ICCJ. Decizia nr. 1207/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 1207/2014
Dosar nr. 1917/113/2013
Şedinţa publică din 3 aprilie 2014
Asupra recursului de faţă:
Prin Sentinţa penală nr. 21 din 26 august 2013, pronunţată de Tribunalul Brăila, în baza art. 403 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul P.G. împotriva Sentinţei penale nr. 87 din 20 mai 2011, pronunţată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 372/113/2011, definitivă prin Decizia nr. 1306 din 25 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat condamnatul P.G. la 100 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, s-au reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila şi care formează obiectul Dosarului penal nr. 1917/113/2013, petentul-condamnat P.G., deţinut în Penitenciarul Galaţi, a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 8 din 20 mai 2011, pronunţată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 372/113/2011, definitivă prin Decizia nr. 1306 din 25 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin respingerea recursului declarat de condamnat.
În cererea de revizuire formulată, revizuentul P.G. a susţinut că numitul A.M., care a fost audiat ca parte vătămată, a făcut afirmaţii neadevărate în ceea ce priveşte suma de bani cu care s-a constituit parte civilă. În Franţa s-a ocupat cu colectarea materialelor neferoase şi nicidecum cu racolarea de persoane pentru a practica cerşetoria, documentul cu care face dovada acestei susţineri îl constituie un înscris care atestă că în Franţa era proprietarul unui autoturism marca "S.", iar pedeapsa la care a fost condamnat este prea mare.
Tribunalul, analizând în baza art. 403 alin. (1) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii, în camera de consiliu, fără citarea condamnatului şi fără participarea procurorului, a constatat că motivul invocat de către revizuent, respectiv faptul că a deţinut un autoturism marca "S." în Franţa, că se ocupa cu achiziţionarea de materiale neferoase şi că numitul A.M. care a fost audiat în calitate de parte vătămată a făcut afirmaţii neadevărate, nu pot constitui împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanţă la judecarea cauzei, în sensul prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Potrivit art. 394 lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Având în vedere şi Decizia nr. 60/2007 publicată în M. Of. nr. 574/30.07.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, Tribunalul a constatat că cererea de revizuire formulată de revizuentul-condamnat se întemeiază pe alte motive decât cazurile de revizuire prevăzute de articolul sus-menţionat şi în conformitate cu dispoziţiile art. 403 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a respins-o ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul P.G. solicitând admiterea cererii de revizuire.
Prin Decizia penală nr. 238/A din 3 octombrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul revizuentului.
Împotriva acestei decizii, revizuentul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi, rejudecând, admiterea cererii de revizuire şi trimiterea cauzei la instanţa de fond.
În motivele susţinute oral de apărătorul desemnat din oficiu, s-a arătat că nu au fost audiaţi ca martori persoanele care l-au însoţit pe inculpat în Franţa şi că pedeapsa aplicată este mult prea mare.
Analizând recursul declarat de revizuent, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică.
Din examinarea lucrărilor şi actelor dosarului, rezultă că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., care ar impune revizuirea sentinţei penale atacate.
Din economia textului de lege sus-menţionat coroborat alin. (2) al art. 394 din C. proc. pen., rezultă că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile expres prevăzute de lege: faptele şi împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi, respectiv, condiţia ca aceste fapte şi împrejurări noi să fi condus la o soluţie diametral opusă celei pronunţate, în situaţia în care ar fi fost cunoscute de instanţe.
Motivele invocate de revizuent - reaudierea unor martori, precum şi criticile vizând cuantumul pedepsei aplicate - nu pot fi considerate împrejurări noi, care să impună revizuirea sentinţei atacate, întrucât aceste apărări au fost avute în vedere de instanţa de fond, care a verificat probele nemijlocit în cadrul cercetării judecătoreşti. Instanţa de recurs constată că revizuentul nu a făcut dovada existenţei unor fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanţa care a soluţionat cauza pe fond, de natură a proba netemeinicia hotărârii judecătoreşti criticate. În calea de atac a revizuirii nu se poate solicita o prelungire a probatoriului, o readministrare a acestuia sau reaprecierea probelor deja administrate.
Drept urmare, în mod corect a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnat, întrucât nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursul declarat de revizuentul condamnat P.G. împotriva Deciziei penale nr. 238/A din 3 octombrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat P.G. împotriva Deciziei penale nr. 238/A din 3 octombrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1266/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 1208/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
