ICCJ. Decizia nr. 1233/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1233/2014

Dosar nr. 2532/112/2011

Şedinţa publică din 8 aprilie 2014

Deliberând asupra cauzei de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 28/F din 20 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap.la art. 10 lit. h) C. proc. pen. s-a hotărât încetarea procesului penal, pornit împotriva inculpatului O.D., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., faptă comisă în dauna părţii vătămate L.R., ca urmare a retragerii plângerii penale prealabile.

A fost condamnat inculpatul O.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen., rap.la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen., art. 53 pct. 2 lit. a) şi art. 64 lit. a) şi h) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev, de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.( parte vătămată H.S.); portul, fără drept, al cuţitului, prev. de art. 1¹ alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 (în prezent art. 2 pct. 1 după renumerotarea textelor în baza Legii nr. 153/2010), cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen. ( 2 fapte), la două pedepse de câte o lună închisoare; ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen. ( 2 fapte), la două pedepse de câte 6 luni închisoare.

În baza disp. art. 85 C. pen. s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1595 din 30 decembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în Dosarul nr. 7098/190/2010.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă în elementele ei componente şi le-a repus în individualitatea lor, astfel:

- 3 luni închisoare pentru infracţiunea de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.;

- 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că faptele deduse judecăţii în prezenta cauză sunt comise în condiţiile concursului real de infracţiuni prev. de art. 33 lit. a) C. pen., cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1595/2010 a Judecătoriei Bistriţa.

În baza disp. art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit cele 5 pedepse aplicate în prezenta cauză cu pedepsele de 3 luni închisoare şi respectiv 1 an şi 6 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 1595/2010 în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-a făcut aplic. art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza disp. art. 112 lit. a) C. pen. rap. la disp. art 113 C. pen., s-a luat faţă de inculpat măsura de siguranţă a obligării la tratament medical.

Conform disp. art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

Potrivit disp. art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a cuţitului corp - delict, folosit de acesta la săvârşirea infracţiunilor.

În baza disp. art. 14 C. proc. pen. rap.la art. 1357 C. civ.

S-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 3.004 lei, cu titlu de despăgubiri civile, în favoarea părţii civile S.J.U. Bistriţa Năsăud, pentru internarea părţii vătămate H.S.

S-a constatat că prejudiciul cauzat părţilor vătămate H.S. şi L.R. au fost reparate integral.

A fost obligată partea vătămată L.R. la plata sumei de 30 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 900 lei în cursul urmăririi penale şi 200 lei în faza cercetărilor judecătoreşti.

S-a reţinut că prin rechizitoriul nr. 21/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.; port ilegal de cuţit, prev. de art. 1¹ alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 (2 fapte); lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. (2 fapte).

în fapt, în sarcina irculpatului s-a reţinut că, la data de 5 noiembrie 2011, mtâlnindu-se cu numiţii H.S. şi G.I., le-a cerut bani, deşi nu îi cunoştea, iar la refuzul acestora a încercat să îl lovească cu un cuţit, pe bărbat, însă a intervenit însoţitoarea acestuia care s-a interpus între cei doi astfel că a lovit-o pe aceasta în zona articulaţiei sterno-claviculare, cauzându-i 12-14 zile de îngrijiri medicale.

Pe de altă parte, s-a reţinut că, în seara zilei de 29 decembrie 2010, în timp ce se deplasa pe B-dul Republicii partea vătămată L.R. şi U.M. au fost acostaţi de inculpat, care le-a cerut o ţigară, iar la refuzul părţii vătămate, inculpatul a ameninţat-o pe aceasta, după care a lovit-o cu un cuţit la încheietura mâinii stângi, cauzându-i leziuni vindecabile în 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Astfel, inculpatul O.D., este locuitor al municipiului Bistriţa şi prezintă afecţiuni de ordin psihiatric, fiind diagnosticat cu tulburare psihotică acută polimorfă cu simptome de schizofrenie şi tulburare mixtă de personalitate.

La data de 29 decembrie 2010, în jurul orelor 20 :00, partea vătămată L.R. şi prietena sa, martora U.M.R., se deplasau în mun. Bistriţa. La un moment dat, cei doi au fost acostaţi de inculpatul O.D., pe care nu-l cunoşteau, şi care le-a cerut o ţigară. întrucât partea vătămată nu avea ţigări l-a refuzat pe inculpat fapt care l-a iritat pe acesta, motiv pentru care a ameninţat-o cu moartea pe partea vătămată, după care a scos un cuţit ce îl avea asupra sa cu care a dat înspre partea vătămată, lovind-o la încheietura mâinii stângi.

Partea vătămată s-a deplasat la S.J.U. Bistriţa, unde i s-au acordat îngrijiri medicale dar a refuzat internarea.

Din raportul deconstatare medico - legală din 11 februarie 2011 întocmit în cauză de S.J.M.L. Bistriţa Năsăud, rezultă că partea vătămată prezintă o leziune corporală traumatică ce s-a putut produce la data de 29 decembrie 2010 prin lovire cu corp tăietor - înţepător, leziunea necesitând un nr. de 8-9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

În dimineaţa zilei de 5 ianuarie 2011 inculpatul O.D. se deplasa în mun. Bistriţa, ocazie cu care a observat cuplul format din partea vătămată H.S. şi G.I. Cu toate că nu îi cunoştea pe cei doi, inculpatul i-a abordat şi le-a cerut bani acestora. La refuzul celor în cauză inculpatul s-a enervat, a scos un cuţit din pantaloni şi a intenţionat să-1 lovească cu acesta pe bărbat. Sesizând intenţia inculpatului partea vătămată H.S. s-a interpus între concubinul său şi agresor astfel încât, acesta din urmă a lovit-o cu cuţitul în zona articulaţiei sterno - claviculare, după care a fugit de la faţa locului.

În urma agresiunii, partea vătămată a fost transportată la S.J.U. Bistriţa unde a fost internată în cadrul Secţiei chirurgie, în perioada 5-11 ianuarie 2011.

Prin raportul de constatare medico - legală din 5 ianuarie 2011 întocmit în cauză de S.J.M.L. Bistriţa Năsăud, s-a conchis că victima prezintă o leziune corporală traumatică ce s-a putut produce la data de 05 ianuarie 2011, prin lovire cu corp tăietor -înţepător, leziune ce nu întruneşte caracteristicile medico - legale ale noţiunii de punere în primejdie a vieţii şi care necesită un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Faptele comise de inculpat la data de 29 decembrie 2010, de a lovi în loc public, cu cuţitul pe partea vătămată L.R., în zona braţului stâng, cauzându-i leziuni care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunilor de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., port ilegal al cuţitului prev. de art. 1¹alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 ( în prezent art. 2 pct. 1 după renumerotarea textelor în baza Legii nr. 153/2000) şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

Pe de altă parte, faptele aceluiaşi inculpat care, la data de 5 ianuarie 2011, în loc public, a lovit-o cu cuţitul pe partea vătămată H.S. în partea superioară stângă a pieptului, provocându-i o plagă înjunghiată nepenetrantă care a necesitat un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, constituie tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap.la art. 174 alin. (1) C. pen. şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi infracţiunile de port ilegal al cuţitului şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii şi ordinii publice, cu încadrările juridice anterior menţionate.

La dezbaterea cauzei pe fond s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei încadrate ca tentativă la infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală (iar prin concluziile scrise în lovire), ţinând seama de numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării, de modul de derulare al evenimentelor dar şi de faptul că inculpatul nu a avut intenţia de a ucide pe partea vătămată.

S-a apreciat că solicitarea formulată în apărarea inculpatului este neîntemeiată astfel încât nu a putut fi primită de instanţă.

În materia infracţiunilor contra vieţii rămase în stadiul de tentativă, în evidenţierea laturii subiective a faptei au fost avute în vedere (în practica instanţelor naţionale statuându-se în consecinţă în acest sens) elementele concrete de natură a contura intenţia agresorului.In sensul celor relevate anterior, s-au apreciat ca esenţiale în decelarea intenţiei făptuitorului, aspectele referitoare la obiectul vulnerant folosit, zona anatomică vizată de acţiunea agresivă dar şi intensitatea loviturilor aplicate.

În speţă, inculpatul a agresat-o pe partea vătămată folosind un obiect apt să producă moartea (cuţitul) iar lovitura sa a vizat o zonă anatomică ( partea superioară a toracelui) ce adăposteşte un organ vital (inima).

Chiar dacă leziunea provocată în această modalitate (plagă înjunghiată nepenetrantă) nu pare a fi de intensitate deosebită, necesitând doar 12-14 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, este de observat faptul că aceasta s-a datorat împrejurării că victima s-a aflat în mişcare în momentul lovirii sale, aceasta interpunându-se între agresor şi concubinul său, cel care era vizat de lovitura de cuţit.

În raport de toatei aceste elemente, tribunalul a apreciat că inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă în sensul că acesta a prevăzut rezultatul faptei sale şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Ca atare, instanţa a reţinut încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, apreciind că aceasta este corectă.

Audiat fiind, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor în cursul urmăririi penale, dând mai multe declaraţii în acest sens şi participând la reconstituirea organizată în cauză, ocazie cu care a relatat, din nou, modalitatea în care a comis faptele.

Prezent în instanţă la termenul din 6 februarie 2013, inculpatul şi-a nuanţat poziţia, recunoscând faptul că o lovise cu cuţitul pe partea vătămată H.S., fără intenţia de a o ucide, ocazie cu care a negat însă faptele comise la data de 29 decembrie 2010, menţionând că, la data respectivă nu s-a întâlnit cu partea vătămată L.R. şi, în consecinţă, nu a agresat-o pe aceasta.

Aceste susţineri sunt în flagrantă contradicţie cu declaraţiile iniţiale ale inculpatului dar şi cu întreaga probaţiune administrată în cauză pentru dovedirea acestei fapte (procesul - verbal de conducere în teren-fila 46), declaraţiile martorilor Ţ.D.C., S.D.C. şi U.M.R. (filele 62-64, 77-78); declaraţiile părţii vătămate L.R. (filele 68-72); raport de constatare medico - legală privind pe partea vătămată (fila 76); proces - verbal de prezentare pentru recunoaştere şi planşa fotografică (filele 79 - 84); referatul de evaluare (fiolele 57-59 dos. instanţă).

În consecinţă, sub acest aspect, declaraţia dată în instanţă de inculpat a fost înlăturată întrucât nu corespunde realităţii.

Cu toate acestea, încă de la debutul cercetărilor judecătoreşti, partea vătămată L.R. şi-a manifestat intenţia de a se împăca cu inculpatul, ca urmare a demersurilor efectuate în acest sens de tatăl celui din urmă (încheierea de şedinţa din data de 28 septembrie 2011 - fila 33).

Ulterior, la termenul din 23 noiembrie 2011 partea vătămată, a relevat instanţei că a discutat cu inculpatul şi că urmează să se împace cu acesta în condiţiile în care va fi despăgubit cu suma de 230 lei (fila 48).

La acelaşi termen de judecată partea vătămată H.S.,s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.000 lei, cu titlu de daune morale.

Pentru termenul din data de 28 martie 2012 s-a depus la dosarul cauzei declaraţia notarială, autentificată cu încheierea din 28 noiembrie 2011, a părţii vătămate L.R. prin care acesta a relevat faptul că a primit de la inculpatul O.D. suma de 230 lei reprezentând despăgubiri pentru vătămarea suferită, că nu emite alte pretenţii civile şi că a dat declaraţia pentru a servi la încetarea procesului penal (fila 60).

Cu toate că în cuprinsul declaraţiei autentificate se face menţiunea „declar că sunt mulţumit cu suma de 230 lei şi mă împac cu O.D. pentru această sumă", depoziţia în cauză nu are semnificaţia unei împăcări în sensul disp. art. 10 lit. h) C. proc. pen."

Împăcarea părţilor, reglementată de dispoziţiile textului legal indicat ca fiind un caz de împiedicare a punerii în mişcare sau a exercitării acţiunii penale, presupune existenţa unui acord al părţilor, prin care acestea convin asupra laturii penale în scopul sistării oricărui alt demers de natură penală.

S-a constatat că în cauză, nu doar că nu a intervenit o împăcare a părţilor - chiar dacă partea vătămată şi-a manifestat disponibilitatea în acest sens purtând discuţii cu tatăl inculpatului - împrejurare relevată de inculpat prin atitudinea sa, dar acesta nici nu a recunoscut săvârşirea faptei.

Cu toate acestea, declaraţia părţii vătămate nu poate fi golită de conţinut şi nici minimalizată ca fiind doar o înţelegere în latura civilă a cauzei, cunoscut fiind că, orice demers de natură civilă vizează în mod direct latura penală a cauzei.

De altfel, chiar dacă exprimarea utilizată în cuprinsul declaraţiei notariale nu este cea mai fericită, intenţia părţii vătămate declarante este lipsită de echivoc, în finalul depoziţiei făcându-se menţiunea și dau prezenta declaraţie spre a servi la încetarea procesului penal şi în faţa autorităţilor de urmărire şi anchetă penală".

Ca atare, instanţa, a apreciat că în această modalitate, partea vătămată a înţeles să pună capăt procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru fapta comisă în dauna sa şi, întrucât împăcarea efectivă nu s-a realizat, declaraţia notarială a celui în cauză a fost interpretată ca o retragere a plângerii penale prealabile.

În baza dispozițiilor art.1 pct. 2. lit. b) .C. proc.pen. rap. la art. 10 lit. h) C. proc. pen. s-a dispus .încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., comisă în dauna părţii vătămate L.R.

Pe de altă parte însă, în favoarea inculpatului s-a reţinut circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., dată fiind starea de sănătate a inculpatului.

Astfel, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 25 martie 2011 întocmit de S.J.M.L. Bistriţa Năsăud .rezultă că inculpatul prezintă diagnosticul : „ tulburare psihotică acută polimorfă cu simptome de schizofrenie, tulburare mixtă de personalitate, având discernământul diminuat asupra conţinutului şi consecinţelor faptelor sale la data comiterii faptei" (filele 129 dos. urm. pen.).

În favoarea inculpatului nu au fost reţinute şi alte circumstanţe atenuante deoarece acesta este cunoscut cu antecedente penale, raportat la pedeapsa de 500 lei amendă penală aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 758/2007 a Judecătoriei Bistriţa, pentru infracţiunea de lovire; despăgubirea părţilor civile s-a realizat prin eforturile tatălui inculpatului, acesta din urmă neavând nicio contribuţie la efortul financiar, iar conduita ulterioară a inculpatului nu poate fi calificată ca fiind una corespunzătoare în condiţiile în care a negat, contrar evidentei, una dintre infracţiuni.

În consecinţă, în baza textelor legale indicate, dar făcând şi aplic. art. 72 C. pen. referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor, art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b), d) şi e) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, la două pedepse de câte o lună închisoare pentru cele două fapte de port, fără drept, al cuţitului şi la două pedepse de câte 6 luni închisoare pentru cele două infracţiuni de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.

Faptele deduse judecăţii în prezenta cauză au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, prev. de art. 33 lit. a) C. pen. cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1595/2010 la pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare, suspendată condiţionat.

În concret, prin hotărârea amintită pronunţată în Dosarul nr. 7098/190/2010 al Judecătoriei Bistriţa s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea irifracţiunii de lovire, la data de 6/7 mai 2009 şi la pedeapsa d,e 1 ani şi 6, luni închisoare pentru infracţiunea de vătămare corporală, comisă la data de 12/13 februarie 2010.

S-a dispus contopirea celor două pedepse în pedeapsa . cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare şi s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, hotărârea de condamnare, rămânând definitivă la data de 24 ianuarie 2011, deci anterior săvârşirii faptelor ce fac obiectul prezentei cauze.

Ca urmare, în baza disp. art. 85 C. pen. s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa citată, descontopindu-se pedeapsa în elementele ei componente, repuse în individualitatea lor, astfel: 3 luni închisoare pentru infracţiunea de lovire, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că faptele deduse judecăţii în prezenta cauză sunt comise în condiţiile concursului real de infracţiuni în cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1595/2010 a Judecătoriei Bistriţa, iar în baza disp. art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit cele 5 pedepse aplicate în prezenta cauză cu pedepsele de 3 luni închisoare şi respectiv 1 an şi 6 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 1595/2010 în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În raport de gravitatea faptei comise în dauna părţii vătămate H.S. instanţa a apreciat că interzicerea tuturor drepturilor electorale este justificată.în cauză s-a făcut aplic. art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen. în baza disp.art. 112 lit. a) C. pen. rap. la art. 113 C. pen. s-a luat faţă de inculpat, în concordanţă cu aprecierea Comisiei de expertiză medico - legală psihiatrică, măsura de siguranţă a obligării la tratament medical. Conform disp. art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

Pe de altă parte, potrivit disp.art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a cuţitului corp - delict, folosit de acesta la săvârşirea infracţiunilor.

Sub aspectul lăturii civile a cauzei s-a reţinut că în cursul urmăririi penale S.J.U. Bistriţa s-a constituit parte civilă cu suma de 3.004 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu internarea părţii vătămate H.S. în cadrul-Secţiei Chirurgie în perioada 5-11 ianuarie 2011 (fila 36 dos. - urm. pen.).

În faţă instanţei de judecată, părţile vătămate - L.R.. şi H.S. s-au constituit părții civile pentru 230 Iei şi respectiv 5.000 lei, astfel cum este consemnat în încheierea de şedinţă din 23 noiembrie 2011 (fila 48).

Partea vătămată L.R. a fost despăgubită integral, sens în care s-a depus la dosarul cauzei declaraţia notarială dată de acesta (fila 60).

La termenul de judecată din data de 25 aprilie 2012, prezentă în instanţă, partea vătămată H.S. a relevat că a fost despăgubită de numitul O.I., tatăl inculpatului, asfel încât nu mai emite pretenţii civile (fila 75).

Aşa fiind, în soluţionarea laturii civile, în baza disp. art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ. s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 3.004 lei, cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părţii civile S.J.U. Bistriţa, pentru internarea părţii vătămate H.S.

Totodată, s-a constatat că prejudiciul cauzat părţilor vătămate H.S. şi L.R., au fost reparate integral.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul O.D. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, criticând soluţia primei instanţe ca nefiind temeinică şi legală.

În motivarea apelului său, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud a învederat faptul că în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru comiterea infracţiunii de lovire în dauna părţii vătămate L.R., întrucât din declaraţia acestuia dată în faţa notarului nu rezultă în mod expres faptul că şi-ar fi retras plângerea ci doar că s-a împăcat cu inculpatul şi nu mai are pretenţii civile de la acesta.

S-a solicitat majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, întrucât fapta comisă de acesta în dauna părţii vătămate H.S. este deosebit de gravă şi nu se justifică reţinerea unor circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, cu atât mai mult cu cât acesta nu a recunoscut comiterea faptelor şi are antecedente penale.

Inculpatul a mai învederat faptul că se impune restituirea cauzei la procuror având în vedere faptul că s-a încălcat în mod flagrant dreptul la apărare al acestuia, în condiţiile în care nu i-a fost asigurată în cursul urmăririi penale o apărare efectivă, cu toate că în urma efectuării expertizei medico-legale psihiatrice s-a constatat faptul că acesta avea discernământul diminuat iar procurorul era obligat art. 171 alin. (2) C. pen.p. să-i asigure apărarea, apreciind că, în starea în care acesta se afla nu îşi putea face singur apărarea.

A susţinut că se impune, raportat la toate împrejurările de fapt reţinute, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor în infracţiunea de lovire, leziunile produse de inculpat părţii vătămate H.S., necesitând spre vindecare între 12-14 zile de îngrijiri medicale.

Pe de altă parte, s-a susţinut că pedeapsa aplicată inculpatului este într-un cuantum mult prea ridicat, raportat la circumstanţele personale ale acestuia, la discernământul diminuat de la data comiterii faptei dar şi la conduita ulterioară a acestuia.

Cu privire la infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice s-a susţinut că, în speţă nu sunt îndeplinite cerinţele acestui text de lege, întrucât faptele s-au comis în cursul lunilor decembrie şi respectiv ianuarie, prima la ora 20,00 iar a doua la ora 5,00 dimineaţa, când nu era nimeni pe stradă, nefiind în măsură să lezeze în vreun fel sentimentul public de pudoare sau să provoace scandal public.

Prin Decizia penală nr. 186/A din 26 septembrie 2013 Curtea de Apel Cluj în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat inculpatul O.D. împotriva sentinţei- penale nr. 28/F din 20 februarie 2013 a Tribunalului Bistriţa - Năsăud pe care a desfiinţat-o în parte doar sub aspectul greşitei condamnări a acestuia pentru comiterea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

Pronunţând o nouă hotărâre, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului O.D. de sub învinuirea de săvârşire a infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.

S-a menţinut condamnarea inculpatului O.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen., art. 53 pct. 2 lit. "a" şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev, de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.(parte vătămată H.S.); portul, fără drept, al cuţitului, prev. de art. 1¹ alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 (în prezent art. 2 pct. 1 după renumerotarea textelor în baza Legii nr. 153/2010), cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen. (2 fapte), la două pedepse de câte o lună închisoare.

S-a menţinut anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1595 din 30 decembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în Dosarul nr. 7098/190/2010, descontopirea pedepsei rezultante în elementele ei componente şi repunerea în individualitatea lor, respectiv 3 luni închisoare pentru infracţiunea de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. (1) C. pen.

În baza disp. art. 34 lit. „b)" C. pen. s-au contopit cele 3 pedepse aplicate în prezenta cauză cu pedepsele de 3 luni închisoare şi respectiv 1 an şi 6 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 1595/2010 în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. „a)" şi „b)" C. pen.

S-au menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

În baza art. 339 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins ca nefondat apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud.

S-a reţinut în ceea ce priveşte primul motiv de apel invocat de Parchet, că acesta nu a mai fost susţinut în cursul dezbaterii orale, fată de prezenţa părţii vătămate L.R. în faţa instanţei de apel din data de 5 septembrie 2013, ocazie cu care, acesta a declarat că-şi retrage plângerea formulată împotriva inculpatului şi nu mai are nicio pretenţie civilă faţă de acesta.

S-a apreciat în contextul amintit, că soluţia instanţei de fond de încetare a procesului penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap.la art. 10 lit. h) C. proc. pen. este legală şi corectă.

Referitor la excepţia nulităţii absolute invocată de apărare şi solicitarea de restituire a cauzei la procuror, s-a apreciat raportat la dispoziţiile legale în materie şi la actele şi lucrările dosarului că această cerere nu este fondată.

S-au avut în vedere în primul rând dispoziţiile art. 171 alin. (2) C. pen. pen. care lasă la aprecierea procurorului sau a organului de urmărire penală necesitatea numirii unui apărător din oficiu în cazul în care inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea, ceea ce înseamnă că nulitatea invocată este una relativă şi poate fi invocată conform art. 197 alin. (4) C. pen. pen. Procurorul de caz i-a adus inculpatului la cunoştinţă prevederile art. 70 C. pen. pen., drepturile sale procesuale, a dispus efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice în cauză, concluziile acesteia fiind avute în vedere în cursul urmăririi penale şi cu ocazia întocmirii rechizitoriului. Mai mult, inculpatul a fost expertizat şi cu privire la un posibil consum de droguri, raportul de constatare medico-legal infirmând prezenţa unor astfel de substanţe în probele biologice recoltate de la inculpat.

S-a apreciat, raportat la toate aceste împrejurări, că în cauză inculpatului nu i-au fost încălcate în mod absolut drepturile procesuale şi mai ales dreptul la apărare, acesta a fost audiat în faza de urmărire penală, a recunoscut în mare comiterea infracţiunii, a predat cuţitul poliţiei şi a indicat locul agresiunii, cu ocazia conducerii în teren a organelor de urmărire penală, astfel că procurorul a apreciat că inculpatul îşi poate face singur apărarea. Mai mult inculpatului i-a fost prezentat întreg materialul de urmărire penală atât înainte cât şi după schimbarea încadrării juridice prin ordonanţa procurorului din data de 20 mai 2011, ocazie cu care a precizat că-şi menţine declaraţiile date anterior, nu doreşte să mai dea altă declaraţie, regretă faptele comise pe care le consideră ca fiind nişte incidente întâmplătoare.

În plus, apreciind că este vorba de o nulitate relativă (inculpatul având discernământ, chiar dacă diminuat) invocarea acesteia în calea de atac a apelului este tardivă, aceasta trebuind a fi fost invocată la primul termen de judecată cu procedura completă, în cadrul soluţionării excepţiilor prealabile citirii actului de sesizare, lucru care nu s-a întâmplat în pofida faptului că pe tot parcursul soluţionării cauzei în fond inculpatul a avut un apărător ales.

S-a apreciat că şi în cazul în care inculpatului i s-ar fi produs vreo vătămare prin lipsa desemnării unui apărător din oficiu în faza de urmărire penală, acesta a fost remediată în cursul cercetării judecătoreşti, când a beneficiat de o apărare efectivă, s-au readministrat nemijlocit probele testimoniale şi s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în favoarea inculpatului.

Nici aspectele privind încălcarea prevederilor art. 268 şi art. 217 alin. (4) C. pen. pen. nu sunt fondate, atâta vreme cât inculpatul, părţile vătămate şi martorii G.I., U.M.R. au fost audiaţi de către procuror, care, de altfel, a şi dispus prin ordonanţa amintită mai sus, schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpat.

Cu privire la fapta comisă de inculpat în dauna părţii vătămate H.S., s-a apreciat, în consens cu instanţa de fond, că acesta întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor, comisă, sub aspectul laturii subiective, cu intenţie indirectă.

S-a reţinut faptul că inculpatul a agresat-o pe victimă cu un cuţit cu lungimea totală de 29,6 cm, având lama cu lungimea de 17 cm, baza de 3 cm şi vârf ascuţit (conform procesului verbal de predare-primire fila 108), lovitura sa vizând o zonă vitală (partea superioară a toracelui) ce adăposteşte un organ vital, inima.

Împrejurarea invocată în apărare de către inculpat şi anume că plaga nu a fost profundă, necesitând spre vindecare doar 12-14 zile de îngrijiri medicale, nu operează în favoarea inculpatului, întrucât aceasta s-a datorat faptului că partea vătămată era în mişcare, intervenind între martorul G.I. şi inculpat.

Din descrierea modului în care s-au desfăşurat evenimentele, rezultă că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui, fiind de asemenea evident că a urmărit agresarea martorului, dar împrejurarea că a lovit o altă persoană nu este de natură a înlătura răspunderea penală, aflându-ne astfel în prezenţa infracţiunii deviate - „aberratio ictus".

handicapurile fizice şi psihice ale martorului G. şi ale părţii civile, indicate în motivele de apel a inculpatului, nu prezintă relevanţă în cauză sub aspectul existenţei vinovăţiei penale a inculpatului, cu atât mai mult cu cât instanţa de fond a avut posibilitatea ca prin propriile simţuri să ia contact cu aceste persoane şi să aprecieze credibilitatea depoziţiilor lor.

În ceea ce priveşte infracţiunile de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, s-a apreciat în consens cu apărarea, că acestea nu au fost dovedite. Astfel, din probele de la dosar rezultă că atât fapta din data de 29 decembrie 2010, cât şi cea din data de 5 ianuarie 2011 au fost săvârşite pe stradă dar în jurul orelor 20,00 (deci cu mult după lăsarea întunericului) şi respectiv 5,00 a.m., când nu erau persoane în zonă; simpla conduită necuviincioasă şi antisocială a inculpatului nu intră în conceptul sau în latura obiectivă a infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri aşa cum acesta a fost definit de art. 321 alin. (1) C. pen., nefiind de natură să lezeze ut singuli sentimentul public de pudoare sau să provoace scandal public în speţa de faţă, astfel că se impune achitarea inculpatului pentru aceste două fapte, lipsind latura obiectivă şi subiectivă a infracţiunii, precum şi urmarea socialmente periculoasă.

S-a reţinut că la individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de fond a ţinut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social concret al faptei comise, de urmările produse, dar şi de persoana inculpatului, care nu se află la prima confruntare cu legea penală dar care avea discernământul diminuat la data comiterii faptei.

Cuantumul pedepselor stabilite de instanţa de fond pentru comiterea infracţiunilor de tentativă de omor şi port ilegal de cuţit sunt în măsură să contribuie la sancţionarea şi reeducarea acestuia, nefiind necesară o majorare sau reducere a acestora.

De altfel, instanţa de fond, a dat dovadă de clementă orientând pedepsele spre minimul prevăzut de textele incriminatoare, tocmai în considerentul situaţiei speciale a inculpatului şi stării sănătăţii sale.

S-a apreciat însă că raportat la antecedentele penale ale acestuia (acesta suferind două condamnări anterioare, ambele pentru infracţiuni de violenţă - fila 116, dosar fond) şi la gravitatea şi perseverenţa infracţională de care a dat dovadă, scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea efectivă în regim de detenţie a acesteia.

Împotriva acestei decizii, inculpatul O.D. a declarat recurs, în termen legal, a invocat cazul de casare prev. de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior şi a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de lovire, întrucât nu a fost pusă în primejdie viaţa părţii vătămate, solicitând totodată să se aibă în vedere obiectul folosit, zona vizată, circumstanţele personale şi afecţiunile psihice, iar în subsidiar, a solicitat aplicarea art. 5 C. pen. şi aplicarea legii mai favorabile cu reţinerea circumstanţelor atenuante.

În cauză, se constată că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, la 26 septembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, iar recursul declarat de inculpat a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 16 octombrie 2013, situaţie în care acestea sunt supuse casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. (1969), care este legea procesual penală aplicabilă recursului de faţă, toate acestea, în considerarea, de către legiuitor, a finalităţii restrângerii controlului judiciar realizat prin mijlocirea acestei căi de atac doar la chestiuni de drept ( de legalitate);

Totodată, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Cu privire la cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 20 rap. la art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior în infracţiunea de lovire prev de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior, Înalta Curte are în vedere că înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, greşita încadrare juridică a faptei săvârşite constituia cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., în prezent abrogat.

Aşa fiind, încadrarea juridică a faptei săvârşite, astfel cum a fost reţinută de instanţele care s-au pronunţat în etapele de judecată anterioare - fond şi apel, nu mai poate fi examinată în recurs, câtă vreme cazul de casare care permitea aceasta a fost abrogat.

Recursul inculpatului va fi însă admis numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere intrarea în vigoare, la data de 01 februarie 2014, în cursul judecăţii, a noului C. pen. şi conform art. 5 se impune stabilirea şi aplicarea legii mai favorabile în raport cu noile limite de pedeapsă pentru infracţiunile săvârşite.

Inculpatul O.D. a fost trimis în judecată şi condamnat la pedeapsa de 4 ani pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev de art. 20 rap la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior şi la două pedepse de câte o lună închisoare pentru portul, fără drept, al cuţitului prevăzută de art. 1¹ pct. 1 din Legea nr. 61/1991, devenit art. 2 pct. 1 după renumerotarea textelor în baza Legii nr. 153/2010.

Prin art. 39 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, privind C. pen., a fost abrogat art. 2 din Legea nr. 61/1991, iar în noul C. pen. în conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 372 - portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase - legiuitorul a înţeles să nu mai incrimineze portul cuţitului în loc public, în speţă pe stradă.

În ceea ce priveşte infracţiunea prev de art. 20 rap la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior, Înalta Curte are în vedere că în favoarea inculpatului a fost reţinută circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, astfel că legea penală favorabilă inculpatului este legea veche, legea sub imperiul căreia inculpatului i-au fost acordate circumstanţe atenuante judiciare care au avut drept consecinţă juridică reducerea pedepsei, circumstanţe care nu se mai regăsesc în noua lege, a cărei aplicare nu ar fi posibilă fiindcă, astfel, s-ar încălca principiul „ neagrăvării situaţiei în propria cale de atac", ceea ce nu este permis.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul O.D. împotriva Deciziei penale nr. 186/A din 26 septembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Va casa în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 28 F din 20 februarie 2013 a Tribunalului Bistriţa Năsăud numai în ceea ce priveşte disp.art. 5 C. pen. şi rejudecând în aceste limite va descontopi pedeapsa rezultantă în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap.la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va achita inculpatul pentru două infracţiuni prev.de art. 1¹ alin. (1) pct. l din Legea nr. 61/1991.

Va menţine pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev.de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară pentru infracţiunea prev.de art. 20 C. pen. anterior rap.la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior, cu aplic, art. 74 alin. (2) C. pen. anterior.

Va menţine anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1595 din 30 decembrie 2010 a Judecătoriei Bistriţa şi descontopirea pedepsei rezultante în pedepsele ei componente.

În baza disp.art. 33 - 36 C. pen. anterior, va contopi toate pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev.de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În temeiul art. 275 pct. 3 C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul O.D. împotriva Deciziei penale nr. 186/A din 26 septembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj. secţia penală şi de minori.

Casează în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 28 F din 20 februarie 2013 a Tribunalului Bistriţa Năsăud numai în ceea ce priveşte disp.art. 5 C. pen. şi rejudecând în aceste limite:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap.la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpat pentru două infracţiuni prev.de art. 1¹ alin. (1) pct. l din Legea nr. 61/1991.

Menţine pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev.de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară pentru infracţiunea prev.de art. 20 C. pen. anterior rap.la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior, cu aplic, art. 74 alin. (2) C. pen. anterior.

Menţine anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1595 din 30 decembrie 2010 a Judecătoriei Bistriţa şi descontopirea pedepsei rezultante în pedepsele ei componente.

În baza disp.art. 33 - 36 C. pen. anterior, contopeşte toate pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev.de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă, publică, azi, 8 aprilie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1229/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1236/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... →

ICCJ. Decizia nr. 1233/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1233/2014. Penal