ICCJ. Decizia nr. 160/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 160/2014
Dosar nr. 7361/91/2011
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 201 din 24 septembrie 2012 a Tribunalului Vrancea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata A.F. pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
A fost obligată inculpata A.F. şi partea responsabilă civilmente SC T. SRL Sf. Gheorghe - prin lichidator judiciar E.O.S. Ionsolvency Ipurl, în solidar, la plata sumei de 342.805 lei, despăgubiri civile, către partea civilă SC R. SRL Focşani.
S-a menţinut sechestrul asigurător instituit prin Ordonanţa din 09 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea şi, în consecinţă, respinge ca nefondate plângerile formulate de către A.F. şi A.L.
A fost obligată inculpata şi partea responsabilă civilmente, în solidar, la plata sumei de 750 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea hotărârii s-a arătat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea cu nr. 1134/P/2011 din 22 decembrie 2011 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatei A.F. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că pe parcursul executării contractului nr. 60/2010 încheiat cu SC R. SRL Focşani, a indus în eroare în mod repetat pe reprezentanţii acestei societăţi de la care a achiziţionat mărfuri în valoare totală de 343.641 lei, pe care le-a achitat cu bilet la ordin fără acoperire, deşi mărfurile au fost valorificate integral, sumele încasate fiind folosite în interesul SC T. SRL Sf. Gheorghe.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 7361/91/2011.
Partea vătămată SC R. SRL Focşani, prin reprezentanţii săi legali, s-a constituit parte civilă în cauză solicitând obligarea inculpatei la plata sumei de 342.805,21 lei, cu titlu de despăgubiri civile (fila 31 d. fond).
În cauză a fost introdusă ca parte responsabilă civilmente SC T. SRL Sf. Gheorghe.
Cum din adresa din 08 februarie 2012, a O.R.C. rezultă că SC T. SRL Sf. Gheorghe se află din data de 28 aprilie 2011 în procedură generală de insolvenţă fiind desemnat ca administrator judiciar, E.O.S. Insolvency Ipurl, instanţa a dispus citarea acestei părţi responsabile civilmente prin administratorul judiciar precizat mai sus, care prin înscrisul aflat la fila 28 dosar fond confirmă calitatea sa.
S-a menţionat că, inculpata, fiind audiată (filele 82-84 dosar fond), a arătat că în baza unui contract s-a aprovizionat cu băuturi alcoolice de la SC R. SRL Focşani, că aceste produse erau comercializate pe raza judeţelor Covasna şi Harghita; că valoarea totală a livrărilor de la SC R. SRL a fost de aproximativ 1.070.000 lei şi că din această valoare totală a achitat aproximativ 70%.
Inculpata a precizat că până la data de 20 februarie 2011 nu au fost probleme în achitarea mărfurilor achiziţionate de la SC R. SRL Focşani; însă la un moment dat datorită blocajelor financiare în care a intrat societatea pe care o administra au apărut probleme în derularea contractului cu societatea furnizoare, pe care le-a adus la cunoştinţă conducerii acestei societăţi, propunându-le în mai multe rânduri un plan de reeşalonare a plăţilor.
S-a mai precizat că la început derularea contractului cu SC R. SRL Focşani era foarte bună, desfacerea produselor acestei societăţi era din ce în ce mai mare, motiv pentru care a beneficiat chiar de reducerea unor preţuri din partea furnizorului, însă datorită faptului că valoarea totală a rulajului de mărfuri era foarte mare, SC R. SRL FOCŞANI i-a solicitat în septembrie 2010 să le emită ca garanţie, un bilet la ordin în valoare de 300.000 lei, această garanţie fiind solicitată de către furnizor şi în relaţiile cu alţi beneficiari.
Inculpata a mai arătat că nu s-a opus acestei solicitări, că a emis un bilet la ordin în valoare de 300.000 lei, ca garanţie, şi în baza unui pact cambial încheiat în aceleaşi împrejurări, a convenit ca, furnizorul, în momentul în care nu va deconta marfa, să introducă în bancă acel instrument de plată.
S-a menţionat că, inculpata a arătat că termenul de decontare a instrumentelor de plată era de aproximativ 45 zile, de la data primirii mărfii de la furnizor, că imediat ce a constatat că instrumentele sale de plată nu mai pot fi decontate prin bănci la termenele stabilite a informat pe administratorul SC R. SRL Focşani despre acest lucru şi I-a invitat de 2 ori la negocieri în vederea reeşalonării plăţilor şi că neplata mărfurilor s-a datorat faptului că debitorii săi nu şi-au onorat obligaţiile comerciale către SC T. SRL - Sf. Gheorghe, intrând într-un blocaj financiar.
S-a precizat că inculpata recunoaşte că în acest mod SC R. SRL Focşani a fost păgubită cu suma precizată, însă susţine, în mod constant, că nu a urmărit, în derularea contractului, înşelarea unităţii furnizoare şi păgubirea acesteia.
S-a arătat că, în susţinerea declaraţiei sale inculpata a depus la dosarul cauzei înscrisurile aflate la filele 54-84, 193-131 dosar de fond şi audierea a doi martori: A.L. şi M.A.
Instanţa a apreciat ca fiind necesară audierea ca martor a administratorului SC R. SRL Focşani şi managerul zonal al SC R. SRL Focşani, F.A.M.
Analizând probele administrate în cauză, instanţa a reţinut următoarele:
Între SC R. SRL - Focşani, în calitate de furnizor şi SC T. SRL - Sf. Gheorghe, administrată de inculpata A.F., în calitate de distribuitor, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare prin distribuitor autorizat, din 02 mai 2010, în baza căruia furnizorul numeşte pe distribuitori în vederea comercializării şi distribuţiei, conform obligaţiilor asumate de părţi prin cap. III şi IV din contract, iar distribuitorul acceptă să acţioneze ca distribuitor autorizat al furnizorului.
Prin acest contract părţile au convenit printre altele, ca furnizorul să livreze mărfurile în baza comenzilor distribuitorului în mod ritmic şi să transporte mărfurile la distribuitor însoţite de documentele legale, iar distribuitorul se obligă să achite preţul produselor la termenele de plata scadente menţionate în facturi şi să informeze furnizorul despre orice schimbare care ar afecta îndeplinirea obligaţiilor contractuale.
Termenele de plată a mărfurilor este stabilit prin facturile fiscale, la aproximativ 40-45 zile calendaristice de la data livrării mărfii.
Plata mărfurilor s-a făcut la distribuitori prin bilete la ordin.
Contractul a fost încheiat pe o perioadă de 1 an, cu posibilitatea prelungirii.
La început executarea obligaţiilor contractuale s-a desfăşurat în mod normal, fără incidente în efectuarea plăţilor, iar valoarea mărfurilor comercializate prin SC T. SRL - era în creştere.
Întrucât valoarea rulajului mărfurilor a atins o valoare mare, ce depăşea suma de 300.000 lei, SC R. SRL Focşani a solicitat SC T. SRL Sf. Gheorghe, administrată de inculpată, să emită, ca garanţie a plăţii mărfurilor livrate, un bilet la ordin în valoare de 300.000 lei.
Inculpata a dat curs cererii unităţii furnizoare, aşa încât la data de 15 septembrie 2010 a emis biletul la ordin, pe care îl avalizează, îl semnează şi ştampilează ca o garanţie pentru marfa primită de la furnizor, aspect ce rezultă din procesul-verbal încheiat între reprezentanta SC R. SRL, F.A.M., manager zonal şi SC T. SRL- Sf. Gheorghe, prin inculpata A.F.. Totodată, între aceleaşi părţi se încheie şi un pact cambial, la aceeaşi dată; prin care SC T. SRL - prin semnătura inculpatei, autoriza pe furnizor să completeze biletul la ordin menţionat mai sus cu data scadentei, totalul sumei datorate şi celelalte menţiuni obligatorii cerute de lege.
Coroborând declaraţia inculpatei, cu declaraţiile martorilor M.A. (fila 99 dosar fond), V.A. (fila 139 dosar fond) şi F.A.M. (fila 187 dosar fond), instanţa a reţinut că această formă de garanţie a plăţii mărfurilor a fost solicitată de SC R. SRL Focşani, prin reprezentanţii săi, fiind o practică folosită şi în relaţiile comerciale cu alţi parteneri de afaceri şi nicidecum, aşa cum s-a reţinut în actul de sesizare, în sensul că inculpata ar fi lăsat acea formă de garanţie unităţii furnizoare, ca şi cum acesta ar fi avut iniţiativa unui asemenea demers. Dimpotrivă, din nici o probă nu rezultă că inculpata a avut intenţia emiterii biletului la ordin ca garanţie, pentru a capta încrederea unităţii furnizoare.
S-a arătat că susţinerea martorei F.A.M., în sensul că s-ar fi solicitat inculpatei emiterea biletului la ordin în valoare de 300.000 lei, ca garanţie, întrucât se zvonea în zonă că inculpata ar vinde mărfurile provenite de la SC R. SRL sub preţ şi că deja apăruseră greutăţi în decontarea instrumentelor de plată nu poate fi reţinută, aşa cum nu pot fi reţinute nici susţinerile de acelaşi fel ale martorului V.A., întrucât nu s-a dovedit că inculpata ar fi desfăcut mărfurile provenite de la furnizor (de regulă băuturi alcoolice), în acea perioadă, fără a practica adaos comercial şi sub preţul de achiziţie.
S-a reţinut că martora F.A.M. a recunoscut că nu a putut dovedi acest aspect, deşi a verificat la SC T. SRL, iar inculpata a depus la dosarul cauzei un înscris cu adaosurile practicate (filele 194-202 dosar fond).
S-a menţionat că, în Raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitoarei SC T. SRL, întocmit de către administratorul judiciar, E.O.S. Insolvency Sprl (filele 143-178 dosar fond), se precizează că starea economico-financiară a fost una pozitivă până la sfârşitul anului 2010, însă începând cu trim. I al anului 2011, când s-a instalat starea de insolvenţă, inculpata, fiind nevoită să obţină cât mai repede lichidităţi, a fost nevoită să vândă mărfurile din stoc cu adaos mic sau chiar fără adaos comercial, impactul financiar negativ fiind pentru SC T. SRL de aproximativ 491.000 lei. Cu toate acestea, nu s-a dovedit că acest aspect s-a manifestat doar în raport cu SC R. SRL şi cu intenţia de a înşela şi păgubi această unitate.
S-a arătat că, din probele administrate în cauză, rezultă că derularea contractului s-a făcut în condiţii normale până în decembrie 2010 şi că susţinerea reprezentantului SC R. SRL- Focşani, martora F.A.M., în sensul că după aproximativ 2-4 luni de la încheierea contractului au apărut probleme în decontarea instrumentelor de plată emise de SC T. SRL nu poate fi reţinută, întrucât nu este dovedită cu înscrisuri, aşa cum cereau dispoziţiile contractuale.
S-a precizat că, la dosarul cauzei, nu există nici un înscris prin care furnizorul să fi notificat distribuitorului vreo neregulă în derularea contractului, aşa cum se cuvenea. Dimpotrivă, martorul Voitetchi Adrian, administrator al SC R. SRL - Focşani susţine că derularea contractului s-a făcut în condiţii normale aproximativ 1 an (fila 139 dosar fond).
S-a menţionat că în perioada 20 decembrie 2010-03 martie 2011, SC R. SRL Focşani livrează mărfuri către SC T. SRL - Sf. Gheorghe, în baza a 25 facturi fiscale, în valoare totală de 343.641 lei (filele 52-76 d.u.p), pentru plata cărora SC T. SRL Sf. Gheorghe emite 28 de bilete la ordin cu termen de decontare în raport de termenele scadente stabilite prin facturile fiscale, care au fost refuzate în bancă, pentru lipsa disponibilului în contul curent, începând cu 28 februarie 2011 şi până în 13 aprilie 2011, cu excepţia unui singur bilet la ordin care se decontează parţial.
S-a constatat că furnizorul a livrat mărfuri societăţii administrate de către inculpată şi după data de 28 februarie 2011, când se înregistrează primul refuz bancar de decontare.
S-a arătat că această situaţie dificilă este explicată de către inculpată prin aceea că la sfârşitul anului 2010 şi începutul anului 2011, pe fondul crizei economice, societatea pe care o administra a intrat într-un blocaj financiar, determinat de faptul că beneficiarii mărfurilor pe care le distribuia nu i-au achitat diferite sume de bani pentru facturile emise. în susţinerea acestei apărări, inculpata a depus la dosarul cauzei o situaţie a facturilor emise şi neîncasate de SC T. SRL - SF Gheorghe până la 01 aprilie 2011, în valoare totală de 1.081.550,97 lei (filele 117-124 dosar fond) şi Raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitoarei SC T. SRL - Sf. Gheorghe, întocmit de către administratorul judiciar, E.O.S. Insolvency Sprl - din care rezultă că la data de 31 martie 2011, debitoarea avea de încasat creanţe în valoare totală de 958.007 lei (fila 146 dosar fond).
S-a precizat că, la data de 10 februarie 2011, înainte de a se înregistra primul refuz bancar de decontare a instrumentelor de plată, inculpata a solicitat o amânare pentru decontarea unui bilet la ordin, informând conducerea SC R. SRL Focşani că are mari greutăţi financiare (filele 63-64 dosar fond), iar la data de 16 februarie 2011 inculpata a solicitat o reeşalonare a plăţilor, informând totodată furnizorului că a intrat în incidenţă bancară din cauza neîncasării la termen a creanţelor de la clienţii săi, propunându-i acestuia o întâlnire la sediul distribuitorului în vederea negocierii reeşalonării plăţilor şi termenelor acestora (filele 65-66, 67 dosar fond).
S-a menţionat că, prin adresa din 28 februarie 2011, inculpata propunea SC R. SRL Focşani un plan de reeşalonare a plăţilor pe o perioadă de 9 luni (filele 68-69 dosar fond), propunere respinsă de către furnizori la data de 02 martie 2011 (fila 70 dosar fond).
S-a reţinut că, din toate aceste probe, rezultă cu claritate că inculpata a informat în mod curent conducerea SC R. SRL Focşani în legătură cu situaţia financiară dificilă în care se afla societatea pe care o administra, că a invitat în repetate rânduri pe reprezentanţii unităţii furnizoare la negocieri în vederea găsirii unei soluţii de redresare a plăţilor şi că a propus un plan de reeşalonare a plăţilor restante. Aceste aspecte nu au fost infirmate de către reprezentanţii SC R. SRL - în declaraţiile date în faţa instanţei. Dimpotrivă, martorul V.A. arată în declaraţia sa că s-a deplasat de două ori la sediul SC T. SRL unde a discutat cu inculpata despre neplata mărfurilor, că inculpata i-a prezentat motivele şi situaţia financiară dificilă în care se afla SC T. SRL şi că i-a returnat o cantitate de mărfuri care nu fuseseră vândute.
S-a arătat că, întrucât SC T. SRL Sf. Gheorghe a ajuns în incapacitate de plată, inculpata A.F. a solicitat Tribunalului Covasna ca societatea pe care o administra să fie supusă procedurii simplificate a insolvenţei iar prin încheierea din 01 aprilie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 1222/119/2011 a Tribunalului Covasna a fost admisă cererea şi în consecinţă s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva SC T. SRL - Sf. Gheorghe şi desemnează ca administrator judiciar E.O.S. Insolvency Spurl.
La data din 01 aprilie 2011, SC R. SRL - Focşani a introdus la decontarea prin bancă biletul la ordin în valoare de 300.000 lei, emis drept garanţie de către inculpată la cererea furnizorului, în data de 15 septembrie 2010, acesta fiind refuzat la plată pentru lipsa disponibilului în cont.
Din adresa B.N.R - (fila 79 d.u.p) rezultă că la data de 15 septembrie 2011, SC T. SRL figura la Centrala incidentelor de Plăţi cu 243 incidente de plată, cu cecuri şi bilete la ordin şi că împotriva SC T. SRL s-a instituit interdicţia bancară de a emite cecuri în perioada 11 februarie 2011-15 martie 2012.
S-a constatat, analizând înscrisurile trimise de B.N.R. (filele 81-123 d.u.p) în care sunt examinate înscrisurile bancare, că toate refuzurile bancare s-au înregistrat în perioada decembrie 2010-aprilie 2011, adică în perioada când SC T. SRL a intrat în incapacitate de plată, astfel că nu se poate reţine ideea că neplata mărfurilor era o practică constantă a inculpatei A.F. în vederea păgubirii partenerilor de afaceri.
S-a reţinut, contrar celor prezentate în actul de acuzare şi a celor susţinute de reprezentantul SC R. SRL, că reaua credinţă a inculpatei nu poate fi reţinută, nici chiar în condiţiile în care Garda Financiară, secţia Covasna a constatat la SC T. SRL că mărfurile provenite de la SC R. SRL Focşani fuseseră vândute iar sumele de bani au fost încasate integral, întrucât nu s-a dovedit că sumele respective au fost folosite de inculpată în mod fraudulos ori în interes personal, ci pentru achitarea obligaţiilor societăţii pe care o administra, respectând datele scadente şi priorităţile impuse de lege.
S-a mai reţinut că, prin Raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitoarei SC T. SRL - Sf. Gheorghe, întocmit de către administratorul judiciar E.O.S. Insolvency Sprl, se concluzionează că starea de insolvenţă şi încetarea de plăţi la SC T. SRL are la bază cauze obiective generate de fondul crizei economice care nu implică culpa sau intenţia vreunei persoane din conducerea societăţii.
Faţă de cele reţinute mai sus, în baza întregului material probator, instanţa a constatat că în cauză nu s-a dovedit cu certitudine că inculpata a acţionat cu intenţia de a induce sau de a menţine în eroare pe reprezentanţii SC R. SRL Focşani, pe timpul încheierii ori executării contractului încheiat din 02 mai 2010, între cele două părţi menţionate, şi că aceasta ar fi urmărit să obţină pentru sine sau pentru vreo altă persoană vreun folos material injust şi implicit, păgubirea partenerului de afaceri.
S-a mai precizat că prin actul de acuzare nu s-a precizat în mod clar în ce constă eroarea indusă reprezentantului SC R. SRL - Focşani de către inculpată, care să ducă la înşelarea acestuia şi nici care a fost mijlocul sau mijloacele frauduloase folosite de inculpată pentru a înşela aceeaşi reprezentanţi ai instituţiei furnizoare pe timpul executării contractului.
S-a arătat că emiterea biletului la ordin în valoare de 300.000 lei emis de inculpată, la 15 septembrie 2010 ori emiterea celor 28 bilete la ordin nedecontate de bancă, în împrejurările precizate mai sus, nu pot constitui mijloace frauduloase în condiţiile precizate de lege, pentru că aceste instrumente de plată nu au avut menirea inducerii în eroare a reprezentanţilor SC R. SRL - Focşani şi nici de a capta încrederea partenerului de afaceri în scopul înşelării acestora.
S-a menţionat, chiar dacă s-a constatat că în executarea defectuoasă a contractului menţionat, SC R. SRL Focşani înregistrează o pagubă de 342.805,21 lei, aspect recunoscut de către inculpată, că nu se poate reţine în sarcina inculpatei infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât nu este realizată latura subiectivă a infracţiunii, urmând să dispună achitarea acesteia.
Pe latură civilă, instanţa, având în vedere că în derularea defectuoasă a contractului nr. 60 din 02 mai 2010, părţii civile SC R. SRL Focşani i s-a cauzat o pagubă de 342.805,21 lei, recunoscută de către inculpata A.F., care se declară de acord cu acoperirea acestei pagube, în baza art. 998 C. civ. şi art. 14 C. proc. pen., a admis acţiunea civilă a părţi civile şi a obligat în solidar inculpata şi a partea responsabile civilmente SC T. SRL- Sf. Gheorghe, la plata sumei menţionate, cu titlu de despăgubiri civile, către partea civilă, a menţinut sechestrul asigurător instituit prin Ordonanţa din 09 decembrie 2011 a parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea cu privire la imobilul situat în municipiul Sf. Gheorghe, judeţ Covasna şi a respinse ca nefondate plângerile formulate de către A.F. şi A.L.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpata A.F.
La termenul din data de 25 martie 2013 inculpata A.F. şi-a retras apelul, urmând să se ia act de voinţa acesteia.
Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul greşitei achitări a inculpatei, considerând că inculpata a avut intenţia de inducere în eroare a părţii vătămate, solicitând condamnarea acesteia.
Prin Decizia penală nr. 101/A din 8 aprilie 2013, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva sentinţei penale nr. 201 din 24 septembrie 2011 a Tribunalului Vrancea.
A luat act de retragerea apelului declarat de inculpata A.F., domiciliată în Sf. Gheorghe, judeţ Covasna,, fără antecedente penale, împotriva aceleiaşi sentinţe.
Suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial al avocatului desemnat din oficiu (av. C.A.), a fost virată către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.
A obligat inculpata la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, către stat.
Pentru a pronunţa această decizie prima instanţă de control judiciar a reţinut, în esenţă, că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, situaţia de fapt fiind corect stabilită de către această instanţă, prin coroborarea probelor administrate în cauză.
De asemenea, s-a mai reţinut că, în mod corect prima instanţă a ajuns la concluzia de achitare a inculpatei, întrucât lipseşte forma de vinovăţie prevăzută de lege, respectiv intenţia acesteia de a induce în eroare partea vătămată cu prilejul încheierii şi derulării contractului de vânzare cumpărare prin distribuitor autorizat încheiat între părţi.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile, prev. de art. 3853 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
În motivele scrise de recurs ale parchetului, cuprinse în memoriul depus la dosar, s-a apreciat, în temeiul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., că ambele hotărâri judecătoreşti pronunţate în dosar sunt nelegale, întrucât în mod greşit instanţele au concluzionat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune. S-a susţinut că, aspectele reţinute de instanţe în fundamentarea concluziei că nu s-a făcut dovada intenţiei de inducere în eroare a părţii vătămate cu prilejul încheierii şi executării contractului de vânzare cumpărare prin distribuitor autorizat nr. 60 din 02 mai 2010 se bazează, în principal, pe apărările formulate de inculpată deşi la dosarul cauzei există suficiente elemente constituite în mijloace de probă care atestă că aceste apărări, în opinia parchetului, sunt neîntemeiate.
Procurorul a precizat oral motivele de recurs formulate în scris în memoriul depus la dosar în sensul că, menţine cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. însă invocă şi cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. apreciind că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune reţinută în sarcina inculpatei.
Susţinând oral motivele de recurs cuprinse în memoriul depus la dosar astfel cum au fost precizate la acest termen, procurorul a apreciat că hotărârea este nelegală sub aspectul greşitei achitări a inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât a existat intenţia acesteia de a induce în eroare partea civilă ceea ce rezultă din situaţia de fapt aşa cum a fost reţinută de instanţa de fond, respectiv inculpata a emis 28 bilete la ordin, din care 27 au fost refuzate la plată din lipsa totală a disponibilului în cont.
În motivarea instanţei de apel se reţine că din analiza efectuată de expertul contabil mărfurile achiziţionate de partea vătămată au fost vândute cu adaos comercial. În aceste condiţii, procurorul a apreciat că din chiar modul de desfăşurare a faptelor, rezultă cu claritate intenţia inculpatei de a înşela partea vătămată. Astfel, inculpata a achiziţionat marfă într-o perioadă scurtă de timp în valoare mai mare de 300.000 lei, marfă pe care a comercializat-o fără a plăti contravaloarea ei, a emis bilete la ordin solicitând în mod repetat amânarea datoriei sau reeşalonarea plăţilor după care a intrat în procedura insolvenţei. S-a apreciat că inculpata a indus în eroare partea vătămată întrucât dacă la momentul emiterii biletelor la ordin ar fi cunoscut această situaţie, faptul că această marfă nu va fi achitată,partea civilă nu ar fi încheiat contractele cu inculpata A.F. În aceste condiţii, procurorul a arătat că prejudiciul există, folosul material injust de asemenea există, în sumă mai mare de 300.000 lei, astfel că apreciază că din faptele astfel cum au fost reţinute în situaţia de fapt de către prima instanţă, rezultă intenţia inculpatei de a înşela partea vătămată. Concluzionând, reprezentantul Ministerului Public a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. admiterea recursului casarea hotărârilor pronunţate de prima instanţă şi de instanţa de apel şi condamnarea inculpatei A.F. la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev.de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi este nefondat.
Examinând cauza în temeiul art. 3856 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursul declarat de parchet este nefondat pentru următoarele considerente:
Prioritar, se constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, având în vedere data pronunţării deciziei recurate, respectiv 8 aprilie 2013, ulterioară intrării în vigoare a legii mai sus menţionate.
Pe de altă parte motivul invocat de parchet, privind greşita achitare a inculpatei A.F. nu se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
În realitate, se solicită o reapreciere a mijloacelor de probă cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de instanţe şi necontestată pe parcursul procesului în baza căreia Tribunalul Vrancea a dispus achitarea inculpatei cu privire la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., soluţia de achitare fiind menţinută de instanţa de apel.
Având în vedere modul de reglementare a soluţionării recursului ca a doua cale de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că dispoziţiile C. proc. pen., astfel cum au modificate prin Legea nr. 2/2013, sunt restrictive în ceea ce priveşte cazurile de casare ce pot fi invocate şi, implicit, criticile ce pot fi formulate împotriva sentinţei pronunţate de instanța de fond şi a deciziei pronunţate de instanţa de apel, reducând astfel şi limitele investirii instanţei de recurs.
Pe cale de consecinţă, examinarea cauzei de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie acum se mai poate face numai cu privire la chestiuni de drept nu şi cu privire la chestiuni de fapt. Modificarea situaţiei de fapt stabilită anterior nu mai este posibilă decât urmare a constatării unor nelegalităţi care ar influenţa valabilitatea mijloacelor de probă ce trebuie avute în vedere la soluţionarea cauzei şi, pe cale de consecinţă, ar determina înlăturarea acestora şi ar impune reevaluarea elementelor de fapt.
În speţă, asemenea, aspecte nu au fost invocate şi nici nu pot fi constatate.
Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, desfăşurarea judecăţii a avut loc cu respectarea dispoziţiilor procedurale, instanţele de fond şi apel au evaluat întreg materialul probator şi a analizat atât probele în acuzare, dar şi apărările inculpatei şi probele administrate în favoarea acesteia, motivând corespunzător soluţia de achitare.
În concluzie, se constată că achitarea inculpatei A.F. este urmarea stabilirii de către cele două instanţe a unei situaţii de fapt pe baza probelor administrate în cauză, iar instanţa de recurs nu este îndrituită să procedeze la o nouă apreciere a materialului probator, aşa încât trebuie să aibă în vedere această situaţie de fapt, pe care nu mai poate modifica.
Examinând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată că instanţele de fond şi apel corect au reţinut în esenţă că inculpata A.F. nu a indus în eroare partea vătămată SC R. SRL Focşani cu ocazia încheierii şi derulării contractului nr. 60 din 2 mai 2010, biletul la ordin din 15 septembrie 2010, fiind emis la cererea părţii vătămate, pentru a garanta plata mărfurilor achiziţionate de la aceasta nu pentru a o înşela.
Împrejurarea că nu a mai reuşit să achite părţii vătămate contravaloarea mărfurilor achiziţionate, în sumă de 342.805, 21 lei nu s-a datorat relei voinţe a inculpatei ci unor cauze obiective, respectiv intrarea în blocaj financiar a firmei administrate de aceasta.
În consecinţă, lipsind unul din elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., respectiv latura subiectivă ( intenţia ), în mod corect prima instanţă a dispus achitarea inculpatei în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 101/A din 8 aprilie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată A.F., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva Deciziei penale nr. 101/A din 8 aprilie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpata A.F..
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată A.F., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1523/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1641/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
