ICCJ. Decizia nr. 1399/2014. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1399/2014

Dosar nr. 4271/91/2010

Şedinţa publică din 22 aprilie 2014

Prin Sentinţa penală nr. 236 din 22 decembrie 2012, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpatul N.D.V. la o pedeapsă principală de 5 ani şi 2 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) ultima teză pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.;

- o pedeapsă principală 5 ani şi 2 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) ultima teză C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.;

- o pedeapsă de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), lit. b) şi lit. c) C. pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv pedeapsa de 5 ani şi 2 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) ultima teză C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) ultima teză C. pen. S-a menţinut măsura sechestrului asigurător dispus pe cantitatea de 600.000 litri de vin şi a popririi pe conturile bancare aparţinând SC V.B. SRL Bacău.

S-a constatat recuperat prejudiciului cauzat părţii civile I.F. Ţ.L.E., cu sediul com. Ţifeşti, sat Oleşeşti, jud. Vrancea şi a fost obligat inculpatul N.D.V. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V.B. SRL - prin lichidator I. SPRL Bacău la plata sumelor:

- 420.042 RON (263.076 RON contravaloare marfă plus 156.966 RON reprezentând penalităţi, conform contractului) plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la încasarea în întregime a debitului către partea civilă SC L.I. SRL Focşani, cu sediul în jud. Vrancea;

- 297.630 RON plus dobânda legală de la data rămânerii definitive şi până la încasarea în întregime a debitului, către partea civilă SC O.V. SRL, cu sediul în comuna Jariştea, sat Vărsătura, jud. Vrancea;

- 72.000 RON plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la încasarea în întregime a debitului către partea civilă SC A.C. SRL, Focşani, jud. Vrancea. A fost obligat inculpatul N.D.V. la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a reţinut ca situaţie de fapt, că inculpatul N.D.V. era administrator al SC V.B. SRL Bacău, agent economic ce avea ca activitate principală fabricarea vinurilor din struguri, cât şi comercializare de băuturi alcoolice. Cunoscând că, judeţul Vrancea este o zonă cu potenţial viticol, cu podgorii la Odobeşti, Panciu, Jariştea cunoscute pentru calitatea strugurilor, cât şi a vinului, inculpatul N.D.V. s-a orientat către acest judeţ în vederea stabilirii şi încheierii unor contracte privind livrarea de vin, de la diferite societăţi comerciale vrâncene, cu activitate specifică, către societatea al cărui administrator era.

Instanţa a reţinut că în cursul anului 2009 a fost semnat Contractul din 18 mai 2010, prin care SC V.B. SRL Bacău achiziţiona cantitatea de circa 600.000 litri de vin alb de masă, în valoare de 735.420 RON de la SC L.I. SRL Focşani. În momentul încheierii contractului, inculpatul a lăsat drept garanţie Biletul la ordin cu nr. x1. Conform obligaţiilor asumate prin contract, inculpatul trebuia să achite TVA până la data de 25 a lunii următoare livrării şi diferenţa, la termenul de maxim 120 zile după livrare, cu bilet la ordin, contractul fiind valabil pe o perioadă de 7 zile. În baza angajamentelor contractuale, inculpatul a achitat suma de 40.000 RON reprezentând contravaloarea TVA şi a emis 2 bilete la ordin în valoare de 100.000 RON fiecare (nr. x2 şi x3), ulterior acestea fiind girate de SC L.I. SRL, către SC P. Bucureşti, care la data scadentă a introdus la plată primul bilet la ordin, acesta fiind refuzat din lipsă totală de disponibil. În această situaţie SC L.I. SRL Focşani a încercat medierea conflictului ivit şi-n acest sens a încheiat un acord cu SC V.B. SRL, prin care sumele restante ce au rezultat din refuzul la plată al Biletului la ordin şi contravaloarea acestui bilet la ordin să devină sume curente, prin reeşalonarea plăţilor prin trei bilete de ordin (nr. x4, x5, x6) în valoare de câte 100.000 RON fiecare, scadente la 19 octombrie 2009, 20 octombrie 2009 şi 26 octombrie 2009. Primele două bilete la ordin au fost din nou girate către SC P. SRL şi fiind introduse la plată au fost refuzate din acelaşi motiv, lipsă totală de disponibil. Din această cauză, reprezentantul SC L.I. SRL a notificat societatea administrată de inculpat cu privire la faptul că va introduce la plată şi celălalt bilet la ordin, care, de asemenea, a fost refuzat la plată. Pentru acest motiv SC L.I. SRL a introdus la plată şi biletul la ordin lăsat drept garanţie dat de inculpat în valoare de 718.579,80 RON, reprezentând contravaloarea totală a contractului, inclusiv TVA, transport şi penalităţi, dar şi acest instrument de plată a fost refuzat de unitatea bancară pe motivul lipsei totale de disponibil. Continuându-şi activitatea infracţională, la data de 2 iulie 2009 SC V.B. SRL Bacău - societate administrată de inculpat, a încheiat un contract de vânzare-cumpărare pentru cantitatea de 269.000 litri de vin alb de masă cu I.F. Ţ.L.E. din comuna Ţifeşti, jud. Vrancea. Potrivit contractului, inculpatul avea obligaţia să achite TVA-ul în data de 25 ale lunii următoare livrării şi facturării, suma de 40.000 RON eşalonată în trei tranşe în lunile iulie, septembrie 2009, iar restul contravalorii în termen de 120 de zile de la data facturării cantităţii de vin livrate, plata făcându-se cu bilete la ordin cu termen scadent în perioada ianuarie - martie 2010 în valoare totală de 200.000 RON. La data de 10 septembrie 2009, inculpatul N.D.V. a încheiat un Contract de vânzare-cumpărare cu SC O.V. SRL Jariştea de la care a achiziţionat cantitatea de 311.757 litri de vin alb în valoare de 389.540 RON. Din probe a rezultat că întreaga cantitate de vin a fost vândută de inculpatul N.D.V., după ce a fost amestecată cu vinuri de tărie alcoolică inferioară, la un preţ mai mic decât preţul de achiziţie (0,98 lei/litru) faţă de 1,05 lei/litru preţ de cumpărare. La data de 28 aprilie 2009 SC V.B. SRL prin administrator, respectiv inculpatul N.D.V., a achiziţionat cantitatea de 370 mii litrii de vin alb în valoare de 154.957,04 RON urmând ca în compensare să predea substanţe fitosanitare. În acest sens inculpatul a emis Factura fiscală din 30 noiembrie 2009 către SC A.C. SRL prin care au fost facturate substanţe fitosanitare, acestea urmând a fi livrate la data de 30 martie 2010. Pentru a capta încrederea părţii civile inculpatul a lăsat drept garanţie şi un bilet la ordin, procedând ca şi în celelalte situaţii, inculpatul a înstrăinat vinul cumpărat de la SC A.C. SRL, dar nu şi-a achitat datoria faţă de această societate. Aşadar, prin modul cum a acţionat cât şi prin atitudinea ulterioară s-a constatat în mod evident intenţia inculpatului N.D.V. de a înşela cele patru societăţi economice, de la care s-a aprovizionat cu vin.

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpatului, s-a avut în vedere pericolul social concret al faptelor şi împrejurările în care au fost comise, persoana inculpatului, care anterior nu a mai săvârşit fapte penale, stăruinţa acestuia de a înlătura rezultatul infracţiunilor, în sensul că, în cursul cercetării judecătoreşti, a acoperit o parte din prejudiciu cauzat părţilor civile (de exemplificat IF Ţ.L.E., prejudiciul a fost acoperit în întregime), dar şi atitudinea acestuia, care în declaraţiile date în faţa instanţei a prezentat activitatea desfăşurată aşa cum rezultă şi din probele administrate pe parcursul întregului proces penal. Aşa fiind, instanţa a apreciat că în favoarea inculpatului pot fi reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen., cu consecinţa aplicării art. 76 C. pen. şi stabilirea unor pedepse situate sub minimul special prevăzut de lege, acestea fiind de natură a duce la realizarea scopului preventiv şi la reeducarea inculpatului. În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa, având în vedere natura faptelor săvârşite, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului, a reţinut că inculpatul este nedemn să exercite drepturile de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a), b), C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, dar şi de a desfăşura o activitate de natura celei de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnat. Referitor la măsura sechestrului asigurător, dispusă la urmărirea penală, s-a reţinut că aceasta trebuie menţinută, atât asupra cantităţii de vin, întrucât din acte nu rezultă că ar fi aparţine altui agent economic, dar şi prin instituirea popririi asupra contului aparţinând SC V.B. SRL.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apeluri, în termen legal, inculpatul N.D.V. şi partea responsabilă civilmente SC V.B. SRL - prin administrator judiciar I. SPRL Bacău.

Inculpatul N.V.D. a solicitat desfiinţarea sentinţei penale apelate şi în rejudecare să se dispună achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. iar în subsidiar, achitarea în temeiul la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Partea responsabilă civilmente SC V.B. SRL, prin administrator judiciar I. SPRL Bacău, nu şi-a motivat în scris apelul formulat.

Prin Decizia penală nr. 274/A din 5 noiembrie 2013, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de inculpatul N.D.V. (fiul lui I. şi C., născut la 6 mai 1972, în mun. Bacău, jud. Bacău, cu domiciliu actual în mun. Bacău, jud. Bacău, cetăţenia română, stagiul militar nesatisfăcut, studii superioare, administrator al SC V.B. SRL, căsătorit, fără antecedente ) şi partea responsabilă civilmente SC V.B. SRL Bacău prin administrator judiciar I. SPRL Bacău împotriva Sentinţei penale nr. 236 din 22 decembrie 2012 a Tribunalului Vrancea şi în consecinţă:

A fost desfiinţată în parte Sentinţa penală nr. 236 din 22 decembrie 2012 a Tribunalului Vrancea şi în rejudecare, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbată încadrarea juridică a faptelor din 4 infracţiuni, respectiv 3 infracţiuni de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi o infracţiune de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. într-o singură infracţiune de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul N.D.V. din 4 infracţiuni, respectiv 3 infracţiuni de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi o infracţiune de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. într-o singură infracţiune de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost condamnat inculpatul N.D.V. la o pedeapsă principală de 4 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) teza ultimă pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare prevăzut de 86² C. pen., respectiv pe o durată de 6 ani. Potrivit art. 86³ C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere; să se prezinte o dată la 3 luni, de regulă în ultima zi de joi din lună, la Serviciul de Probaţiune din cadrul Tribunalului Vrancea şi să prezinte informaţii de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existenţă; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii. Conform art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra art. 86⁴ C. pen. şi a fost redus cuantumul despăgubirilor civile la care inculpatul N.D.V. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V.B. SRL Bacău, prin lichidator I. SPRL Bacău, după cum urmează:

- pentru partea civilă SC L.I. SRL Focşani de la suma de 420.042 RON la suma de 231.583,69 RON;

- pentru partea civilă SC O.V. SRL comuna Jariştea sat Vărsătura de la suma de 297.630 RON la suma de 297.619,45 RON.

S-a constatat că prejudiciul cauzat părţii vătămate SC A.C. SRL Focşani a fost acoperit integral prin plată. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că prima instanţă, pe baza unei analize ample şi judicioase a probelor administrate în cauză, a stabilit în mod corect faptele săvârşite de inculpatul N.D.V., dar cu vinovăţia acestuia.

Referitor la apărările inculpatului, în sensul achitării, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., Curtea a reţinut că acestea sunt nefondate şi au fost respinse. Potrivit dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea în baza acestui temei legal, poate fi dispusă doar numai în situaţia în care fapta nu a existat. În concret, doar în situaţia în care nu a existat nicio acţiune sau inacţiune prin care să se producă modificări în natură, în relaţiile dintre persoane fizice sau persoane juridice. Contrar apărărilor inculpatului, din plângerile şi declaraţiile reprezentanţilor legali ai celor patru părţi vătămate, contractele comerciale, facturile fiscale, avizele de expediţie, biletele la ordin, relaţiile furnizate de instituţiile bancare şi expertizele contabile existente la dosar rezultă cu certitudine că faptele au existat, respectiv că în perioada 2 iulie 2009 - 18 mai 2010 inculpatul N.D.V., în calitate de administrator al SC V.B. SRL Bacău, a încheiat contracte comerciale cu SC L.I. SRL Focşani, IF Ţ.L.E. Ţifeşti, SC O. SRL Jariştea şi SC A.C. SRL, contracte prin care a cumpărat cantitatea totală de 1.550.757 vin, cu o valoare totală de 1.520.922 RON. Din probele administrate în cauză a rezultat în mod evident că pentru plata mărfurilor cumpărate inculpatul N.D.V., în calitate de administrator al SC V.B. SRL Bacău, a emis un număr de 11 bilete la ordine, deşi societatea sa nu dispunea de disponibil în cont, iar în cazul SC O.V. SRL, după negocieri, s-a stabilit că plata să fie efectuată prin compensare cu livrarea de produse fitosanitare, obligaţie pe care nu a respectat-o. Astfel, în cazul părţii vătămate SC L.I. SRL, inculpatul a emis două bilete la ordin (nr. x2 şi nr. x7) care au fost girate către SC P. SRL. Deşi ştia că la termenul de scadenţă cele două bilete la ordin au fost refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil în cont, în urma negocierilor efectuate inculpatul a acceptat să emită alte trei bilete la ordin (nr. x8, x9 şi x6), care să devină curente şi prin care se reeşalonau plăţile. Faptul că şi aceste bilete la ordin au fost refuzate la plată dovedeşte cu prisosinţă că inculpatul, la momentul emiterii lor, cunoştea că societatea sa nu are disponibil în cont şi că nici ulterior contul societăţii sale nu va fi alimentat. În cazul părţii vătămate IF Ţ.L.Ţ., inculpatul s-a angajat să facă plata în termen de 25 de zile de la livrare. Întrucât nu şi-a respectat această obligaţie, la data de 2 decembrie 2009 părţile au convenit să reeşaloneze plăţile, sens în care a emis alte trei bilete la ordin, cu termen scadent în perioada ianuarie - martie 2010, însă şi aceste bilete la ordin au fost refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil în cont. În cazul SC A.C. SRL, inculpatul s-a angajat să plătească vinul cumpărat prin compensare cu livrare de substanţe fitosanitare, sens în care a emis Factura fiscală din 30 noiembrie 2009. Întrucât ştia că nu-şi poate onora această obligaţie, a lăsat drept garanţie un bilet la ordin. Deşi din expertizele contabile efectuate a rezultat că în perioada 2 iulie 2009 - 18 mai 2010 societatea administrată de inculpatul N.D.V. a livrat către diverşi clienţi mărfuri, principalii fiind SC V. SA şi SC V.E.T. SA, sumele încasate de SC V.B. SRL şi obţinute din aceste operaţiuni comerciale au fost utilizate la alte plăţi, deşi inculpatul putea să achite o parte dintre sumele datorate celor trei părţi vătămate. De asemenea, trebuie avut în vedere că atât din expertiza de la urmărirea penală, cât şi din cea efectuată în apel rezultă că societatea inculpatului nu avea contabilitatea ţinută în regulă, iar inculpatul nu a putut prezenta documente din care să rezulte dacă vinurile au fost vândute în forma în care au fost cumpărate sau dacă au fost amestecate cu vinuri de o tărie alcoolică mai mică, dar nici probe din care să rezulte cu certitudine care au fost societăţile comerciale cărora li s-au livrat vinurile. S-a apreciat că aplicarea pedepsei închisorii, chiar fără executarea acesteia, este de natură să ducă la realizarea scopului pedepsei şi la reeducarea inculpatului.

Împotriva Deciziei nr. 274/A din 5 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul N.D.V., motivele acestuia fiind menţionate în partea introductivă a hotărârii.

Examinând recursul declarat de inculpatul N.D.V., prin prisma dispoziţiilor legale, înalta Curte constată că este fondat numai sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile pentru următoarele considerente:

Prealabil analizării motivelor de recurs formulate în cauză, se impun a fi făcute câteva precizări pentru stabilirea limitelor analizării recursurilor, în raport de modificările legislative intervenite prin Legea nr. 2/2013.

Potrivit dispoziţiilor art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2) şi (2¹) C. proc. pen., instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385⁹ din acelaşi cod, prin urmare, verificarea instanţei de control judiciar se limitează astfel numai la cazurile de casare expres prevăzute de lege şi care au fost invocate în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, cu singura excepţie a cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu [art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.].

Legea nr. 2/2013 a impus o nouă limitare a devoluţiei căii de atac a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, altele modificate substanţial, scopul urmărit, prin amendarea cazurilor de casare, fiind acela de a se restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul acestei căi ordinare de atac, doar la chestiuni de drept.

Astfel cum se poate observa, decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 5 noiembrie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti (15 februarie 2013), ca atare, este supusă casării numai sub aspectul motivelor de recurs prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în cauză.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat N.D.V., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, că recurentul inculpat N.D.V. şi-a motivat recursul potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen., însă criticile acestuia, privind stabilirea unui cuantum al pedepsei orientat spre minimul special nu pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen.

Ţinând cont de regulile stricte ce reglementează soluţionarea recursului Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu poate proceda la analizarea criticilor privind stabilirea unui cuantum al pedepsei mai redus în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. anterior, ce are în vedere situaţia în care "hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii".

În susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. anterior, inculpatul a arătat că faptelor le lipsesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, motiv pentru care, în mod greşit, împotriva sa a fost dispusă o soluţie de condamnare şi în consecinţă, se impune achitarea sa. De asemenea, motivele invocate de către recurentul inculpat N.D.V. nu se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. anterior.

Referitor la solicitarea de condamnare a inculpatului la o pedeapsă orientată sub minimul special, raportat la noua încadrare juridică dată faptei, prin invocarea pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu poate fi primită atât timp cât modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunţării apelului, exclude posibilitatea analizei.

Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. anterior, permite instanţei să analizeze sancţiunea doar în ceea ce priveşte aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Nici chiar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancţiunii, fiind obligată să reducă proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de apel (către minimum, mediu sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu sau maximul special).

În ceea ce priveşte aplicarea art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În speţă, de la data pronunţării deciziei din apel, 5 noiembrie 2013, şi până la data soluţionării recursului a intrat în vigoare, Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de faţă, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp, a fost abrogat C. pen. anterior şi a intrat în vigoare un alt C. pen. În aceste condiţii, în examinarea legii incidente cu privire la acuzaţiile formulate faţă de inculpatul N.D.V., Înalta Curte urmează să analizeze pe de o parte, influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii de care este acuzat (în examinarea acestui criteriu, se va verifica dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică); iar pe de altă parte, consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului (în examinarea acestui criteriu, se va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei).

Inculpatul a fost condamnat după cum urmează:

- pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) teza ultimă pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 86² C. pen., respectiv pe o durată de 6 ani.

Art. 215 Înşelăciunea

Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

Înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.

Înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Art 244 Înşelăciunea

(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

Legea nouă, care prevede o pedeapsă ale cărei limite sunt mai mici şi care nu mai incriminează distinct forma de înşelăciune în convenţii, este mai favorabilă.

Este de sublimat faptul că abrogarea unora din textele de lege care au stat la baza acuzaţiilor formulate în cauză (alin. (3) al art. 215 alin. (3) C. pen. anterior) nu este echivalentă cu dezincriminarea faptelor, întrucât dezincriminarea operează în rem înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că, fapta nu mai este prevăzută de legea penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiţie care dădea faptei în legea veche un caracter calificat, de înşelăciune în convenţii, însă cu trimitere expresă la forma de bază (alin. (1) al art. 215 alin. (3) C. pen. anterior), care este şi în prezent incriminată (art. 244 alin. (1) C. pen.). Ca urmare se va reţine varianta tip a infracţiunii de înşelăciune.

Caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Legea nouă, care nu mai incriminează înşelăciunea în convenţii prevede limite de pedeapsă cu închisoarea, respectiv de la 6 luni la 3 ani închisoare.

Legea veche, mai aspră, prevedea, pe lângă caracterul calificat, şi creşterea limitelor de pedeapsă între 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi, atunci când fapta avea consecinţe deosebit de grave, cum este cazul de faţă.

Sub vechea incriminare, mai aspră, prima instanţa a aplicat, inculpatului N.D.V. o pedeapsă de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 86¹ C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Cu privire la reţinerea formei de săvârşire a faptei, în forma continuată prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, este lege penală mai favorabilă, sub aspectul tratamentului sancţionator.

Faţă de cele ce preced, instanţa va compara efectele acuzaţiei din legea veche (art. 215 C. pen. anterior şi efectele acuzaţiei în legea nouă, art. 244 alin. (1) şi (2) din noul C. pen. Legea veche prevedea o sancţiune de la 10 la 20 de ani închisoare, iar legea nouă prevede un minim de 1 an şi maxim de 5 ani închisoare astfel că legea nouă va retroactiva. La stabilirea pedepsei ce se va aplica inculpatului ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu va face o nouă individualizare a sancţiunii atât cu privire la cuantum, cât şi cu privire la modalitatea de executare, ci doar va reduce proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de fond şi cea de apel (către minimum, mediu sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de recurs va stabili o sancţiune la minimul special prevăzut de legea nouă, astfel cum a procedat şi instanţa de apel care a stabilit aceeaşi sancţiune sub minimul special ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante, care însă nu se mai regăsesc în legea nouă.

Având în vedere faptul că legiuitorul a înţeles să reducă limitele de pedeapsă pentru această infracţiune, Înalta Curte va proceda la reducerea proporţională a pedepsei, având în vedere noile limite de pedeapsă, inculpatul N.V.D. urmând a fi condamnat la 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Referitor la pedepsele complementare şi accesorii, va aplica noua lege, ca fiind mai favorabilă, având în vedere dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

Pentru considerentele arătate, văzând disp. art. 385¹⁵ alin. (1) lit. d) C. proc. pen, urmează a admite recursul declarat de inculpatul N.D.V. împotriva Deciziei penale nr. 274/A din 5 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va casa, în parte, decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 236 din 22 decembrie 2012 a Tribunalului Vrancea, numai în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi rejudecând în aceste limite, va reduce la 1 an închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., cu titlul de pedeapsă complementară pentru infracţiunea prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi în temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. cu titlul de pedeapsă accesorie şi va menţine restul dispoziţiilor hotărârilor care nu sunt contrare prezentei.

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul N.D.V. împotriva Deciziei penale nr. 274/A din 5 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 236 din 22 decembrie 2012 a Tribunalului Vrancea, numai în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi rejudecând în aceste limite:

Reduce la 1 an închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., cu titlul de pedeapsă complementară pentru infracţiunea prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. cu titlul de pedeapsă accesorie.

Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor care nu sunt contrare prezentei.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

← ICCJ. Decizia nr. 1391/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul (art. 174...		ICCJ. Decizia nr. 1503/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... →

ICCJ. Decizia nr. 1399/2014. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1399/2014. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs