ICCJ. Decizia nr. 1358/2014. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1358/2014
Dosar nr. 20350/3/2013
Şedinţa publică din 16 aprilie 2014
Deliberând asupra cauzei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 754/F din 17 octombrie 2013, a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost condamnat inculpatul S.V. la:
- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. conform art. 65 C. pen., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplic. la art. 74 lit. a), c) şi a art. 76 lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea prev. art. 71-64 lit. a), b) C. pen.
În baza prev. art. 14, art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 998 C. civ. l-a obligat pe inculpat la despăgubiri astfel: 2.929,86 RON cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic de Urgenţă, cu dobânda legală aferentă la completa achitare a debitului şi la 10.000 RON daune morale către partea civilă V.G.
În baza prev. art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a 2 cuţite - 1 cuţit cu mâner de culoare neagră şi lama de 12 cm, 1 cuţit cu mâner culoare gri-albastru, decolorat, uşor jupuit şi lama de 14 cm.
A fost menţinut sechestrul asigurător în vederea recuperării pagubei cauzată prin infracţiune, asupra apartamentului situat în Bucureşti, sector 2, proprietatea inculpatului S.V.
În baza prev. art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului şi, conform art. 88 C. pen., a dedus prevenţia de la 10 aprilie 2013 la zi.
În baza prev. de art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat pe la plata sumei de 4.000 RON cheltuieli judiciare statului, din care 100 RON, onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
În fapt, în esenţă, s-a reţinut că la 07 aprilie 2013, în timp ce se afla în locuinţa sa, situată în Bucureşti, sector 2, în contextul unui conflict spontan generat de consumul prealabil de alcool, inculpatul S.V. i-a aplicat părţii vătămate V.G. mai multe lovituri cu corp dur tăietor-înţepător (două cuţite), cu intenţia de a-i suprima viaţa, cauzându-i astfel leziuni traumatice constând în multiple plăgi înjunghiate penetrante şi nepenetrante torace anterior şi posterior, bilateral, pneumotorax bilateral parţial şi emfizem subcutanat latero-toracic.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, prima instanţă a avut în vedere împrejurările comiterii faptei, gradul de pericol social ridicat al acesteia, dar şi persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, caracterizat pozitiv în familie şi societate şi cu o conduita sinceră atât în faza de urmărire penală, cât şi a cercetării judecătoreşti, considerente în raport de care a reţinut circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., dispunând reducerea pedepsei, în condiţiile art. 76 lit. b) C. pen.
Sentinţa a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie ce ţin de greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului S.V., prin acordarea de circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
Prin decizia penală nr. 359/A din 28 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 754 din 17 octombrie 2013 a Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 20350/3/2013, pe care a desfiinţat-o în parte şi, în rejudecare a au fost înlăturate prevederile art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen. şi a fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului S.V. de la 3 ani la 5 ani şi 6 luni închisoare.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi a fost dedusă prevenţia de la 10 aprilie 2013 la zi.
Au fost menţinute celelalte dispoziţiile sentinţei penale apelate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu în sumă de 200 RON, s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel instanţa de control judiciar a reţinut că pedeapsa aplicată inculpatului S.V. de instanţa de fond nu reflectă în mod echilibrat toate criteriile de individualizare, fiind insuficientă pentru realizarea scopului său.
S-a arătat că deşi s-a avut în vedere formal criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă care nu ţine seama de acestea, dând o relevanţă nejustificată lipsei antecedentelor penale a inculpatului şi atitudinii procesuale sincere.
Or, comportamentul social adecvat avut de inculpat nu poate fi catalogat ca o împrejurare de natură să atragă aplicarea unei circumstanţe atenuante, atâta vreme cât astfel de conduită este una normală în societate, iar referitor la atitudinea sa de recunoaştere, chiar instanţa fondului a reţinut „poziţia sa contradictorie” care a determinat administrarea de probe.
Mai mult, inculpatul a încercat iniţial să se ascundă pentru a nu fi depistat de organele de urmărire penală, petrecându-şi noaptea de 7/8 aprilie 2013 în Triajul de la Gara Basarab şi, ulterior, s-a dus la sora sa, Ş.I.
Periculozitatea inculpatului rezultă şi din modalitatea în care a săvârşit fapta: în urma unei neînţelegeri minore (legate de durata convorbirilor telefonice ale părţii vătămate) a luat 2 cuţite de bucătărie, câte unul în fiecare mână, şi a lovit victima atât din faţă, cât şi când aceasta se afla cu spatele, în retragere.
De asemenea, instanţa fondului a ignorat şi atitudinea inculpatului după săvârşirea faptei, în sensul absenţei totale de empatie faţă de partea vătămată, căruia nu i-a acordat ajutor, spunându-i că „nu are nimic şi nu este cazul să se vaite”.
În concluzie, faţă de aceste împrejurări, s-a apreciat că nu se conturează date minim rezonabile de natură să justifice activarea în favoarea inculpatului a vreuneia din circumstanţele atenuante prev. de art. 74 C. pen.
Împotriva acestei decizii, inculpatul S.V. a declarat, în termen legal, recursul de faţă, solicitând, prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., o reindividualizare a cuantumului pedepsei aplicate, în sensul casării deciziei, cu menţinerea, ca fiind legală şi temeinică, a sentinţei pronunţate de instanţa de fond.
Examinând recursul declarat de inculpatul S.V. prin raportare la dispoziţiile art. 3859C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată următoarele:
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, la 28 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., în radactarea dată prin sus-arătata lege.
Totodată, instanţa observă că inculpatul nu a declarat apel în cauză, motiv pentru care, potrivit art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., critica acestuia poate viza numai modificarea - defavorabilă - adusă sentinţei de către instanţa de apel.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 172 alin. (1) art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Critica inculpatului, vizând reindividualizarea pedepsei, nu intră sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiaşi articol, text de lege care, în realizarea aceluiaşi scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost, de asemenea, modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege şi reglementându-se, aşadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, încât netemeinicia deciziei atacate - sub singurul aspect al individualizării pedepsei - nu mai poate fi invocată în recurs.
Urmare a intrării în vigoare - la 01 februarie 2014 - a noilor coduri (penal şi de procedură penală), instanţa este datoare să constate dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care „în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.
Inculpatul S.V. a fost trimis în judecată şi condamnat la o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, faptă prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) C. pen.
După cum se poate observa fapta săvârşită de inculpat are corespondent în prevederile art. 32, raportat la art. 188 C. pen., dar pedeapsa prevăzută de lege se situează între aceleaşi limite - de la 5 ani la 10 ani închisoare - încât aceste dispoziţii nu pot fi apreciate ca fiind favorabile inculpatului.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V.
Împotriva deciziei penale nr. 359/A din 28 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., inculpat va fi obligat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACEST EMOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V. împotriva deciziei penale nr. 359/A din 28 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 aprilie 2013 la 16 aprilie 2014.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1359/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1332/2014. Penal. Verificare măsuri... → |
|---|
