ICCJ. Decizia nr. 1362/2014. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1362/2014
Dosar nr. 3536/84/2013
Şedinţa publică din 16 aprilie 2014
Deliberând asupra cauzei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 84 din 09 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Sălaj, secţia penală, în Dosarul nr. 3536/84/2013, a fost condamnat inculpatul N.R.A. la:
- 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 1101C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei aplicate sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sălaj pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
S-a atras atenţia asupra prev. art. 1101 alin. (3) şi art. 864 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere.
În baza art. 103 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul minor să respecte următoarele obligaţii, până la împlinirea vârstei de 18 ani:
a) nu se va apropia şi nici nu va lua legătura cu partea vătămată M.D.;
b) va presta o activitate neremunerată într-o instituţie publică ce va fi stabilită de Serviciul de Probaţiune, de 65 de ore, după programul de şcoală, în zile nelucrătoare şi în vacanţă.
După împlinirea vârstei de 18 ani inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 C. pen., respectiv:
a) se va prezenta la datele fixate de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sălaj;
b) va anunţa în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, precum şi deplasarea mai mare de 8 zile;
c) va comunica schimbarea locului de muncă;
d) va comunica orice informaţii privind mijloacele de existenţă.
În baza art. 863alin. (3) C. pen. s-a impus respectarea următoarelor obligaţii:
e) să urmeze un curs de învăţământ sau de calificare;
f) să nu intre în legătură cu partea vătămată.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi al arestării preventive, începând cu data de 08 august 2013, ora 20.25, şi până la data de 27 august 2013, ora 14.30.
A fost obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente la 15.000 RON daune morale către partea vătămată M.D., prin reprezentantul legal M.S.
În baza art. 5-7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
A fost obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente la 800 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500 RON reprezentând asistenţa juridică obligatorie acordată inculpatului în faza de urmărire penală (400 RON) şi în instanţă, onorariu parţial (100 RON), va fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Sălaj.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la 06 august 2013, în jurul orei 19.00, partea vătămată s-a deplasat împreună cu mama sa la locuinţa inculpatului; aici cei doi copii s-au jucat împreună, iar la un moment dat partea vătămată i-a cerut inculpatului să îl ducă cu bicicleta până la o rudă în localitatea vecină. Inculpatul a fost de acord şi cei doi au plecat cu bicicleta, dar de pe drumul principal inculpatul s-a deplasat într-o direcţie opusă, la ieşirea din localitatea Preluci inculpatul a intrat pe un drum pietruit care ducea spre cătunul S. A mai mers 150 metri, oprindu-se între nişte terenuri agricole, pe care erau căpiţe de trifoi, aşa cum s-a reţinut atât din declaraţia părţii vătămate, cât şi din cercetarea la faţa locului, coroborate cu declaraţia inculpatului. Aici inculpatul a întrebat-o pe partea vătămată dacă ştie ce înseamnă sex şi s-a oferit să-i arate. A dezbrăcat-o pe partea vătămată şi a împins-o peste un dâmb, după care s-a dezbrăcat şi el şi a încercat să-şi introducă penisul în anusul părţii vătămate. Nu a reuşit, după care a încercat din nou, dând cu salivă zona anusului, reuşind astfel să întreţină un act sexual anal cu partea vătămată. Auzind că mama părţii vătămate i-a strigat, s-au îmbrăcat, inculpatul spunându-i părţii vătămate să nu povestească nimănui cele întâmplate căci în caz contrar vor fi bătuţi. Ajunşi acasă, partea vătămată nu a povestit nimic, însă peste noapte a avut coşmaruri, repetând în somn „lasă-mă, nu A.” mama părţii vătămate insistând să-i povestească ce s-a întâmplat. În cele din urmă partea vătămată a relatat cele petrecute, iar când mama I-a examinat pe copil a observat că era iritat în zona anală, dându-şi seama că partea vătămată a spus adevărul.
Din concluziile raportului de constatare medico-legală s-a reţinut că partea vătămată M.D. prezintă leziuni care s-au putut produce în cadrul unui raport sexual anal, leziunile necesitând pentru vindecare un număr de 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Având în vedere vârsta părţii vătămate este evident că aceasta nu a avut capacitatea psihică necesară de a-şi exprima consimţământul la întreţinerea acestui raport sexual.
Referitor la persoana inculpatului s-a reţinut din concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sălaj că minorul a fost conştient că ceea ce a făcut el nu este acceptat de normele sociale, însă nu a reuşit să invoce o motivaţie pentru fapta sa, fiind doar curios să experimenteze ceea ce a văzut la calculator. A arătat că nu şi-a planificat fapta, identificând posibilitatea satisfacerii curiozităţii pe moment, aflându-se în compania unui copil familiar, cu care se întâlnea frecvent. Deşi era stăpânit de curiozitate şi de fantezii sexuale s-a arătat în referat că minorul nu ar fi acţionat în acest sens cu o persoană străină, având în vedere temperamentul său timid. În concluzie s-a precizat că minorul prezintă predispoziţii personale şi de mediu reduse de a dezvolta comportamente infracţionale, nu prezintă antecedente comportamentale antisociale, are o imagine pozitivă în comunitate, are preocupări dezirabile în timpul liber şi a regretat comiterea faptei, atât pentru neplăcerile sale, cât şi pentru suferinţa părţii vătămate. S-a mai concluzionat că în cazul în care minorul va primi o pedeapsă neprivativă de libertate Serviciul de Probaţiune îl va putea sprijini în procesul de maturizare, de adoptare a unor abilităţi sociale.
În drept, fapta inculpatului de a întreţine în data de 06 august 2013 un raport sexual anal cu partea vătămată minora M.D. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., acesta fiind condamnat, cu aplicarea art. 3201C. proc. pen., la 4 ani închisoare, având în vedere şi dispoziţiile art. 109 C. pen., potrivit cărora limitele de pedeapsă pentru inculpaţii minori se reduce la jumătate, iar în urma reducerii, minimul nu poate depăşi 5 ani.
În şedinţa publică din data de 09 octombrie 2013 inculpatul, asistat de apărător, a arătat că recunoaşte comiterea faptelor şi solicită ca judecata să se facă potrivit probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, aplicându-i dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Apreciind ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, instanţa a admis cererea de judecată potrivit procedurii simplificate şi, coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale, a reţinut starea de fapt expusă în actul de sesizare a instanţei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal inculpatul N.R.A., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie. În şedinţa publică din 2 decembrie 2013, prin apărător ales, inculpatul a solicitat admiterea apelului, cu consecinţa reducerii cuantumului pedepsei, reţinându-se în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., şi a suspendării condiţionate a executării acesteia.
S-a arătat că inculpatul este minor, s-a prevalat de disp. art. 3201 C. proc. pen., iar disp. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. pot fi reţinute în cauză, având în vedere comportamentul inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii şi colaborarea cu organele de cercetare penală.
Prin decizia penală nr. 237/A din 02 decembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul N.R.A. împotriva sentinţei penale nr. 84 din 09 octombrie 2013 a Tribunalului Sălaj, secţia penală.
A fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 08 august 2013 şi până în 27 august 2013.
Apelantul inculpat a fost obligat pe să plătească statului suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a decide astfel instanţa de control judiciar a reţinut că prima instanţă a efectuat o corectă individualizare a pedepsei, în măsură să reflecte gradul de pericol social concret al faptei comise şi de natură a realiza scopul pedepsei astfel cum este acesta reglementat de art. 52 C. pen.
Astfel, potrivit art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni trebuie privită în sens larg, respectiv descurajarea şi a altor persoane în săvârşirea de noi infracţiuni şi nu doar a inculpatului.
Or, un astfel de scop - prevenţia generală în săvârşirea de noi infracţiuni - nu poate fi atins dacă pentru fapte deosebit de grave îndreptate împotriva libertăţii sexuale a persoanelor s-ar aplica pedepse modice.
În mod corect instanţa de fond nu a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, având în vedere că deşi nu posedă antecedente penale şi a avut o conduită sinceră, aceste circumstanţe nu sunt-în măsură să diminueze răspunderea inculpatului, fapta comisă prezentând o gravitate deosebită.
De altfel, recunoaşterea inculpatului minor pare a fi mai mult formală, pentru a beneficia de prevederile art. 3201 C. proc. pen., câtă vreme în faţa instanţei de apel apărătorul inculpatului a susţinut că fapta avut loc la iniţiativa părţii vătămate, care a fost curioasă să afle ce înseamnă cuvântul sex.
Nu pot fi omise nici urmările faptei inculpatului asupra părţii vătămate, care şi în prezent nu poate dormi bine noaptea, consecinţele putând să se manifeste şi în viaţa de adolescent sau adult a părţii vătămate.
Raportat la caracterul imprevizibil al comportamentului uman, riscul repetării unor fapte similare este crescut dacă pentru fapte de o extremă gravitate sancţiunea aplicată ar fi una modică.
În cazul concret nu se impune nici reconsiderarea modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatului apelant N.R.A. în sensul suspendării condiţionate a executării acesteia, deoarece ar fi afectat justul echilibru dintre gravitatea faptei şi pedeapsa aplicată, inculpatul având nevoie de consiliere de specialitate în vederea formării unei conduite viitoare conforme cu normele sociale şi legale.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul N.R.A. a declarat recursul de faţă, solicitând, prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi, în rejudecare, prin acordarea de circumstanţe atenuante judiciare (lipsa antecedentelor penale, recunoaşterea faptei) o reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Examinând recursul declarat de inculpatul N.R.A. prin raportare la dispoziţiile art. 3859C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată următoarele:
Decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, la 02 decembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859alin. (1) C. proc. pen., în redactarea dată prin sus-arătata lege.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 172 alin. (1) art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Critica inculpatului, vizând reindividualizarea pedepsei, nu intră sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiaşi articol, text de lege care, în realizarea aceluiaşi scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost, de asemenea, modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege şi reglementându-se, aşadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, încât netemeinicia deciziei atacate - sub singurul aspect al individualizării pedepsei -nu mai poate fi invocată în recurs.
Urmare a intrării în vigoare - la 01 februarie 2014 - a noilor coduri (penal şi de procedură penală), instanţa este datoare să verifice dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care „în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.
Inculpatul N.R.A. a fost trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3), cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. şi a art. 3201C. proc. pen., la o pedeapsă de 4 ani şi închisoare, pedeapsă care a fost suspendată în condiţiile art. 1101 C. pen.
După cum se poate observa, fapta săvârşită de inculpat are corespondent în prevederile art. 218 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., care prevede o pedeapsă cuprinsă între 5 ani şi 12 ani închisoare, faţă de vechea reglementare - art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. - care prevedea o pedeapsă cuprinsă între 10 ani şi 25 ani închisoare.
Cu toate că în noua reglementare pedeapsa este situată între limite şi maxime mai mici, aceste dispoziţii nu pot fi apreciate ca fiind favorabile inculpatului, deoarece dacă s-ar proceda la schimbarea încadrării juridice, inculpatului i s-ar agrava situaţia în propria cale de atac, întrucât art. 18 din Legea nr. 187/2012 (pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.), prevede că, dacă măsura educativă a libertăţii supravegheate, pronunţată în baza C. pen. din 1969, se revocă după intrarea în vigoare a noului cod, din altă cauză decât comiterea de infracţiuni, libertatea supravegheată se înlocuieşte cu internarea într-un centru educativ.
Totodată Înalta Curte observă că, potrivit art. 22 din Legea nr. 187/2012 (pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009), măsura suspendării executării pedepselor aplicate în baza C. pen. din 1969 pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii se menţine şi după intrarea în vigoare a C. pen.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.R.A. împotriva deciziei penale nr. 237/A din 02 decembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.R.A. împotriva deciziei penale nr. 237/A din 02 decembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1421/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1359/2014. Penal → |
|---|
