ICCJ. Decizia nr. 1325/2014. SECŢIA PENALĂ. Consumul ilicit de droguri (Legea 143/2000 art. 4). Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Comentarii

0



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1325/2014

Dosar nr. 739/44/2012

Şedinţa publică din 14 aprilie 2014

Asupra recursurilor de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 102 din 09 martie 2009 a Tribunalului Vrancea pronunţată în Dosarul nr. 1776/91/2007, inculpatul A.M.I. a fost condamnat la:

- o pedeapsă principală de 11 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere şi vânzare fără drept a drogurilor de mare risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 - modificată, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;

- o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere, fără drept, în vederea- consumului propriu a drogurilor de risc, în formă continuată, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 - modificată, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului A.M.I. pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 5 ani.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, în condiţiile prevăzute de art. 71 din acelaşi cod.

Prin aceeaşi sentinţă penală, a fost condamnată inculpata S.L. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere şi vânzare, fără drept, a drogurilor de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 - modificată, cu aplic, art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen. anterior, la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, în condiţiile art. 71 din acelaşi cod.

În baza art. 861 şi art. 862 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 6 ani.

Împotriva acestei hotărâri s-a declarat apel de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi de inculpaţii A.M.I. şi S.L.

Prin Decizia penală nr. 125/A din 08 decembrie 2009, Curtea de Apel Galaţi a admis apelurile declarate, a desfiinţat sentinţa penală nr. 102 din 09 martie 2009 a Tribunalului Vrancea şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

S-a reţinut că instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, infracţiune cu care a fost legal investită.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 386/91/2010.

Prin sentinţa penală nr. 126 din 24 iunie 2010 a Tribunalului Vrancea s-a dispus condamnarea inculpatului A.M.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- cultivarea, producerea, fabricarea, prepararea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi pct. 2, art. 76 lit. e), art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, la 2 (două) luni închisoare;

- cultivarea, prepararea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea, transportul, cumpărarea, deţinerea de droguri de mare risc, fără drept, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 74 lit. a) pct. 2 şi art. 76 lit. a) C. pen. anterior, la 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior, s-a dispus achitarea inculpatului A.M.I. pentru infracţiunea de cultivare, fabricare, preparare, cumpărare sau deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului A.M.I. pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 (doi) ani.

În condiţiile art. 71 C. pen. anterior, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din acelaşi cod.

În baza art. 861 şi art. 862 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani.

S-a stabilit ca organ de supraveghere Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea.

În temeiul art. 71 pct. 5 C. pen. anterior, s-a dispus pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 350 C. proc. pen. anterior, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului A.M.I. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 12 din 13 aprilie 2007 emis de Tribunalul Vrancea, dacă nu este arestat sau reţinut în altă cauză.

Conform art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus prevenţia de la data de 10 noiembrie 2009 (când a fost arestat în Italia) şi până la data punerii efective în libertate a inculpatului.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. anterior, s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea;

-să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă şi locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice, eventual să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Prin aceeaşi sentinţă penală, inculpata S.L. a fost condamnată la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere şi vânzare fără drept a drogurilor de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen. anterior.

În temeiul art. 861 şi art. 862 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 6 ani.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare a fost obligată inculpata S.L. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 (opt) zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi verificate mijloacele sale de existenţă.

S-a constatat că inculpata S.L. a fost reţinută şi arestată preventiv în perioada 13 aprilie 2007- 11 mai 2007.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată, s-a dispus confiscarea specială a sumei de 700 lei de la inculpatul A.M.I. şi a sumei de 350 lei de la inculpata S.L.

S-a constatat că toată cantitatea de droguri ce face obiectul prezentei cauze a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

În baza art. 191 C. proc. pen. anterior, au fost obligaţi inculpaţii la câte 200 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, pe baza probelor administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În anumite medii frecventate de unii tineri din municipiul Focşani, se discuta de faptul că numitul H.C.S., în perioada martie-iunie 2006, ar fi desfăşurat activităţi ilicite de trafic şi consum de droguri, împreună cu alte persoane.

Pe parcursul cercetărilor privind pe H.C. s-a constatat faptul că şi numita S.L. ar fi participat în cadrul acestor activităţi, astfel că, prin ordonanţa din 21 decembrie 2006, s-a dispus extinderea cercetărilor şi faţă de aceasta.

Întrucât s-a apreciat că efectuarea de activităţi de urmărire penală faţă de învinuita S.L. în cadrul Dosarului penal nr. 23/A/P/2006 ar conduce la tergiversarea soluţionării cauzei privind pe făptuitorul H.C.S., prin ordonanţa din 23 ianuarie 20.07 s-a dispus disjungerea cauzei faţă de S.L., cercetările efectuându-se într-un Dosar nou format şi înregistrat sub nr. 7/D/P/2007.

În acest dosar, prin rezoluţia din 05 februarie 2007, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de cei doi inculpaţi, respectiv S.L. şi A.M.I.

Pentru descoperirea faptelor şi obţinerea mijloacelor de probă, organul de urmărire penală s-a folosit de investigatorul sub acoperire cu nume de cod „S." şi de colaboratorul acestuia cu nume de cod „D."

Astfel la data de 26 ianuarie 2007 în jurul orelor 10,30 colaboratorul „D." a luat legătura telefonic cu inculpatul A.M.I. pentru a procura o cantitate de drog, stabilind să se întâlnească în faţa B.R.D. - Sucursala Focşani.

După aproximativ 15 minute, inculpatul a venit la locul stabilit cu numitul L.I.C., zis „L.", care, după ce l-a lăsat pe inculpat, a plecat din zonă cu autoturismul.

Inculpatul l-a asigurat pe colaboratorul „D. ca poate să-i procure drog şi după ce a purtat o convorbire telefonică cu o persoană, pe nume L., împreună s-au deplasat cu un taxi în zona Cartier Sud din mun. Focşani. Colaboratorul a rămas la sala de internet „Vipzone" din acea zonă, pe durata de timp cât inculpatul s-a deplasat în vederea procurării drogului.

După ce l-a aşteptat pe inculpat aproximativ 45 minute, timp în care acesta nu s-a întors, colaboratorul „D." a plecat acasă.

În jurul orelor 20,00, inculpatul A.M.I. l-a sunat pe colaborator la postul telefonic X, stabilind a se întâlni în aceeaşi seară, la orele 20,30, la sala de internet „Vipzone".

După ce s-au plimbat puţin prin zonă, cei doi au intrat în scara unui bloc, unde colaboratorul „D." i-a înmânat inculpatului suma de 350 lei, în schimbul drogului, care era ambalat într-o bucată de plastic, precizând că este cocaină.

În aceste împrejurări, inculpatul i-a dat colaboratorului D. şi numărul de telefon X, precizându-i că aparţine mătuşii sale, S.L. şi dacă mai are nevoie de droguri să sune la acest număr.

Drogul astfel obţinut a fost sigilat cu sigiliu tip M.I., fiind apoi supus unei constatări tehnico-ştiinţifice.

Din raportul de constatate tehnico-ştiinţifică din 30 ianuarie 2007, întocmit de L.C.A.P.D.P. din cadrul I.G.P.R., a rezultat că proba supusă analizei conţine 0,28 gr. cocaină în amestec cu Fenocetină şi Lidocaină, că în tabelul II, anexă la Legea nr. 143/2000, se regăseşte cocaină şi că această cantitate de drog a fost consumată în întregime în procesul analizei de laborator.

La data de 03 februarie 2007, s-a procedat la o nouă achiziţie de drog. în acest sens, în jurul orelor 20,30, colaboratorul „D." a luat legătura telefonic cu mătuşa inculpatului A.M.I., respectiv cu inculpata S.L., solicitând sa se întâlnească în faţa Scolii din Municipiul Focşani.

La locul stabilit, inculpata a venit cu un autoturism şi, după ce colaboratorul „D." a urcat pe locul din faţă dreapta, inculpata a pus în mişcare autovehiculul, apoi i-a dat colaboratorului drogul ambalat într-o pungă de plastic, primind de la acesta suma de 350 lei.

La scurt timp, colaboratorul a părăsit autoturismul condus de inculpată.

Şi de această dată, s-a procedat la sigilarea drogului cu sigiliul tip M.L şi apoi la efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de acelaşi laborator de specialitate, din 06 februarie 2007, a rezultat că proba supusă examinării conţine 0,31 gr. cocaină în amestec cu fenocetină şi lidocaină şi că, în tabelul II, anexă la Legea nr. 143/2000, se află înscrisă şi cocaina. S-a mai precizat că întreaga cantitate de drog s-a consumat în procesul analizelor de laborator.

La data de 13 februarie 2007, investigatorul sub acoperire, împreună cu colaboratorul său, a efectuat a treia achiziţie de drog. Astfel, în jurul orelor 20,00, colaboratorul „D." l-a contactat telefonic la numărul de telefon X pe inculpatul A.M.I., stabilind să se întâlnească în 15 minute în zona Cartier Sud Focşani, în faţa sălii de internet „Vipzone".

Inculpatul a venit la locul stabilit cu un autoturism, fiind însoţit de încă două persoane, un bărbat şi o femeie.

După ce a coborât din autoturism, inculpatul împreună cu investigatorul şi colaboratorul său, s-au deplasat într-o parcare din apropiere. Aici, inculpatul A.M.I. i-a dat investigatorului sub acoperire drogul ambalat într-o folie de plastic, primind de la acesta suma de 350 lei.

Cu acest prilej, inculpatul a precizat că, în viitor, le mai poate vinde cantitatea de 17 gr. de cocaină la un preţ de 80 euro gramul, cu condiţia de a-i cumpăra întreaga cantitate.

În urma analizei de laborator efectuate asupra conţinutului din plicul sigilat, s-a stabilit prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 15 februarie 2007 că produsul expertizat are o greutate de 0,47 gr. şi conţine cocaină în amestec cu feno cetină, lidocaină, dicteozem şi se găsește în tabelu l din anexă I la Legea nr. 143/2000, se regăseşte şi cocaină.

S-a mai precizat că întreaga cantitate de drog a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

Continuând investigaţiile, la data de 12 aprilie 2007, organul de urmărire penală a efectuat o percheziţie domiciliară inculpatului A.M.I., unde s-au descoperit sub pat, într-o cutie, două resturi de ţigarete confecţionate artizanal, cu filtru de carton.

În urma analizei efectuate de către acelaşi laborator de specialitate, s-a stabilit prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 16 aprilie 2007 că cele două resturi din ţigările găsite în dormitorul inculpatului conţin T.H.C., care este un compus cu acţiune psihotropă, biosintetizat din planta canabis.

S-a mai precizat că acest drog - canabisul şi rezina de canabis - sunt înscrise în tabelul III, anexă la Legea nr. 143/2000 şi că probele au fost consumate în procesul analizelor de laborator.

Coroborând declaraţiile martorilor C.A., M.N.I. şi P.R.V. cu concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică privind analiza celor două resturi de ţigări confecţionate artizanal, găsite în dormitorul inculpatului, instanţa a reţinut că, în perioada decembrie 2006 -aprilie 2007, inculpatul a procurat, a deţinut şi a consumat ocazional ţigări pe care le-a confecţionat singur din canabis şi rezină de canabis, cunoscute de către inculpat şi martori ca ţigări cu „haşiş".

În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, s-a reţinut că nu sunt probe suficient de convingătoare, în sensul că, în aceeaşi perioadă, inculpatul A.M.I. ar fi consumat şi droguri de mare risc, respectiv cocaină şi pastile ecstasy. S-a avut în vedere că la dosar există doar declaraţia martorului M.N.I. care arată că inculpatul i-ar fi povestit că a consumat şi alte droguri, cum ar fi cocaină sau ecstasy, însă această declaraţie este singulară şi nu se coroborează cu nicio probă din cele administrate.

S-a constatat că la dosar nu sunt probe care să dovedească cu certitudine că inculpatul A.M.I. a şi consumat droguri de mare risc pe care le-a deţinut în vederea comercializării.

Martorul M.N.I. nu i-a vândut inculpatului şi droguri de mare risc şi nu l-a văzut vreodată pe inculpat consumând asemenea droguri, iar ceilalţi martori care au fost în preajma inculpatului, toţi au susţinut că nu l-au văzut consumând droguri de mare risc.

În aceste condiţii, instanţa nu a reţinut în sarcina inculpatului şi forma agravantă a infracţiunii prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 522/2004.

Prima instanţă a reţinut că situaţia de fapt de mai sus şi vinovăţia inculpatului au fost pe deplin dovedite şi rezultă din următoarele probe: declaraţiile martorului M.N.I. din care rezultă că, începând cu toamna anului 2006 şi până în luna martie 2007, i-a vândut inculpatului diferite cantităţi de drog de risc (canabis sau haşiş), pentru consum propriu; declaraţiile martorului P.R.V., în care se precizează că, în toamna anului 2006, la o dată neprecizată, fiind împreună cu inculpatul A.M.I. la clubul „T." din mun. Focşani, a confecţionat cu materiale puse la dispoziţie de către inculpat două ţigări cu haşiş, pe care le-au fumat împreună; declaraţia martorei C.A.A. care a susţinut la urmărirea penală că 1-a văzut pe inculpat când şi-a confecţionat o ţigară cu haşiş, că acesta a recunoscut că a fumat de mai multe ori haşiş şi că, de mai multe ori, în diverse locuri, l-a văzut fumând ţigări cu haşiş.

S-a reţinut că, în faţa instanţei, în primul ciclu de judecată, această martoră nu a mai susţinut cele relatate la urmărire penală, astfel că, la aprecierea valorii probante a declaraţiilor date de martora C.A.A., instanţa a avut în vedere situaţia specială pe care o are martora faţă de inculpat, în sensul că este concubina acestuia, iar din relaţiile de concubinaj a rezultat un minor.

S-a apreciat că declaraţiile martorilor se coroborează cu procesul-verbal întocmit la data de 12 aprilie 2007 cu prilejul percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului A.M.I., în care se consemnează că, în domiciliul acestuia, s-au descoperit două resturi din ţigară confecţionate artizanal, cât şi foiţe pentru confecţionat ţigări; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 16 aprilie 2007, întocmit de laboratorul de specialitate menţionat mai sus, şi că atât cannabisul, cât şi lezina de canabis, sunt droguri care fac parte din tabelul anexa III la Legea nr. 143/2000.

S-a constatat că toate aceste probe se coroborează cu restul probelor administrate în cauză, şi anume:

- procesele-verbale întocmite de către investigatorul sub acoperire „S." în datele de 26 ianuarie 2007, 03 februarie 2007 şi 13 februarie 2007, în care sunt prezentate împrejurările în care acesta, prin intermediul colaboratorului său „D.", a contactat pe inculpaţi şi a procurat de la aceştia, contra unor sume de bani, diferite cantităţi de drog;

- procesul-verbal din 12 aprilie 2007, în care s-a consemnat declaraţia colaboratorului „D.", în care sunt prezentate acţiunile acestui martor în 26 ianuarie 2007, 03 februarie 2007 şi 13 februarie 2007, împrejurările în care a contactat pe inculpaţi, ale procurării drogurilor de la aceştia şi ale achitării sumelor de bani;

- declaraţia investigatorului sub acoperire „S." audiat de instanţă în condiţiile art. 861 şi următoarele C. proc. pen. anterior;

- rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică din 30 ianuarie 2007, din 06 februarie 2007 şi din 15 februarie 2007, întocmite de L.C.A.P.D.P., din care rezultă că drogurile procurate de la inculpaţi în 26 ianuarie 2007 şi 03 februarie 2007 conţin cocaină în amestec cu fenecetină şi lidocaină, iar cel procurat în data de 13 februarie 2007 conţine şi cocaină în amestec cu fenocetină, lidocaină şi lidocaină şi diltiazem, că aceste droguri fac parte din tabelul II anexă la Legea nr. 143/2000 şi că toate cantităţile de drog au fost consumate în procesul analizelor de laborator.

- înregistrările convorbirilor telefonice efectuate de către inculpat, cu diferite persoane, în perioada 07 martie 2007 - 12 aprilie 2007, transcrise în procesele-verbale aflate la filele 98-171 dosar urmărire penală, în care, prin intermediul unui limbaj codificat, sunt referiri clare la droguri, denumite „bluze, tricouri, sticle de Whisky, jaluzele, pantofi, adidaşi" ori la felul drogurilor prin cuvintele „albe, maro, verzi" sau la cantitatea drogurilor prin cuvintele „un băţ, mare, mic", etc.

S-a reţinut că acest limbaj specific folosit de către inculpaţi în convorbirile cu alte persoane este explicat de către martorul Manole Nicolae-Iustin în declaraţiile date în faza de urmărire penală şi a cercetării judecătoreşti.

În drept, s-a reţinut că faptele inculpatului A.M.l. care, în perioada ianuarie 2007 - aprilie 2007, în mod repetat, dar în baza unei singure hotărâri infracţionale, a deţinut şi a vândut, fără drept, diferite cantităţi de droguri de mare risc (cocaină în combinaţie cu alte substanţe) întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Totodată, fapta aceluiaşi inculpat care, în perioada decembrie 2006 - aprilie 2007, în mod repetat şi în baza unei singure hotărâri infracţionale a deţinut, fără drept, în vederea consumului propriu, diferite cantităţi de droguri de risc -cannabis şi rezină de cannabis -, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

S-a mai reţinut că fapta inculpatei S.L. care, în data de 3 februarie 2007, a deţinut şi a vândut, fără drept, cantitatea de 0,31 gr. drog de mare risc (cocaină în amestec cu alte substanţe), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpatului A.M.I., prima instanţă a avut în vedere faptul că, anterior, acesta nu a mai comis fapte penale, că acţiunea sa antisocială s-a rezumat numai la două acte materiale de vânzare a drogurilor în cantităţi mici, însă nu către tineri din anturajul său, ci către angajaţi ai M.A.I. în condiţiile mai sus arătate.

De asemenea, s-a avut în vedere atitudinea sinceră şi de regret pe care inculpatul a manifestat-o pe parcursul cercetării judecătoreşti, în rejudecare, dorinţa acestuia de a se stabili în mod corect împrejurările în care a fost convins să vândă drogurile, starea civilă a inculpatului, faptul că din relaţia de concubinaj cu numita C.A.A. a rezultat un minor, aflat în grija şi întreţinerea acestora, fiind deci întreţinător de familie, situaţie pe care inculpatul a luat-o în mod serios, fapt ce a rezultat din activitatea SC L. SRL, al cărei administrator este.

Pentru aceste motive, instanţa a apreciat că scopul coercitiv şi preventiv al pedepsei poate fi realizat aplicând inculpatului A.M.I. circumstanţele atenuante în condiţiile prevăzute de art. 74, 76 C. pen. anterior, iar ca modalitate de executare, suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În alegerea modalităţii de execut are a pedepsei s-a avut în vedere suspendarea sub supraveghere prev. de art. 861 C. pen. anterior, sens în care instanţa a ţinut seama atât de elementele de individualizare mai sus prezentate, cât şi de faptul că, stabilind ca organ de supraveghere Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea, această instituţie se va preocupa de reeducarea inculpatului, care este tânăr (23 ani), prin obligarea acestuia să urmeze un program educativ specific, modalitate de executare pe care a apreciat-o că ar fi mai eficientă în reeducarea inculpatului decât executarea pedepsei în regim de detenţie.

Aşadar, reţinându-se că inculpatul A.M.I. nu a consumat şi droguri de mare risc, respectiv cocaină şi pastile ecstasy, pentru această faptă s-a dispus achitarea acestuia în baza art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior, cu referire la art. 10 lit. a) din acelaşi cod.

Pentru inculpata S.L., la individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere activitatea infracţională dovedită a acesteia, ce se rezumă la un singur act material, respectiv fapta săvârşită în data de 03 februarie 2007, că inculpata nu are antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal a avut în general o atitudine cooperantă.

Pentru faptul că, anterior comiterii faptei, inculpata S.L. a avut o bună conduită, în sensul că nu a suferit condamnări penale, a recunoscut şi a regretat fapta comisă, s-a apreciat că, şi în favoarea acesteia, se pot reţine circumstanţe atenuante în condiţiile art. 74, 76 C. pen. anterior, pedeapsa aplicată fiind stabilită sub minimul prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Pe parcursul procesului penal, inculpaţii A.M.I. şi S.L. au invocat în apărare următoarele aspecte:

- la dosar nu există autorizaţie eliberată de procuror pentru folosirea investigatorului sub acoperire şi a colaboratorului acestuia şi, chiar dacă există în materialitatea ei şi este eliberată la data de 23 martie 2007, aşa cum s-a precizat în rechizitoriu, nu poate gira activitatea desfăşurată de instigatorul sub acoperire şi colaboratorul acestuia în perioada anterioară acestei date;

- actele care au fost efectuate anterior datei de 05 februarie 2007, când a început urmărirea penală, sunt acte premergătoare, care, pentru a deveni probe, trebuie să existe proces-verbal întocmit de procuror în condiţiile art. 224 C. proc. pen. anterior, iar în cauză nu există un asemenea proces-verbal;

- efectuarea constatărilor tehnico-ştiințifice asupra drogurilor s-a efectuat în cauză prin rezoluţia organului de poliţie din subordinea procurorului şi nu direct de procuror, care efectuează în mod direct urmărirea penală;

- nu s-a demonstrat care este gramajul substanţelor stupefiante din masa totală de substanţe analizate;

- faptele din 26 ianuarie 2007, 03 februarie 2007 şi 13 februarie 2007 nu sunt dovedite, pentru că se bazează doar pe actele întocmite de către investigatorul sub acoperire şi declaraţiile colaboratorului acestuia;

- sunt neconcordanţe în declaraţiile date de martorul L.I.C., în legătură cu fapta din 26 ianuarie 2007 şi de colaboratorul „D." în legătură cu fapta din 13 februarie 2007;

- nu s-au înregistrat şi convorbirile telefonice dintre inculpat şi colaborator;

- nu s-a realizat niciun flagrant, deşi era posibil;

- supravegherea colaboratorului de către investigator era doar prin telefon, aşa încât nu există certitudinea că acel colaborator a procurat drogurile de la inculpaţi;

- nu s-a făcut analiza A.D.N.-ului de pe cele două mucuri de ţigară pentru a stabili dacă acestea au aparţinut inculpatului;

- declaraţiile martorilor se referă la perioada 2005 - decembrie 2006, iar rechizitoriul se referă doar la perioada ianuarie - aprilie 2007;

- inculpata S.L. nu se face vinovată de comiterea faptei din 03 februarie 2007, deoarece nu cunoştea conţinutul acelei substanţe luate de colaborator din maşină;

- nu există certitudinea că substanţele expertizate au fost şi cele livrate, deoarece acestea nu au fost conservate şi sigilate;

- faptele au fost săvârşite de inculpaţi numai la provocarea organelor de urmărire penală, fiind încălcat principiul legalităţii administrării probelor.

Pentru toate aceste motive, inculpaţii, prin apărători aleşi, au solicitat să se dispună achitarea, în baza art. 2 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior.

Prima instanţă a reţinut că apărările inculpaţilor nu sunt fondate şi, în consecinţă, achitarea acestora nu poate fi dispusă, pentru următoarele considerente:

în vederea descoperirii activităţilor infracţionale şi a identificării persoanelor implicate în săvârşirea faptelor care privesc traficul şi consumul ilicit de droguri, în cauză au fost folosite, în condiţiile prevăzute de art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 143/2000, un investigator acoperit şi un colaborator al acestuia.

Contrar celor susţinute de apărătorii inculpaţilor, s-a avut în vedere că, în cauză, a fost emisă ordonanţa din data de 26 ianuarie 2007 prin care procurorul a autorizat folosirea investigatorului sub acoperire „S." şi a colaboratorului acestuia „D.", în vederea cumpărării de droguri de la persoanele cercetate. Este adevărat însă că, în rechizitoriu, în mod eronat, s-a precizat că această autorizare s-a produs la data de 23 martie 2007; ordonanţa din 26 ianuarie 2007 nu a fost depusă la dosarul cauzei întrucât, printr-un ordin al Ministerului Public, aceste acte au fost calificate ca secret de serviciu.

Instanţa a constatat că investigatorul sub acoperire şi colaboratorul acestuia şi-au desfăşurat activitatea în limitele autorizaţiei emise de procuror.

În cap. III al Legii nr. 143/2000 sunt cuprinse dispoziţii procedurale, care au caracter special în raport cu dispoziţiile C. proc. pen.

Astfel, potrivit disp. art. 22 din Legea nr. 143/2000, actele încheiate de investigatorii sub acoperire şi colaboratorii acestora pot constitui mijloace de probă. Prin urmare, în cauză, toate actele care au fost întocmite de investigatorul sub acoperire şi colaboratorul acestuia, fie că sunt anterior sau posterior datei de 05 februarie 2007, pot constitui mijloace de probă.

De altfel, s-a reţinut că acuzaţiile aduse celor doi inculpaţi nu se sprijină numai pe actele întocmite de investigatorul sub acoperire şi colaboratorul acestuia. La dosar, aşa cum s-a menţionat, sunt şi alte probe care, coroborate cu actele investigatorului şi ale colaboratorului, evidenţiază vinovăţia inculpaţilor.

De asemenea, s-a apreciat că, în cauză, au fost respectate dispoziţiile art. 2241 C. proc. pen. anterior, în sensul că investigatorul sub acoperire a cules date şi informaţii în baza autorizaţiei emise, pe care le-a pus în totalitate la dispoziţia procurorului şi constatările tehnico-ştiinţifice efectuate în cauză nu sunt lovite de nulitate deoarece, aşa cum se susţine, ar fi trebuit să fie dispuse de procuror.

Potrivit dispoziţiilor art. 217 alin. (4) din C. proc. pen. anterior, s-a avut în vedere că în cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate să dispună, prin ordonanţă, ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele poliţiei judiciare.

În cauză, procurorul, în conformitate cu dispoziţiile art. 217 alin. (4) C. proc. pen. anterior, a delegat anumite persoane din cadrul poliţiei judiciare cu privire la luarea dispoziţiei de a efectua analize de laborator asupra drogurilor procurate de la inculpaţi, în acest sens fiind rezoluţiile de delegare emise de procuror şi aflate la filele 194-196 dosar urmărire penală.

Cu privire la faptul că în rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică nu s-a precizat cantitatea de drog din cantitatea totală, s-a reţinut că aceasta nu era necesară, esenţială fiind, pentru existenţa infracţiunii, doar punerea în evidenţă a drogurilor de mare risc ori a drogurilor de risc.

S-a apreciat că susţinerile apărătorilor inculpaţilor în sensul că faptele din 26 ianuarie 2007, 03 februarie 2007 şi 13 februarie 2007 nu ar fi dovedite, nu pot fi reţinute.

S-a reţinut că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, aşa cum s-a arătat mai sus, nu se bazează numai pe actele întocmite de către investigatorul sub acoperire şi de colaboratorul acestuia, aspect evident şi care rezultă din ansamblul material probator aflat la dosarul cauzei.

Cu privire la neconcordanţele invocate de către apărătorii inculpaţilor în ceea ce priveşte declaraţia martorului L.I.C., în legătură cu fapta din 21 iunie 2007 şi în ceea ce priveşte declaraţia colaboratorului „D.", s-a apreciat că nu privesc aspecte esenţiale care au fost reţinute de instanţă în stabilirea situaţiei de fapt.

Prima instanţă a reţinut că probatoriul nu este insuficient ori neconvingător, chiar dacă în cauză nu s-a realizat un flagrant, nu s-a făcut analiza A.D.N.-ului de pe cele două resturi de ţigări găsite la percheziţie în dormitorul inculpatului A.M.I. ori nu s-au înregistrat şi convorbirile dintre investigator şi colaboratorul său sau cele dintre colaborator-şi inculpat.

S-a apreciat că important în cauză este faptul că în substanţele vândute de inculpaţi colaboratorului s-a pus în evidenţă drog de mare risc, respectiv cocaină, iar în resturile de ţigarete găsite în dormitorul inculpatului s-a pus în evidenţă tetrahidro cannabinol.

Contrar celor susţinute, s-a apreciat că există convingerea că s-au cumpărat droguri de la inculpaţi, la datele menţionate, prin intermediul colaboratorului şi că nu există incertitudine cu privire la acest aspect, deoarece colaboratorul s-a supus procedurii standard speciale acestor genuri de infraicţiuni în sensul că, înainte de a pleca în executarea acţiunii de cumpărare, cât şi după predarea cantităţii de droguri cumpărate, era percheziţionat, iar pe întreaga durată a executării acestei acţiuni era supravegheat de către investigator atât la „vedere", cât şi prin telefon.

De asemenea, s-a avut în vedere că, după ce drogurile erau cumpărate şi predate investigatorului sub acoperire, acestea erau conservate în plicuri speciale, sigilate şi înaintate spre analiză. către laboratorul de specialitate.

În ceea ce priveşte vinovăţia inculpatei S.L. în săvârşirea faptei din 03 februarie 2007, s-a apreciat că nu poate fi pusă la îndoială. S-a reţinut că aceasta a cunoscut exact motivul pentru care trebuia să se deplaseze în oraş şi să se întâlnească cu colaboratorul „D." şi, de asemenea, cunoştea cu exactitate ce conţinea pacheţelul pe care l-a înmânat colaboratorului.

Pentru aceasta, instanţa a avut în vedere faptul că inculpatul A.M.I. i-a pus la dispoziţia colaboratorului „D." numărul de telefon al inculpatei S.L., pentru o viitoare achiziţie de droguri, dar şi împrejurarea că „D." a contactat-o telefonic pe S.L. înainte de a se întâlni cu aceasta şi, nu în ultimul rând, declaraţia colaboratorului „D." - care, audiat de instanţă ca martor cu identitate protejată, a susţinut că inculpata a venit la locul stabilit, singură, i-a înmânat pliculeţul cu drog şi că aceasta cunoştea foarte bine ce conţine pliculeţul pe care-l avea asupra sa.

S-a avut în vedere şi faptul că inculpata S.L. şi-a luat anumite măsuri de siguranţă, în sensul că a schimbat puţin locul întâlnirii, după ce colaboratorul a intrat în maşină, inculpata a pus imediat autoturismul în mişcare, i-a înmânat pliculeţul cu drog colaboratorului, după care l-a lăsat pe acesta în zonă, părăsind repede locul faptei.

S-a reţinut că este greu de crezut că inculpata ar fi acceptat, fiind singură, să se întâlnească cu o persoană necunoscută, seara, într-un loc relativ retras, să-i permită acesteia să intre în autovehiculul pe care-l conducea, să-l pună în mişcare, cu o persoană necunoscută şi, mai mult, să primească o sumă de bani fără nicio explicaţie de la acea persoană. S-a avut în vedere că inculpata S.L. nu a negat întâlnirea cu colaboratorul, la locul stabilit, că i-a permis acestuia să urce în autoturism, că apoi a pus în mişcare autoturismul şi că a primit de Ia" colaborator suma de 350 lei.

Nici apărările inculpatei S.L. în sensul că a făcut doar un simplu serviciu inculpatului A.M.I. nu au putut fi primite. S-a avut în vedere că, din probele administrate în cauză, rezultă cu certitudine că, la data de 03 februarie 2007, colaboratorul "D." a luat legătura telefonic la numărul X cu inculpata S.L. şi au stabilit să se întâlnească.

În ce priveşte faptul că inculpatul A.M.I. i-a dat colaboratorului numărul de telefon al inculpatei S.L., că s-au prezentat la locul şi ora stabilită pentru a preda drogurile, prirnind sumele de bani convenite, cât şi convorbirile telefonice, s-a apreciat că nu evidenţiază o insistenţă din partea colaboratorului.

Împotriva sentinţei penale nr. 126 din 24 iunie 2010 a Tribunalului Vrancea au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea şi inculpaţii A.M.I. şi S.L.

Iniţial, în apel, cauza a fost soluţionată prin Decizia penală nr. 102/A din 08 aprilie 2011 a Curţii de Apel Galaţi.

Prin Decizia penală nr. 631 din 29 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea şi de inculpaţii A.M.I. şi S.L. S-a casat Decizia penală nr. 102/A din 08 aprilie 2011 a Curţii de Apel Galaţi şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

S-a reţinut că instanţa de apel nu s-a pronunţa cu privire la motivul suplimentar de apel invocat de inculpata S.L. la termenul din 25 martie 2011.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Ca motiv de nelegalitate, s-a invocat greşita achitare a inculpatului A.M.I. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 44 alin. (2) din C. pen.

Sub acest aspect, s-a susţinut că, din declaraţiile martorilor C.A.A. şi M.N.I., coroborate cu procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, rezultă cu certitudine că inculpatul A.M.I. a deţinut droguri de mare risc pentru consum propriu.

De asemenea, s-a criticat ca fiind netemeinică hotărârea instanţei de fond atât sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor, solicitându-se majorarea acestora, cât şi al modalităţii de executare a pedepselor, susţinându-se că, în cauză, se impunea ca pedepsele stabilite pentru cei doi inculpaţi să fie executate efectiv în regim de detenţie.

Inculpaţii A.M.I. şi S.L. au criticat sentinţa supusă controlului judiciar, în esenţă, sub următoarele aspecte:

- actele premergătoare şi de urmărire penală efectuate de investigatorul sub acoperire şi de colaboratorul acestuia sunt lovite de nulitate întrucât nu au fost autorizate de procuror;

- în cauză nu există probe certe din care să rezulte vinovăţia inculpaţilor, aceştia susţinând că nu au comis infracţiunile pentru care au fost condamnaţi;

- în realitate, colaboratorul „D." este un traficant de substanţe interzise şi avea tot interesul să se bucure de o anumită imunitate în faţa organelor de urmărire penală;

- greşita condamnare pentru toate modalităţile alternative ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Inculpatul A.M.I. a invocat nulitatea absolută a urmăririi penale şi a actului de sesizare a instanţei pentru încălcarea dispoziţiilor imperative privind asistarea obligatorie de către apărător, câtă vreme inculpatul era arestat în lipsă.

Pentru soluţionarea apelurilor, s-au solicitat şi depus la dosar autorizaţiile de folosire a investigatorului sub acoperire, copiile încheierilor de şedinţă prin care s-a autorizat interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice şi a fost reaudiată martora C.A.A.

Prin Decizia penală nr. 163/A din 12 iunie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Vrancea, de inculpatul A.M.I., domiciliat în Focşani, judeţul Vrancea şi de inculpata S.L., domiciliată în Focşani, judeţul Vrancea, împotriva sentinţei penale nr. 126 din 24 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 386/91/2010 şi, în consecinţă:

A fost desfiinţată sentinţa penală nr. 126 din 24 iunie 2010 a Tribunalului Vrancea şi, în rejudecare:

Conform dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. anterior, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpatul A.M.I., din două infracţiuni, respectiv infracţiunea de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, într-o singură infracţiune, respectiv infracţiunea de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

A fost condamnat inculpatul A.M.I. la:

- o pedeapsă principală de 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. e) din acelaşi cod (fapte săvârşite în perioada decembrie 2006 - aprilie 2007);

- o pedeapsă principală de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere şi vânzare de droguri de mare risc, fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (2) în referire la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. b) din acelaşi cod (fapte săvârşite în perioada decembrie 2006 - aprilie 2007).

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele de mai sus şi s-a dispus ca inculpatul A.M.I. să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului A.M.I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din acelaşi cod.

În baza art. 15 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A.M.I., durata arestării provizorii luată de autorităţile judiciare italiene în vederea extrădării şi durata arestării preventive cu începere de la data de 10 noiembrie 2009 şi până la data de 24 iunie 2010.

În baza art. 81 alin. (1) şi 2 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 din acelaşi cod, respectiv pe o durată de 4 ani.

Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

Conform art. 359 C. proc. pen. anterior, s-a atras atenţia inculpatului A.M.I. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. anterior.

A fost condamnată inculpata S.L. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere şi vânzare de droguri de mare risc, fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (2) în referire la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior - faptă săvârşită la data de 03 februarie 2007.

În temeiul art. 71 C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatei S.L. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din acelaşi cod.

În baza art. 81 alin. (1) C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 din acelaşi cod, respectiv pe o durată de 3 ani.

Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

Conform art. 359 C. proc. pen. anterior, s-a atras atenţia inculpatei S.L. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. anterior.

În baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei S.L. durata reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 12 aprilie 2007 până la data de 11 mai 2007.

S-a constatat că întreaga cantitate de droguri ridicată de la inculpaţii A.M.I. şi S.L. a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în referire la art. 118 lit. e) C. pen. anterior, s-a confiscat în folosul statului, de la inculpatul A.M.I., suma de 700 lei şi de la inculpata S.L., suma de 350 lei.

În baza art. 191 alin. (1) şi 2 C. proc. pen. anterior, au fost obligaţi inculpaţii A.M.I. şi S.L. la plata sumelor de câte 500 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. anterior, cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor au rămas în sarcina statului, suma de 200 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu în apel - avocat B.D., urmând a fi virată în contul Baroului Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.

Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea şi de inculpaţii A.M.I. şi S.L. au fost apreciate ca fondate, fiind admise, pentru următoarele considerente:

Analizând sentinţa penală apelată prin prisma criticilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea şi de inculpaţii A.M.I. şi S.L., dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen. anterior, instanţa de apel a constatat că prima instanţă, pe baza unei analize ample, corect existenţa faptelor şi a vinovăţiei inculpaţilor A.M.I. şi S.L.

Astfel, din procesele-verbale încheiate de investigatorul sub acoperire, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile celor şapte martori audiaţi în cauză, transcrierile convorbirilor telefonice şi chiar din declaraţiile inculpaţilor, a rezultat cu certitudine că inculpatul A.M.I., la data de 26 ianuarie 2007, a vândut colaboratorului „F. cantitatea de 0,28 gr. substanţă ce conţinea cocaină, iar la data de 13 februarie 2007, a vândut aceluiaşi colaborator 0,47 gr. substanţă ce conţinea cocaină.

De asemenea, a rezultat că inculpatul A.M.I., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, dar prin acţiuni repetate, a deţinut droguri de risc pentru consum propriu.

În ceea ce o priveşte pe inculpata S.L., a rezultat cu certitudine că, la data de 03 februarie 2007, a vândut colaboratorului cantitatea de 0,31 gr. substanţă ce conţinea cocaină, în amestec cu fenacetină şi lidocaină.

Prima instanţă a analizat în mod temeinic apărările formulate de inculpaţi şi, pe baza întregului material probatoriu, le-a respins ca fiind nefondate.

S-a constatat, însă, că în mod greşit, în cazul ambilor inculpaţi, pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, au fost reţinute toate modalităţile alternative de săvârşire a faptei, iar în cazul inculpatului A.M.I. s-au reţinut toate modalităţile alternative de săvârşire a faptei prevăzute de lege.

S-a constatat că în mod greşit prima instanţă a reţinut că faptele prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 nu au existat şi în temeiul art. ll pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior a dispus achitarea inculpatului A.M.I.

Sub acest aspect, a fost avut în vedere că instanţa este sesizată cu fapta şi nu cu încadrarea juridică, dovadă că aceasta poate fi. schimbată, iar achitarea poate fi dispusă în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior doar când fapta nu a existat în materialitatea ei.

Din probele administrate în cauză a rezultat că infracţiunea de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a fost reţinută în sarcina inculpatului A.M.I. pe motiv că în cele două resturi de ţigarete, găsite în dormitorul inculpatului, s-a pus în evidenţă T.H.C., iar infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a fost reţinută pe motiv că din declaraţiile martorilor C.A.A., M.N.I., P.R.V. şi D.O.l. rezultă că inculpatul a consumat şi în alte ocazii substanţe interzise de genul haşiş, marijuana şi pastile ecstasy purtând logourile „Steaua lui David", „Love", precum şi cocaină.

Faţă de materialul probator administrat în cauză, s-a constatat că în mod greşit prima instanţă a reţinut că aceste fapte nu au existat şi a dispus achitarea inculpatului.

Chiar dacă martorul M.I. nu i-a vândut şi droguri de mare risc, acesta a arătat că inculpatul i-a povestit că a consumat la Bucureşti pastile ecstasy, purtând logo-urile „Steaua lui David", „L.", pecum şi cocaină.

Martora C.A.A. a declarat că l-a văzut pe inculpat făcându-şi o ţigară din foiţă şi o substanţă despre care acesta i-a spus că este haşiş şi că inculpatul consuma în mod frecvent ţigări cu haşiş în diverse locuri şi ocazii. Martora a arătat că, la sfârşitul lunii martie 2007, a mers împreună cu inculpatul la clubul „G." din Bucureşti, împreună cu alţi prieteni. La plecarea din club, inculpatului i s-a făcut rău, fapt ce a determinat-o să solicite ajutorul unuia dintre prietenii care u însoţiseră, respectiv numitului „L.", care i-a dat inculpatului o ţigară confecţionată artizanal, spunându-i că aceasta îl va linişti.

Fiind reaudiată în apel, martora C.A.A. şi-a menţinut declaraţiile, făcând referiri la „Steaua lui David", pastile care dau stări euforice şi la „J." care este o ţigară făcută din frunze.

Martora D.O.I., o fostă prietenă a inculpatului, a declarat că acesta i-a povestit că a fumat ţigări cu marijuana şi chiar i-a sugerat şi ei să consume astfel de ţigări.

Relevant sub aspectul existenţei faptelor a fost şi procesul-verb al de transcriere a convorbirii telefonice din data de 21 aprilie 2007, în care inculpatul i-a relatat interlocutorului său că s-a simţit foarte rău după ce a consumat mai multe pastile despre care cunoştea că sunt "Steaua lui David".

Tot din convorbirile telefonice a rezultat că inculpatul comanda prin telefon, codificat, drogurile, făcând referire la „bluze", „tricouri", „jaluzele", „pantofi", „adidaşi" care, după caz, în funcţie de drogul la care se făcea referire.

S-a reţinut că, deşi s-a făcut dovada că inculpatul a consumat şi în alte ocazii substanţe interzise, în cauză nu există nicio probă ştiinţifică din care să rezulte că aceste substanţe au conţinut droguri de mare risc.

Aşa fiind, s-a apreciat că, în condiţiile în care aceste acte materiale au existat, instanţa trebuia să facă aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. anterior şi să dispună schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpatul A.M.I., din două infracţiuni, respectiv infracţiunea de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, într-o singură infracţiune de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Având în vedere modul şi împrejurările concrete în care inculpaţii au săvârşit faptele, gradul de pericol social concret al acestora, cantitatea mică de droguri vândută sau deţinută pentru consum propriu, s-a constatat că pedepsele aplicate ambilor inculpaţi sunt prea mari. Ţinând seama că de la data săvârşirii faptelor au trecut mai bine de 6 ani şi că inculpaţii s-au prezentat aproape la toate termenele de judecată, s-a apreciat că şi modalitatea de executare stabilită de instanţa de fond este prea aspră. în condiţiile în care inculpaţii nu au antecedente penale şi pe parcursul procesului penal au avut o conduită bună, s-a considerat că scopul procesului penal şi reeducarea inculpaţilor pot fi realizate şi prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în condiţiile art. 81 şi art. 82 C. pen. anterior.

Referitor la celelalte motive de apel invocate de inculpaţii A.M.I. şi S.L., s-a constatat că acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, susţinerile inculpatului A.M.I., în sensul că urmărirea penală este lovită de nulitate întrucât, fiind arestat preventiv, trebuia să i se asigure asistenţă juridică obligatorie, au fost apreciate ca nefondate.

Chiar dacă, în timpul urmăririi penale, prin Încheierea de şedinţă nr. 113/91/2007 a Tribunalului Vrancea, s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului, această hotărâre şi-a produs efectele după finalizarea urmăririi penale, respectiv la data de 10 noiembrie 2009, când inculpatul a fost arestat de autorităţile judiciare italiene în vederea extrădării. Cum, până la data de 10 noiembrie 2009, inculpatul s-a aflat în stare de libertate, asistenţa juridică nu era obligatorie pentru faza de urmărire penală, în acest sens fiind chiar formularea textului de lege, care dispune că „asistenţa juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reţinut sau arestat chiar în altă cauză, când faţă de acesta s-a dispus măsura de siguranţă a internării medicale.", ceea ce conduce la concluzia că este vizată strict situaţia când inculpatul se află în executarea unei măsuri preventive ori a unei sancţiuni definitive într-un loc de deţinere.

Contrar susţinerilor inculpaţilor, s-a reţinut că actele premergătoare şi de urmărire penală efectuate de investigatorul sub acoperire şi de colaboratorul acestuia nu sunt lovite de nulitate întrucât au fost autorizate de procuror în condiţiile legii.

Astfel, deşi inculpaţii au susţinut că, în cauză, nu a fost emisă o autorizaţie în acest sens de către procuror, la solicitarea instanţei de apel, au fost comunicate actele prin care se autorizează folosirea unui investigator sub acoperire şi a colaboratorului acestuia, precum şi procurarea de droguri, acte care, având regimul de „Strict secret", se păstrează în plic sigilat şi nu se ataşează la dosarul cauzei (Ordonanţa nr. 004//D/P din 26 ianuarie 2007 şi ordonanţele de prelungire a autorizării din 23 februarie 2007 şi din 23 martie 2007).

Cu privire la acest aspect, s-a constatat că din eroare s-a menţionat în cuprinsul actului de sesizare că autorizaţia a fost emisă la data de 23 martie 2007, deşi la această dată fusese dispusă prelungirea autorizaţiei emise la 26 ianuarie 2007, ceea ce a ridicat suspiciuni cu privire la valabilitatea actelor efectuate de investigator şi colaborator în perioada 26.01 - 13 februarie 2007.

Faţă de cele mai sus arătate, instanţa de apel a constatat că autorizarea folosirii investigatorului sub acoperire „S." şi a colaboratorului „D." s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 2241 şi art. 2242 C. proc. pen. anterior, respectiv art. 21 şi 22 din Legea nr. 143/2000, astfel încât actele efectuate în cauză de aceştia sunt pe deplin valabile.

Contrar celor susţinute de inculpaţi, din autorizaţia nr. 3 depusă la dosarul de apel a rezultat că investigatorul şi colaboratorul au fost autorizaţi începând cu data de 26 ianuarie 2007.

În ceea ce priveşte vinovăţia inculpaţilor A.M.I. şi S.L. sub aspectul infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi, instanţa de apel a constatat că aceasta a fost în mod justificat reţinută de instanţa de fond, pe baza unei ample şi pertinente analize a materialului probator administrat în cauză.

În faţa instanţei de apel, inculpatul A.M.I. a dat pentru prima dată o declaraţie cu privire la acuzaţiile ce i se aduc, susţinând că nu a deţinut droguri de risc pentru consum propriu şi nici nu a deţinut şi vândut droguri de mare risc, fără drept.

A arătat inculpatul că, la data de 26 ianuarie 2007, s-a întâlnit cu numitul C.M., zis C., despre care bănuieşte că este colaboratorul „D.", dar nu i-a vândut droguri, iar în ziua de 03 februarie 2007, s-a întâlnit cu aceeaşi persoană, cu care a discutat, însă despre vânzarea unui „play-station", rugând-o în seara aceleiaşi zile pe mătuşa sa, inculpata S.L., să meargă cu maşina mamei lui să ia banii de la acea persoană. Dimineaţa - a susţinut inculpatul - mătuşa sa i-ar fi spus că s-a întâlnit cu numitul C.M., că acesta s-a urcat în maşină pe scaunul din dreapta şoferului şi i-a înmânat suma de 300 lei, dar că a umblat şi la parasolarul din dreptul locului său, fără însă ca inculpata S.L. să vadă dacă acesta a luat ceva de acolo.

Referitor la fapta din 13 februarie 2007, inculpatul A.M.I. a susţinut că, în ziua respectivă, s-a aflat la Iaşi, invocând în acelaşi sens şi declaraţiile martorelor C.M. şi L.P. (fila 142 Dosar fond nr. 386/91/2010).

Totodată, inculpatul a susţinut că nu îl cunoaşte pe martorul P.R.V. şi că nu a cumpărat vreodată haşiş de la martorul M.N.I. În ceea ce priveşte ţigările cu haşiş descoperite sub patul din camera sa, inculpatul a invocat depoziţia martorului M.P.A. (fila 90 Dosar fond nr. 386/91/2010), care a susţinut că el le-ar fi fumat.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, instanţa de apel a constatat că afirmaţiile inculpatului sunt contrazise de ansamblul probator administrat în cauză, în acest sens fiind, în primul rând, procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire şi procesul-verb al de audiere a martorului cu identitate protejată (filele 64, 66 şi 67 dosar urrnărire penală), coroborate cu declaraţiile date de investigatorul şi colaboratorul sub acoperire atât la Tribunalul Bucureşti (filele 148-153- Dosar fond nr. 1776/91/2007), cât şi la Tribunalul Vrancea, în condiţii de contradictorialitate (filele 189-191, 198-201 Dosar fond nr. 1776/91/2007). Din cuprinsul acestora, a rezultat cu certitudine că, la datele de 26 ianuarie 2007 şi, respectiv, 13 februarie 2007 inculpatul A.M.I. a vândut colaboratorului „D." două doze de cocaină, în greutate de 0,31 gr., respectiv 0,47 gr.

În acest context, s-a reţinut că apărările inculpatului, care a susţinut că numitul C.M. era invidios pe el datorită unei fete şi că de aceea a acceptat să fie colaborator sub acoperire, sunt pure speculaţii, iar declaraţiile martorelor C.M. şi L.P., date de acestea la mai bine de 3 ani de la data faptelor apar a fi făcute „pro causcf. în plus, aceste declaraţii au confirmat prezenţa inculpatului în Iaşi la data de 14 februarie 2000 (de ziua îndrăgostiţilor) şi venirea inculpatului cu 2-3 zile înainte în Iaşi, ceea ce nu exclude prezenţa acestuia în seara zilei de 13 februarie 2007 în Focşani, distanţa dintre cele două localităţi putând fi parcursă cu un autoturism 3-4 ore.

De asemenea, faptul că inculpatul a fost implicat în activităţi ilicite privind traficul de droguri a rezultat şi din modalitatea în care s-a comportat după ce a fost contactat de cunoscuţi şi a fost anunţat că inculpata S.L. a fost arestată la data de 12 aprilie 2007.

Astfel, din procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice (filele 167-171 dosar urmărire penală) şi din declaraţiile martorelor C.A.A. (filele 68-74 dosar urmărire penală) şi S.L. (filele 91-93 dosar urmărire penală), a rezultat că inculpatul şi-a dat seama că va fi şi el cercetat pentru faptele de care era acuzată mătuşa sa, a început să plângă şi, deşi a hotărât iniţial să se prezinte în faţa autorităţilor, a fugit, dând curs sugestiei făcute prin SMS de inculpata S.L. „Ascunde-te garda e acasă" (fila 67 dosar urmărire penală).

Faţă de aspectele arătate, instanţa de apel a constatat că în mod justificat s-a reţinut vinovăţia inculpatului A.M.I. şi s-a dispus condamnarea acestuia pentru infracţiunea de „deţinere şi vânzare de droguri de mare risc, fără drept" prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Şi infracţiunea de „deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept" prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior a fost dovedită la dosarul cauzei neexistând probe de vinovăţie (contrar susţinerilor inculpatului), în acest sens fiind declaraţiile martorului M.N.I. (filele 74-77 dosar urmărire penală şi fila 57 Dosar fond nr. 1776/91/2007), care a arătat cum, în perioada decembrie 2006 - martie 2007, i-a vândut în mai multe rânduri droguri de risc (haşiş), despre care ştia că inculpatul le consumă singur sau împreună cu prietenii.

Martorul P.R.V. a precizat, de asemenea, că în iarna anului 2006 inculpatul A.M.I. i-a oferit haşiş, cu care a preparat două ţigări pe care le-au fumat împreună în clubul „T." din Focşani (filele 78-79 dosar urmărire penală şi fila 58 Dosar fond nr. 1776/91/2007).

Martora C.A.A. a arătat în primele declaraţii date în cauză că l-a văzut pe inculpat confecţionându-şi ţigări în care punea o substanţă vegetală despre care acesta i-a spus că este haşiş şi că l-a văzut în mai multe rânduri pe inculpat consumând ţigări cu haşiş, în diverse locuri şi ocazii.

Tot astfel, martora D.O. (filele 87-90 dosar urmărire penală şi filele 85-86 Dosar fond nr. 1776/91/2007) a arătat că inculpatul A.M.I. i-a povestit cum a consumat „marijuana' în Germania şi că acesta i-a propus şi ei să consume o ţigară cu cannabis.

Percheziţia efectuată în camera inculpatului la data de 12 aprilie 2007 a dus la descoperirea, într-o cutie cu resturi aflată sub pat, a două bucăţi de ţigară ce conţineau cannabis, iar în condiţiile în care camera era folosită exclusiv de inculpat, s-a concluzionat că aceste ţigări aparţineau inculpatului A.M.I. Declaraţia martorului M.P.I. (fila 90 Dosar fond nr. 386/91/2010), prin care s-a încercat să se acrediteze ideea că martorul a fumat ţigările, a fost înlăturată, câtă vreme a fost făcută la peste 3' ani de la data faptelor, martorul' fiind deţinut în Penitenciarul Focşani unde era arestat la acea dată şi inculpatul, fiind astfel vădită intenţia martorului de a-l ajuta pe inculpat. în plus, martorul nu a precizat exact data când a stat în camera inculpatului şi cu cine, pentru a i se putea verifica susţinerile şi, mai mult, nu a arătat că ţigările pe care le-ar fi fumat ar fi conţinut cannabis şi nici de unde le-a procurat.

Faţă de cele mai sus expuse, s-a constatat că motivele de apel ale inculpatului A.M.I. vizând achitarea sa pentru infracţiunile pentru care instanţa de fond a dispus condamnarea sunt nefondate şi nu pot duce la admiterea căii de atac promovate.

Şi existenţa faptei şi a vinovăţiei inculpatei S.L., faţă de care s-a dispus condamnarea pentru infracţiunea de „deţinere şi vânzare fără drept a drogurilor de mare risc" prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a fost pe deplin dovedită.

S-a reţinut că apărările inculpatei au fost în mod justificat înlăturate de instanţa de fond pe baza proceselor-verb ale întocmite de investigatorul sub acoperire, a procesului-verb al de audiere a martorului cu identitate protejată, coroborate cu declaraţiile date de investigatorul şi colaboratorul sub acoperire atât la Tribunalul Bucureşti, cât şi la Tribunalul Vrancea.

Inculpata a recunoscut că s-a întâlnit cu colaboratorul sub acoperire şi că a primit de la acesta o sumă de bani, însă susţinerea ei că a făcut doar un serviciu inculpatului A.M.I. şi că persoana cu care s-a întâlnit a luat ceva de după oglinda de la parasolar, este neverosimilă, fiind de altfel contrazisă de relatările colaboratului şi ale investigatorului sub acoperire.

În plus, ca şi în cazul inculpatului A.M.I., implicarea inculpatei în traficul de droguri a fost dovedită de mesajul trimis inculpatului la data de 12 aprilie 2007 şi de declaraţia martorei S.L. (filele 91-93 dosar urmărire penală) care, în momentul reţinerii inculpatei, şi-a sunat fiul, pe inculpatul A.M.I., iar când acesta a întrebat de ce a fost arestată mătuşa sa, martora i-a spus că „ştie el de ce", referindu-se la faptul că şi fiul său avea cunoştinţă despre implicarea surorii sale în traficul de droguri, spunându-i acestuia să arunce telefoanele şi să se ascundă.

Împotriva deciziei penale anterior menţionate, au declarat recurs inculpaţii A.M.I. şi S.L., calea de atac nefîind motivată în termenul prevăzut de art. 385¹⁰ C. proc. pen. anterior.

Cu prilejul concluziilor formulate oral în faţa instanţei, apărătorii recurenţilor inculpaţi au solicitat să se facă aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 C. pen., având în vedere reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute pentru faptele pentru care aceştia au fost judecaţi, cu consecinţa reducerii pedepselor.

Concluziile formulate de apărătorii recurenţilor inculpaţi şi de reprezenții din partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Prealabil, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Astfel, înalta Curte, examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior, constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 12 iunie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.

Prevederile art. 385⁶ C. proc. pen. anterior stabilesc în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385⁹ din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385⁹ C. proc. pen. anterior.

Totodată, la art. 385¹⁰ alin. (2)1 C. proc. pen. anterior se. prevede că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ din acelaşi cod, dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede la art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) din acelaşi cod, se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că inculpatul A.M.I. nu şi-a motivat recursul în scris, iar motivele de recurs ale inculpatei S.L. au fost depuse la dosar cu nerespectarea termenului prevăzut de lege (la data de 30 ianuarie 2014, în condiţiile în care primul termen a fost stabilit în cauză la data de 2 decembrie 2013), cei doi încălcându-şi, astfel, obligaţia ce le revenea potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. anterior la care s-a făcut trimitere în cuprinsul motivelor scrise de recurs ale inculpatei S.L. pe de o parte, că nu a fost invocat în termenul prevăzut de lege şi, potrivit dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) din acelaşi cod, acesta nu poate fi luat în examinare din oficiu, iar pe de altă parte, nici nu a mai fost susţinut de către apărătorul recurentei inculpate cu prilejul dezbaterii recursului.

Totodată, în urma examinării căii de atac promovate în cauză în limitele impuse de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte nu identifică vreun motiv de nelegalitate a hotărârilor pronunţate de instanţele anterioare.

Sub aspectul legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, aceasta este legea veche.

Astfel, inculpatul A.M.I. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi, respectiv, deţinere şi vânzare de droguri de mare risc, fără drept, prev. de art. 2 alin. (2) în referire la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, iar inculpata S.L. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere şi vânzare de droguri de mare risc, fără drept, prev. de art. 2 alin. (2) în referire la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în favoarea ambilor inculpaţi reţinându-se circumstanţe judiciare atenuante. Cum acestea nu se mai regăsesc în noua lege, fiind un beneficiu realizat de inculpaţi, cu consecinţa reducerii pedepselor sub minimul special, înalta Curte constată că, deşi limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor sunt mai reduse pe legea nouă, în speţă, legea veche este mai favorabilă.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.M.I. şi S.L.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se vor include şi onorariile cuvenite pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.M.I. şi S.L. împotriva Deciziei penale nr. 163/A din 12 iunie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1293/2014. SECŢIA PENALĂ		ICCJ. Decizia nr. 1337/2014. SECŢIA PENALĂ. Alte cereri... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1251/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul (art. 174 C.p.). Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1253/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.), infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1 ICCJ. Decizia nr. 1286/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1293/2014. SECŢIA PENALĂ ICCJ. Decizia nr. 1337/2014. SECŢIA PENALĂ. Alte cereri privind judecata în fond. Contestaţie(NCPP) ICCJ. Decizia nr. 1407/2014. SECŢIA PENALĂ. Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Contestaţie(NCPP)