ICCJ. Decizia nr. 118/2014. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Apel
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 118/A/2014
Dosar nr. 1612/54/2013
Şedinţa publică din 29 aprilie 2014
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 283 din 07 noiembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată, plângerea petentului O.A., împotriva rezoluţiei nr. 684/P din 18 septembrie 2013, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rezoluţia nr. 684/P din 18 septembrie 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (6) rap.la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc M.I., pentru infracţiunile prev.de art. 246 C. pen. şi art. 56 alin. (6) din Legea nr. 188/2000, republicată. în urma verificărilor efectuate în etapa actelor premergătoare, s-a constatat că în sarcina executorului judecătoresc M.I. nu se pot reţine infracţiunile prev.de art. 246 C. pen. şi art. 56 alin. (6) din Legea nr. 188/2000, republicată.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petentul, potrivit art. 278 C. proc. pen., iar prin rezoluţia nr. 1907/11/2 din 2 octombrie 2013, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a respins ca neîntemeiată.
Împotriva acestei din urmă rezoluţii petentul a formulat plângere potrivit art. 2781 C. proc. pen., în motivele scrise reiterând, în esenţă, aspectele invocate în plângerea iniţială şi solicitând admiterea plângerii aşa cum a fost formulată.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că în mod corect procurorul de caz a dispus, în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap.la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc M.I., întrucât infracţiunile reclamate de petent, respectiv faptele prevăzute de art. 246 C. pen. şi art. 56 alin. (6) din legea nr. 188/2000, republicată, nu există.
Astfel, actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat susţinerile petentului, în sensul că executorul judecătoresc şi-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu cu ocazia instrumentării Dosarului execuţional nr. H3/E/2007, neexistând indiciile săvârşirii faptelor penale cu privire la care petentul a formulat plângere.
Pe de altă parte, recuperarea parţială a creanţei de către petent s-a datorat unor motive obiective, respectiv epuizarea patrimoniului debitoarei prin vânzări succesive la licitaţie a bunurilor acesteia, refuzul îndeplinirii în totalitate a titlului executoriu nefiind premers de o hotărâre judecătorească irevocabilă care să-l oblige pe executorul judecătoresc să îndeplinească actul de executare şi acesta să nu respecte dispoziţiile instanţei, ci s-a datorat imposibilităţii parcurgerii în integralitate a procedurii execuţionale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel petentul O.A.
Examinând apelul prin prisma dispoziţiilor legale constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Conform dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 « Cererile de recurs împotriva sentinţelor (...) depuse anterior intrării în vigoare a legii noi se vor considera cereri de apel».
În consecinţă, Înalta Curte constată că textul anterior menţionat conţine o dispoziţie imperativă, norma procesual penală fiind de imediată aplicare, astfel încât deşi calea de atac a recursului fost declarată la data de 17 decembrie 2013, anterior intrării în vigoare a Codului de procedură penală, prin recalificare devine apel, instanţa urmând a examina apelul declarat de petent împotriva sentinţei penale nr. 283 din 07 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În ceea ce priveşte modificările introduse prin Legea nr. 202/2010 privind procedura specială prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., care s-a dorit a fi un instrument de simplificare şi accelerare a procedurilor, cu efecte imediate, se constată că, potrivit dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 255/2013 rămân în vigoare, având în vedere data pronunţării sentinţei atacate.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. 10 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, sentinţa judecătorului prin care s-a respins plângerea, cu consecinţa menţinerii rezoluţiei sau ordonanţei de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă.
Prin urmare, în privinţa sentinţei penale atacate, pronunţată în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. anterior şi definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Se constată, aşadar, că apelantul a declarat apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi extraordinare de atac.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Ca atare, întrucât petentul O.A. a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil apelul cu care a fost investită, obligând totodată petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul O.A. împotriva sentinţei penale nr. 283 din 07 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă apelantul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1152/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1196/2014. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
