ICCJ. Decizia nr. 166/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 166/2014
Dosar nr. 18987/33/2013
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 207/A din 22 iulie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul S.I.F., împotriva sentinţei penale nr. 494 din 12 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
A obligat apelantul la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 RON, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin cererea de revizuire formulată, revizuentul S.I.F. a solicitat rejudecarea Dosarului nr. 38906/3/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în care, prin sentinţa nr. 616 din 06 august 2010, modificată prin decizia penală nr. 617 din 20 februarie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Cererea a fost motivată, în fapt, de împrejurările că nu a fost citat la adresa la care locuia, astfel încât cauza a fost judecată în lipsa sa, că a recunoscut săvârşirea faptei încă de la urmărire penală, însă instanţa, deşi a făcut aplicarea art. 3201 C. proc. pen., pedeapsa aplicată este prea mare şi de asemenea, nu s-a făcut aplicarea art. 19 din Legea nr. 692/2002, deşi a formulat denunţuri.
În ceea ce priveşte motivele cererii de revizuire a apelantului revizuent S.I.F. instanţa de apel a constatat că acestea nu intră sub incidenţa vreunuia din cazurile prevăzute la art. 394 C. proc. pen.
S-a reţinut că împrejurările invocate de S.I.F. nu constituie fapte sau împrejurări noi, în sensul celor prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
Susţinerea prin care se pretinde că nu a fost citat la o altă adresă decât cea de domiciliu a reprezentant obiectul unei alte cereri de revizuire formulate de către S.I.F., care a fost respinsă prin sentinţa penală nr. 320 din 03 mai 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, astfel încât, în considerarea deciziei nr. 36/2009 prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea recursului în interesul legii a stabilit că cererile repetate de revizuire sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive şi apărări invocate în soluţionarea acestora, acest motiv de revizuire este inadmisibil.
În ceea ce priveşte solicitarea de redozare a pedepsei aplicate, în sensul micşorării acesteia, atât prin reţinerea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, cât şi prin aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen., s-a considerat că cererea de revizuire motivată de greşita individualizare a pedepsei este inadmisibilă, motivul neputând fi încadrat între cele care constituie cazuri de revizuire.
În final, s-a arătat că în mod corect a reţinut instanţa de fond că din cercetările efectuate nu a rezultat vreunul din cazurile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul S.I.F.
La termenul de judecată din 17 ianuarie 2013 revizuentul asistat de apărător desemnat din oficiu a arătat că îşi retrage recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 207/A din 22 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, solicitând instanţei să ia act de această manifestare de voinţă.
Având în vedere această liberă exprimare de voinţă, Înalta Curte va lua act de declaraţia revizuentului de retragere a recursului declarat împotriva deciziei penale nr. 207/A din 22 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de revizuentul S.I.F. împotriva deciziei penale nr. 207/A din 22 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 217/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 16/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
