ICCJ. Decizia nr. 1208/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 1208/2014
Dosar nr. 28832/3/2013
Şedinţa publică din 3 aprilie 2014
Asupra recursului de faţă:
Prin Sentinţa penală nr. 710/F din 16 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia l-a penală a fost respinsă ca inadmisibilă în principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul M.M. împotriva Sentinţei penale nr. 809 din 25 septembrie 2012 a aceleiaşi instanţe, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1923 din 05 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţând această soluţie, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin sentinţa menţionată, revizuentul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 18 ani şi 6 luni închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea în concurs real a mai multor infracţiuni, între care cea de omor calificat, în condiţiile art. 174 - 175 lit. i) C. pen.
Condamnatul şi-a întemeiat calea extraordinară de atac a revizuirii pe două motive: deşi a solicitat instanţei de fond audierea a doi martori, cererea i-a fost respinsă; pedeapsa aplicată este prea severă şi ar trebui redusă.
Prima instanţă a reţinut că motivele invocate nu se regăsesc în niciuna dintre ipotezele prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 394 C. proc. pen., astfel încât cererea este inadmisibilă.
Prin Decizia penală nr. 299/A din 23 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respins, ca nefondat, apelul revizuentului.
Împotriva acestei decizii, revizuentul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi, rejudecând, admiterea cererii de revizuire şi trimiterea cauzei la instanţa de fond.
În motivele susţinute oral de apărătorul desemnat din oficiu, s-a invocat faptul că existau probe noi, constând în cererea de audiere a doi martori.
Analizând recursul declarat de revizuent, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., care ar impune revizuirea sentinţei penale atacate.
Din economia textului de lege sus-menţionat coroborat cu alin. (2) al art. 394 C. proc. pen., rezultă că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile expres prevăzute de lege: faptele şi împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi, respectiv, condiţia ca aceste fapte şi împrejurări noi să fi condus la o soluţie diametral opusă celei pronunţate, în situaţia în care ar fi fost cunoscute de instanţe.
Motivele invocate de revizuent - neaudierea a doi martori - nu pot fi considerate împrejurări noi, care să impună revizuirea sentinţei atacate, întrucât aceste apărări au fost avute în vedere de instanţa de fond, care a verificat probele nemijlocit în cadrul cercetării judecătoreşti. Instanţa de recurs constată că revizuentul nu a făcut dovada existenţei unor fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanţa care a soluţionat cauza pe fond, de natură a proba netemeinicia hotărârii judecătoreşti criticate. În calea de atac a revizuirii nu se poate solicita o prelungire a probatoriului, o readministrare a acestuia sau reaprecierea probelor deja administrate.
Drept urmare, în mod corect a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnat, întrucât nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursul declarat de revizuentul M.M. împotriva Deciziei penale nr. 299/A din 23 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul M.M. împotriva Deciziei penale nr. 299/A din 23 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1207/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 122/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
