ICCJ. Decizia nr. 157/2014. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 157/2014
Dosar nr. 1511/2/2013
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 25 noiembrie 2013, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind recunoaşterea şi punerea în executare a Sentinţei Penale pronunţată în Dosarul nr. 11 Hv 133/08a din 05 noiembrie 2008 de Tribunalul de Land Steyr şi a Sentinţei penale pronunţată în Dosarul nr. 9 Hv 29/12s din 10 aprilie 2012 de Tribunalul de Land St. Polten, cerere formulată de autorităţile judiciare din Republica Austria, în cadrul procedurii de soluţionare a cererii de transferare într-un penitenciar din România a condamnaţilor persoane transferabile T.L.D. şi Ţ.C.D.. Pentru o mai bună administrare a justiţiei a fost anexat Dosarul nr. 276/II-5/2013, întocmit în cauză de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Examinând actele şi lucrările efectuate în acest dosar, prin prisma dispoziţiilor legale incidente în speţa dedusă judecăţii, Curtea a reţinut şi constatat următoarele:
Prin adresa nr. 68201/2012 (57448/2012) din 16 iulie 2012 Ministerul Justiţiei, Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu prevederile Legii nr. 302/2004 republicată, cererea formulată de autorităţile judiciare din Republica Austria prin care se solicită transferarea persoanelor condamnate T.L.D. şi Ţ.C.D. într-un penitenciar din România pentru a continua executarea pedepsei cu închisoarea aplicată sus-numiţilor de către instanţele statului solicitant.
Din documentele transmise de autorităţile judiciare austriece, în aplicarea Convenţiei Europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în 1983, rezultă că:
- prin sentinţa pronunţată în Dosarul nr. 11 Hv 133/08a din 05 noiembrie 2008 de Tribunalul de Land Steyr persoana solicitată T.L.D. a fost condamnat la o pedeapsă de 15 luni închisoare, din care executabile 5 luni, pentru furt grav calificat prin efracţie, prevăzute de art. 127, art. 128 alin. (1) cifra 4, art. 129 cifra 1 şi 2 şi art. 130 cazul 3 şi 4 C. pen. austriac.
În fapt, s-a reţinut că, în noaptea de 13 august 2008, împreună cu un conaţional, T.L.D., a pătruns prin efracţie în incinta unui magazin din oraşul Steyr, sustrăgând 10 laptop-uri şi 13 telefoane mobile.
Examinând documentele transmise de autorităţile judiciare ale statului solicitant, Curtea a constatat că este îndeplinită condiţia dublei incriminări la care se referă art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 3 pct. 1, lit. e) din Convenţia Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în 1983.
Astfel, faptele comise de persoana condamnată în împrejurările descrise îşi regăsesc incriminarea în prevederile art. 208 - 209 alin. (1), lit. a), g) şi i) C. pen. român.
- prin sentinţa pronunţată în Dosarul nr. 9 Hv 29/12s din 10 aprilie 2012 de Tribunalul de Land St. Polten persoanele solicitate T.L.D. şi Ţ.C.D. au fost condamnate la pedepse de 3 ani şi respectiv 2 ani închisoare pentru furt grav calificat prin efracţie, prevăzute de art. 127 art. 128 alin. (2), art. 129 cifra 1 C. pen. austriac; prin aceeaşi hotărâre instanţa a dispus revocarea eliberării condiţionate acordată lui T.L.D. prin sentinţa pronunţată în Dosarul nr. 11 Hv 133/08a din 05 noiembrie 2008.
În fapt, s-a reţinut că, în luna august 2008 cei doi au sustras bijuterii şi ceasuri din mai multe magazine în care au pătruns în timpul nopţii, prin efracţie.
Examinând documentele transmise de autorităţile judiciare ale statului solicitant, s-a constatat că este îndeplinită condiţia dublei incriminări la care se referă art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia Europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în 1983.
Astfel, faptele comise de persoanele condamnate în împrejurările descrise îşi regăsesc incriminarea în prevederile art. 208 - 209 alin. (1), lit. a), g) şi i) C. pen. român.
Din relaţiile referitoare la lichidarea condamnării transmise de statul solicitant, rezultă că T.L.D. are de executat o pedeapsă de 3 ani închisoare, pedeapsă ce va fi considerată executată la 04 noiembrie 2015 şi din care a fost dedusă perioada arestului preventiv cuprinsă între 13 august 2008 - 05 noiembrie 2008 şi 04 ianuarie 2012 - 10 aprilie 2012.
Persoana solicitată Ţ.C.D. are de executat o pedeapsă de 2 ani închisoare, pedeapsă ce va fi considerată executată la 09 ianuarie 2014 şi din care a fost dedusă perioada arestului preventiv cuprinsă între 10 ianuarie 2012 - 10 aprilie 2012.
Persoana condamnată T.L.D. şi-a manifestat consimţământul pentru a fi transferat în vederea executării acestui rest de pedeapsă într-un penitenciar din România, iar Ţ.C.D. a revenit asupra acordului; prin hotărârea nr. 1-1028263/FP/12 din 04 mai 2012 a Direcţiei de Poliţie Federală din St. Polten s-a dispus interdicţia de a se afla pe teritoriul Republicii Austria faţă de Ţ.C.D. pentru o perioadă de 10 ani.
Însă, întrucât autorităţile austriece au comunicat, prin adresa nr. 33565 din 8 aprilie 2013 că, din punctul de vedere al autorităţilor judiciare austriece, procedura de transfer este închisă, urmare a faptului că unul din cei doi condamnaţi persoane transferabile, respectiv numitul Ţ.C.D. şi-a retras consimţământul, deşi, conform cu actele de la dosar nu şi l-a dat vreodată, faţă de ansamblul împrejurărilor, Curtea a constatat că se impune respingerea cererii de transfer formulată de autorităţile austriece, ca fiind nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs condamnatul persoană transferabilă T.L.D.
Apărătorul a lăsat la aprecierea instanţei admisibilitatea recursului declarat de persoana transferabilă faţă de adresa emisă de Ministerul Justiţiei, Direcţia Drept Internaţional şi Tratate, Serviciul cooperare judiciară internaţională în materie penală prin care autorităţile judiciare austriece consideră dosarul de transfer închis.
Recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă T.L.D. este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente.
Examinând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată următoarele:
Prin adresa nr. 68201/2012 (57448/2012) din 16 iulie 2012 Ministerul Justiţiei, Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu prevederile Legii nr. 302/2004 republicată, cererea formulată de autorităţile judiciare din Republica Austria prin care se solicită transferarea persoanelor condamnate T.L.D. şi Ţ.C.D. într-un penitenciar din România pentru a continua executarea pedepsei cu închisoarea aplicată sus-numiţilor de către instanţele statului solicitant.
Din relaţiile referitoare la lichidarea condamnării transmise de statul solicitant, rezultă că T.L.D. are de executat o pedeapsă de 3 ani închisoare, pedeapsă ce va fi considerată executată la 04 noiembrie 2015 şi din care a fost dedusă perioada arestului preventiv cuprinsă între 13 august 2008 - 05 noiembrie 2008 şi 04 ianuarie 2012 - 10 aprilie 2012.
Persoana condamnată T.L.D. şi-a manifestat consimţământul pentru a fi transferat în vederea executării acestui rest de pedeapsă într-un penitenciar din România, iar Ţ.C.D. a revenit asupra acordului; prin hotărârea nr. 1-1028263/FP/12 din 04 mai 2012 a Direcţiei de Poliţie Federală din St. Polten s-a dispus interdicţia de a se afla pe teritoriul Republicii Austria faţă de Ţ.C.D. pentru o perioadă de 10 ani.
Întrucât Înalta Curte constată că autorităţile austriece au comunicat, prin adresa nr. 33565 din 8 aprilie 2013 că, din punctul de vedere al acestor autorităţi judiciare, procedura de transfer este închisă, urmare a faptului că unul din cei doi condamnaţi persoane transferabile, respectiv numitul Ţ.C.D. şi-a retras consimţământul, şi faţă de adresa trimisă la dosar de Ministerul Justiţiei, Direcţia Drept Internaţional şi Tratate, Serviciul cooperare judiciară internaţională în materie penală din care rezultă de asemenea că autorităţile judiciare austriece consideră dosarul de transfer închis, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă T.L.D.
Totodată va obliga recurentul condamnat persoană transferabilă la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă T.L.D. împotriva Sentinţei penale nr. 193 din 22 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat persoană transferabilă la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 16/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 1010/2014. Penal. Luarea măsurii internării... → |
|---|
Multumesc