ICCJ. Decizia nr. 1189/2014. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1189/2014
Dosar nr. 10196/97/2012
Şedinţa publică din 2 aprilie 2014
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 107/2013 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 10196/97/2012 a fost condamnat inculpatul R.M., la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, b) şi c) C. pen. pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. Inculpatul a fost privat de exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 861 C. pen., art. 862 C. pen. şi 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare compus din cuantumul pedepsei aplicate, la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.
Pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., după cum urmează:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
A fost încredinţată supravegherea inculpatului Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 864 C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere.
În baza art. 255 alin. (5) C. pen. inculpatul a fost obligat să restituie denunţătorului D.M. suma de 2.000 RON.
În baza art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON a reprezentat onorariul parţial al apărătorului din oficiu.
În baza art. 193 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către denunţătorul D.M. reprezentând onorariul apărătorului ales.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpatul R.M. a fost angajat în cadrul SC E.D.B. SA - Zona M.T.J.T. Deva în funcţia de electrician de aproximativ 19 ani, până în data de 8 iunie 2012 când i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă. Conform fişei postului, acesta avea, pe lângă alte atribuţii şi de a efectua în calitate de "personal măsură", verificări la marii sau micii consumatori, precum şi la consumatorii casnici, cu privire la funcţionarea contorului sau instalaţiilor electrice, încheind o notă de constatare în legătură cu cele verificate [pct. 5 lit. c) din Fişa postului].
În conformitate cu adresele SC E.D.B. SA şi aşa cum a recunoscut, de altfel, şi inculpatul, în data de 19 aprilie 2012 acesta se afla în concediu de odihnă. Cu toate acestea, inculpatul R.M. s-a hotărât să efectueze unele verificări la locuinţe particulare de pe str. N.B. din oraşul Simeria, cu scopul de a depista mici nereguli la instalaţia electrică, astfel încât să-i determine pe proprietarii locuinţelor să-i dea anumite sume de bani pentru a nu încheia note de constatare cu privire la cele constatate.
Faptul că în data de 19 aprilie 2012 inculpatul R.M., în calitate de angajat al E.D.B. a efectuat verificări cu privire la instalaţiile electrice de la locuinţa numitului D.M., precum şi de la mai mulţi cetăţeni de pe strada sus-menţionată din Simeria a rezultat din declaraţiile martorilor, precum şi din constatarea Poliţiei Locale Simeria.
Astfel, martora D.L. a declarat că în data de 19 aprilie 2012, aflându-se acasă, la locuinţa acesteia s-a prezentat o persoană, îmbrăcată în haine cu inscripţia "E." şi purtând o şapcă cu aceeaşi inscripţie, care s-a prezentat ca fiind de la E.D.B. SA, solicitându-i să deschidă podul casei pentru a verifica branşamentul electric la consolă. Cum martora nu avea cheile de la podul casei, l-a sunat pe soţul său, numitul D.M., care se afla la serviciu, cerându-i acestuia să vină acasă pentru a deschide podul în vederea verificării solicitate. După ce persoana sus-menţionată (pe care ulterior a aflat că se numeşte R.M.) a efectuat verificarea respectivă, i-a comunicat soţului martorei că "există fire dezizolate în podul casei, că pe acolo acesta ar fi sustras energie electrică, iar refacerea branşamentului electric şi al plăţii retroactive a curentului sustras îl va costa 20.000 RON". Cu toate acestea, conform declaraţiilor martorei, cu acea ocazie inculpatul i-a comunicat lui D.M. că nu va încheia nota de constatare, dacă îi va da lui 2.000 RON. În urma acestui fapt, numitul D.M., neavând acasă suma solicitată de către inculpat, s-a deplasat la un prieten de familie, respectiv la numitul F.I., de la care a luat suma de 2.000 RON şi pe care i-a înmânat-o inculpatului R.M., care a luat-o, spunându-i lui D.M. "nu mă cunoşti, nu te cunosc", după care a plecat.
Martorul F.I. a confirmat faptul că în data de 19 aprilie 2012, numitul D.M. a venit acasă la martor şi i-a solicitat 2.000 RON împrumut, ulterior aflând că îi dăduse unui angajat al E. şi că împotriva acestuia depusese plângere la poliţie şi la E.
Faptul că inculpatul R.M. făcuse verificarea instalaţiilor electrice în data respectivă a reieşit şi din declaraţiile martorilor N.I., Ş.E., care au relatat că şi la locuinţele lor inculpatul făcuse verificările respective, dar că nu le-a solicitat bani.
În urma acestor controale, o persoană de pe strada respectivă a sesizat telefonic Poliţia Locală Simeria, care a trimis un echipaj la faţa locului, unde l-a observat pe inculpatul R.M. ieşind din curtea imobilului de pe str. P.G. şi l-a legitimat, întrebându-l de ce efectuează controale de unul singur, la care inculpatul a răspuns că "Are drept de control inopinat, fără a fi însoţit (conform adresei nr. 4713/2012 a Direcţiei Poliţiei Locale Simeria, adresată E.D.B. - Zona M.T.J.T. Deva).
Martorul S.R.L. a declarat faptul că îl cunoaşte pe R.M. şi că acesta, în vara anului 2012, i s-a destăinuit, spunându-i că "A făcut o mare greşeală, deoarece a luat suma de 2.000 RON de la o persoană din Simeria pentru a nu-l sancţiona şi că în ziua când a luat banii, fusese în concediu". De asemenea, martorul a mai declarat că inculpatul i-a spus că, cu acea ocazie, la faţa locului au sosit şi "reprezentanţii jandarmeriei" şi că înainte de a fi contactat de către aceştia, inculpatul s-a deplasat la maşina personală, unde a ascuns suma de 2.000 RON (primită de la D.M.), sub preşul maşinii. Mai mult, inculpatul i-a relatat martorului că mai făcuse acest lucru şi cu ocazia unor verificări la instalaţiile electrice ale altor cetăţeni. Conform declaraţiei martorului, în vara acestui an s-a întâlnit cu inculpatul la magazinul "M." şi la insistenţele acestuia, a acceptat să dea o declaraţie olografă din care rezulta că martorul i l-ar fi recomandat pe D.M., care l-ar fi rugat anterior să-i prezinte o persoană care ar putea să-i schimbe branşamentul electric, declaraţie pe care inculpatul a depus-o la conducerea E.D.B. - Zona M.T.J.T. Deva, cu intenţia de a se disculpa şi de a nu fi concediat din serviciu.
În vederea probării activităţii infracţionale, s-a obţinut de la Tribunalul Hunedoara autorizaţia nr. x/2012 pentru interceptarea în mediu ambiental a convorbirilor dintre inculpatul R.M. şi denunţătorul D.M.
Astfel, în data de 24 mai 2012, în intervalul orar 14.05 - 14.12, cei doi s-au întâlnit în faţa sediului din Deva al E.D.B., unde au purtat o convorbire directă.
Conform procesului-verbal de redare a discuţiei purtate în mediu ambiental, denunţătorul D.M. a solicitat inculpatului să-i restituie suma de 2.000 RON pe care-i dăduse anterior cu ocazia sus-menţionată, inculpatul refuzând acest lucru. Cu toate acestea, la un moment dat, în cadrul discuţiilor, inculpatul R.M. i-a spus denunţătorului D.M. că "Dumneata intri la dare de mită şi eu la luare", denunţătorul răspunzându-i "Dar nu contează", la care inculpatul i-a spus "Şi mergem amândoi la puşcărie .. şi la puşcărie .. ai să mă cunoşti acolo".
De asemenea, inculpatul i-a spus denunţătorului, (care-i comunicase inculpatului că va merge la director să facă o sesizare), următoarele: "Poţi să mergi liniştit, dar dacă mă duc eu la puşcărie, vii şi dumneata cu mine. Pentru .. ştii pentru ce? Pentru dare de mită."
Totodată, inculpatul i-a spus denunţătorului că "Eu am făcut un gest frumos pentru dumneata, dumneata acum nu-l mai recunoşti! Cine te-a învăţat?".
Din cuprinsul convorbirii respective a rezultat concluzia că inculpatul îl cunoştea pe denunţător, precum şi, indirect, faptul că a primit o sumă de bani de la acesta, fiind preocupat ca denunţătorul să nu înregistreze convorbirea respectivă.
Fiind audiat cu privire la cele de mai sus, inculpatul R.M. a declarat că într-adevăr, în data de 19 aprilie 2012, s-a deplasat în Simeria, pe str. N.B., "stând de vorbă cu D.M., care dorea să-i facă unele modificări la instalaţia electrică". De asemenea, inculpatul a declarat că, în data de 18 aprilie 2012, a fost solicitat de către S.R. să facă o lucrare electrică la Simeria, la locuinţa denunţătorului şi că a doua zi s-a deplasat la locaţia respectivă, dar că nu a solicitat şi nu a primit bani de la denunţătorul D.M. Declaraţiile inculpatului au fost însă contrazise de declaraţiile martorului S.R.L., precum şi de cea a denunţătorului D.M., care a declarat că nu-l cunoaşte pe martor şi nu l-a rugat nimic în acest sens.
Inculpatul R.M. nu a recunoscut săvârşirea faptei şi nu este cunoscut cu antecedente penale.
În prezent, ca urmare a cercetării administrativ-disciplinare efectuată de către unitatea angajatoare, în legătură cu aspectele sesizate, s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al inculpatului R.M., prin Decizia din 8 iunie 2012.
Declaraţiile date de martorii Ş.E., D.L., F.I., S.R.L. în cursul urmăririi penale au fost integral menţinute şi similare în conţinut cu declaraţiile date în faţa instanţei, aceştia relatând aspecte care îl plasează pe inculpat în Simeria la locuinţa denunţătorului, precum şi aspecte referitoare la suma remisă inculpatului.
Martora Ş.E. a confirmat că inculpatul a avut o atitudine necorespunzătoare şi a plecat în grabă sesizând venirea soţului ei acasă.
Martorul S.P. angajat al Poliţiei Locale Simeria a confirmat că inculpatul era îmbrăcat cu obiecte de vestimentaţie de culoarea şi cu inscripţia E., cu o gentuţă menţionată şi de ceilalţi martori şi că avea parcată maşina pe o stradă în apropierea casei denunţătorului. A fost irelevant că acesta nu a văzut alte persoane în maşina inculpatului.
La cererea inculpatului a fost audiat şi martorul G.G.V., persoană care se afla în maşina inculpatului cât timp acesta s-a deplasat la domiciliile persoanelor verificate în Simeria. Depoziţia acestuia nu a adus elemente care să înlăture vinovăţia inculpatului, ci a confirmat deplasarea acestuia din data de 19 aprilie 2012 pe str. N.B., precizând că inculpatul era în zi liberă şi faptul că inculpatul avea o şapcă şi o bluză de trening albastră, fără a fi inscripţionată cu sigla E. A susţinut martorul că nu crede ca el şi soţia ar fi fost observaţi de martorul S.P. în condiţiile în care ei erau pe bancheta din spate, iar maşina avea folii protectoare.
În apărare, inculpatul a susţinut că există dubii cu privire la cuantumul sumei pretinse şi primite. Instanţa a constatat însă că suma de 2.000 RON a fost menţionată de denunţător, de martorii D.L., F.I. şi S.R.L. şi chiar au fost date explicaţii cum s-a ajuns la această sumă, respectiv dacă inculpatul ar fi încheiat nota de constatare, denunţătorul ar fi fost nevoit să plătească 20.000 RON pentru pretinse nereguli din care 10% (deci 2.000 RON) i-ar fi revenit inculpatului cu titlu de primă. Inculpatul a spus denunţătorului şi soţiei acestuia că nu îl interesează de la cine (angajator sau denunţător) primeşte cei 2.000 RON.
În drept, s-a apreciat că fapta săvârşită de inculpatul R.M., astfel cum a fost expusă mai sus, care, în calitate de electrician în cadrul SC E.D.B. SA - Zona M.T.J.T. Deva, având în atribuţiile de serviciu efectuarea de verificări cu privire la starea branşamentului electric la locuinţele micilor consumatori şi a încheierii de note de constatare cu privire la acest fapt, în data de 19 aprilie 2012 a solicitat şi primit suma de 2.000 RON de la denunţătorul D.M. pentru a nu-i întocmi o notă de constatare cu privire la deficienţele branşamentului electric de la locuinţa acestuia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. art. 254 alin. (1) C. pen.
La individualizarea pedepsei, având în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., împrejurările că inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei, limitele de pedeapsă, gravitatea faptelor de corupţie, dar şi faptul că nu a avut antecedente penale, instanţa a apreciat că o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. ar fi fost necesară şi suficientă pentru reeducarea inculpatului.
Pe durata executării pedepsei, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) şi c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a o ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa o funcţie de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii) pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen.
Având în vedere circumstanţele cauzei şi circumstanţele personale ale inculpatului R.M., dar şi cuantumul pedepsei aplicate, instanţa a apreciat că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat şi chiar fără executarea pedepsei în regim de detenţie, acesta nu va mai săvârşi infracţiuni, motiv pentru care instanţa, în baza art. 861 C. pen., art. 862 C. pen. şi 71 alin. (5), a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii pe un termen de încercare compus din durata pedepsei la care se adaugă un interval de 2 ani.
Pe durata termenului de încercare, s-a dispus inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. 1 lit. a) - d) C. pen., după cum urmează:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
A fost încredinţată supravegherea inculpatului Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor, art. 864 C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare, al neexecutării obligaţiilor civile, sau al neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere.
În baza art. 255 alin. (5) C. pen. inculpatul a fost obligat să restituie denunţătorului D.M. suma de 2.000 RON.
În baza art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500 RON a reprezentat onorariul parţial al apărătorului din oficiu.
În baza art. 193 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către denunţătorul D.M. reprezentând onorariul apărătorului ales.
Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă a declarat apel inculpatul R.M.
Apelul a fost declarat în termen şi a fost motivat în scris.
În motivarea apelului, inculpatul a criticat sentinţa penală atacată, sub aspectul laturii penale, solicitând achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., susţinând că nu există fapta de luare de mită, iar în subsidiar a susţinut că fapta nu întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii de luare de mită.
Prin Decizia penală nr. 174/A din 19 martie 2014 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul R.M. împotriva Sentinţei penale nr. 107/2013, pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 10196/97/2012.
A fost obligat inculpatul apelant să plătească statului suma de 350 RON, cheltuieli judiciare avansate în recurs, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cotă procentuală, a fost avansată din fondurile Ministerului de Justiţiei.
A fost obligat inculpatul apelant să plătească intimatului D.M. suma de 610 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta în apel.
Examinând hotărârea atacată prin prisma cererilor şi temeiurilor invocate de apelant şi sub toate aspectele de fapt şi drept, potrivit caracterului devolutiv integral al apelului, prev. de art. 371 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa a apreciat că apelul inculpatului este nefondat din următoarele considerente:
Prima instanţă a administrat probele necesare elucidării laturii obiective şi subiective a cauzei, reţinând corect starea de fapt din care a rezultat că inculpatul, în calitate de electrician, având atribuţii de verificare a stării branşamentului electric la locuinţele micilor consumatori a solicitat şi primit suma de 2.000 RON de la denunţătorul D.M. pentru a întocmi o notă de constatare cu privire la deficienţele branşamentului electric de la locuinţa acestuia.
Raportat la stare de fapt, prima instanţă a făcut o justă încadrare juridică a faptei potrivit art. 254 alin. (1) C. pen., precum şi o judicioasă individualizare judiciară a pedepsei, aplicându-i inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
Din coroborarea transcrierii înregistrării ambientale a discuţiilor dintre inculpatul R.M. şi denunţător cu declaraţia martorului S.R.L., care a menţionat că inculpatul i s-a destăinuit că a luat suma de 2.000 RON de la o persoană din Simeria, deşi era în concediu, precizând că înainte de a fi contactat de reprezentanţii jandarmeriei s-a deplasat la maşina personală unde a ascuns suma primită de 2.000 RON, sub preşul maşinii, rezultând că inculpatul a săvârşit fapta de luare de mită.
Între ceea ce spune instanţa prin hotărârea ei şi ceea ce spun piesele aflate la dosarul cauzei nu a existat o contradicţie evidentă de natură a justifica existenţa unei erori grave de fapt care a avut drept consecinţă greşita condamnare a inculpatului.
Criticile inculpatului au fost neîntemeiate, fapta de luare de mită a existat şi întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., fiind săvârşită cu intenţie directă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul R.M., în principal, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12 şi 172 C. proc. pen. a solicitat achitarea pentru infracţiunea de luare de mită reţinută în sarcina sa, în temeiul art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. în vigoare.
În subsidiar, invocând cazul de casare prevăzute de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. a solicitat reindividualizarea pedepsei şi aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei conform art. 81 C. pen.
Suplimentar, invocând cazul de casare prevăzute de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen. a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Hunedoara, întrucât nu există la dosar vreun document care să ateste repartizarea aleatorie a dosarului la completul care a soluţionat cauza pe fond.
Examinând recursul declarat prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că acesta este nefondat pentru considerentele care urmează.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, în prezenta cauză, au fost dezvoltate critici care nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare anterior menţionat, ci, se constată că din expunerea motivelor care susţin această critică, în esenţă, rezultă că sunt critici ce vizează situaţia de fapt care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Or, judecata în recurs se limitează la motivele de casare expres prevăzute de lege, astfel că, o analiză a cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., abrogat prin adoptarea Legii nr. 2/2013, ce vizează eroarea gravă de fapt invocată de inculpat, nu mai pot face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar.
Totodată, se constată că în cauză criticile întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. invocate de recurentul inculpat R.M. vizând achitarea, nu pot fi subsumate acestui caz de casare, potrivit cu care casarea poate interveni, "când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 334 - 337", având în vedere că ele vizează starea de fapt reţinută de instanţele inferioare, în sensul că nu are susţinere în probatoriul administrat. Or, cazul de casare ce permite cenzurarea situaţiei de fapt, respectiv verificarea concordanţei dintre cele reţinute în hotărârea de condamnare şi probele administrate, era cel prevăzut în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., text de lege care a fost abrogat. Prin urmare, o verificare a situaţiei de fapt de către instanţa de control judiciar nu mai este posibil. Astfel fiind, criticile recurentului inculpat R.M. privind greşita condamnare şi cererea de achitare în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. în vigoare excede cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. (în redactarea conformă Legii nr. 2/2013), întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei.
De asemenea criticile aferente cazului de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat R.M., în sensul reindividualizării pedepsei şi aplicarea art. 81 C. pen., nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare anterior menţionat, ci, eventual, ar putea fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. În acest sens, se reţine, însă, că în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în speţă, recurentul inculpat R.M. a criticat hotărârile pronunţate sub aspectul netemeiniciei şi modalităţii de executare pedepsei ce i-a fost aplicată, situaţie exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în calea de atac a recursului, potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
În ceea ce priveşte critica recurentului inculpat întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen. de trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, se constată că, lipsa documentului de la dosarul cauzei care să ateste că s-a efectuat repartizarea aleatorie a cauzei, nu poate duce la concluzia că judecătorul care a soluţionat cauza în primă instanţă a fost incompatibil şi, prin urmare nu sunt îndeplinite condiţiile acestui caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen.
În aplicarea prevederilor art. 5 C. pen. (în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă), Înalta Curte constată că primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 19 martie 2014. În speţă, de la data pronunţării deciziei din apel, 10 octombrie 2013 şi până la data soluţionării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de faţă, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp şi cu privire la normele care guvernează infracţiunea de luare de mită a fost abrogat C. pen. anterior şi a intrat în vigoare un alt C. pen.
În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de recurent instanţa de recurs urmează să analizeze:
a) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat. În examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;
b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. în examinarea acestui criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;.
Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat.
Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analizei în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.
Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.
Instanţa va analiza influenţa modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat recurentul, având în vedere că, deşi un text de lege cu aceeaşi denumire marginală se poate regăsi într-un alt text de lege din aceiaşi lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru recurent conduce la dezincriminarea faptei faţă de acesta.
Urmare a intrării în vigoare - la 1 februarie 2014 - a noilor coduri (pen. şi de proc. pen.), instanţa este datoare să verifice dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care "în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă".
Inculpatul R.M., a fost trimis în judecată şi condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, b) şi c) C. pen. pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare pe durată de 4 ani.
După cum se poate observa, infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior îşi găseşte corespondent în C. pen. în vigoare în disp. art. 289 alin. (1), săvârşită de persoanele prevăzute în art. 308 alin. (1), se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 6 ani şi 8 luni şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
Având în vedere situaţia faptică reţinută de cele două instanţe şi proporţionalitatea pedepsei, instanţa de recurs va reduce pedeapsa aplicată inculpatului, în mod corespunzător, la un cuantum spre care s-au orientat şi primele instanţe.
Sub aspectul pedepselor complementare şi accesorii, se constată că inculpatului i s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior, pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior, respectiv:
a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
c) dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii.
Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a), b) şi c C. pen., respectiv:
a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
g) dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii.
Având în vedere dispoziţiile art. 289 C. pen., potrivit cărora - Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta - urmează a se interzice inculpatului dispoziţiile prevăzute de art. 66 lit. g) C. pen. pe o perioadă de un an.
Pentru aceste considerente, va admite recursul declarat de inculpatul R.M. împotriva Deciziei penale nr. 174/A din 10 octombrie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va casa în parte decizia penală recurată şi Sentinţa penală nr. 107 din 15 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Hunedoara.
Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 386 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpat din infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de luare de mită comisă de alte persoane, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 308 C. pen., text în baza căruia va condamna pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 66 lit. g) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. va interzice inculpatului dreptul prevăzut de art. 66 lit. g) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
Va menţine suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în condiţiile art. 861 şi urm. C. pen. şi fixează un termen de încercare pe durata 4 ani.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 50 RON urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul R.M. împotriva Deciziei penale nr. 174/A din 10 octombrie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în parte decizia penală recurată şi Sentinţa penală nr. 107 din 15 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Hunedoara.
Face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpat din infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de luare de mită comisă de alte persoane, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 308 C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 66 lit. g) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului dreptul prevăzut de art. 66 lit. g) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
Menţine suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în condiţiile art. 861 şi urm. C. pen. şi fixează un termen de încercare pe durata 4 ani.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 50 RON urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 aprilie 2014.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 119/2014. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 1187/2014. Penal. Trafic internaţional de... → |
|---|
