ICCJ. Decizia nr. 1243/2014. Penal. Contestaţia la executare (art.598 NCPP). Contestaţie(NCPP)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1243/2014
Dosar nr. 1394/1/2014
Şedinţa publică din 8 aprilie 2014
Asupra contestaţiei la executare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr. 46 din 01 februarie 2014, examinând sesizarea formulată în temeiul art. 23 alin. (5) din O.U.G. nr. 116 din 23 decembrie 2013, de către Comisia de evaluare a dosarelor de penitenciar din cadrul Penitenciarului Poarta Albă, privind persoana privată de libertate P.D.G., prin care s-a solicitat analiza situaţiei respectivului din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile ca urmare a intrării în vigoare, la 01 februarie 2014, a Legii nr. 286/2009 - C. pen., cu modificările şi completările ulterioare, publicată în M. Of., Partea I, nr. 510/2009, a constatat că P.D.G., prin sentinţa penală nr. 115 din 26 iulie 2012 a Tribunalului Călăraşi, sentinţă rămasă definitivă prin nerecurare la 05 martie 2013 (decizia penală nr. 50 din 22 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea, în concurs, a infracţiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), (2) alin. (3) teza I C. pen. anterior, cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. anterior şi a infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 C. pen. anterior, cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. anterior.
Tribunalul Călăraşi, la 05 martie 2013, a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 238/2012.
Condamnatul a început executarea pedepsei la 12 martie 2013.
Instanţa, potrivit art. 6 C. pen. în vigoare de la 01 februarie 2014 privind aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, art. 114, art. 115 acelaşi cod, art. 21 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., cu referire la dispoziţii speciale privind regimul sancţionator aplicabil minorilor, toate acestea cu raportare la situaţia persoanei condamnate, a constatat că legea penală în vigoare nu mai prevede aplicarea de pedepse minorilor, ci numai a unor măsuri educative neprivative sau privative de libertate, fiind, deci, mai favorabilă decât C. pen. din 1969, infracţiunile reţinute în sarcina acestuia şi pentru care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare au fost săvârşite în stare de minorat, pedeapsa este în curs de executare, data expirării ei fiind 11 martie 2018, iar aplicarea legii penale mai favorabile în ce-l priveşte este de imediată punere în vigoare şi are caracter de urgenţă, a dispus înlocuirea pedepsei închisorii cu măsura educativă a internării în centru de detenţie pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii, respectiv înlocuirea se face cu privire la pedeapsa rezultantă.
Totodată, s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 238/2012 din 05 martie 2013 emis de Tribunalul Călăraşi în Dosarul nr. 1795/116/2009*.
Sentinţa a fost contestată de condamnat, iar acesta, prezent personal şi asistat juridic în faţa instanţei competente, Curtea de Apel Constanţa, la termenul de judecată 07 februarie 2014 şi-a retras calea de atac (decizia penală nr. 5/PC din 07 februarie 2014) luându-se act de poziţia procesuală a lui P.D.G.
Hotărârea pronunţată în contestaţie a rămas definitivă la data de 07 februarie 2014.
Anterior datelor calendaristice menţionate, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, se înregistrase Dosarul nr. 1795/116/2009* având ca obiect recursurile formulate de inculpaţii P.F., P.M.D., P.L., C.L., P.D.G., R.R., T.P., împotriva deciziei penale nr. 50/A din 22 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, (la 24 mai 2013, dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală), primul termen de judecată fixat aleatoriu fiind stabilit pentru 26 noiembrie 2013. La acest termen de judecată, părinţii lui P.D.G., printre ei mama lui, P.L., inculpata recurentă, au adus la cunoştinţă că fiul lor este arestat şi încarcerat în Penitenciarul Poarta Albă (dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
Instanţa supremă, pentru termenul de judecată 28 ianuarie 2014, l-a citat la locul de deţinere, acesta comunicând imposibilitatea aducerii la termen din cauza condiţiilor meteo nefavorabile. La termenul de judecată din 11 martie 2014, P.D.G. a fost prezent în stare de arest şi a fost ascultat, alături de menţionarea poziţiei sale în legătură cu situaţia de fapt din cauza ce-l priveşte el cerând „să se pronunţe dosarul”.
Pronunţarea deciziei s-a amânat pentru 24 martie 2014, decizia nr. 1047, în privinţa inculpatului P.D.G. dispunându-se aplicarea art. 5 C. pen. în vigoare.
Cu privire la calitatea sa procesuală în dosarul indicat, la data pronunțării hotărârii în apel 22 februarie 2013, era în stare de libertate (dosar Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală), deci termenul de declarare a căii de atac a recursului curgea de la pronunţare.
P.D.G. a formulat recurs înregistrat la instanţa de apel, prin fax, la 08 martie 2013, actul fiind ilizibil sub aspectul datei redactării (dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală) şi nefiind urmat de o dată a expedierii.
Pentru considerentele de fapt arătate, instanţa de apel enumerându-l pe P.D.G. printre recurenţi şi neevidenţiindu-se, fie în actele dosarului, fie de către părţile cauzei sau de cel menţionat că hotărârea din apel a devenit definitivă întrucât termenul legal se împlinea, pentru respectivul, la 05 martie 2013, având în vedere că în situaţia sa, potrivit art. 6 C. pen. în vigoare de la 01 februarie 2014 este obligatorie aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, sentinţa penală nr. 46 din 01 februarie 2014 a Tribunalului Constanţa, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5/CP din 07 februarie 2014, este legală.
În cauza de faţă, ivindu-se nelămurire privind hotărârea care se execută, astfel cum a comunicat locul de deţinere, Penitenciarul Tighileşti, urmându-se procedura contestaţiei la executare potrivit disp. art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., condamnatul a fost citat, i s-a asigurat apărarea din oficiu, la termenul de judecată a fost ascultat, el, personal, susţinând că transformarea pedepsei rezultante de 5 ani închisoare în centru de detenţie „este bună” (dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).
Ca atare, coroborând datele expuse, la 01 februarie 2014 condamnatul beneficiind de aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei (art. 6 C. pen.), fiind urmate şi dispoziţiile art. 599, art. 597 C. proc. pen., se va admite contestaţia la executare şi se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestaţia la executare formulată împotriva deciziei penale nr. 1047 din 24 martie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 1795/116/2009*, privind pe condamnatul P.D.G.
Desfiinţează, în parte, decizia arătată numai în ceea ce îl priveşte pe condamnatul P.D.G., respectiv cu privire la aplicarea faţă de acesta a dispoziţiilor art. 5 C. pen., constatând că, prin sentinţa penală nr. 46 din 01 februarie 2014 a Tribunalului Constanţa, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 687/118/2014, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5/CP din 07 februarie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală, ca urmare a retragerii contestaţiei de către condamnat, s-a făcut aplicarea disp. art. 6 C. pen., dispunându-se înlocuirea pedepsei rezultante de 5 ani închisoare aplicată condamnatului cu măsura educativă a internării acestuia într-un centru de detenţie pe o perioadă de 5 ani.
Dispune anularea formelor de executare privindu-l pe condamnatul P.D.G. emise în baza deciziei penale nr. 1047 din 24 martie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 1795/116/2009*.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale nr. 1047 din 24 martie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 1795/116/2009*.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 8 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1236/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 1314/2014. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
