea martorului B.T., iar actualii proprietari nu au avut calitate de părţi în prezenta cauză, aşa încât nu a fost respectat principiului contradictorialităţii. De altfel, pentru pretenţiile din prezenta cauză, inculpatul a fost obligat la plata sumelor solicitate, şi încă din faza de urmărire penală au fost instituite măsuri asigurătorii asupra imobilelor acestuia, măsuri care au fost menţinute de către instanţă, şi care sunt în măsură să asigure recuperarea prejudiciilor.

Ţinând seama tocmai de scopul luării şi menţinerii măsurilor asigurătorii, a apărut ca inadmisibilă cererea apărătorului ales de scoatere la vânzare, de către instanţă, în cursul procesului penal, a imobilelor afectate de măsurile asigurătorii. O astfel de acţiune a fost specifică fazei de executare a hotărârilor judecătoreşti şi nu fazei de judecată în primă instanţă, când inculpatul s-a bucurat" de prezumţia de nevinovăţie.

A fost scutit apărătorul ales de la plata amenzii judiciare, deoarece după termenul din 19 noiembrie 2012, când a lipsit nejustificat, acesta s-a prezentat şi cauza nu a mai suferit amânări pentru acest motiv.

împotriva acestei hotărâri, a formulat apel inculpatul M.J., solicitând admiterea apelului, reducerea pedepsei şi a termenului de încercare.

Examinând apelul declarat de inculpatul M.J., prin prisma dispoziţiilor art. 417 şi art. 420 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prealabil analizării criticilor formulate de către inculpat se impune a se stabili dispoziţiile aplicabile în cauză, în raport de modificările legislative intervenite prin Legea nr. 255/2013, având în vedere că, iniţial, hotărârea instanţei de fond a fost supusă căii de atac a recursului.

În conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, se soluţionează de către aceiaşi instanţă, conform dispoziţiilor din legea nouă privitoare - la apel.

Astfel cum se poate observa, sentinţa penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 13 mai 2013, fiind o hotărâre care nu era supusă căii de atac a apelului, împotriva căreia s-a formulat recurs de către inculpat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 135/2013 (1 februarie 2014), cauza fiind în curs de judecată în recurs la data de 1 februarie 2014, prin urmare, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din legea de punere în aplicare a C. proc. pen., soluţionarea cauzei se face după regulile de la apel, astfel cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 420 şi urm. C. proc. pen.

Înalta Curte, constată că instanţa de fond a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică şi vinovăţia inculpatului M.J., fiind îndeplinite condiţiile impuse de legiuitor prin dispoziţiile art. 396 alin. (2) C. proc. pen. pentru pronunţarea unei soluţii de condamnare.

Prin analiza proprie a materialului probator administrat în faza urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti (plângerile părţilor vătămate, înscrisuri şi declaraţiile martorilor) în fapt, se constată că inculpatul M.J., în calitate de notar public, a încasat în perioada octombrie 2010 - ianuarie 2012 tarifele aferente serviciilor de publicitate imobiliară, iar apoi nu le-a virat în contul A.N.C.P.I. şi pe care le-a folosit în interes personal pentru plata unor rate la credite personale sau luate în contul Biroului Notarului Public M.J. Prin fapta sa, inculpatul a cauzat un prejudiciu de 126.429 RON, la care se adaugă majorări de întârziere.

Totodată se reţine că, în aceeaşi calitate de notar public, inculpatul a întocmit în fals declaraţia din 22 iulie 2009, în care a atestat împrejurări necorespunzătoare adevărului. A autentificat această declaraţie, iar apoi a folosit-o în calitatea sa de mandatar al numitului B.T. la B.C.P.I. Odorheiu Secuiesc, reuşind să obţină radierea unei ipoteci şi a interdicţiei de înstrăinare, grevare şi demolare instituite în favoarea părţii civile SC C.S. SA Cluj-Napoca, care a fost practic lipsită de garanţiile contractuale şi căreia i-a cauzat un prejudiciu de 88.778,73 RON.

În drept, faptele inculpatului M.J. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatului M.J., Înalta Curte remarcă faptul că prima instanţă a aplicat acestuia pedepse corect individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ţinând seama de dispoziţiile Părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în Partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dar şi de modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, motiv pentru care, contrar solicitării apelantului inculpat, o va menţine, atât în ceea ce priveşte cuantumul acesteia, modalitatea de executare cât şi a termenului de încercare.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, se reţine că instanţa de fond în mod temeinic a stabilit existenţa prejudiciului produs prin fapta penală dedusă judecăţii, fiind dovedit în întregime prin înscrisurile depuse la dosar, iar inculpatul şi-a manifestat în mod expres disponibilitatea de a achita în întregime sumele solicitate.

Referitor la aplicarea art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În speţă, de la data pronunţării sentinţei, 13 mai 2013 şi până la data soluţionării apelului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de faţă, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp, a fost abrogat C. pen. anterior şi a intrat în vigoare un alt C. pen.

În aceste condiţii, în examinarea legii incidente cu privire la acuzaţiile formulate faţă de inculpatul M.J., Înalta Curte urmează să analizeze pe de o parte, influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunilor de care este acuzat (în examinarea acestui criteriu, se va verifica dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică); iar pe de altă parte, consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării apelului (în examinarea acestui criteriu, se va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei).

Inculpatul M.J. a fost condamnat după cum urmează:

- pentru infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

- pentru infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. la pedeapsa de 3 luni închisoare.

- pentru infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

- pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 34 lit. b) rap. la art. 33 lit. a) şi art. 85 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele cu pedeapsa de 7 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 38 din 18 iulie 2012 urmând ca inculpatul M.J. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a, b) şi c) C. pen.

Analizând influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care este acuzat inculpatul M.J., Înalta Curte constată următoarele:

Astfel, infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Această infracţiune este incriminată în noul C. pen. în art. 321 şi se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Referitor la infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. se constată că este reprodusă în noul C. pen. la art. 323, pedeapsa fiind aceeaşi (închisoare de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial, şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă când înscrisul este sub semnătură privată), cu deosebirea că noua reglementare a introdus pedeapsa principală alternativă a amenzii şi pentru teza privitoare la folosirea unui înscris oficial, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice.

Cu privire la infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani în cazul alin. (1) şi cu închisoare de la 3 la 15 ani la alin. (2).

C. pen. în vigoare reglementează infracţiunea de înşelăciune în dispoziţiile art. 244, menţinând doar alin. (1) şi (2) al art. 215 C. pen. anterior.

Dispoziţiile art. 244 alin. (1) C. pen. în vigoare prevăd sancţiunea închisorii de la 6 luni la 3 ani iar alin. (2) de la unu la 5 ani închisoare.

Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, prev. de art. 13² din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. anterior se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 15 ani închisoare.

Astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 187/2000, în cazul infracţiunii de abuz în serviciu, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

Se observă că deşi, în reglementarea actuală au fost reduse limitele de pedeapsă, atât în ceea ce priveşte minimul cât şi maximul sancţiunii pentru infracţiunile săvârşite de inculpatul M.J., este lipsit de relevanţă, întrucât aplicarea celorlalte instituţii incidente din legea nouă ar determina agravarea pedepsei aplicate acestuia.

În ce priveşte concursul de infracţiuni, se constată că potrivit C. pen. anterior pedeapsa în cazul concursului de infracţiuni este reglementată de dispoziţiile art. 34, potrivit căruia în situaţia în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită pînă la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

În noul C. pen. regimul sancţionator al concursului de infracţiuni, prev. de art. 39 alin. (1) lit. b), instituie obligaţia pentru judecător de a adăuga la pedeapsa cea mai grea un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, ceea ce în speţa de faţă ar duce la aplicarea unei pedepse mai severe.

Ca atare, se constată că în privinţa concursului de infracţiuni, lege penală mai favorabilă este C. pen. anterior.

Referitor la sancţionarea infracţiunii continuate, se observă că ambele legi penale succesive reglementează, stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, precum şi posibilitatea aplicării unui spor facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător. Deşi C. pen. în vigoare (art. 36) prevede un spor mai redus (până la 3 ani, faţă de 5 ani, cum prevedea legea anterioară în cazul pedepsei închisorii), raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de legile penale succesive pentru infracţiunile săvârşite, în privinţa cărora s-a reţinut forma continuată, mai favorabil este C. pen. anterior.

Sub aspectul pedepselor complementare şi accesorii, se constată că inculpatului M.J. i s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior, respectiv:

a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

c) dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii

Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv:

a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

g) dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii.

Aşadar, având în vedere că aplicarea acestor pedepse a fost determinată de condamnarea inculpatului pentru infracţiuni care preved această sancţiune corelativ pedepsei principale atât în vechea reglementare, cât şi în noua normă de incrirninare, iar cuantumul în care au fost aplicate se încadrează în limitele impuse de noua reglementare (pe o perioadă de la 1 la 5 ani), după cum drepturile a căror exercitare a fost interzisă se regăsesc în noile dispoziţii ale art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.J. împotriva sentinţei penale nr. 24 din 13 mai 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.J. împotriva sentinţei penale nr. 24 din 13 mai 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1190/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 1310/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1174/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1188/2014. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1190/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1310/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1327/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Revizuire - Recurs ICCJ. Decizia nr. 1335/2014. Penal. Alte cereri privind judecata în fond. Contestaţie(NCPP) ICCJ. Decizia nr. 1341/2014. Penal