ICCJ. Decizia nr. 1641/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Consumul ilicit de droguri (Legea 143/2000 art. 4), infracţiuni la alte legi speciale. Re
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1641/2014
Dosar nr. 6254/114/2012
Şedinţa publică din 14 mai 2014
Deliberând asupra cauzei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 210 din 19 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia penală, printre alţii, a fost condamnat inculpatul N.I.S., după cum urmează:
- la 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pentru infracţiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.
- la 1 an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai mare, aceea de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 1101 alin. (2) C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 734 din 11 august 2010 a Judecătoriei Buzău, urmând a executa şi această pedeapsă în regim de detenţie, alături de pedeapsa rezultantă, în total 5 ani închisoare.
Prin aceeaşi sentinţă s-a dedus din pedeapsa de executat reţinerea şi arestul preventiv pe perioada 8 iunie 2012-12 iunie 2012.
S-a dispus aplicarea art. 71-art. 64 lit. a), lit. b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
Totodată, s-a dispus confiscarea următoarelor sume: 2.000 RON de la I.M.A.; 5.500 RON de la S.P.; 3.500 RON de la C.M.; 8.000 RON de la N.I.S.; 2.100 RON de la A.A.V., precum şi a cântarului ridicat de la inculpatul N.I.S. (proces-verbal de predare la Camera de Corpuri delicte a I.P.J. Buzău din 5 mai 2012).
S-a mai dispus confiscarea şi distrugerea substanţelor psihotrope şi a celor cu efect psihoactiv ridicate de organul de urmărire penala şi rămase după verificarea lor de Laboratorul Central de Analiza şi Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R. (din Dosar nr. 106/D/P/2011).
Inculpaţii din prezenta cauză au fost obligaţi Ia câte 2.000 RON cheltuieli judiciare către stat (din care 400 RON fiecare onorariu aparitor oficiu la urmărire penala), iar pe inculpatul A.A.V. şi la 400 RON onorariu aparitor oficiu la instanţa.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că prin rechizitoriul D.l.l.C.O.T., Biroul Teritorial Buzău, nr. 106/D/P/2011 din 26 octombrie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:
- I.M.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- S.P. şi C.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 8 din Legea nr. 39/3003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- A.A.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen.;
- N.I.S. pentru infracţiunile prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Fiind audiaţi de instanţă, inculpaţii au recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost deduşi judecăţii, nu au solicitat probe noi şi au cerut aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., referitoare la procedura simplificată de judecată.
Tribunalul, analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Având informaţii că, un tânăr ce locuia în cartierul D. din municipiul Buzău, oferă spre vânzare canabis, s-a dispus de procuror autorizarea unui investigator sub, acoperire sub identitatea de „P.M.” şi a colaboratorului „U.V.” pentru descoperirea faptelor, identificarea autorilor şi obţinerea mijloacelor de probă. În baza autorizării, a fost identificat inculpatul I.M.A. de la care cei doi au cumpărat în zilele de 29 noiembrie 2011, 6 decembrie 2011 şi 10 ianuarie 2012 câte un gram de canabis (stabilita substanţă în urma efectuării unei constatări tehnico-ştiiriţifice) cu preţul de 65 RON.
S-a solicitat Tribunalului emiterea unei autorizaţii pentru înregistrarea convorbirilor purtate de acesta, ocazie cu care s-a stabilit că acesta este implicat în această activitate ilegală de vânzare de canabis către mai multe persoane.
Această activitate a fost confirmată şi de inculpatul C.M. care, audiat fiind de procuror la 8 iunie 2012, a declarat ca a cumpărat de la inculpatul I.M.A. canabis cu preţul de 60 RON gramul.
În lunile noiembrie şi decembrie 2011, inculpatul I.M.A. s-a asociat cu inculpatul S.P. pe care îl cunoştea de când au fost colegi la Liceul A. din Buzău, pentru ca, acesta din urmă să procure „etnobotanice” (produse susceptibile a avea efecte psihoactive, interzise prin Legea nr. 194/2011) din Bucureşti, acesta fiind student la Facultatea de Agricultura, inculpatul I.M.A. urmând a le comercializa în Buzău.
La această activitate a aderat, în luna martie 2012 şi inculpatul C.M., absolvent al aceluiaşi liceu, consumatorii fiind tineri cu vârste între 14 şi 25 ani.
Substanţele erau procurate atât din Bucureşti cât şi de pe internet prin intermediul societăţilor de curierat rapid (în principal de la inculpatul S.A.R. din Cluj Napoca ce-şi afişa ofertele pe sit-ul „E.L.”). Cei trei Ie ambalau la locuinţele lor în pliculeţe de cate 0,25 grame după care, în baza comenzilor telefonice de la consumatori, Ie livrau tinerilor în cafenele, baruri, cu preţul de 20 RON.
În data de 26 aprilie 2012, în baza ordonanţei procurorului, s-a procedat la efectuarea unei livrări supravegheate, cu substituirea totală a produsului, pentru un colet livrat inculpatului I.M.A. de inculpatul S.A.R., prin intermediul societăţii de curierat rapid F.C.E. Materia substituită a fost înaintată Laboratorului Central de Analiza şi Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R., ocazie cu care s-a constatat că substanţele din produs făceau parte din clasa cannabinoizilor sintetici, substanţe psihoactive.
La data de 8 iunie 2012 s-a efectuat o percheziţie la locuinţa inculpatului C.M., ocazie cu care au fost găsite şi ridicate mai multe pliculeţe cu fragmente vegetate, iar în urma raportului de constatare din 19 iunie 2012 au fost puşi în evidenta compuşi ce fac parte din clasa cannabinoizilor sintetici, acestea fiind substanţe psihoactive.
Aceleaşi substanţe au fost găsite şi la locuinţa inculpatului S.P., dar şi înscrisuri ce vizează coletele comandate şi primite, plăţile făcute (înscrisuri asemănătoare fiind descoperite şi la locuinţa lui C.M.).
La data de 26 aprilie 2012, organele de poliţie s-au sesizat din oficiu despre faptul că inculpatul N.I.S. oferă spre vânzare droguri de risc pe raza municipiului Buzău. Cercetările ulterioare au stabilit ca acesta, în intervalul aprilie-mai 2012 a procurat de pe internet, de la furnizorul F.D., de mai multe ori, substanţa M., prin intermediul societăţii de curierat rapid F.C.E. Preţul de cumpărare era de 30-35 RON/gram.
După ridicarea coletelor, acesta ambala substanţa în pliculeţe de cate 0,5 grame sau 1 gram cu ajutorul unui cântar pentru bijuterii după care le vindea cu 50-55 RON gramul. În baza ordonanţei procurorului, la 26 aprilie 2012, s-a procedat la o livrare supravegheată, cu substituirea totală a produsului, pentru două colete expediate inculpatului N.I.S. de AF N.S., iar în urma verificării lor s-a stabilit ca fragmentele vegetale virate conţin substanţe ce fac parte din clasa cannabinoizilor sintetici.
În urma efectuării percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului N.I.S. organele de poliţie au găsit şi ridicat un cântar electronic şi mai multe pliculeţe cu astfel de substanţe, precum şi o plantă de canabis (conform raportului de constatare din 10 iulie 2012, cu privire la care, inculpatul a declarat că a cumpărat de pe internet 5 seminţe din care doar una a rodit, urmând a o folosi pentru consumul propriu).
La data de 8 iunie 2012, organele de poliţie au efectuat o percheziţie la domiciliul inculpatului A.A.V., ocazie cu care au găsit zeci de pliculeţe cu substanţe vegetale, având inscripţionate denumiri specifice etnobotanicelor precum şi 150 pliculeţe transparente goale.
În urma efectuării constatării tehnico-ştiinţifice, s-a stabilit ca fragmentele vegetale conţin substanţe ce fac parte din clasa cannabinoizilor sintetici.
S-a reţinut că inculpaţii au recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, iar declaraţiile lor se coroborează cu declaraţiile martorilor P.A.C., G.S.C., T.V., B.I., G.V., C.F., S.V., S.V.A., C.M.A., G.G. şi S.D.I., care, fie au cumpărat etnobotanice de la inculpaţi, fie ştiau de la prieteni de ai lor că inculpaţii se ocupa cu vânzarea unor astfel de produse.
Aceştia au cunoscut efectele produse de aceste substanţe, pentru că le-au consumat (precizează acest lucru în declaraţiile date), respectiv halucinaţii, euforie.
Prima instanţă a constatat că, potrivit art. 2 lit. e) din Legea nr. 194/2011 efecte psihoactive, unul dintre următoarele efecte pe care le poate avea un produs, atunci când este consumat de către o persoană: stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al persoanei, având ca rezultat modificări ale funcţiilor şi proceselor psihice şi ale comportamentului ori crearea unei stări de dependenţă, fizică sau psihică.
Conform art. 16 din Legea nr. 194/2011, (1) Fapta persoanei care, fără a deţine autorizaţie eliberată în condiţiile prezentei legi, efectuează operaţiuni cu produse ştiind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 143/2000, (1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar potrivit art. 4 alin. (1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă.
Art. 8 din Legea nr. 39/2003 sancţionează iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracţional organizat, cu pedeapsa de la art. 323 C. pen.
Astfel, prima instanţă a constatat că în drept, faptele săvârşite de I.M.A. [constând în aceea că, în perioada noiembrie 2011-ianuarie 2012, a procurat, deţinut şi vândut canabis pe raza municipiului Buzău şi s-a asociat la începutul anului 2012 cu S.P., C.M. în vederea săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 16 alin. (1), derulând operaţii cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a avea autorizaţie legală] întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Faptele săvârşite de inculpaţii S.P. şi C.M. (de a se asocia cu toţi ceilalţi inculpaţi la începutul anului 2012 şi de a comercializa produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a avea autorizaţie legala) întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen. şi art. 8 din Legea nr. 39/3003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prima instanţă a reţinut că inculpatul A.A.V. a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen (a comercializat produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a avea autorizaţie legală), iar N.I.S. se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen (constând comercializare de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, fără a avea autorizaţie legală şi deţinerea de canabis pentru consum propriu), fapte săvârşite la începutul anului 2012.
Reţinând vinovăţia inculpaţilor, instanţa de fond a dispus condamnarea acestora, având în vedere şi împrejurarea că, spre deosebire de ceilalţi inculpaţi, inculpatul N.I.S., începând cu anul 2007, a încălcat de mai multe ori legea penală.
Astfel, în 2008, s-a luat faţă de acestă măsură educativă a libertăţii supravegheate pentru infracţiunea de furt calificat, după care, în 2008 a fost condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare tot pentru furt calificat cu suspendare condiţionată.
În 2010 a fost condamnat la 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere, aceste noi infracţiuni fiind săvârşite în termenul de încercare stabilit anterior, iar în perioada 2008-2009 a mai fost sancţionat administrativ cu amenzi de 3 ori tot pentru furt calificat.
Raportat la cuantumul sancţiunilor anterioare, la perseverenţa infracţională a inculpatului care nu a înţeles nimic din sancţiunile anterioare, raportat şi la pedepsele aplicate celorlalţi inculpaţi, prima instanţă a apreciat că o pedeapsă rezultantă de 2 ani este pe deplin justificată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, N.I.S., care a criticat sentinţa apelată pentru netemeinicie, arătând în esenţă, că această cale de atac exercitată vizează numai individualizarea judiciară a pedepsei şi a modalităţii de executare, care, în opinia sa, au fost greşit realizate de instanţa de fond.
Prin decizia penală nr. 60 din 25 martie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N.I.S., împotriva sentinţei penale nr. 210 din 19 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Buzău.
Apelantul-inculpat a fost obligă pe la plata sumei de 200 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel instanţa de control judiciar a reţinut că sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, precum şi a modalităţii de executare a acesteia, prima instanţă a făcut o corectă adecvare a criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen., dând relevanţă gradului de pericol social în concret al faptei comise, circumstanţelor reale în care acesta a săvârşit fapta, consecinţele produse şi circumstanţelor personale ale acestuia, motivând amplu şi convingător atât cuantumul pedepsei aplicată inculpatului, cât şi modalitatea de executare a acesteia.
Astfel, contrar opiniei inculpatului, a fost avut în vedere gradul de pericol concret al faptelor comise, dedus din cuantumul pedepselor aplicate, de 2 ani închisoare, respectiv 1 an închisoare, în contextul în care s-a reţinut şi cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., pedeapsa principală astfel rezultată în urma concursului de infracţiuni fiind de 2 ani închisoare.
Instanţa de fond a avut în vedere şi faptul că inculpatul nu este la prima încălcare a normei penale.
Astfel, aşa cum rezultă din fişa de cazier judiciar, faţă de inculpat a fost luată în anul 2008 măsura educativă a libertăţii supravegheate pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat şi tot în acest an a fost condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat. În perioada 2008-2009 a mai fost sancţionat administrativ cu amenzi de trei ori tot pentru comiterea unor infracţiuni de furt, iar în anul 2010 a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 734 din 11 august 2010 a Judecătoriei Buzău, pentru comiterea aceluiaşi gen de fapte, pedeapsă suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, prezentele infracţiuni fiind comise în cursul acestui termen de încercare, fapt care a atras revocarea suspendării sub supraveghere a executării acestei pedepse de 3 ani închisoare, pedeapsă care se va executa alături de pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită pentru faptele din prezenta cauză, pedeapsa finală fiind aceea de 5 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.
În raport de aceste considerente, Curtea a arătat ca nu pot fi reţinute solicitările inculpatului, respectiv nu se pot aplică pedepse sub minimul special prevăzut de lege şi nu se poate aplica nici sancţiunea administrativă invocată, cele stabilite de instanţa de fond fiind de natură a asigura realizarea corespunzătoare a funcţiilor pedepsei, aşa cum sunt prevăzute de art. 52 C. pen.
Împotriva acestei din urmă decizii inculpatul N.I.S. a formulat, în termen legal, recursul de faţă şi, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., a solicitat, reindividualizarea pedepsei pentru infracţiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, iar în urma contopirii, aplicarea unei pedepse rezultante de 4 ani închisoare, a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere, potrivit art. 861 C. pen. anterior.
Asupra recursului de faţă;
Preliminar, Înalta Curte observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, la 25 martie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, lege prin care s-a operat o limitare semnificativă a devoluţiei recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost substanţial modificate sau au fost incluse în aria de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 172 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. (din 1969), care este legea procesual-penală aplicabilă recursului de faţă, toate acestea, în considerarea, de către legiuitor, a finalităţii restrângerii controlului judiciar realizat prin mijlocirea acestei căi de atac doar la chestiuni de drept (de legalitate).
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) din acelaşi cod.
Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nu pot fi analizate decât motivele care se circumscriu, unuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ reglementate în art. 3859 alin. (1) C. proc. pen.
Critica inculpatului, vizând reindividualizarea pedepsei şi suspendarea executării acesteia sub supraveghere, în condiţiile art. 861 C. pen., nu intră sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiaşi articol, câtă vreme este evident că, în realizarea aceluiaşi scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege şi reglementându-se, aşadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate, sub aspectul individualizării pedepsei, nu mai poate fi examinată în recurs.
Urmare intrării în vigoare, la 1 februarie 2014, a noilor coduri (penal şi de procedură penală), instanţa verifică dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care „în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.
Înalta Curte constată că inculpatul N.I.S. a săvârşit infracţiunile din prezenta cauză în timpul în care se afla în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată, în timpul minorităţii, prin sentinţa penală nr. 734 din 11 august 2010 a Judecătoriei Buzău.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.
1) Măsura suspendării executării pedepselor aplicate în baza C. pen. din 1969 pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii se menţine şi după intrarea în vigoare a C. pen.
2) În cazul în care suspendarea executării unei pedepse cu închisoarea prevăzute la alin. (1) se revocă din alte cauze decât comiterea unei noi infracţiuni, pedeapsa închisorii se înlocuieşte cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe 6 perioadă egală cu durata pedepsei suspendate, dar nu mai mult de 3 ani.
3) În situaţia prevăzută la alin. (2), pedeapsa amenzii a cărei executare a fost suspendată se înlocuieşte cu măsura educativă a consemnării la sfârşit de săptămână pe o durată de 6 săptămâni.
4) Dacă în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii condamnatul a săvârşit din nou o infracţiune, instanţa revocă suspendarea şi înlocuieşte pedeapsa potrivit alin. (2) sau alin. (3), după care:
a) dacă noua infracţiune a fost comisă în timpul minorităţii, se stabileşte şi pentru aceasta o măsură educativă, iar apoi se aplică măsura educativă cea mai grea;
b) dacă noua infracţiune a fost comisă după majorat, se aplică o sancţiune rezultantă stabilită potrivit art. 129 alin. (2) C. pen.
Potrivit art. 129 alin. (2) C. pen., în cazul săvârşirii a două infracţiuni, dintre care una în timpul minorităţii şi una după majorat, pentru infracţiunea comisă în timpul minorităţii se ia o măsură educativă, iar pentru infracţiunea săvârşită după majorat se stabileşte o pedeapsă, după care:
a) dacă măsura educativă este neprivativă de libertate, se execută numai pedeapsă;
b) dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durata egală cu cel puţin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta Ia data săvârşirii infracţiunii comise după majorat;
3) În cazul prevăzut în alin. (2) lit. b), din durata pedepsei aplicate se scade ceea ce s-a executat din momentul săvârşirii infracţiunii comise după majorat până la data judecării.
4) În cazul săvârşirii după majorat a două sau mai multor infracţiuni concurente se aplică mai întâi regulile referitoare la concursul de infracţiuni, după care se face aplicarea dispoziţiilor alin. (2).
(5) Pedeapsa stabilită potrivit dispoziţiilor alin. (2) lit. b) nu poate face obiectul amânării aplicării pedepsei sau al suspendării executării sub supraveghere.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările din dosar şi constatând că inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare în timpul minorităţii, pedeapsă a cărei executare fusese suspendată sub supraveghere, în condiţiile art. 1101 C. pen., va revoca această suspendare potrivit art. 1101 alin. (2) C. pen., şi o va înlocui potrivit art. 22 din Legea nr. 187/20212, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 3 ani, în condiţiile art. 115 pct. 2 lit. a) C. pen.
Referitor la pedeapsa din prezenta cauză, Înalta Curte, văzând prevederile art. 22 alin. (4) din Legea nr. 187/2012 şi art. 129 alin. (2) lit. b) C. pen. va aplica inculpatului N.I.S. pedeapsa închisorii de 2 ani, majorată cu 1 an, acesta având de executat o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64. lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
Pentru considerentele expuse urmează a se admite recursul declarat de inculpatul N.I.S. împotriva deciziei penale nr. 60 din 25 martie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Va fi casată decizia penală recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 210 din 19 decembrie 2012 a Tribunalului Buzău şi, în rejudecare:
Va fi înlăturată aplicarea art. 1101 alin. (2) C. pen.
În baza art. 22 alin. (2) şi alin. (4) din Legea nr. 187/2012 se va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului N.I.S. prin sentinţa penală nr. 734 din 11 august 2010 a Judecătoriei Buzău, care va fi înlocuită cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 3 ani, în condiţiile art. 115 pct. 2 lit. a) C. pen.
În baza art. 22 alin. (4) din Legea nr. 187/2012 şi art. 129 alin. (2) lit. b) C. pen. se va aplica inculpatului N.I.S. pedeapsa închisorii de 2 ani majorată cu 1 an, acesta având de executat o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
Se va face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
Va fi dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, de la 8 iunie 2012 la 12 iunie 2012.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale recurate.
Onorariul apărătorului, desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul N.I.S. împotriva deciziei penale nr. 60 din 25 martie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Casează decizia penală recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 210 din 19 decembrie 2012 a Tribunalului Buzău şi, rejudecând:
Înlătură aplicarea art. 1101 alin. (2) C. pen.
În baza art. 22 alin. (2) şi alin. (4) din Legea nr. 187/2012 revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului N.I.S. prin sentinţa penală nr. 734 din 11 august 2010 a Judecătoriei Buzău, pe care o înlocuieşte cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 3 ani, în condiţiile art. 115 pct. 2 lit. a) C. pen.
În baza art. 22 alin. (4) din Legea nr. 187/2012 şi art. 129 alin. (2) lit. b) C. pen. aplică inculpatului N.I.S. pedeapsa închisorii de 2 ani majorată cu 1 an, acesta având de executat o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 8 iunie 2012 la 12 iunie 2012.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale recurate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 160/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1642/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
