ICCJ. Decizia nr. 1593/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1593/2014

Dosar nr. 1521/117/2012

Şedinţa publică din 9 mai 2014

Asupra recursului de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 70 din 7 martie 2013 a Tribunalului Cluj, pronunţată în Dosarul nr. 1521/117/2012, a fost admisă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj în sensul schimbării încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului U.I.P., după cum urmează:

- din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 31 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 31 alin. (2) C. pen. (fapta din perioada iunie - decembrie 2010 rechizitoriul nr. 259/P/2011);

- din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (fapta din perioada martie - decembrie 2011 rechizitoriul nr. 44/P/2012).

A condamnat pe inculpatul:

U.I.P., la pedepsele de:

- 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 214/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. în participaţie improprie raportat la art. 31 alin. (2) C. pen. şi cu art. 320¹ C. proc. pen. (fapta din perioada iunie - decembrie 2010, rechizitoriul nr. 259/P/2011);

- 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 214/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. în participaţie improprie raportat la art. 31 alin. (2) C. pen. şi cu art. 320¹ C. proc. pen. (fapta din perioada ianuarie-noiembrie 2011, rechizitoriul nr. 44/P/2012);

- 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 214/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu art. 320¹ C. proc. pen. (fapta din martie - decembrie 2011 rechizitoriul nr. 44/P/2012).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că aceste infracţiuni au fost comise în condiţiile concursului real şi în baza art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate pentru acestea, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de:

- 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reţinerii şi al arestului preventiv din data de 13 februarie 2012 până la data de 20 februarie 2012.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D. SRL Câmpia Turzii la plata către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Cluj a sumei de 1.411.995 RON (compusă din sumele de 1.187.336 RON şi 224.659 RON) despăgubiri civile reprezentând TVA, la care se adaugă majorări de întârziere şi penalităţi până la data achitării integrale.

A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC U.A. SRL Câmpia Turzii la plata către partea civilă Statul Român - A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Cluj, a sumei de 2.194.155 RON, despăgubiri civile reprezentând TVA, la care se adaugă majorări de întârziere şi penalităţi până la data achitării integrale.

S-a menţinut măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa procurorului din data de 27 septembrie 2011, asupra imobilului deţinut de inculpat în Câmpia Turzii, str. l., jud. Cluj.

S-a dispus comunicarea unei copii a dispozitivului prezentei hotărâri la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, la data rămânerii definitive a acesteia.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata către stat a sumei de 3.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că prin rechizitoriul nr. 44/P/2012 din data de 07 februarie 2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, înregistrat sub nr. 7938/117/2012, a fost trimis în judecată inculpatul U.I.P., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în participaţie improprie rap. la art. 31 alin. (2) C. pen. (SC D. SRL - în perioada ianuarie - noiembrie 2011); evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (SC U.A. SRL - în perioada martie - decembrie 2011) şi prin rechizitoriul nr. 259/P/2011 din data de 14 iunie 2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, înregistrat sub nr. 1521/117/2012, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în participaţie improprie rap. la art. 31 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul stării de fapt s-a reţinut în cuprinsul rechizitoriului nr. 44/P/2012 aceea că inculpatul U.I.P. l-a îndemnat şi ajutat pe numitul B.A. să devină asociat unic şi administrator al SC D. SRL din Câmpia Turzii, judeţul Cluj, profitând că acesta este analfabet şi nu conştientiza consecinţele fiscale ale derulării unor operaţiuni comerciale, după care a acţionat în calitate de administrator de fapt al acestei societăţi şi în perioada ianuarie - noiembrie 2011, în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu scopul de a se sustrage de la plata taxei pe valoare adăugată în România, deşi în urma vânzării unor autoturisme uzate, achiziţionate din Germania şi Austria, în valoare de 936.078 RON către diverse persoane fizice, a omis în totalitate evidenţierea în actele contabile a operaţiunilor comerciale şi a veniturilor realizate, cauzând astfel un prejudiciu de 224.659 RON bugetului de stat.

Totodată, s-a reţinut şi aceea că inculpatul, asociat unic şi administrator al SC U.A. SRL din Câmpia Turzii, judeţul Cluj, în perioada martie - decembrie 2011, în mod repetat dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu scopul de a se sustrage de la plata taxei pe valoare adăugată în România, deşi în urma vânzării unor autoturisme uzate, achiziţionate din Germania şi Austria, în valoare de 9.142.312 RON către diverse persoane fizice, avea obligaţia să colecteze TVA la preţul de vânzare, a calculat această taxă doar marjei de profit, adică la adaosul comercial practicat la vânzare, omiţând evidenţierea TVA-ului corect în facturile emise, cauzând astfel un prejudiciu de 2.194.155 RON bugetului de stat.

Prin rechizitoriul nr. 259/P/2011 înregistrat sub nr. 1521/117/2012, s-a reţinut în fapt, aceea că inculpatul U.I.P. l-a îndemnat şi ajutat pe numitul B.A. să devină asociat unic şi administrator al SC D. SRL Câmpia Turzii, profitând că este analfabet şi nu conştientiza consecinţele fiscale ale derulării unor operaţiuni comerciale după care a acţionat în calitate de administrator de fapt al acestei societăţi şi în perioada iunie 2010 - decembrie 2010 în mod repetat şi în baza unei rezoluţii infracţionale unice cu scopul de a se sustrage de la plata taxei pe valoarea adăugată în România, deşi în urma vânzării unor autoturisme uzate achiziţionate din Germania şi Austria, în valoare de 5.013.893 RON către diverse persoane fizice avea obligaţia să colecteze TVA la preţul de vânzare, a calculat această taxă doar marjei de profit adică la adaosul comercial practicat la vânzare, omiţând evidenţierea TVA-ului corect în facturile emise cauzând un prejudiciu în valoare de 1.187.336 RON bugetului de stat.

La data de 25 septembrie 2012 cele două dosare au fost reunite, în temeiul prevederilor art. 34 lit. d) C. proc. pen., având în vedere obiectul cauzei şi împrejurarea că acestea privesc acelaşi inculpat.

La termenul de judecată din data de 13 decembrie 2012, înainte de citirea actului de sesizare, inculpatul a declarat că are cunoştinţă despre probele administrate în faza de urmărire penală în cele două dosare, probe pe care şi le însuşeşte şi a solicitat ca judecata să se facă în baza acestora, conform art. 320¹ C. proc. pen., recunoscând faptele pentru care a fost trimis în judecată şi totodată, vinovăţia sa.

În faza de urmărire penală, în Dosarul nr. 44/P/2012, s-au administrat următoarele probe şi mijloace de probă: plângerea penală din 17 ianuarie 2012, formulată de A.N.A.F. - Garda Financiară - Secţia Cluj; procesul-verbal de inspecţie fiscală din 13 ianuarie 2012; nota explicativă a numitului B.A.; raportul VIES din 10 ianuarie 2012; raportul de inspecţie fiscală din 13 mai 2011; informaţii despre istoricul SC D. SRL, emise de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj; plângerea penală din 12 decembrie 2011, formulată de A.N.A.F. - D.G.F.P. Cluj; procesul-verbal de inspecţie fiscală din 12 decembrie 2011; raportul VIES din 07 decembrie 2011; decizia de impunere din 12 decembrie 2011; raportul de inspecţie fiscală din 12 decembrie 2011; informaţii despre istoricul SC U.A. SRL, emise de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj; plângerea penală din 27 aprilie 2012, formulată de A.N.A.F. - D.G.F.P. Cluj; procesul-verbal de inspecţie fiscală din 27 aprilie 2012; decizia de impunere din 25 aprilie 2012; raportul de inspecţie fiscală din 25 aprilie 2012; declaraţiile martorilor B.A., C.G.A., G.M.I., K.E., A.D., D.C., M.V.H., proces-verbal de confruntare între inculpat şi B.A.; proces-verbal de inspecţie fiscală din 05 februarie 2010 privind SC A.D. SRL şi documentele aferente; declaraţiile inculpatului U.I.P.; adresa Primăriei Câmpia Turzii privind parcul auto cu care a figurat SC U.A. SRL în anul 2012; documentele contabile ridicate de la SC U.A. SRL.

În Dosarul nr. 259/P/2011 s-au administrat următoarele probe şi mijloace de probă: plângerile penale din 22 decembrie 2010 şi 23 mai 2011, formulate de A.N.A.F. - D.G.F.P. Cluj; procesele-verbale de inspecţie fiscală din 22 decembrie 2010 şi 16 mai 2011; rapoartele de inspecţie fiscală din 22 decembrie 2010 şi 13 mai 2011; adresa Primăriei Câmpia Turzii privind parcul auto cu care a figurat SC D. SRL în evidenţe pe anii 2010-2011; încheierea din 19 mai 2009 adoptată de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj privind modificările aduse actului constitutiv al SC D. SRL; documentele constitutive şi de identificare ale SC D. SRL; documentele încheiate cu ocazia schimbării asociatului unic al SC D. SRL din S.R.D. în B.A.; declaraţiile martorilor: S.R.D., C.G.A., Ş.M.C., P.I.C., P.D.C., G.M.I., K.E., B.M., F.N.C., C.F.M., S.C., S.C.F., planşele fotografice nr. 1 şi 2 folosite pentru recunoaştere din grup de fotografii în cursul urmăririi penale, declaraţiile învinuitului B.A., declaraţiile inculpatului U.I.P., documente contabile ale SC D. SRL, copia facturilor de cumpărare a unor autoturisme din ţări membre UE şi a facturilor de revânzare a acestor autoturisme în România.

În baza acestor probe, cunoscute şi însuşite de către inculpat în condiţiile art. 320¹ C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a reţinut prin rechizitoriile întocmite următoarea stare de fapt, recunoscută de către inculpatul U.I.P.:

Numitul B.A. este în vârstă de 33 de ani, este neşcolarizat, analfabet şi în vara anului 2010 a lucrat ca zilier în slujba inculpatului U.I.P., care are studii medii şi este angajat al Primăriei Câmpia Turzii în calitate de conducător auto. La un moment dat numitul B.A. a fost abordat de inculpatul U.I.P., care l-a întrebat dacă este interesat să câştige lunar 1.000-1.500 RON. Numitul B.A. l-a întrebat pe inculpatul U.I.P. ce trebuie să facă pentru a câştiga aceste sume de bani, la care acesta i-a răspuns că trebuie sa semneze nişte hârtii. Numitul B.A. a fost de acord cu acest lucru şi în repetate rânduri a semnat diverse documente fără a cunoaşte însă ce semnează.

Documentele semnate de numitul B.A. erau necesare pentru cumpărarea părţilor sociale ale SC D. SRL în luna aprilie 2010 de la numitul S.R.D. care a înfiinţat această societate în anul 2006, cu obiect de activitate principal comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominantă de produse alimentare, hârtie şi tutun. Inculpatul U.I.P. a promis numitului B.A. că dacă semnează acele hârtii îl duce în Germania să lucreze, iar de fiecare dată când B.A. semna diverse hârtii îi dădea sume de bani între 20-50 RON.

În realitate inculpatul U.I.P. l-a folosit pe numitul B.A. pe post de „săgeată” sau „om de paie”, adică în calitate de patron aparent al SC D. SRL, cu scopul de a putea comite infracţiunea de evaziune fiscală lăsând însă aparenţa că această infracţiune este comisă de numitul B.A.

Pentru a avea însă un control total asupra activităţii desfăşurate pe această societate, care avea ca obiect de activitate printre altele, achiziţia de autoturisme uzate din UE şi revânzarea lor în România, inculpatul U.I.P. a fost de acord ca sediul societăţii să fie stabilit în propria locuinţă, situată în Câmpia Turzii, str. I, judeţul Cluj. în acest fel, inculpatul U.I.P. primea toată corespondenţa, deţinea toate documentele de înfiinţare şi de legitimare ale societăţii, deţinea ştampilele acestei firme şi toate documentele contabile, comportându-se ca un veritabil asociat unic al acestei societăţi, toţi clienţii şi colaboratorii cunoscând că el este „patronul” acestei firme.

Numitul B.A. a semnat toate documentele necesare preluării părţilor sociale ale SC D. SRL şi repornirii activităţii acesteia, cum ar fi contractul de cesiune, încheiat între el şi S.R.D., actul constitutiv actualizat, contractul de comodat pentru sediu încheiat cu inculpatul U.I.P. Pe baza rezoluţiei nr. 7706 din 29 aprilie 2010 adoptată de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Cluj, SC D. SRL şi-a reluat activitatea, începând cu data de 27 aprilie 2010, dată de la care inculpatul U.I.P. a început să desfăşoare activităţi de comercializare a unor autoturisme cumpărate din ţările UE prin intermediul acestei societăţi, profitând şi de faptul că din 01 iunie 2010 societatea a obţinut şi certificatul de înregistrare în scopuri TVA.

Astfel, inculpatul a acţionat în calitate de administrator de fapt al acestei societăţi în perioada iunie 2010 - decembrie 2010, ocazie cu care cu scopul de a se sustrage de la plata taxei pe valoare adăugată în România, deşi în urma vânzării unor autoturisme uzate, achiziţionate din Germania şi Austria, în valoare de 5.013.893 RON către diverse persoane fizice, avea obligaţia să colecteze TVA la preţul de vânzare, a calculat această taxă doar marjei de profit, adică la adaosul comercial practicat la vânzare, omiţând evidenţierea TVA-ului corect în facturile emise, cauzând astfel un prejudiciu de 1.187.336 RON bugetului de stat, faptă pentru care prin rechizitoriul nr. 259/P/2011 din 07 februarie 2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în participaţie improprie raportat la art. 31 alin. (2) C. pen.

Cu toate că verificările organelor de control fiscal au început încă din anul 2010 (primul proces-verbal de inspecţie fiscală fiind finalizat în 22 decembrie 2010) şi inculpatul a luat la cunoştinţă că prin modul lui de operare se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale faţă de stat, în anul 2011 în perioada ianuarie - noiembrie, şi-a continuat activitatea de administrator de fapt al SC D. SRL, derulând cumpărarea unor autoturisme din state membre ale UE şi vânzarea lor către persoane din România, fără însă a mai înregistra aceste operaţiuni în evidenţele contabile şi fără a avea acordul numitului B.A. care era convins că după intervenţia organelor fiscale din 2010, inculpatul U.I.P. nu mai desfăşoară nici o activitate pe această societate.

Din raportul VIES din 10 ianuarie 2012 rezultă însă că SC D. SRL a efectuat în anul 2011 achiziţii intracomunitare din Austria şi Germania în valoare de 936.078 RON, în regim de scutire de TVA, în conformitate cu prev. art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, iar la vânzarea acestor bunuri în ţară, societatea trebuia să colecteze şi să vireze la bugetul consolidat al statului TVA în valoare de 224.659 RON. Inculpatul U.I.P. a derulat însă operaţiuni comerciale, fără a conduce evidenţele contabile şi fără să declare sau să achite această sumă reprezentând TVA către bugetul de stat.

Pentru a obţine în continuare venituri din vânzarea unor autoturisme cumpărate din state membre ale UE, inculpatul U.I.P., în timp ce organele fiscale efectuau controlul la SC D. SRL, a făcut demersurile pentru înfiinţarea unei noi societăţi comerciale şi la data de 01 martie 2011 a devenit asociat unic şi administrator al SC U.A. SRL din Câmpia Turzii. Această societate avea ca obiect de activitate principal „comerţul cu autoturisme şi autovehicule uşoare (sub 3,5 tone)” şi a fost înregistrată în Registrul operatorilor intracomunitari de la data de 14 martie 2011.

În luna noiembrie 2011 reprezentanţii D.G.F.P. Mureş şi Serviciului public comunitar regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor din jud. Sălaj, au sesizat D.G.F.P. Cluj cu privire la faptul că reprezentanţii SC U.A. SRL comercializează autoturisme prin aplicarea unei cote TVA nelegale.

Faţă de cele de mai sus inspectorii D.G.F.P. Cluj, Activitatea de Inspecţie Fiscală, a întreprins un control la SC U.A. SRL ce viza perioada 03.03.2011 - 31.10.2011 şi care s-a finalizat prin procesul-verbal din 12 decembrie 2011.

Din verificarea taxei pe valoare adăugată colectată, înscrisă în facturile emise de către SC U.A. SRL în perioada verificată, reprezentând vânzări de autoturisme în România şi a deconturilor de TVA întocmite pentru perioada verificată, s-a constatat că inculpatul U.I.P., cu ocazia vânzării unor autovehicule achiziţionate de la diferiţi vânzători din Germania şi Austria, către diverse persoane fizice din România, a aplicat cota de TVA doar asupra marjei profitului cu toate că această taxă nu a fost achitată de societate raportat la valoarea autoturismelor, nici la data achiziţionării acestora.

Din raportul VIES din 07 decembrie 2011, respectiv din facturile prezentate de SC U.A. SRL rezultă că furnizorii societăţii au fost persoane impozabile înregistrate în scopuri de TVA care au declarat tranzacţiile ca şi livrări intracomunitare. VIES sau Sistemul de Schimb de Informaţii privind TVA-ul este un mijloc electronic de transmitere a informaţiei referitoare la înregistrarea în scopuri de TVA, la validitatea numerelor de înregistrare pentru TVA al companiilor înregistrate în UE şi la livrările intracomunitare efectuate de furnizori din state membre.

Întrucât legislaţia referitoare la TVA este armonizată pentru toate statele membre ale UE, livrările intracomunitare de bunuri second-hand, care trebuie să îndeplinească anumite condiţii, nu trebuie cuprinse în declaraţia recapitulativă privind livrările/achiziţiile/prestările intracomunitare, însă, în cazul de faţă, din declaraţiile depuse de vânzătorii de autoturisme din UE de la care SC U.A. SRL a achiziţionat autoturismele revândute în România nu rezultă că aceste bunuri ar fi supuse regimului special aplicat bunurilor second-hand.

SC U.A. SRL, prin inculpatul U.I.P., astfel, a achiziţionat bunurile din interiorul UE de la persoane impozabile revânzătoare care nu au aplicat regimul special şi prin urmare bunurile nu au fost taxate în statul membru de unde sunt furnizate şi societatea din România nu avea dreptul la deducerea taxei datorate sau achitate pentru bunurile respective conform prevederilor art. 152² alin. (6) şi (10) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc.

În urma verificărilor efectuate, s-a constatat că la vânzarea autovehiculelor second-hand pe teritoriul României, SC U.A. SRL avea obligaţia de a aplica regimul normal de TVA în sensul de a colecta taxa pe valoare adăugată la preţul de vânzare al autovehiculelor second-hand în sumă de 1.870.273 RON. În schimb inculpatul a calculat TVA doar la marja de profit, deşi TVA-ul se aplică la marja de profit la achiziţiile intracomunitare doar dacă societatea şi achiziţia îndeplinesc anumite condiţii. Ori, aşa cum rezultă din procesul-verbal de inspecţie fiscală, societatea de mai sus nu a îndeplinit condiţiile necesare aplicării regimului special de taxare deoarece:

a) furnizorii societăţii sunt persoane impozabile înregistrate în scopuri de TVA care au declarat conform datelor din programul VIES aceste tranzacţii ca şi livrări intracomunitare şi nu fac parte dintre furnizorii prevăzuţi de art. 152² alin. (2) lit. a)-d) C. fisc.

b) vânzările efectuate de societăţile din Germania şi Austria către SC U.A. SRL au fost considerate de operatorii din aceste ţări, operaţiuni scutite şi nu livrări supuse regimului special de achitare a TVA.

Mai precis în urma verificării documentelor contabile organele de control au constatat că pentru achiziţiile intracomunitare de bunuri autoturisme second-hand furnizorii au aplicat regimul „taxarea inversă” fapt ce obliga beneficiarul, în cazul nostru SC U.A. SRL să aplice acelaşi regim de taxare. Societatea din urmă însă, nu a aplicat regimul de taxare inversă care implică colectarea TVA-ului asupra bazei de impozitare la preţul de vânzare a autoturismelor second-hand achiziţionate din UE, inculpatul U.I.P. calculând cu ocazia întocmirii facturilor de vânzare TVA doar asupra marjei de profit.

După încheierea controlului, finalizat prin întocmirea procesului-verbal de inspecţie fiscală din 12 decembrie 2011, reprezentanţii D.G.F.P. Cluj au fost sesizaţi de către reprezentanţii D.G.F.P. Mureş - A.F.P. Reghin, din care rezulta că inculpatul U.I.P. nu şi-a încetat activitatea infracţională, motiv pentru care a fost iniţiată o nouă inspecţie fiscală pentru perioada noiembrie - decembrie 2011.

Din procesul-verbal de inspecţie fiscală din 27 aprilie 2012, rezultă că inculpatul U.I.P., în lunile noiembrie - decembrie 2011, a continuat să se sustragă de la plata TVA în sumă de 323.882 RON, prin aplicarea TVA asupra marjei profitului şi nu asupra preţului de vânzare al autovehiculelor second-hand achiziţionate. Totuşi, cu această ocazie organele de control fiscal au constatat că inculpatul U.I.P. în cazul vânzării a două autovehicule a aplicat cota corectă de TVA de 24% asupra preţului de vânzare în timp ce în toate celelalte cazuri a urmărit să se sustragă de la plata TVA.

În cauză a fost audiată în calitate de martor şi numita C.G.A., care s-a ocupat de conducerea evidenţei contabile atât pentru SC D. SRL, cât şi pentru SC U.A. SRL, însă aceasta a arătat că a întocmit evidenţele contabile pe baza documentelor prezentate de inculpatul U.I.P., arătând că nu-l cunoaşte pe numitul B.A. Totodată, martora arată că şi-a dat seama că modul de calcul al TVA-ului folosit de inculpat nu era corect, deoarece TVA-ul trebuia calculat la valoarea de revânzare a autoturismelor, motiv pentru care l-a avertizat pe inculpatul U.I.P. să intre în legalitate, însă acesta din urmă i-a spus că şi alte societăţi comerciale procedează la fel, motiv pentru care a ignorat sfatul acesteia. Mai mult decât atât, martora arată că inculpatul i-ar fi promis că „pe SC U.A. SRL va lucra corect”, adică nu se va mai sustrage de la evidenţierea şi plata TVA, însă acesta nu s-a ţinut de cuvânt, continuând să calculeze TVA la marja de profit. Tot din declaraţia contabilei de mai sus rezultă că în evidenţele contabile erau trecute lunar 25-30 de autoturisme, ca fiind cumpărate şi vândute de către inculpat.

Într-adevăr, inculpatul U.I.P. a fost cel care s-a sustras de la plata TVA prin întocmirea unor facturi de vânzare în care în loc să evidenţieze TVA raportat la valoarea de vânzare, nu a calculat această taxă trecând pe factură sintagmele „TVA inclus şi nedeductibil” sau „marjă profit” cu toate că ştia că această taxă nu este inclusă în preţ şi nu a fost plătită nici la achiziţia autoturismelor şi nici la revânzarea lor. Astfel bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma de 2.194.155 RON reprezentând TVA (SC U.A. SRL).

Aşa cum s-a precizat şi în literatura de specialitate, în cazul operaţiunilor de tip „achiziţie intracomunitară” de genul celor derulate de inculpat prin SC U.A. SRL, persoana obligată la plata TVA este clientul situat în România în măsura în care livrarea nu a fost taxată în celălalt stat membru (a se vedea în acest sens D. Pătroi, F. Cuciureanu: TVA intracomunitar. Frauda carusel. Rambursarea TVA. Ed. C.H. Beck. Bucureşti, 2009, pag. 17-27).

Totodată, fapte asemănătoare cu cele comise de inculpat sunt considerate fraude fiscale şi potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene adoptată pe cale preliminară (a se vedea în acest sens Hotărârea din cauza C-285/2009), dar şi potrivit jurisprudenţei naţionale (a se vedea în acest sens sentinţa penală nr. 494/2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca adoptată în Dosar nr. 27255/211/2010 rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia penală nr. 1366/2011 a Curţii de Apel Cluj).

S-a apreciat că în cauză nu se impune începerea urmăririi penale faţă de numitul B.A., deoarece a comis fapta fără vinovăţie, acesta fiind în eroare în ceea ce priveşte conţinutul actelor semnate de el, fără să aibă reprezentarea că ar acţiona în calitate de asociat sau administrator al unei societăţi comerciale cu intenţia de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale faţă de stat.

Pe de altă parte, din probatoriul administrat în cauză rezultă că fapta a fost comisă în participaţie improprie de către inculpatul U.I.P. care a determinat, înlesnit şi ajutat cu intenţie pe numitul B.A. la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, transformându-l într-un simplu instrument, care urma să răspundă pentru întregul prejudiciu cauzat prin intermediul SC D. SRL.

În sprijinul acestui punct de vedere vin următoarele probe administrate în cauză:

1. Inculpatul U.I.P. a fost cel care a solicitat numitei C.G.A. să conducă evidenţele contabile ale SC D. SRL şi SC U.A. SRL, plătind acesteia un onorariu de 50 RON/lună şi a fost singura persoană care a ţinut legătura în numele celor două societăţi cu aceasta. Din declaraţia contabilei rezultă că nu l-a cunoscut pe B.A., dar din acte ştia că este asociat, însă inculpatul U.I.P. a fost cel care prelua decontul TVA şi declaraţia privind impozitul pe profit pentru a le depune lunar, respectiv trimestrial la A.F.P.

2. Inculpatul U.I.P. era plătit cu suma de 150-200 euro/autoturism de diferite persoane care cumpărau şi vindeau în numele SC D. SRL sau SC U.A. SRL autoturisme achiziţionate din statele membre ale UE, acest lucru rezultând din declaraţiile martorilor G.M.I. şi K.E. Aceste persoane arată că nu-l cunosc pe B.A. şi că au primit împuternicirile de a acţiona în numele societăţii D. de la U.I.P. care le înmâna inclusiv ştampila acestei firme pentru a fi utilizată cu ocazia perfectării cumpărării unor autoturisme în străinătate. Martorii K.E., A.D. şi M.V.H. arată că atât ei, cât şi alte persoane în cursul anului 2011 au adus în numele SC D. SRL şi SC U.A. SRL mai multe autoturisme din spaţiul unional. Martorii descriu în unanimitate modul de operare al inculpatului şi anume pentru sume cuprinse între 150-200 euro inculpatul U.I.P. se ocupa de întocmirea actelor necesare vânzării autoturismelor în România (factură, certificat fiscal).

3. Din declaraţiile numitului B.A. rezultă că este analfabet, nu ştie să citească şi în cursul anului 2010 a semnat la cererea inculpatului U.I.P., care l-a angajat ca zilier, mai multe documente cu promisiunea că va fi dus la „lucru” în Germania. Tot el arată că a semnat doar documente care i-au fost puse în faţă de inculpatul U.I.P. şi despre care ştia că sunt necesare pentru a putea pleca la muncă în străinătate.

4. Inculpatul U.I.P. a cunoscut foarte bine mecanismul de eludare a TVA cu ocazia revânzarii autoturismelor achiziţionate din UE, deoarece şi până la înfiinţarea SC U.A. SRL a încercat să acţioneze în numele altor persoane. Astfel, în luna ianuarie 2010 a acţionat în calitate de „împuternicit” al SC A.D. SRL, reprezentantul căruia s-a sustras deja plata TVA în sumă de 1.506.459 RON datorată bugetului de stat. În acest caz inculpatul a participat inclusiv la „discuţia finală cu contribuabilul” aflând astfel chiar de la organele de control fiscal, încă în ianuarie 2010, care este modul legal şi corect de colectare, calculare şi plată a TVA-ului în cazul derulării unor operaţiuni cum sunt cele sus-amintite.

5. Nu în ultimul rând s-a constatat că inculpatul pentru a scăpa de răspunderea penală are obiceiul de a folosi persoane neşcolarizate sau fără adăpost care să figureze în documentele constitutive ale societăţilor comerciale prin intermediul cărora inculpatul prejudiciază bugetul de stat sau interesele altora.

Astfel, în cazul SC D. SRL administrator şi asociat este numitul B.A. care este analfabet şi a lucrat ca zilier pentru inculpat, iar la comiterea altor fapte care constituie obiectul Dosarelor nr. 3572/P/2009 şi 1796/P/2010 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda, inculpatul a cesionat părţile sociale ale SC U.T. SRL (o a treia societate comercială folosită de inculpat la săvârşirea unor infracţiuni) unei persoane fără adăpost din Oradea pe nume O.L.G. prin intermediul căreia săvârşea fapte prevăzute de legea penală.

6. În cursul urmăririi penale inculpatul U.I.P. în faţa probelor din care rezultă fără echivoc că a fost singura persoană care a desfăşurat operaţiuni comerciale în numele SC D. SRL şi SC U.A. SRL, a recunoscut că el este cel care a asigurat sediul şi pentru prima societate, cel care a deţinut evidenţele contabile la propriul domiciliu, cel care a întocmit facturile de vânzare ale autoturismelor, cel care se ocupa de întocmirea împuternicirilor pentru diverse persoane care cumpărau autoturismele din străinătate, cel care se deplasa în târgurile de maşini şi cel care scotea certificatul fiscal pentru autoturismele vândute şi cel care ţinea legătura cu contabila. Pentru a minimaliza contribuţia sa la comiterea faptelor şi pentru a transfera întreaga vinovăţie asupra numitului B.A., inculpatul U.I.P., în cursul urmăririi penale a arătat că toate documentele întocmite în numele SC D. SRL erau semnate de B.A. şi că acesta ar fi participat la încasarea comisioanelor plătite de persoanele împuternicite pentru fiecare maşină tranzacţionată cu ajutorul societăţii de mai sus. Numitul B.A. recunoaşte că, din când în când a primit sume între 20 şi 50 RON de la U.I.P. şi că a semnat diferite documente dar consideră că a făcut acest lucru pentru a putea merge la muncă în străinătate fără a cunoaşte ce afaceri derulează inculpatul şi fără a participa în vreun fel la activitatea vreunei societăţi comerciale.

7. Inculpatul U.I.P. a recunoscut că în perioada ianuarie 2011 a cumpărat în numele SC D. SRL aproximativ 20 de autoturisme din Austria şi Germania şi că a predat documentele şi ştampila acestei societăţi numitului B.A. la sfârşitul anului 2011. Totodată, inculpatul a recunoscut că i s-a atras atenţia de către contabilă că nu întocmeşte corect facturile. De asemenea, inculpatul a recunoscut că în perioada martie - octombrie 2011 a achiziţionat în numele SC U.A. SRL aproximativ 100 de autoturisme, însă din evidenţele Serviciului impozite şi taxe din cadrul Primăriei mun. Câmpia Turzii, rezultă că în perioada martie 2011 - ianuarie 2012 au figurat în parcul auto al SC U.A. SRL un nr. de 247 de autovehicule.

În acest context, s-a reţinut că intenţia infracţională a inculpatului U.I.P. de a prejudicia bugetul de stat, prin sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale, este pe deplin dovedită, ţinând cont şi de faptul că, deşi încă din ianuarie 2010 a aflat personal de la organele de control fiscal modul de calculare, colectare şi plată a TVA-ului în cazul revânzării unor autoturisme uzate, cumpărate din alte state membre ale UE, acesta în cursul anilor 2010 - 2011, acţionând în numele a două societăţi comerciale a reuşit să cauzeze bugetului de stat un prejudiciu efectiv de 3.606.150 RON (în prezentul dosar prejudiciul total efectiv fiind de 2.418.814 RON), din care nu a recuperat nimic. Mai mult decât atât, raportat la faptul că inculpatul realizează din salariu, în mod legal, un venit de 800 RON/lună, teoretic prin cedarea întregului venit lunar, acesta ar avea şanse de a recupera prejudiciul total, reţinut în două dosare, în 375 de ani, iar prejudiciul reţinut în sarcina sa în prezentul dosar, în 252 de ani. În continuare există posibilitatea ca acest prejudiciu să fie suplimentat, dat fiind faptul că inculpatul a fost pus în libertate de către Curtea de Apel Cluj, după ce în perioada 13-20 februarie 2012 a fost reţinut, respectiv arestat de către Tribunalul Cluj.

În perioadele 10 noiembrie 2010 - 22 decembrie 2010 şi 04 mai 2011 - 13 mai 2011 la societatea de mai sus, organele de inspecţie fiscală din cadrul A.N.A.F. - D.G.F.P. Cluj, au efectuat două inspecţii fiscale vizând modul de îndeplinire a obligaţiei fiscale de plată a TVA în perioada iunie 2010 - decembrie 2010 în cadrul SC D. SRL Câmpia Turzii.

Din verificarea taxei pe valoare adăugată colectată, înscrisă în facturile emise de către SC D. SRL în perioada verificată, reprezentând vânzări de autoturisme în România şi a deconturilor de TVA întocmite pentru perioada verificată, s-a constatat că inculpatul U.I.P., cu ocazia vânzării unor autovehicule achiziţionate de la diferiţi vânzători din Germania şi Austria, către diverse persoane fizice din România, a aplicat cota de TVA doar asupra marjei profitului cu toate că această taxă nu a fost achitată de societate raportat la valoarea autoturismelor, nici la data achiziţionării acestora.

Din rapoartele VIES din 08 decembrie 2010 şi din 11 martie 2011 respectiv din facturile prezentate de SC D. SRL a rezultat că furnizorii societăţii au fost persoane impozabile înregistrate în scopuri de TVA care au declarat tranzacţiile ca şi livrări intracomunitare. VIES sau Sistemul de Schimb de Informaţii privind TVA-ul este un mijloc electronic de transmitere a informaţiei referitoare la înregistrarea în scopuri de TVA, la validitatea numerelor de înregistrare pentru TVA al companiilor înregistrate în UE şi la livrările intracomunitare efectuate de furnizori din state membre.

Întrucât legislaţia referitoare la TVA este armonizată pentru toate statele membre ale UE, livrările intracomunitare de bunuri second hand, care trebuie să îndeplinească anumite condiţii, nu trebuie cuprinse în declaraţia recapitulativă privind livrările/achiziţiile/prestările intracomunitare, însă, în cazul de faţă, din declaraţiile depuse de vânzătorii de autoturisme din UE de la care SC D. SRL a achiziţionat autoturismele revândute în România nu rezultă că aceste bunuri ar fi supuse regimului special aplicat bunurilor second hand.

SC D. SRL prin inculpatul U.I.P. astfel a achiziţionat bunurile din interiorul UE de la persoane impozabile revânzătoare care nu au aplicat regimul special şi prin urmare bunurile nu au fost taxate în statul membru de unde sunt furnizate şi societatea din România nu avea dreptul la deducerea taxei datorate sau achitate pentru bunurile respective conform prevederilor art. 152² alin. (6) şi (10) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc.

În urma verificărilor s-a constatat că la vânzarea autovehiculelor second hand pe teritoriul României SC D. SRL avea obligaţia de a aplica regimul normal de TVA în sensul de a colecta taxa pe valoare adăugată la preţul de vânzare al autovehiculelor second hand, în sumă de 5.013.893 RON. În schimb învinuitul a calculat TVA doar la marja de profit deşi TVA-ul se aplică la marja de profit la achiziţiile intracomunitare doar dacă societatea şi achiziţia îndeplinesc anumite condiţii. Ori, aşa cum rezultă din procesul-verbal de inspecţie fiscală, societatea de mai sus nu a îndeplinit condiţiile necesare aplicării regimului special de taxare deoarece furnizorii societăţii sunt persoane impozabile înregistrate în scopuri de TVA care au declarat conform datelor din programul VIES aceste tranzacţii ca şi livrări intracomunitare şi nu fac parte dintre furnizorii prevăzuţi de art. 152² alin. (2) lit. a)-d) C. fisc., iar vânzările efectuate de societăţile din Germania şi Austria către SC D. SRL au fost considerate de operatorii din aceste ţări, operaţiuni scutite şi nu livrări supuse regimului special de achitare a TVA.

Mai precis în urma verificării documentelor contabile organele de control au constatat că pentru achiziţiile intracomunitare de bunuri autoturisme second hand furnizorii au aplicat regimul „taxarea inversă” fapt ce obliga beneficiarul, în cazul nostru SC D. SRL să aplice acelaşi regim de taxare. Societatea din urmă însă, nu a aplicat regimul de taxare inversă care implică colectarea TVA-ului asupra bazei de impozitare la preţul de vânzare a autoturismelor second hand achiziţionate din UE, învinuitul U.I.P. calculând cu ocazia întocmirii facturilor de vânzare TVA doar asupra marjei de profit.

Inculpatul U.I.P. în declaraţiile sale a susţinut că nu a avut intenţia de a se sustrage de la plata TVA şi a încercat să se apere prin invocarea faptului că înainte de a aplica TVA doar la marja de profit şi nu la valoarea de vânzare a autoturismelor, s-ar fi interesat la organele fiscale din Câmpia Turzii de unde ar fi primit o confirmare de la un funcţionar în sensul că facturile întocmite de el ar fi corecte. Este de menţionat însă că învinuitul nu a putut indica numele funcţionarului şi nu a putut prezenta vreo îndrumare scrisă oficială care ar proveni de la organele fiscale.

În cauză a fost audiată în calitate de martor şi numita C.G.A. care s-a ocupat de conducerea evidenţei contabile a SC D. SRL însă aceasta a arătat că a întocmit evidenţele contabile pe baza documentelor prezentate de inculpatul U.I.P. Totodată martora arată că şi-a dat seama că modul de calcul al TVA-ului folosit de învinuit nu era corect deoarece TVA-ul trebuia calculat la valoarea de revânzarea a autoturismelor motiv pentru care l-a avertizat pe inculpatul U.I.P. să intre în legalitate, însă acesta din urmă i-a spus că şi alte societăţi comerciale procedează la fel, motiv pentru care a ignorat sfatul acesteia.

Într-adevăr, inculpatul a fost cel care s-a sustras de la plata TVA prin întocmirea unor facturi de vânzare în care în loc să evidenţieze TVA raportat la valoarea de vânzare, nu a calculat această taxă trecând pe factură sintagma „TVA inclus şi nedeductibil” cu toate că ştia că această taxă nu este inclusă în preţ şi nu a fost plătită nici la achiziţia autoturismelor şi nici la revânzarea lor. Astfel bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma de 1.187.336 RON reprezentând TVA.

S-a apreciat că nu se impune punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de învinuitul B.A., deoarece acesta a comis fapta fără vinovăţie, acesta fiind în eroare în ceea ce priveşte conţinutul actelor semnate de el, fără să aibă reprezentarea că ar acţiona în calitate de asociat sau administrator al unei societăţi comerciale cu intenţia de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale faţă de stat însă din probatoriul administrat în cauză rezultă că fapta a fost comisă în participaţie improprie de către inculpatul U.I.P. care a determinat, înlesnit şi ajutat cu intenţie pe învinuitul B.A. la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, transformându-l într-un simplu instrument care urma să răspundă pentru întregul prejudiciu cauzat.

În sprijinul acestui punct de vedere vin următoarele probe administrate în cauză:

Martorul S.C. a intermediat vânzarea părţilor sociale ale SC D. SRL de la S.R.D. către B.A. fără ca cei doi să se întâlnească vreodată şi fără ca B.A. să-şi fi manifestat dorinţa de a cumpăra aceste părţi sociale faţă de S.R.D. sau martorul sus-amintit. S.C. recunoaşte că inculpatul U.I.P. a fost cel care l-a contactat şi i-a spus că B.A. ar fi interesat să cumpere părţile sociale ale societăţii de mai sus. Acelaşi martor deşi declară că B.A. a fost împreună cu el şi U.I.P. la semnarea actului de cesiune şi la depunerea specimenului de semnătură, în cursul urmăririi penale pe baza unei planşe fotografice pe care figura şi fotografia lui B.A. nu a reuşit să-l identifice pe acesta fapt ce ne duce la concluzia că inculpatul U.I.P. a fost cel care a ţinut exclusiv legătura cu martorul.

În cauză a fost audiat şi numitul S.C.F., avocat în cadrul Baroului Cluj, fiul numitului S.C., care a întocmit documentele necesare cesionării părţilor sociale ale SC D. SRL între S.R.D. şi B.A., acesta declarând că învinuitul B.A. a fost însoţit de U.I.P. la sediul O.R.C. Biroul Turda. Pe baza planşei fotografice în cursul urmăririi penale nici avocatul S.C.F. nu a reuşit să-l recunoască pe B.A., ci doar pe inculpatul U.I.P.

Inculpatul U.I.P. a fost cel care a solicitat numitei C.G.A. să conducă evidenţele contabile ale SC D. SRL plătind acesteia un onorariu de 150 RON/lună şi a fost singura persoană care a ţinut legătura în numele societăţii cu aceasta. Din declaraţia contabilei rezultă că nu l-a cunoscut pe B.A., dar din acte ştia că este asociat, însă inculpatul U.I.P. a fost cel care prelua decontul TVA şi declaraţia privind impozitul pe profit pentru a le depune lunar, respectiv trimestrial la A.F.P.

Inculpatul U.I.P. era plătit cu suma de 100-150 euro/autoturism de diferite persoane care cumpărau şi vindeau în numele SC D. SRL autoturisme achiziţionate din statele membre UE, acest lucru rezultând din declaraţiile martorilor P.I.C., P.D.C., G.M.I. şi K.E. Aceste persoane arată că nu-l cunosc pe B.A. şi că au primit împuternicirile de a acţiona în numele societăţii D. de la U.I.P. care le înmâna inclusiv ştampila acestei firme pentru a fi utilizată cu ocazia perfectării cumpărării unor autoturisme în străinătate.

Aşa cum a rezultat din declaraţia martorului F.N.C. inculpatul U.I.P. se ocupa de întocmirea facturilor şi de obţinerea certificatelor fiscale pentru vânzarea autoturismelor către clienţi din ţară. Nici martorul de mai sus nu îl cunoaşte pe învinuitul B.A.

Şi în acest caz au fost avute în vedere declaraţiile învinuitului B.A. în sensul că este analfabet, nu ştie să citească şi în cursul anului 2010 a semnat la cererea inculpatului U.I.P. care l-a angajat ca zilier mai multe documente cu promisiunea că va fi dus la „lucru” în Germania. Pentru a fi mai convingător inculpatul U.I.P. l-a ajutat pe B.A. şi la obţinerea unui paşaport. învinuitul B.A. neagă că ar fi ştiut că este asociat şi administrator al SC D. SRL arătând că nu-l cunoaşte pe S.R.D. şi nu a cumpărat de la acesta părţile sociale ale unei societăţi comerciale. B.A. arată că a semnat doar documente care i-au fost puse în faţă de inculpatul U.I.P. şi despre care ştia că sunt necesare pentru a putea pleca la muncă în străinătate. Totodată, acesta a precizat că nu cunoaşte nici un avocat pe numele de S.C.F.

Documentele SC D. SRL, acte constitutive şi contabile au fost predate de inculpatul U.I.P. către învinuitul B.A. doar în data de 19 iunie 2011, adică după ce s-a finalizat şi cel de-al doilea control întreprins de organele fiscale.

În cursul urmăririi penale inculpatul U.I.P. în faţa probelor din care a rezultat fără echivoc că a fost singura persoană care a desfăşurat operaţiuni comerciale în numele SC D. SRL, a recunoscut că B.A. i-ar fi spus că nu ştie să scrie şi să citească, respectiv faptul că el este cel care a asigurat sediu pentru societate, cel care a deţinut evidenţele contabile la propriul domiciliu, cel care a întocmit facturile de vânzare ale autoturismelor, cel care se ocupa de întocmirea împuternicirilor pentru diverse persoane care cumpărau autoturismele din străinătate, cel care se deplasa în târgurile de maşini şi cel care scotea certificatul fiscal pentru autoturismele vândute şi cel care ţinea legătura cu contabila. Pentru a minimaliza contribuţia sa la comiterea faptelor şi pentru a transfera întreaga vinovăţie asupra învinuitului B.A., inculpatul U.I.P. Însă în cursul urmăririi penale a arătat că toate documentele întocmite în numele SC D. SRL erau semnate de B.A. şi că acesta ar fi participat la încasarea comisioanelor plătite de persoanele împuternicite pentru fiecare maşină tranzacţionată cu ajutorul societăţii de mai sus. învinuitul B.A. recunoaşte că din când în când a primit sume între 50 şi 150 RON de la U.I.P. şi că a semnat diferite documente dar consideră că a făcut acest lucru pentru a putea merge la muncă în străinătate fără a cunoaşte ce afaceri derulează inculpatul şi fără a participa în vreun fel la activitatea vreunei societăţi comerciale.

Având în vedere împrejurarea că inculpatul a recunoscut în faţa judecătorului, în totalitate, săvârşirea faptelor astfel cum au fost descrise în rechizitoriile întocmite, judecata urmând a avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care inculpatul a declarat că şi le însuşeşte, instanţa a admis cererea acestuia de a fi judecat conform dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., reţinând că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că aceste fapte există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpat.

La termenul de judecată din data de 24 ianuarie 2013 reprezentanta parchetului a solicitat în conformitate cu prevederile art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 31 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 31 alin. (2) C. pen., în privinţa faptei comise în perioada iunie - decembrie 2010, reţinută prin rechizitoriul nr. 259/P/2010 şi descrisă în prezenta hotărâre, respectiv din infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce priveşte fapta comisă în perioada martie - decembrie 2011, descrisă în rechizitoriul nr. 44/P/2012.

Această solicitare urmează a fi admisă, în condiţiile în care prejudiciul cauzat prin aceste fapte reţinute în sarcina inculpatului depăşeşte suma de 100.000 euro în primul caz, respectiv suma de 500.000 euro în cel de al doilea caz, ceea ce impune reţinerea formelor calificate ale infracţiunii de evaziune fiscală, având în vedere cursul mediu leu/euro din perioada respectivă, anume 4,2 RON/1 euro.

În drept, fapta inculpatului U.I.P. care l-a îndemnat şi ajutat pe numitul B.A. să devină asociat unic şi administrator al SC D. SRL din Câmpia Turzii, judeţul Cluj, profitând că acesta este analfabet şi nu conştientiza consecinţele fiscale ale derulării unor operaţiuni comerciale după care a acţionat în calitate de administrator de fapt al acestei societăţi şi în perioada ianuarie - noiembrie 2011, în mod repetat, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu scopul de a se sustrage de la plata taxei pe valoare adăugată în România, deşi în urma vânzării unor autoturisme uzate, achiziţionate din Germania şi Austria, în valoare de 936.078 RON către diverse persoane fizice, a omis în totalitate evidenţierea în actele contabile a operaţiunilor comerciale şi a veniturilor realizate, cauzând astfel un prejudiciu de 224.659 RON bugetului de stat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în participaţie improprie raportat la art. 31 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului U.I.P., în calitate asociat unic şi administrator al SC U.A. SRL din Câmpia Turzii, judeţul Cluj care în perioada martie - decembrie 2011, în mod repetat dar pe baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu scopul de a se sustrage de la plata taxei pe valoare adăugată în România, deşi în urma vânzării unor autoturisme uzate, achiziţionate din Germania şi Austria, în valoare de 9.142.312 RON către diverse persoane fizice,avea obligaţia să colecteze TVA la preţul de vânzare, a calculat această taxă doar marjei de profit, adică la adaosul comercial practicat la vânzare, omiţând evidenţierea TVA-ului corect în facturile emise, cauzând astfel un prejudiciu de 2.194.155 RON bugetului de stat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului U.I.P. care l-a îndemnat şi ajutat pe numitul B.A. să devină asociat unic şi administrator al SC D. SRL Câmpia Turzii, profitând că este analfabet şi nu conştientiza consecinţele fiscale ale derulării unor operaţiuni comerciale după care a acţionat în calitate de administrator de fapt al acestei societăţi şi în perioada iunie 2010 - decembrie 2010 în mod repetat şi în baza unei rezoluţii infracţionale unice cu scopul de a se sustrage de la plata taxei pe valoarea adăugată în România, deşi în urma vânzării unor autoturisme uzate achiziţionate din Germania şi Austria, în valoare de 5.013.893 RON către diverse persoane fizice avea obligaţia să colecteze TVA la preţul de vânzare, a calculat această taxă doar marjei de profit adică la adaosul comercial practicat la vânzare, omiţând evidenţierea TVA-ului corect în facturile emise cauzând un prejudiciu în valoare de 1.187.336 RON bugetului de stat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 31 alin. (2) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului se vor avea în vedere criteriile generale cuprinse în art. 72 C. pen., şi anume gradul de pericol social al faptelor comise, circumstanţele concrete ale săvârşirii lor, cu menţiunea că inculpatul, deşi avertizat în mod repetat asupra caracterului ilicit al acţiunilor sale, a manifestat un dezinteres total faţă de lege, continuându-şi activitatea infracţională, limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege, reduse în temeiul art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., precum şi persoana făptuitorului.

Din această perspectivă, s-a putut reţine că inculpatul a comis fapte de o gravitate deosebită, prejudiciul cauzat fiind unul deosebit de consistent, însă acesta a dat dovadă de sinceritate, recunoscând comiterea faptei, se află la prima confruntare cu legea penală şi a manifestat interes în recuperarea prejudiciului, deşi nu a efectuat nici un demers în acest sens.

Pe cale de consecinţă, raportat la cele arătate, tribunalul a considerat că nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, sens în care se vor aplica acestuia următoarele pedepse: 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 214/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. în participaţie improprie raportat Ia art. 31 alin. (2) C. pen. şi cu art. 320¹ C. proc. pen. (fapta din perioada iunie - decembrie 2010, rechizitoriul nr. 259/P/2011), 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 214/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. în participaţie improprie raportat la art. 31 alin. (2) C. pen. şi cu art. 320¹ C. proc. pen. (fapta din perioada ianuarie - noiembrie 2011, rechizitoriul nr. 44/P/2012) şi 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 214/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu art. 320¹ C. proc. pen. (fapta din martie - decembrie 2011 rechizitoriul nr. 44/P/2012).

În baza art. 33 lit. a) C. pen., tribunalul a constatat că aceste infracţiuni au fost comise în condiţiile concursului real şi în baza art. 34 lit. b) C. pen. va contopi pedepsele aplicate pentru acestea, inculpatul urmând să execute în regim de detenţie pedeapsa cea mai grea, aceea de: 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reţinerii şi al arestului preventiv din data de 13 februarie 2012 până la data de 20 februarie 2012.

În faza de urmărire penală, în Dosarul nr. 44/P/2012 partea civilă A.N.A.F - D.G.F.P. Cluj s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.645.296 RON, reprezentând TVA în valoare de 2.418.814 RON (SC U.A. SRL = 2.194.155 RON şi SC D. SRL = 224.659 RON) de la plata căreia s-a sustras inculpatul.

În acelaşi timp, în dosarul penal nr. 259/P/2011, A.N.A.F - D.G.F.P. Cluj s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1.283.793 RON, reprezentând TVA în valoare de 1.187.336 RON de la plata căreia s-a sustras inculpatul, respectiv majorări de întârziere în sumă de 96.457 RON.

În faţa instanţei de judecată, partea civilă şi-a menţinut pretenţiile civile formulate anterior.

Constatând că sunt îndeplinite cerinţele răspunderii civile delictuale, existând un prejudiciu cauzat bugetului de stat prin fapta ilicită a inculpatului U.I.P., tribunalul a admis acţiunea civilă formulată în cauză şi în baza art. art. 14, 346 C. proc. pen. a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D. SRL Câmpia Turzii la plata către partea civilă Statul Român prin A.N.A.F., reprezentată de D.G.F.P. Cluj, a sumei de 1.411.995 RON (compusă din sumele de 1.187.336 RON şi 224.659 RON) despăgubiri civile reprezentând TVA, la care se adaugă majorări de întârziere şi penalităţi până la data achitării integrale.

Totodată, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC U.A. SRL Câmpia Turzii la plata către partea civilă Statul Român - A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Cluj a sumei de 2.194.155 RON, despăgubiri civile reprezentând TVA, la care se adaugă majorări de întârziere şi penalităţi până la data achitării integrale.

S-a menţinut măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa procurorului din data de 27 septembrie 2011, asupra imobilului deţinut de inculpat în Câmpia Turzii, str. l., jud. Cluj, având în vedere dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 privind obligativitatea luării măsurilor asigurătorii în cazul infracţiunilor prevăzute de această lege.

În temeiul art. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea unei copii a dispozitivului prezentei hotărâri la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, la data rămânerii definitive a acesteia.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata către stat a sumei de 3000 RON reprezentând cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul U.I.P. prin care a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi judecând cauza, condamnarea inculpatului pentru infracţiunile reţinute în sarcina acestuia la pedepse într-un cuantum mai redus, iar ca modalitate de executare a pedepsei rezultante, aceasta să fie suspendată sub supraveghere potrivit art. 86¹ C. pen.

În motivele de apel inculpatul prin apărătorul ales al acestuia a arătat că a avut o atitudine sinceră în cursul procesului, că este la prima confruntare cu legea penală, că are doi copii în întreţinere, are un loc de muncă stabil şi este o persoană integrată în societate, astfel că pot fi reţinute în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu reducerea pedepselor sub limita minimă prevăzută de lege, iar ca modalitate de executare a pedepsei rezultante se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

Prin decizia penală nr. 213/A din 6 noiembrie 2013,Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul U.I.P. împotriva sentinţei penale nr. 70 din 7 martie 2013 a Tribunalului Cluj.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv începând cu data de 13 februarie - 20 februarie 2012.

A stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 50 RON ce a fost avansată din fondul Ministerului Justiţiei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu.

A obligat pe apelant în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D. SRL şi SC U.A. SRL să plătească în favoarea statului suma de 600 RON cheltuieli judiciare, din care 50 RON reprezentând onorariu avocaţial.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a constatat că prima instanţă a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea, în sensul că inculpatul U.I.P. l-a determinat pe numitul B.A. să devină asociat unic şi administrator al SC D. SRL Câmpia Turzii jud. Cluj, profitând de faptul că acesta este analfabet şi nu conştientizează consecinţele fiscale ale derulării unor operaţiuni comerciale, după care a acţionat în calitatea de administrator de fapt al acestei societăţi, iar în perioada ianuarie - noiembrie 2011, în mod repetat, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu scopul de a se sustrage de la plata taxei pe valoarea adăugată în România, deşi în urma vânzării unor autoturisme uzate achiziţionate din Germania şi Austria în valoare de 936.087 RON către diverse persoane fizice, a omis în totalitate evidenţierea în actele contabile a operaţiunilor comerciale şi a veniturilor realizate, cauzând astfel un prejudiciu bugetului de stat în valoare de 224.659 RON.

Acelaşi inculpat, în calitatea de asociat unic şi administrator al SC U.A. SRL Câmpia Turzii jud. Cluj, în perioada martie - decembrie 2011, în mod repetat, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu scopul de a se sustrage de la plata taxei pe valoarea adăugată în România, deşi în urma vânzării unor autoturisme uzate achiziţionate din Germania şi Austria în valoare de 9.142,312 RON către diverse persoane fizice, avea obligaţia să colecteze TVA la preţul de vânzare, a calculat această taxă doar cotei de profit, adică la adaosul comercial practicat la vânzarea autoturismelor, omiţând evidenţierea TVA-ului în facturile emise, cauzând astfel un prejudiciu în valoare de 2.194.155 RON bugetului de stat.

Tot în sarcina inculpatului s-a reţinut că l-a determinat şi ajutat pe numitul B.A. să devină asociat unic şi administrator al SC D. SRL Câmpia Turzii, profitând că acesta este analfabet şi nu conştientiza consecinţele fiscale ale derulării unor operaţiuni comerciale, după care în calitatea de administrator de fapt al acestei societăţi, în perioada iunie 2010 - decembrie 2010 în mod repetat şi în realizarea aceleaşi infracţiuni, cu scopul de a se sustrage de la plata pe valoarea adăugată în România, deşi în urma vânzării unor autoturisme achiziţionate din Germania şi Austria în valoare de 5.013.893 RON către diverse persoane fizice, avea obligaţia să colecteze TVA la preţul de vânzare, a calculat această taxă doar la cota de profit, respectiv la adaosul comercial practicat la vânzarea autoturismelor, omiţând evidenţierea TVA-ului în facturile emise, cauzând astfel un prejudiciu în valoare de 1.187.336 RON bugetului de stat.

De asemenea, s-a reţinut că faptele săvârşite de inculpat au fost corect încadrate în drept de prima instanţă acestea întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. sub forma participaţiei improprii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. (fapta comisă în perioada ianuarie - noiembrie 2011); evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (fapta comisă în perioada martie - decembrie 2011); şi evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 31 alin. (2) C. pen. (fapta comisă în perioada iunie - decembrie 2010).

S-a mai reţinut că inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunilor, prevalându-se de disp. art. 320¹ C. proc. pen., că pedepsele aplicate inculpatului au fost stabilite în limitele prevăzute de lege pentru faptele reţinute în sarcina acestuia, ţinându-se seama de disp. art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 72 C. pen.., iar rezultanta de 4 ani închisoare s-a dispus să fie executată în regim de detenţie.

La fel, instanţa de fond în mod întemeiat a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, deoarece pedeapsa interzicerii unor drepturi era obligatorie.

Solicitarea inculpatului de reţinere în favoarea acestuia a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. cu reducerea limitelor de pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, este neîntemeiată.

Corespunde adevărului că inculpatul nu are antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penală, însă raportat la infracţiunile comise de inculpat, modalitatea de săvârşire a infracţiunilor, respectiv acesta profitând de faptul că B.A. era analfabet şi nu conştientiza consecinţele derulării unor operaţiuni fiscale, l-a determinat pe acesta să devină asociat unic şi administrator al SC D. SRL Câmpia Turzii, exercitând în fapt calitatea de administrator al acestei societăţi, iar prin operaţiunile financiare efectuate a cauzat bugetului de stat prejudicii de peste 3,5 milioane RON prin sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale faţă de stat, respectiv neînregistrarea şi colectarea cotei TVA cuvenită acestuia, sens în care nu pot fi reţinute în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen.

La fel, nu pot fi aplicate în cauză dispoziţiile art. 74 lit. c) C. pen. referitoare la buna conduită a inculpatului după săvârşirea infracţiunilor, avându-se în vedere că inculpatul a beneficiat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., iar faţă de circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen. este necesară realizării funcţiilor sale de constrângere, de reeducare, precum şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

În condiţiile aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen. nu poate fi valorificată ca reprezentând o circumstanţă atenuantă judiciară, deoarece ar însemna că aceleiaşi situaţii de drept să i se acorde o dublă valenţă juridică.

Dispoziţiile art. 74 lit. c) C. pen. pot coexista cu dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. numai atunci când art. 74 lit. c) C. pen. reflectă o atitudine favorabilă inculpatului, după săvârşirea infracţiunii, alta decât comportamentul sincer.

S-a apreciat ca fiind neîntemeiată şi solicitarea inculpatului referitoare la schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, din executarea în regim de detenţie, în suspendare sub supraveghere potrivit art. 86¹ C. pen., raportat la modalitatea săvârşirii infracţiunilor, la faptul că acesta a profitat de o persoană analfabetă pe care a convins-o să devină asociat şi administrator al unei societăţi comerciale, după care a desfăşurat o activitate de administrare în fapt a acestei societăţi, cauzând bugetului de stat un prejudiciu foarte mare, care nu a fost recuperat nici în parte până Ia această dată, motive pentru care singura posibilitate de reeducare a inculpatului este executarea pedepsei în regim de detenţie şi nu sub forma suspendării sub supraveghere, aşa cum solicită acesta prin motivele de apel.

Având în vedere că nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. în favoarea inculpatului, cu reducerea pedepselor aplicate acestuia sub limita minimă prevăzută de lege şi nici schimbarea modalităţii de executare a pedepsei rezultante, în suspendare sub supraveghere potrivit art. 86¹ C. pen., pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. apelul formulat de inculpatul U.I.P. împotriva sentinţei penale nr. 70 din 07 martie 2013 a Tribunalului Cluj a fost respins ca nefundat după cum s-a arătat în cele ce preced.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recursjn termenul prevăzut de lege, inculpatul U.I.P.

Apărătorul desemnat din oficiu invocând cazul de casare prev.de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului şi reindividualizarea pedepsei aplicată în sensul reducerii acesteia.

Acelaşi apărător a solicitat desfiinţarea ambelor hotărâri judecătoreşti pronunţate în cauză, reducerea cuantumului pedepselor aplicate pentru cele trei infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului, iar ca modalitate de executare a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei.

Examinând cauza în temeiul art. 385⁶ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:

Prealabil analizării motivului de recurs invocat de inculpat se impun a fi făcute câteva precizări pentru stabilirea limitelor analizării recursului în raport de modificările legislative intervenite prin Legea nr. 2/2013.

Pe de o parte, potrivit dispoziţiilor art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2) şi (2¹) C. proc. pen., instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare expres prevăzute de lege şi care au fost invocate în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, cu singura excepţie a cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu (art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.).

Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că inculpatul s-a conformat acestei cerinţe şi a depus motivele scrise de recurs în termenul de 5 zile prevăzut de dispoziţiile legale mai sus menţionate, acestea fiind cuprinse în memoriul depus la dosar.

Pe de altă parte, este de menţionat că Legea nr. 2/2013 a impus o nouă limitare a devoluţiei căii de atac a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, altele modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a cazului prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., scopul urmărit prin amendarea cazurilor de casare fiind acela de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul acestei căi ordinare de atac, doar la chestiuni de drept.

Astfel cum se poate observa, decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, la data de 6 noiembrie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti (15 februarie 2013), ca atare, este supusă casării numai sub aspectul motivelor de recurs prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.

Cazul de casare invocat de inculpat, respectiv pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., se referă la situaţia în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii, niciuna din aceste situaţii neregăsindu-se în cauza dedusă judecăţii.

Critica inculpatului vizând reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului pedepsei sau a modalităţii de executare a acesteia, nu intră sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiaşi articol, câtă vreme este evident că, în realizarea aceluiaşi scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege şi reglementându-se, aşadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate - sub aspectul individualizării pedepsei şi a modalităţii ei de executare, nu mai poate fi examinată în calea de atac a recursului.

Urmare intrării în vigoare - la 1 februarie 2014 - a noilor coduri (penal şi de procedură penală), instanţa, din oficiu, verifică dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care „în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.

Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte reţine că, în cauză, primul termen de recurs a fost stabilit la data de 14 martie 2014, iar de la data pronunţării deciziei în apel, 6 noiembrie 2013 şi până la soluţionarea recursului, a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, care impune o analiză a incidenţei dispoziţiilor art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă, iar pentru a determina legea penală incidenţă se impune a se analiza dacă fapta mai este incriminată de legea penală nouă şi aceasta poate retroactiva, în sensul că este mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică; caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţe de individualizare în raport cu încadrarea juridică la momentul săvârşirii faptei şi la data judecării recursului şi instituţiile incidente în raport cu incriminarea sau sancţiunea (care agravează sau atenuează răspunderea penală şi limitele de pedeapsă).

Examinarea încadrării juridice dată faptei se impune pentru a se stabili dacă suntem în prezenţa unei dezincriminări, urmare abrogării unor texte de lege, cât şi sub aspectul situaţiei premisă pentru analiza, în concret, a consecinţelor privind regimul sancţionator.

Înalta Curte, constată că inculpatul U.I.P. a fost condamnat de către instanţa de fond la pedepsele de:

- 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. în participaţie improprie raportat la art. 31 alin. (2) C. pen. şi cu art. 320¹ C. proc. pen. (fapta din perioada iunie - decembrie 2010, rechizitoriul nr. 259/P/2011);

- 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. în participaţie improprie raportat la art. 31 alin. (2) C. pen. şi cu art. 320¹ C. proc. pen. (fapta din perioada ianuarie - noiembrie 2011, rechizitoriul nr. 44/P/2012).

- 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu art. 320¹ C. proc. pen. (fapta din martie - decembrie 2011 rechizitoriul nr. 44/P/2012).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că aceste infracţiuni au fost comise în condiţiile concursului real şi în baza art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate pentru acestea, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de:

- 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani începând cu data terminării executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reţinerii şi al arestului preventiv din data de 13 februarie 2012 până la data de 20 februarie 2012.

În ceea ce priveşte modificările legislative intervenite cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 raportat la acuzaţiile aduse inculpatului U.I.P., se constată că sub aspectul elementului material al laturii obiective şi sub aspectul formei de vinovăţie cerute de lege nu au intervenit modificări prin adoptarea Legii nr. 187/2012, astfel că nu suntem în prezenţa unor modificări legislative care să permită o apreciere asupra aplicării legii penale mai favorabile sub aspectul încadrării juridice dată faptelor.

Totodată, nici sub aspectul regimului sancţionator şi circumstanţele de individualizare în raport cu încadrarea juridică reţinută în sarcina inculpatului U.I.P., nu au intervenit modificări, astfel că o apreciere asupra aplicării legii penale mai favorabile nu se impune.

În ce priveşte concursul de infracţiuni, se constată că potrivit C. pen. anterior pedeapsa în cazul concursului de infracţiuni este reglementată de dispoziţiile art. 34, potrivit căruia în situaţia în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

În noul C. pen. regimul sancţionator al concursului de infracţiuni, prev. de art. 39 alin. (1) lit. b), instituie obligaţia pentru judecător de a adăuga la pedeapsa cea mai grea un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, ceea ce în speţa de faţă ar duce la aplicarea unei pedepse mai severe.

Ca atare, se constată că în privinţa concursului de infracţiuni, legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior.

Referitor la sancţionarea infracţiunii continuate, se observă că ambele legi penale succesive reglementează, stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, precum şi posibilitatea aplicării unui spor facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător. Deşi C. pen. în vigoare (art. 36) prevede un spor mai redus (până la 3 ani, faţă de 5 ani, cum prevedea legea anterioară în cazul pedepsei închisorii), raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de legile penale succesive pentru infracţiunile săvârşite, în privinţa cărora s-a reţinut forma continuată, mai favorabil este C. pen. anterior.

Nici sub aspectul pedepselor complementare şi accesorii aplicate inculpatului U.I.P., legea penală nouă nu va retroactiva, având în vedere că aplicarea acestei pedepse a fost determinată de condamnarea acestuia pentru infracţiunile pentru care a fost cercetat şi condamnat, care prevăd această sancţiune corelativ pedepsei principale şi care nu a suferit modificări după data de 1 februarie 2014, iar cuantumul în care a fost aplicată se încadrează în limitele impuse de noua reglementare (pe o perioadă de la 1 la 5 ani), după cum şi drepturile a căror exercitare a fost interzisă se regăsesc în noile dispoziţii ale art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.I.P. împotriva deciziei penale nr. 213/A din 6 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.I.P. împotriva deciziei penale nr. 213/A din 6 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurentul inculpat ia plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 mai 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1503/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de...		ICCJ. Decizia nr. 1658/2014. SECŢIA PENALĂ →

ICCJ. Decizia nr. 1593/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1593/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs