ICCJ. Decizia nr. 1187/2014. Penal. Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1187/2014

Dosar nr. 5783/108/2013

Şedinţa publică din 2 aprilie 2014

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 264 din 23 iulie 2013 pronunţată în Dosar nr. 5783/108/2013 Tribunalul Arad în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.A.V. la 5 ani închisoare pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat - D.A.V., la 5 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc, în formă continuată.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat - D.A.V., la 10 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic internaţional de droguri de risc, în formă continuată.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului D.A.V., în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 2 ani închisoare rezultând de executat pedeapsa rezultantă de 12 (doisprezece) ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 86⁴ alin. (1) C. pen., art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului D.A.V., prin Sentinţa penală nr. 51 din 14 aprilie 2010 a Tribunalului Mureş, definitivă prin neapelare şi a dispus executarea acestei pedepse pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta rezultând de executat pedeapsa de 13 (treisprezece) ani şi 6 (şase) luni închisoare, în regim de detenţie.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. a scăzut din pedeapsa aplicată acestuia durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 ianuarie 2013 până la zi.

În baza art. 18 alin. (1) şi art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a confiscat în vederea distrugerii cantitatea de 17,1 grame cannabis, ambalate şi sigilate şi predate organelor de poliţie.

A confiscat de la inculpatul D.A.V. suma de 23.390 RON.

A obligat inculpatul să plătească statului suma de 950 RON cheltuieli judiciare.

A dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului de avocaţi Arad a sumei de 500 RON reprezentând onorar avocat din oficiu.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad nr. 106 D/P/2012 înregistrat la instanţă la data de 10 mai 2013, au fost trimişi în judecată inculpaţii O.V.I., D.A.V., T.O., G.I.R., B.I.L. pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reţinut în sarcina acestora prin rechizitoriu că inculpaţii O.V.I., D.A.V., T.O., G.I.R. şi B.I.L., au iniţiat, constituit respectiv aderat la un grup infracţional organizat, profilat pe traficul intern şi internaţional de droguri, şi sprijinirea acestuia, respectiv au introdus în mod repetat în ţară droguri de risc, fără drept, precum şi au procurat, deţinut, oferit şi vândut, fără drept, în mod repetat, pe teritoriul naţional, astfel de droguri.

Prin Sentinţa penală nr. 211 din 10 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 5180/108/2013, acţiunea penală a fost soluţionată faţă de inculpaţii O.V.I., T.O., G.I.R., B.I.L. iar faţă de inculpatul D.A.V., cauza a fost disjunsă.

În faza de urmărire penală inculpatul D.A.V. a recunoscut comiterea faptelor.

Cu prilejul ascultării în faţa instanţei inculpatul D.A.V. nu a recunoscut comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În privinţa infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 inculpatul a arătat că împreună cu martorii din prezenta cauză au făcut parte din acelaşi grup de prieteni care procurau şi consumau împreună cannabis. De asemenea, inculpatul a arătat că declaraţiile din faza de urmărire penală au fost date sub presiunea şi ameninţările organelor de poliţie.

Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză atât în faza de urmărire penală şi anume - procese-verbale de sesizare din oficiu, ordonanţă de autorizare a investigatorului acoperit şi a colaboratorului acestuia, procese-verbale de verificare, ordonanţe de delegare, procese-verbale de cântărire, rezoluţii de constatare tehnico-ştiinţifică, rapoarte de constatare tehnică, dovezi de depunere a drogurilor şi autoturismului, raport investigator acoperit, proces-verbal de audiere a colaboratorului acoperit, proces-verbal de redare a convorbirii în mediu ambiental, adrese R.R. şi răspuns, proces-verbal de investigaţii, referate cu propuneri de percheziţii domiciliare, încheieri şi autorizaţii emise de Tribunalul Arad, procese-verbale de ridicare, proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, planşa foto, listă destinatar, proces-verbal de efectuare a percheziţiilor, înscrisuri, proces-verbal de efectuare a percheziţiei informatice, proces-verbal de sechestru şi planşa foto, proces-verbal de ridicare, fişa de evidenţă locală, procese-verbale de citire a agendelor telefonice, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate, declaraţiile martorilor C.P.A., P.A.A., Ş.R.C., D.I.P., Ţ.R.C., M.S.H., C.C.C., A.O., C.A.T., B.R.N., H.A.C., P.G., P.O.P., G.A.N., N.F., S.S.A., declaraţiile coinculpaţilor O.V.I., T.O., G.I.R. şi B.I.L. şi ale inculpatului D.A.V., cât şi în mod nemijlocit, în faţa instanţei, în condiţii de contradictorialitate şi oralitate respectiv declaraţiile martorilor C.P.A., P.A.A., Ş.R.C., D.I.P., Ţ.R.C., M.S.H., C.C.C., A.O., C.A.T., B.R.N., H.A.C., P.G., G.A.N., N.F., S.S.A., ale investigatorului sub acoperire "K.J." şi a colaboratorului "P.M.", declaraţia inculpatului, instanţa a reţinut următoarea:

Inculpaţii O.V.I., faţă de care acţiunea penală a fost soluţionată, şi D.A.V., s-au cunoscut la sfârşitul anului 2011. Inculpatul O.V.I., animat de dorinţa de a obţine câştiguri facile prin mijloace nelegale, a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat care a acţionat timp de un an în mod coordonat în scopul comiterii de infracţiunilor de trafic de droguri, atât naţional, cât şi internaţional. Acestui inculpat, i-a revenit rolul conducător, urmând să procure drogurile, identificând sursele şi asigurând finanţarea achiziţiilor. Contactul inculpatului O.V.I. cu consumatorii avea să fie sporadic, poziţia "expusă" fiindu-i atribuită inculpatului D.A.V., care trebuia să comercializeze drogurile, revenindu-i sarcina de a găsi clienţi şi de a le plasa. În schimb, acesta urma să primească un comision de 10 RON pentru fiecare gram de drog vândut. Periodic, inculpatul O.V.I. verifica ritmicitatea încasării de către inculpatul D.A.V. a debitelor de la consumatori, prezentându-i-se informări regulate. Chiar formulele de adresare denotă poziţia celor doi inculpaţi în cadrul grupului. Astfel inculpatul D.A.V. i se adresa coinculpatului O. cu termenii "boss", "taţi", "am înţeles, să trăiţi", termeni care afirmă rolul de lider al grupului şi care rezultă din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice.

La activitatea infracţională au aderat de la început şi coinculpatele G.I.R. şi B.I.L., concubina lui O.V.I. şi a inculpatului D., care au cunoscut şi i-au sprijinit moral pe aceştia, asistând la tranzacţiile cu droguri şi împărţind beneficiile materiale obţinute de pe urma activităţilor ilicite desfăşurate de partenerii lor de viaţă şi s-au implicat activ în procurarea substanţelor prohibite de lege - inculpata G.I.R. - respectiv în distribuirea lor - atât inculpata G.I.R., cât şi B.I.L.

La sfârşitul anului 2012, prin intermediul coinculpatei G.I.R., în grupul infracţional a fost cooptată şi coinculpata T.O., prietenă a acesteia, căreia i-a revenit rolul ca, în schimbul unor avantaje materiale consistente, să procure droguri pe relaţia Spania, ţară unde îşi avea reşedinţa de o bucată de timp şi unde acestea puteau fi cumpărate la preţuri mult mai avantajoase, pe care să le introducă în România.

Drogurile erau fie procurate de coinculpatul O.V.I. din surse interne, de la alţi traficanţi români, fie, erau aduse din străinătate. în ceea ce priveşte canalele externe, după ce se contactau furnizorii şi se negociau termenii înţelegerii, cel mai adesea folosindu-se servicii de tip M. sau V., drogurile erau introduse în ţară prin intermediul firmelor de curierat. Acestea au în general puncte de predare a mesageriei în parcările staţiilor de carburanţi, remiterea coletelor având loc în zile şi ore prestabilite, chiar din autovehiculul cu care se efectua transportul. Pentru a minimiza riscul prinderii lor, drogurile erau bine împachetate, astfel încât mirosul acestora să fie imperceptibil, le disimulau printre bagaje, în colete pe care erau înscrise numele unor expeditori şi destinatari fictivi. La sosirea autovehiculului firmei de curierat în Arad, coinculpatul O.V.I. şi inculpatul D.A.V., se prezentau la punctul de predare a expediţiilor, şi, în timp ce primul asigura paza din imediata vecinătate, cel de-al doilea solicita angajatului societăţii de expediţie remiterea coletului, prezentându-se ca fiind o cunoştinţă apropiată a persoanei înscrisă ca destinatar, care, neputându-se prezenta din diferite motive pentru a ridica pachetul, îl mandatase în acest sens. Sistemul era gândit de asemenea manieră încât, în ipoteza în care transportul de droguri ar fi fost interceptat, organele judiciare să nu aibă datele necesare identificării traficanţilor, singurele momente de vulnerabilitate fiind secundele în care se preda curierului pachetul ce conţinea drogurile, respectiv se ridica de la acesta la destinaţie, ceea ce impunea prinderea lor în flagrant în chiar acele clipe.

Prin Ordonanţa nr. 20/A/2012, din data de 16 octombrie 2012, a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad au fost autorizaţi investigatorul sub acoperire cu nume de cod "K.J.", respectiv colaboratorul acestuia, cu nume de cod "P.M." să procure droguri de risc de la persoanele implicate.

Astfel în ziua de 16 octombrie 2012 colaboratorul cu nume de cod "P.M.", în urma unei convorbiri telefonice cu inculpatul D., s-au întâlnit în P.M. din Arad, ocazie cu care inculpatul i-a vândut acestuia aproximativ 10 grame cannabis cu preţul de 50 RON/gram.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 26 octombrie 2012 întocmit de Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor Timişoara rezultă că proba înaintată este constituită din 9,8 grame cannabis, fiind pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis.

În data de 24 octombrie 2013 colaboratorul cu nume de cod "P.M." s-a deplasat la domiciliul inculpatului D., conform înţelegerii telefonice şi a cumpărat o nouă cantitate de droguri pentru care a plătit suma de 400 RON.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 31 octombrie 2012 întocmit de Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor Timişoara rezultă că proba înaintată este constituită din 8,2 grame cannabis, fiind pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC), substanţa psihotropă, biosintetizată de planta cannabis.

Cantităţile de 9,3 grame respectiv 7,8 grame cannabis, rămase după efectuarea analizelor fizico-chimice de laborator, au fost ambalate, sigilate şi predate S.C.C.O. Arad.

Având în vedere indiciile temeinice privind săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de risc de către inculpatul D.A. şi coinculpatul O., Tribunalul Arad a autorizat începând cu data de 23 octombrie 2012 interceptarea şi înregistrarea convorbirilor purtate de aceştia, respectiv interceptarea şi înregistrarea comunicărilor desfăşurate prin intermediul sistemelor informatice de respectivii, măsuri care au făcut în final posibilă identificarea şi a altor participanţi la săvârşirea faptelor penale şi prinderea infractorilor.

Din înregistrările convorbirilor interceptate în cauză, a rezultat activitatea susţinută desfăşurată de inculpaţi pe linia traficului de droguri, felul în care relaţionau, atât în interiorul grupului, cât şi cu persoanele din afara lui, respectiv furnizorii şi consumatorii, aspecte surprinse în linii generale în rândurile de mai sus. Interceptările convorbirilor au permis identificarea unui număr relevant de persoane, unele dintre acestea minore, cărora inculpatul D.A.V. le-a vândut cannabis, după ce, în prealabil, în mai multe situaţii, li s-a oferit drogul cu titlu gratuit, pentru a li se capta interesul.

Astfel, martorul C.A.T. a declarat că a cumpărat în repetate rânduri, începând cu anul 2010, cannabis, cantitate estimată la 50 grame, pentru care a plătit în total 2.500 RON.

Martorul D.I.P., minor până la data de 29 iunie 2012, a cumpărat la rândul său, începând cu sfârşitul anului 2011, aproape zilnic, circa 400 g cannabis, plătindu-le în total aproximativ 20.000 RON şi devenind un obişnuit al acestora. Instanţa va reţine, în privinţa acestui martor, ca fiind veridică declaraţia dată în faza de urmărire penală, declaraţie care se coroborează cu celelalte probe administrate. Declaraţia dată de acest martor în faţa instanţei, cu reveniri nejustificate asupra unor aspecte, este apreciată ca fiind subiectivă (martorul fiind unul dintre cei mai buni prieteni ai inculpatului) şi dată "pro causa", astfel că urmează a fi înlăturată.

Tot la sfârşitul anului 2011, inculpatul D. l-a cunoscut pe martorul P.O.P., căruia i-a oferit cu titlu gratuit un "joint" şi i s-au dat datele de legătură pentru a fi contactat ulterior, în cazul în care martorul, ori cunoştinţe de-ale lui ar fi dorit să cumpere droguri. În perioada următoare, inculpatul D. i-a vândut martorului un gram de cannabis contra sumei de 50 RON.

Martorul P.G. a început să achiziţioneze droguri de la inculpaţi în vara anului 2012, în doze de câte 1 gram. A cumpărat în total 15 grame cannabis de la aceştia, pentru care a plătit 750 RON.

Martorul C.P.A. a cumpărat de la inculpaţi cannabis de cel puţin două ori pe săptămână, începând cu luna august 2012, în total 40 grame, plătind 2.000 RON.

Inculpaţii au început să vândă cannabis martorului Ş.R.C. din luna iunie 2012, săptămânal ori chiar mai des, în total 50 grame, pentru care au încasat 2.500 RON.

Martorul S.S.A., a cumpărat la rândul său, începând cu luna august 2012, de mai multe ori, de la inculpatul D. cannabis, în total 8 grame, pentru care a plătit 400 RON. A mai primit 2 grame cannabis în contul unei datorii .

Martorul B.R.N. a fost abordat în vara anului 2012, într-un bar de către inculpatul D., oferindu-i să tragă câteva fumuri şi propunându-i ca, pe viitor, să-i vândă cannabis la preţul de 60 RON/gram. Ulterior, în 8 rânduri, i s-a vândut martorului cantitatea totală de 9 grame cannabis şi a plătit suma de 540 RON.

Martorul P.A.A., elev în clasa a X-a la Liceul "S.D." din Arad, în toamna anului 2012, prin intermediul unui coleg mai mare, la rândul lui consumator de droguri, l-a cunoscut pe inculpatul D., care le-a oferit celor doi minori un "joint" cu titlu gratuit, le-a dat datele sale de contact şi le-a propus să cumpere cannabis de la el, oferindu-1 la preţul de 50 RON/gram, ulterior martorul a cumpărat un gram.

Martorul Ţ.R.C., la un bar din incinta Ş.N., în luna noiembrie 2012, a fost abordat de inculpatul D., care l-a invitat în locuinţa sa, unde i-a oferit un "joint", propunându-i ca, pe viitor, dacă va fi interesat, să-l contacteze spre a cumpăra droguri la preţul de 50 RON/gram. Ulterior, martorul a cumpărat de circa 20 de ori câte un gram de cannabis, plătind în total suma de 1.000 RON. Martorul a aflat că acesta îşi procura drogurile din Spania.

Martorii N.F., G.A.N., M.S.H., C.C.C. şi H.A.C. au fost la rândul lor racolaţi printre proprii cumpărători de către inculpatul D., în vara şi toamna anului 2012, în general după acelaşi tipar care presupunea iniţial oferirea cu titlu gratuit a unei mici doze de drog, odată cu datele de contact ale inculpatului. După un timp, martorii au cumpărat droguri, după cum urmează: martorul N.F. - 4 grame de cannabis, cu suma totală de 200 RON; martorul G.A.N. - 2 grame de cannabis, cu suma totală de 100 RON; martorul M.S.H. - 5 grame de cannabis, cu suma totală de 250 RON; martorul C.C.C. - 1 gram de cannabis, cu suma totală de 50 RON; martorul H.A.C. - 2 grame de cannabis, cu suma totală de 100 RON.

Având în vedere că datele strânse în cauză indicau fără putinţă de tăgadă că inculpaţii îşi procurau şi deţineau droguri de risc, parte dintre acestea aduse din străinătate, fiind introduse fără drept în ţară, droguri pe care, apoi, le vindeau către numeroase persoane, atrase de cele mai multe ori prin oferirea iniţială cu titlu gratuit a unor cantităţi mici de cannabis, s-a trecut la prinderea în flagrant a infractorilor. Cum convorbirile telefonice, coroborate cu trimiterea în data de 11 ianuarie 2013, de către coinculpata G.I.R., coinculpatei T.O., în Spania, prin reţeaua M.G., a sumei de 700 euro, indicau iminenţa expedierii unei cantităţi de droguri în ţară, în data de 17 ianuarie 2013, în jurul orelor 13.00, s-a procedat la supravegherea zonei parcării P.M. Arad, unde se preda coletăria adusă în ţară de SC N.B.T. SRL. Coinculpatul O.V.I. şi inculpatul D.A.V. au venit la locul de predare-primire cu autoturismul marca M., condus de O. Au parcat la oarecare depărtare, la intersecţia cu str. Ş., de unde inculpatul D. a plecat să ridice coletul, coinculpatul O.V.I. rămânând lângă maşină să supravegheze zona. Inculpatul D. s-a prezentat reprezentanţilor societăţii de curierat ca fiind fratele destinatarei "T.I." - numele fals înscris pe colet, alături de cel al expeditoarei "F.C." - care, chipurile, ar fi fost împiedicată să vină personal să îşi ridice coletul. După ce inculpatul D. s-a îndreptat cu pachetul până lângă autoturismul cu care venise, organele judiciare au intervenit.

La percheziţie, în colet, ascunse în două cutii cu şerveţele, respectiv într-un cozonac scobit pe interior, s-au găsit mai multe pachete conţinând cannabis, cântărind 344 de grame cu ambalaj, respectiv 293,7 grame masă netă (47,1 g + 196,9 g + 49,7 g). După efectuarea analizelor de laborator, au mai rămas 274 g de cannabis (41 g + 190 g + 43 g), ambalate şi sigilate, care au predate poliţiştilor din cadrul S.C.C.O. Arad.

În cursul audierilor, s-a stabilit că, uzând de aceleaşi metode, în data de 26 decembrie 2012, inculpaţii au mai introdus în ţară un colet conţinând 160 g cannabis, drogurile fiind valorificate în perioada sărbătorilor de iarnă, încasându-se pe ele suma de 8.000 RON. Jumătate din bani i-au revenit coinculpatei T.O., iar diferenţa, celorlalţi inculpaţi.

în ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată, instanţa a reţinut că "grupul infracţional organizat" în accepţiunea Legii nr. 39/2003 reprezintă grupul structurat, format din trei sau mai mult persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau un alt beneficiu material.

Astfel, pentru ca un grup de persoane să poată fi caracterizat ca un grup infracţional organizat, trebuie să îndeplinească mai multe condiţii cumulative: grupul să fie alcătuit din cel puţin trei persoane; grupul să fie structurat, respectiv să existe o subordonare ierarhică prestabilită şi roluri bine determinate din punct de vedere subiectiv; grupul să acţioneze coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave; grupul să urmărească direct sau indirect un folos material; grupul să existe o anumită perioadă de timp.

Elementul material al infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată, se realizează prin mai multe modalităţi, respectiv iniţierea, constituirea, aderarea, sprijinirea.

Iniţierea presupune comunicarea proiectului de constituire a grupului infracţional organizat, cu particularităţile cerute de lege pentru ca o asociere de mai multe persoane să fie caracterizată ca un grup infracţional organizat.

Constituirea presupune asocierea unui număr de cel puţin trei persoane conform unui proiect şi consensul neechivoc al acestora cu privire la constituire.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, s-a reţinut de către instanţă că elementul subiectiv al infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă, scopul trebuind să fie cunoscut şi urmărit de cei care iniţiază sau constituie grupul, respectiv de cei care aderă sau sprijină grupul infracţional organizat.

Analizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D.A.V., în ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată, s-a reţinut că la iniţiativa coinculpatului O.V.I., aceşti inculpaţi au constituit un grup infracţional organizat în scopul comiterii unor infracţiuni grave - infracţiuni de trafic naţional şi internaţional de droguri de risc - pentru a obţine direct sau indirect avantaje patrimoniale. Vinovăţia acestui inculpat a fost dovedită prin coroborarea declaraţiile coinculpaţilor O.V.I., G.I.R., B.I.L., T.O., ale martorilor şi declaraţiile inculpatului D.A.V., date în faza de urmărire penală şi procesele-verbale de redare ale convorbirilor telefonice.

Faptele inculpatului D.A.V. astfel cum au fost descrise mai sus constituie infracţiunile de iniţiere, constituire, respectiv aderare la un grup infracţional organizat, profilat pe traficul intern şi internaţional de droguri, şi sprijinirea acestuia prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, introducere în mod repetat în ţară de droguri de risc, fără drept, precum şi procurare, deţinere, oferire şi vânzare, fără drept, în mod repetat, pe teritoriul naţional prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În procesul individualizării pedepselor nu trebuie să se scape, niciun moment din vedere făptuitorul cu toate datele ce caracterizează personalitatea lui, orice supralicitare a elementelor obiective cu neglijarea celor subiective, punând în pericol corectitudinea adaptării tratamentului penal la cazul şi persoana în cauză.

O anumită severitate ce trebuie să se manifeste fată de infracţiunile grave, nu trebuie să aşeze tratamentul penal în afara imperativelor definite de echilibru şi raţiune. Într-un stat de drept caracterul echilibrat şi raţional al represiunii penale trebuie să domine peisajul practicii judiciare.

Instanţa a constatat că planta cannabis sativa conţine canabinoide printre care şi tetrahidrocannabinol (THC), care sunt substanţe psihoactive ale acestor produse vegetale şi produc un efect euforic. Cannabisul are un efect sedativ uşor dar luat în doze mari poate duce la comă. Unii specialişti sunt de părere că acest drog este primul pas către droguri mai grele. De remarcat este amploarea deosebită pe care a luat-o acest fenomen, în special în rândul tinerilor, cauzând prejudicii considerabile nu numai intereselor societăţii, ale persoanelor, atentează la viaţa şi sănătatea cetăţenilor, influenţează în mod demoralizator asupra conştiinţei şi comportamentului oamenilor.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului D.A.V. rezultă că acesta se află în situaţia recidivei postcondamnatorii prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., faţă de pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 51 din 14 aprilie 2012 a Tribunalului Mureş, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.

Referitor la persoana inculpatului D.A.V. s-a reţinut vârsta acestuia - având 29 ani la data comiterii faptei, nivelul de instruire şcolară ca absolvent a 11 clase, împrejurarea că are un loc de muncă, are un copil minor în întreţinere şi poziţia avută în faţa organele judiciare.

Pentru considerentele expuse prima instanţă a procedat la condamnarea inculpatului conform dispozitivului sentinţei.

Tribunalul a apreciat că, în raport de modul de concepere a activităţii infracţionale, cu împrejurările comiterii faptelor şi cu importanţa relaţiilor sociale încălcate de inculpatul D.A.V., lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a actului de justiţie. Pe de altă parte, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul D.A.V.

Prin Decizia penală nr. 175/A din 1 octombrie 2013 Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins apelul declarat de inculpatul D.A.V., ca nefondat.

În temeiul art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen., rap. la art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului şi în temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus în continuare arestul preventiv din 23 iulie 2013 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate prin prisma motivelor de apel formulate de inculpat, precum şi din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a apreciat că hotărârea atacată este legală şi temeinică, în deplină concordanţă cu ansamblul probatoriului administrat în cursul procesului penal şi dispoziţiile legale aplicabile, pentru următoarele considerente:

Starea de fapt reţinută de prima instanţă corespunde realităţii, fiind rezultatul evaluării corecte şi complete a probelor administrate în cursul urmăririi penale, în contextul în care la sfârşitul anului 2011 inculpatul O.V.I. a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat care a acţionat timp de un an în mod coordonat în scopul comiterii de infracţiuni de trafic de droguri, atât naţional, cât şi internaţional. Acestui inculpat i-a revenit rolul conducător, urmând să procure drogurile, identificând sursele şi asigurând finanţarea achiziţiilor. Contactul inculpatului O.V.I. cu consumatorii avea să fie sporadic, poziţia "expusă" fiindu-i atribuită inculpatului D.A.V., care trebuia să comercializeze drogurile, revenindu-i sarcina de a găsi clienţi şi de a le plasa.

La activitatea infracţională au aderat de la început şi coinculpatele G.I.R. şi B.I.L., concubina lui O.V.I. şi a inculpatului D.

La sfârşitul anului 2012, prin intermediul coinculpatei G.I.R., în grupul infracţional a fost cooptată şi coinculpata T.O., căreia i-a revenit rolul de a procura droguri pe relaţia Spania.

În ziua de 16 octombrie 2012 colaboratorul cu nume de cod "P.M.", în urma unei convorbiri telefonice cu inculpatul D., s-au întâlnit cu acesta, ocazie cu care inculpatul i-a vândut acestuia aproximativ 10 grame cannabis cu preţul de 50 RON/gram.

Astfel, martorul C.A.T. a declarat că a cumpărat în repetate rânduri, începând cu anul 2010, cannabis, cantitate estimată la 50 grame, pentru care a plătit în total 2.500 RON.

Tot la sfârşitul anului 2011, inculpatul D. l-a cunoscut pe martorul P.O.P., căruia i-a vândut un gram de cannabis contra sumei de 50 RON.

Martorul C.P.A. a cumpărat de la inculpaţi cannabis de cel puţin două ori pe săptămână, începând cu luna august 2012, în total 40 grame, plătind 2.000 RON.

Inculpaţii au început să vândă cannabis martorului Ş.R.C. din luna iunie 2012, săptămânal ori chiar mai des, în total 50 grame, pentru care au încasat 2.500 RON.

Martorul S.S.A. a cumpărat la rândul său, începând cu luna august 2012, de mai multe ori, de la inculpatul D. cannabis, în total 8 grame, pentru care a plătit 400 RON. A mai primit 2 grame cannabis în contul unei datorii .

Martorul B.R.N., în 8 rânduri, inculpatul i-a vândut cantitatea totală de 9 grame cannabis şi a plătit suma de 540 RON.

Martorul T.R.C., la un bar din incinta Ş.N., în luna noiembrie 2012, a fost abordat de inculpatul D., care l-a invitat în locuinţa sa, unde i-a oferit un "joint", propunându-i ca, pe viitor, dacă va fi interesat, să-1 contacteze spre a cumpăra droguri la preţul de 50 RON/gram. Ulterior, martorul a cumpărat de circa 20 de ori câte un gram de cannabis, plătind în total suma de 1.000 RON. Martorul a aflat că acesta îşi procura drogurile din Spania.

În data de 17 ianuarie 2013, în jurul orelor 13.00, s-a procedat la supravegherea zonei parcării P.M. Arad, unde se preda coletăria adusă în ţară de SC N.B.T. SRL. Coinculpatul O.V.I. şi inculpatul D.A.V. au venit la locul de predare-primire cu autoturismul marca M., condus de O. Au parcat la oarecare depărtare, la intersecţia cu str. S., de unde inculpatul D. a plecat să ridice coletul, coinculpatul O.V.I. rămânând lângă maşină să supravegheze zona. Inculpatul D. s-a prezentat reprezentanţilor societăţii de curierat ca fiind fratele destinatarei "T.I." - numele fals înscris pe colet, alături de cel al expeditoarei "F.C." - care, chipurile, ar fi fost împiedicată să vină personal să îşi ridice coletul. După ce inculpatul D. s-a îndreptat cu pachetul până lângă autoturismul cu care venise, organele judiciare au intervenit.

Încadrarea juridică dată faptelor este corectă, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de risc, trafic internaţional de droguri de risc prevăzută de 2 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate şi modalitatea de executare, instanţa de apel a constatat că s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. şi 52 C. pen. Astfel, potrivit art. 72 C. pen. "la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală". Potrivit dispoziţiilor art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a inculpatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Instanţa de recurs a reţinut şi că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităţilor fiecărui individ şi raţională, să fie adecvată şi proporţională cu gravitatea faptelor comise, urmărind reintegrarea inculpatului în societate.

În procesul individualizării pedepselor se parcurg mai multe etape succesive care au criterii specifice de apreciere (faptă - amploarea prejudiciilor cauzate, metode folosite pentru săvârşire, gradul de premeditare etc.; făptuitor - conduita socială până la faptă, antecedente penale, poziţia în procesul penal, încercarea de înlăturare sau chiar înlăturarea ori ameliorarea efectelor infracţiunii; pericol social concret rezultat din pluralitatea de infracţiuni, din perseverenţa infracţională etc), criterii indicate ca atare de lege (art. 72 C. pen.); dar, în final, judecătorul trebuie să facă o apreciere globală, în cadrul căreia se impun a fi coroborate toate elementele concrete rezultate din etapele succesive. Această apreciere globală finală care fundamentează opţiunea pentru pedeapsa ce urmează a se aplica şi în general pentru un anume regim sancţionator, condiţionează eficienţa deciziei judiciare în atingerea scopului reglementat de legiuitor.

În speţă, prima instanţă a făcut o analiză şi evaluare completă a tuturor elementelor relevante în individualizarea pedepsei şi a modalităţii de executare a acesteia, mai sus expuse. Astfel, pedepsele de 10 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea prev. art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. art. 41 alin. (2) C. pen., 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea prev. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen.; de 5 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. respectiv pedeapsa rezultantă de 10 ani, sporită cu 2 ani închisoare este în măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., reflectând gradul de periculozitate al faptelor inculpatului, consecinţele acestora, dar şi conduita sa procesuală, existenţa stărilor de agravare a răspunderii penale, respectiv concursul de infracţiuni şi antecedentele penale.

Totodată, trebuie avut în vedere că în urma individualizării judiciare a pedepsei potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată trebuie să aibă un cuantum care să realizeze şi funcţia preventivă-educativă, în contextul caracterului de fenomen dobândit de acest tip de infracţiuni în ultima perioadă de timp. Infracţiunile de trafic de droguri aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea persoanei, şi chiar viaţa acesteia, reprezentând, totodată, una dintre cele mai grave forme ale criminalităţii organizate, iar reducerea excesivă a pedepsei pentru autorul unei asemenea infracţiuni, cu impact social deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită a lui şi a altora la săvârşirea unor fapte similare şi cu scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei şi, în plus, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii, ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în aşa fel, încât inculpaţii să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea săvârşirii altor fapte penale.

Prima instanţă nu a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., acestea fiind circumstanţe judiciare, care nu operează automat, fiind lăsate la aprecierea judecătorului.

Recunoaşterea anumitor împrejurări ca fiind circumstanţe atenuante nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei sau caracterizează de o aşa manieră persoana inculpatului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special este în măsură să corespundă unei juste individualizări. În acest context, s-a reţinut că inculpatul are antecedente penale, iar în faţa instanţei nu a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa.

Instanţa de apel a reţinut că în speţă inculpatul va executa 13 ani şi 6 luni închisoare ca urmare a aplicării obligatorii a prevederilor art. 86⁴ alin. (1) C. pen., rap. la 83 C. pen., inculpatul fiind anterior condamnat prin Sentinţa penală nr. 51 din 14 aprilie 2010 a Tribunalului Mureş la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, fapta ce formează obiectul prezentului dosar, fiind comisă în termenul de încercare al acelei condamnări.

În această situaţie potrivit prevederilor art. 86⁴ alin. (1) C. pen., rap. la art. 83 C. pen.: "Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune"". Se observă că prima instanţă a făcut aplicarea corectă a dispoziţiilor legale mai sus menţionate.

În baza art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen. cu referire la art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, apreciind că subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri.

Instanţa de apel a constatat că, în afara condiţiilor de procedură, pe fond, sunt îndeplinite condiţiile avute în vedere de legiuitor: existenţa unor probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală (art. 143 C. proc. pen.) şi, respectiv, existenţa unuia dintre cazurile de arestare prevăzute de art. 148 lit. a) - f) din C. proc. pen., condiţii care se menţin şi în prezent. Mai mult împotriva inculpatului s-a pronunţat o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul D.A.V.

Invocând cazurile de casare sunt art. 385⁹ pct. 17² şi 12 C. proc. pen. anterior, a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, achitarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000 şi art. 7 din Legea nr. 39/2003 în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Examinând recursul inculpatului D.A.V. prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte constată că este fondat numai sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile pentru următoarele considerente:

Prealabil analizării motivelor de recurs formulate în cauză, se impun a fi făcute câteva precizări pentru stabilirea limitelor analizării recursurilor, în raport de modificările legislative intervenite prin Legea nr. 2/2013.

Potrivit dispoziţiilor art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2) şi (2¹) C. proc. pen., instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385⁹ din acelaşi cod, prin urmare, verificarea instanţei de control judiciar se limitează astfel numai la cazurile de casare expres prevăzute de lege şi care au fost invocate în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, cu singura excepţie a cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu [art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.].

Legea nr. 2/2013 a impus o nouă limitare a devoluţiei căii de atac a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, altele modificate substanţial, scopul urmărit, prin amendarea cazurilor de casare, fiind acela de a se restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul acestei căi ordinare de atac, doar la chestiuni de drept.

Astfel cum se poate observa, decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, la data de 1 octombrie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti (15 februarie 2013), ca atare, este supusă casării numai sub aspectul motivelor de recurs prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în cauză.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat D.A.V., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 385¹⁰ alin. (l) şi (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, că recurentul inculpat D.A.V. şi-a motivat recursul prin respectarea, obligaţiei ce îi revenea potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen., însă criticile acestuia de trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât pe parcursul urmăririi penale, audierea sa şi a martorilor a avut loc în lipsa unui apărător, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., nu sunt întemeiate întrucât se constată că pe întreg parcursul procesului penal au fost respectate toate drepturile procesuale ale inculpatului.

Totodată, se constată că în cauză criticile întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. invocate de inculpatul D.A.V. vizând achitarea, nu pot fi subsumate acestui caz de casare, potrivit cu care casarea poate interveni, "când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 334 - 337", având în vedere că ele vizează starea de fapt reţinută de instanţele inferioare, în sensul că nu are susţinere în probatoriul administrat. Or, cazul de casare ce permite cenzurarea situaţiei de fapt, respectiv verificarea concordantei dintre cele reţinute în hotărârea de condamnare şi probele administrate, era cel prevăzut în dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., text de lege care a fost abrogat. Prin urmare, o verificare a situaţiei de fapt de către instanţa de control judiciar nu mai este posibilă. Astfel fiind, criticile recurentului inculpat D.A.V. privind greşita condamnare şi cererea de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. (1969) excede cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. (în redactarea conformă Legii nr. 2/2013), întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei urmează să fie respinse.

În ceea ce priveşte aplicarea art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În speţă, de la data pronunţării deciziei din apel, 1 octombrie 2013 şi până la data soluţionării recursului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de faţă, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp, a fost abrogat C. pen. anterior şi a intrat în vigoare un alt C. pen.

În aceste condiţii, în examinarea legii incidente cu privire la acuzaţiile formulate faţă de inculpatul D.A.V., Înalta Curte urmează să analizeze pe de o parte, influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunilor de care este acuzat (în examinarea acestui criteriu, se va verifica dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică); iar pe de altă parte, consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului (în examinarea acestui criteriu, se va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei). Inculpatul a fost condamnat după cum urmează:

- pentru infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2.003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. la 5 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prevăzute art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

- pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

- pentru pentru infracţiunea de trafic internaţional de droguri de risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. a) C. pen., la 10 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului D.A.V., urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 2 ani închisoare urmând să execute pedeapsa de 12 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Analizând influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care este acuzat inculpatul D.A.V., Înalta Curte constată următoarele:

Astfel infracţiunea de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat prevăzută art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în forma anterioară constând în iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Această infracţiune a fost preluată de reglementarea în vigoare în art. 367 alin. (1) C. pen. - constituirea unui grup infracţional organizat, care se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.

Astfel potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 143/2000, în forma anterioară traficul de droguri constând în cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 81 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 a modificat acest articol numai sub aspect sancţionator, infracţiunea de trafic de droguri, atât în forma tip, cât şi în forma agravantă având acelaşi conţinut, în sensul că, sunt incriminate în continuare, faptele constând în cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, fiind sancţionate cu pedeapsa cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

Referitor la infracţiunea prevăzută de ari. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, se constată dintr-o analiză comparativă a celor două texte de lege că prin art. 81 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 a modificat şi acest text de lege tot sub aspect sancţionator, infracţiunea având în continuare acelaşi conţinut, în sensul că introducerea în ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, în timp ce în reglementarea anterioară se pedepsea cu închisoarea de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi.

Cum în vechea reglementare sancţiunile prevăzute pentru cele două infracţiuni sunt mai severe, Înalta Curte consideră că dispoziţiile Legii nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 187/2012 sunt mai favorabile având în vedere că limitele de pedeapsă sunt mai mari, astfel încât, legea nouă va retroactiva şi va reglementa raporturile juridice născute sub imperiul legii vechi, instanţa de recurs urmând a proceda la o proporţionalizare a pedepselor în raport de noile limite de pedeapsă.

În ce priveşte concursul de infracţiuni, se constată că potrivit C. pen. anterior pedeapsa în cazul concursului de infracţiuni este reglementată de dispoziţiile art. 34, potrivit căruia în situaţia în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

În noul C. pen. regimul sancţionator al concursului de infracţiuni, prev. de art. 39 alin. (1) lit. b), instituie obligaţia pentru judecător de a adăuga la pedeapsa cea mai grea un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, ceea ce în speţa de faţă ar duce la aplicarea unei pedepse mai severe.

Ca atare, se constată că în privinţa concursului de infracţiuni, lege penală mai favorabilă este C. pen. anterior.

Referitor la sancţionarea infracţiunii continuate, se observă că ambele legi penale succesive reglementează, stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, precum şi posibilitatea aplicării unui spor facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător. Deşi C. pen. în vigoare (art. 36) prevede un spor mai redus (până la 3 ani, faţă de 5 ani, cum prevedea legea anterioară în cazul pedepsei închisorii), raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de legile penale succesive pentru infracţiunile săvârşite, în privinţa cărora s-a reţinut forma continuată, mai favorabil este C. pen. anterior.

Sub aspectul pedepselor complementare şi accesorii, se constată că inculpatului i s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, respectiv:

a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a) şi b) C. pen., respectiv:

a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Aşadar, având în vedere că aplicarea acestor pedepse a fost determinată de condamnarea inculpatului pentru infracţiuni care prevăd această sancţiune corelativ pedepsei principale atât în vechea reglementare, cât şi în noua normă de incriminare, iar cuantumul în care au fost aplicate deşi se încadrează în limitele impuse de noua reglementare (pe o perioadă de la 1 la 5 ani), vor fi reduse de la 4 ani la 2 ani, după cum drepturile a căror exercitare a fost interzisă se regăsesc în noile dispoziţii ale art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Cât priveşte tratamentul sancţionator al stării de recidivă, vizând situaţia juridică a inculpatului D.A.V., acesta va rămâne cel din legea anterioară, date fiind dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012, care prevăd aplicabilitatea noii reglementări doar în situaţia în care una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, aspect care nu este incident în cauză.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul D.A.V. împotriva Deciziei penale nr. 175/A din 1 octombrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Va casa în parte decizia penală recurată şi în parte Sentinţa penală nr. 264 din 23 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Arad, şi rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în pedepsele de componente şi sporul de 2 ani închisoare.

Va face aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi; în consecinţă:

În temeiul art. 386 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului D.A.V. din infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen. (anterior), text de lege în baza căruia va condamna pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea a exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 1 an.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. a) C. pen. de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare şi va aplica pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe durată de 2 ani.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. a) C. pen. de la 10 ani închisoare la 4 ani închisoare şi va aplica pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. (anterior), va contopi pedepsele aplicate inculpatului D.A.V., urmând ca acesta să execute pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., la care adaugă un spor de 2 ani, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Va menţine dispoziţiile privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 51 din 14 aprilie 2010 a Tribunalului Mureş, definitivă prin neapelare, şi va dispune executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 ianuarie 2013 la 2 aprilie 2014.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat în sumă de 300 RON urmând să se plătească din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul D.A.V. împotriva Deciziei penale nr. 175/A din 1 octombrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Casează în parte decizia penală recurată şi în parte Sentinţa penală nr. 264 din 23 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Arad, şi rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în pedepsele de componente şi sporul de 2 ani închisoare.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi, în consecinţă: în temeiul art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului D.A.V. din infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (anterior), text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 1 an.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. a) C. pen. de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare şi aplică pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe durată de 2 ani.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 37 lit. a) C. pen. de la 10 ani închisoare la 4 ani închisoare şi aplică pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. (anterior), contopeşte pedepsele aplicate inculpatului D.A.V., urmând ca acesta să execute pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., la care adaugă un spor de 2 ani, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Menţine dispoziţiile privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 51 din 14 aprilie 2010 a Tribunalului Mureş, definitivă prin neapelare, şi dispune executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 ianuarie 2013 la 2 aprilie 2014.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat în sumă de 300 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2014.

Procesat de GGC - AS

← ICCJ. Decizia nr. 1189/2014. Penal. Luare de mită (art. 254...		ICCJ. Decizia nr. 1148/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1187/2014. Penal. Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs