ICCJ. Decizia nr. 1642/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Furtul (art.208 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Recur

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1642/2014

Dosar nr. 11139/118/2012

Şedinţa publică din 14 mai 2014

Deliberând asupra cauzei de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 173 din 18 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul penal nr. 11139/118/2012, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului D.L.M. din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătura privată, în formă continuată prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a dispus completarea încadrării juridice a infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, în sensul reţinerii art. 13 C. pen.

A fost condamnat inculpatul D.L.M. la:

- 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen.;

- 5 luni închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

- 3 ani închisoare pentru infracţiunea de spălare de bani, cu aplicarea art. 13 C. pen., prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 65 raportat la art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) şi lit. b), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, inculpatul D.L.M. urmând a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1), alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care a fost adăugat un interval de timp de doi ani, calculat în condiţiile art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă,

S-a desemnat ca organ de supraveghere Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, în vederera comunicării datelor prevăzute la lit. a)-lit. d).

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a dispus şi suspendarea executării pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., privind revocarea, beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în caz de săvârşire, cu intenţie, a unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., în referire la art. 346 C. proc. pen. şi art. 998-art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul către partea civilă SC M.T. SA la plata sumelor de 12.127,94 euro, echivalent în RON la cursul Băncii Naţionale a României din data efectuării plăţii şi de 8.949,60 dolari SUA, echivalent în RON la cursul Băncii Naţionale a României din data efectuării plăţii, cu titlu de despăgubiri civile.

A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F., reprezentată de D.G.F.P. Constanţa, la plata sumei de 78.883 RON, din care TVA, în cuantum de 42.822 RON, şi impozit pe profit, în cuantum de 36.061 RON, alături de dobânda legală aferentă, calculată până la achitarea integrală a debitului.

S-a constatat că SC C.E. SRL Constanţa a fost radiată din Evidenţele O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanţa Ia data de 2 mai 2011.

În baza art. 348, în referire la art. 170 C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea în întregime a înscrisurilor falsificate.

În baza art. 163 şi urm. C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asiguratoriu instituit prin ordonanţa din 10 iulie 2008 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri judecătoreşti de condamnare instanţa să comunice Oficiului Naţional al Registrului Comerţului o copie a dispozitivului acesteia.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul Ia plata sumei de 20.900 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului, din care suma de 200 RON reprezentând onorariu avocat din oficiu.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:

1. La 23 martie 2006, lucrătorii Serviciului de Poliţie Maritimă Port Constanţa, s-au sesizat din oficiu, cu privire la faptul că în incinta SC C. SA Constanţa, se încarcă produse laminate în autotrenurile înmatriculate sub nr. X1, cu semiremorca X2 şi nr. X3, cu semiremorca X4.

Întrucât SC C. SA Constanţa nu efectua în mod obişnuit operaţiuni de manipulare şi depozitare a unor astfel de mărfuri, datorită suspiciunilor ivite, s-a procedat la legitimarea conducătorilor celor două autotrenuri, în persoana martorilor Z.E. şi D.R., precum şi a persoanei care coordona activitatea de încărcare, respectiv inculpatul D.L.M.

Referitor la provenienţa şi destinaţia mărfii, inculpatul D.L.M., în încercarea de a justifica deţinerea şi utilizarea acesteia, a prezentat lucrătorilor de poliţie, iniţial, o copie fax a facturii fiscale F1, emisă de SC P. SRL Galaţi la data de 10 martie 2006, pe care a pus-o la dispoziţia lucrătorilor de poliţie, cu menţiunea sub semnătură, „copia conformă cu originalul”.

Inculpatul a motivat că a achiziţionat respectivele laminate de la SC P. SRL Galaţi, în numele SC C.E. SRL Constanţa, pe care o administra, depozitându-le la SC C. SA Constanţa, în vederea revânzării.

Conform facturii fiscale prezentate, expedierea mărfii aferente s-ar fi efectuat cu autovehiculul X5, prin delegatul I.V.

Cu această ocazie, asupra inculpatului D.L.M. au fost identificate mai multe avize de însoţire a mărfii, completate şi necompletate, având antetul SC C.E. SRL Constanţa, parte din cele necompletate având aplicată ştampila pătrată cu impresiunea „SC M. SA Constanţa, Port Şef Tură Expediţii 1”.

În urma inventarierii produselor laminate, au fost identificate 3 legături de bare rotunde 0,18 mm profil cutat PC 52, 16 legături de bare rotunde 0,16 mm profil cutat PC 52, în greutate totală de 24.860 kg şi 2 legături de bare rotunde 0,125 mm, 3 legături de bare rotunde 0,115 mm; 2 legături de bare rotunde 0,75 mm, 2 legături de bare rotunde 0,65 mm, 1 legături de bare rotunde 0,45 mm, în greutate totală de 26.660 kg.

Având în vedere că inculpatul D.L.M. nu deţinea asuprasa originalul facturii prezentate privind achiziţia mărfii, s-a luat măsura predării produselor laminate în custodia SC C. SA Constanţa până la prezentarea documentului în original.

În ceea ce priveşte existenţa produselor laminate aflate în incinta SC C. SA Constanţa, s-a stabilit că marfa a fost depozitată în baza cererii SC C.E. SRL Constanţa, prestaţie pentru care depozitarul a emis factura fiscală din 23 martie 2006 şi chitanţa din 23 martie 2006, privind încasarea contravalorii depozitării.

Produsele laminate au fost depozitate la SC C. SA Constanţa în zilele de 10 martie 2006 şi 14 martie 2006, conform avizelor de însoţire a mărfii prezentate de inculpatul D.L.M., primul transport fiind efectuat cu autovehiculul X3, iar al doilea cu autovehiculul X6, în ambele documente fiind menţionat ca delegat inculpatul.

La 27 martie 2006, inculpatul D.L.M. a prezentat lucrătorilor de poliţie, în original, factura fiscală F2 emisă de SC P. SRL Galaţi la data de 10 martie 2006, ocazie cu care s-a constatat că aceasta nu este factura solicitată, ci următoarea factură în ordinea numerică a emiterii, după cea prezentată iniţial în copie fax.

De această dată, în noua factură prezentată, la rubrica „Date privind expediţia”, este menţionat ca delegat „I.D.”, iar ca mijloc de transport apare autovehiculul X7.

Având în vedere neconcordanţele evidente între factura prezentată, în fax, la momentul depistării, şi cea prezentată ulterior, „în original”, s-a procedat la efectuarea de verificări, privind delegaţii şi mijloacele de transport, constătându-se că actele de identitate menţionate aparţin de fapt unor alte persoane decât cele înscrise la rubrica delegat, iar numele de înmatriculare ale autovehiculelor nici nu au fost atribuite.

Pentru stabilirea provenienţei mărfii şi a legalităţii operaţiunii comerciale din punct de vedere financiar-fiscal, s-a solicitat Gărzii Financiare, secţia Constanţa, efectuarea unei verificări la SC C.E. SRL Constanţa, în urma căreia s-a stabilit că la data de 8 mai 2006 nu era efectuată inventarierea elementelor de activ şi pasiv, în acest sens fixându-se un termen de efectuare.

După efectuarea inventarierii elementelor de activ şi pasiv, comisarii Gărzii Financiare au constatat că din documentele puse la dispoziţie de către inculpatul D.L.M., societatea sa SC C.E. SRL Constanţa, în realitate, nu a derulat operaţiuni comerciale (achiziţii sau vânzări) cu produse laminate.

Din verificările efectuate a mai rezultat şi faptul că facturile prezentate de către inculpatul D.L.M., în justificarea provenienţei produselor laminate, fac parte din lotul achiziţionat în numele SC P. SRL Galaţi de către martorul A.V.

Martorul A.V. deţinea calitatea de administrator al SC P. SRL Galaţi din data de 30 noiembrie 2005, iar în urma verificărilor întreprinse s-a stabilit faptul că, în referire la societatea furnizoare, există pe rolul organelor judiciare o plângere penală formulate de Garda Financiară, secţia Galaţi, aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, din care rezultă că această persoană juridică are un comportament de tip „fantomă”. Astfel, respectiva societate comercială ce ar fi fost „furnizoare” nu funcţiona la sediul declarat, iar reprezentanţii săi legali nu au fost găsiţi.

Existând suspiciuni în sensul că produsele laminate proveneau în fapt din depozitul SC M. SA Constanţa (sigura societate de pe raza Portului Constanţa care operează astfel de mărfuri) şi întrucât asupra inculpatului D.L.M. au fost găsite avize cu antetul SC C.E. SRL Constanţa, necompletate, însă cu ştampila „SC M. SA Constanţa, Port Şef Tura Expediţii 1”, s-a procedat la efectuarea de verificări în registrul de poartă al depozitului „L.” al SC M. SA Constanţa.

Cu această ocazie, s-a constatat că în data de 10 martie 2006, exact data la care au fost lăsate în depozitare produsele laminate la SC C. SA Constanţa, figurează înregistrat autovehiculul cu

numărui de înmatriculare X3, condus de martorul D.R., ca fiind încărcat cu oţel beton, conform documentului de însoţire, fiind intrat la ora 13:00 şi ieşit la ora 13:25, cu menţiunea „descărcat în depozit”.

Cu privire la efectuarea acestui transport, martorul D.R., în calitate de conducător auto, a declarat că în data de 10 martie 2006, în timp ce se afla în Portul Constanţa, a fost contactat de către inculpatul D.L.M., care i-a solicitat, contra unei sume de bani, să efectueze un transport de marfă din incinta SC M. SA Constanţa la SC C. SA Constanţa.

După ce a obţinut acceptul proprietarului autotrenului, martorul s-a deplasat împreună cu inculpatul D.L.M. la SC M. SA Constanţa, de unde au fost încărcate cu macaraua mai multe bare din oţel striat, pe care, alături de inculpat, Ie-a transportat apoi la SC C. SA., confirmând astfel că marfa a fost de fapt încărcată din incinta SC M. SA şi nu descărcată, după cum se reţine în registrul de poartă.

Martorul D.R. a mai fost contactat telefonic ulterior, la data de 23 martie 2006, de către inculpatul D.L.M., care i-a comunicat că are nevoie de două autotrenuri pentru ridicarea mărfii de la SC C. SA Constanţa şi i-a solicitat să îl ajute, sens în care I-a informat pe patronul său, martorul D.R. şi s-a prezentat la SC C. SA împreună cu colegul său, martorul Z.E., conducătorul autotrenului X1, în vederea încărcării mărfii, unde au fost depistaţi de lucrătorii de poliţie. Când a apărut poliţia, a fost obligat să descarce barele de oţel deja încărcate la SC C. SA Constanţa.

Din cercetările efectuate cu privire la documentul de însoţire a mărfii menţionat în registrul de poartă, a rezultat că acesta nu face parte din cele utilizate de SC M. SA Constanţa, iar în evidenţele societăţii nu figurează vreo „mişcare de mărfuri” în zilele de 10 martie 2006 şi 14 martie 2006.

Martorul Z.E., în declaraţiile sale a expus acelaşi punct de vedere, respectiv că la data de 23 martie 2006, aflându-se în Portul Constanţa împreună cu martorul D.R., au fost contactaţi de inculpatul D.L.M., care Ie-a solicitat să încarce bare de oţel beton striat de la SC C. SA Constanţa. D.R. a început să încarce, dar el nu, iar în acel moment a apărut poliţia. Marfa pe care a trebuit să o încarce a rămas la SC C. SA, iar cei doi au primit nici o sumă de bani, precum li se promisese.

Aspectele relatate de martorii D.R. şi Z.E. au fost confirmate şi de martorul D.R.A., administratorul SC C.G. SRL, unde primii doi erau angajaţi ca şoferi.

La data de 23 martie 2006, a fost încheiat un proces-verbal de către organele de poliţie, semnat fără obiecţiuni de către inculpatul D.L.M., ca reprezentant al SC C.E. SRL Constanţa, precum şi de martorii Z.E. şi D.R., privind identificarea cantităţii de laminate ce urma să fie transportată.

Prin adresa din 9 aprilie 2010, SC M. SA Constanţa a comunicat că la data de 10 martie 2006 nu au fost livrate sau recepţionate mărfuri la gestiunea diviziei L.

La data de 22 iunie 2006, lucrătorii de poliţie, împreună cu tehnicianul criminalist, au verificat produsele laminate, ocazie cu care au constatat că pe barele din oţel striat, barele din oţel rotund aveau aplicate etichete cu menţiunea „R.S.S.C. Târgovişte”.

Acest fapt s-a comunicat către SC M.T. SA, având în vedere identificarea pe raza Portului Constanţa a unor produse laminate cu inscripţiile şi etichetele menţionate, solicitându-se desemnarea unui specialist, în vederea certificării originii mărfii şi stabilirii lotului din care face parte acesta.

Urmare inspecţiilor efectuate de specialiştii SC M.T. SA. în zilele de 21 august 2006, 22 august 2006 şi 23 septembrie 2006, prin adresa din 11 septembrie 2006, societatea a comunicat că barele de oţel rotund şi cele din oţel striat inspectate aparţin SC M.T. SA., fac parte din loturile expediate în Portul Constanţa la SC M. SA Constanţa, în vederea exportului şi figurează în documente ca fiind încărcate la navă în data de 16 decembrie 2005, cu destinaţia M. Elveţia.

Pe parcursul cercetărilor, în susţinerea provenienţei licite a produselor laminate, inculpatul D.L.M., prin apărător, a propus audierea, în calitate de martor, a numitului A.C., ca fiind conducătorul autovehiculului cu care a fost transportată marfa livrată de SC P. SRL Galaţi.

Iniţial, martorul A.C. a fost audiat de către lucrătorii de poliţie din cadrul Serviciului de Poliţie Maritimă Port Constanţa, în prezenţa apărătorului ales al inculpatului D.L.M., făcând afirmaţii menite să inducă în eroare organele de cercetare penală.

În declaraţia, aferentă semestru I/2007, depusă la A.F.P.M. Constanţa, inculpatul a declarat stornarea achiziţiei de la SC P. SRL Galaţi, urmată de depunerea unui decont de TVA aferent lunii iunie 2007, în care diminuează TVA-ul aferent. Prin această operaţiune se face dovada că operaţiunea comercială de achiziţie nu a avut loc.

2) Întrucât produsele laminate fuseseră indisponibilizate, pentru că din cercetările efectuate rezultase cu certitudine că acestea aparţineau SC M.T. SA, inculpatul D.L.M., prin apărătorul ales, a solicitat restituirea mărfii, cerere care a fost admisă prin ordonanţa procurorului din 28 septembrie 2006, în baza căreia inculpatul a procedat la ridicarea produselor laminate de la SC C. SA Constanţa.

Împotriva ordonanţei din 28 septembrie 2006, prin care s-a dispus restituirea mărfii către SC C.E. SRL Constanţa, SC M.T. SA a formulat plângere la Parchetul de pe lângă tribunalul Constanţa.

Prin ordonanţa din 6 iunie 2007, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa a dispus admiterea plângerii formulate de SC M.T. SA, infirmarea dispoziţiilor cuprinse în ordonanţa din 28 septembrie 2006 şi menţinerea măsurii de indisponibilizare a mărfii dispusă de organele de poliţie la data de 23 martie 2006, măsură ce nu a mai putut fi adusă la îndeplinire de către lucrătorii de poliţie, întrucât inculpatul D.L.M. ridicase deja mărfurile în cauză, acestea nemaifiind ulterior identificate.

După restituire, la data de 6 februarie 2008, SC C.E. SRL a revândut aceeaşi marfă către SC P. SRL Galaţi (iniţial furnizoarea mărfii) cu suma de 91.127 RON, în baza facturii fiscale F3 din 6 februarie 2008.

Având în vedere că SC P. SRL Galaţi făcea obiectul cercetărilor în Dosarul penal nr. 120/D/P/2006, instrumentat de B.C.C.O. Galaţi, s-a solicitat acesteia să comunice dacă martorul A.C. figurează în documentele societăţii ca angajat.

Cu ocazia audierii sale de către lucrătorii din cadrul B.C.C.O. Galaţi, martorului A.C. i-a fost prezentată o planşă foto în care, printre alte persoane, erau incluşi asociaţii şi administratorii SC P. SRL Galaţi, acesta declarând că nu cunoaşte pe nici una din acele persoane.

Martorul A.C. a declarat că, în realitate, nu a efectuat niciodată transporturi de marfă, în speţă laminate, pentru SC P. SRL Galaţi şi că nu cunoaşte persoanele cu numele A.V., M.D., R.G. şi S.T.

Referitor la cele declarate anterior în mod nereal lucrătorilor de poliţie din cadrul Serviciului de Poliţie Maritimă Port Constanţa, martorul A.C. a precizat că lucra în calitate de taximetrist şi nu a efectuat niciodată transporturi de marfă la Constanţa în zilele de 10 martie 2006 şi de 14 martie 2006, dar că în luna august 2006 a fost contactat de o persoană pe nume „D.”, care i-a solicitat să meargă la Constanţa pentru a da o declaraţie la poliţie, prin care să ateste în mod nereal că a efectuat un transport de marfă. A acceptat această propunere, a venit la Constanţa, însoţit de „D.” şi a fost cazat la un motel. Ulterior, s-a întâlnit cu o persoană, care s-a recomandat D.L.M., însoţită de un alt bărbat, care s-a prezentat ca fiind avocatul M.V.A., apărătorul primului, care i-au spus ce anume să declare organelor de poliţie cu ocazia audierii sale. Cei doi l-au condus pe raza Municipiului Constanţa, pentru a-i arăta traseul pe care să declare că „ar fi circulat” şi „locul unde ar fi fost descărcată marfa”, în speţă produsele laminate.

Martorul A.C. a susţinut şi recunoscut în faţa instanţei de judecată că nu a efectuat transporturi de produse laminate la Constanţa, ci că a fost propus în apărare de către inculpatul D.L.M. pentru a face declaraţii nereale.

Prin ordonanţa din 19 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a dispus neînceperea urmăririi penale şi disjungerea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, în vederea continuării cercetărilor faţă de inculpatul D.L.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 208, art. 288 şi art. 291 C. pen., dosarul fiind înaintat Secţiei Regionale de Poliţie Transporturi Constanta la data de 1 martie 2008.

După reprimirea dosarului, având în vedere solicitarea anterioară adresată Gărzii Financiare, secţia Constanţa, în sensul de a verifica modul de evidenţiere în actele contabile aparţinând SC C.E. SRL a produselor laminate restituite conform ordonanţei din 28 septembrie 2006, s-a solicitat punerea la dispoziţie a notei de constatare întocmite.

Anterior, comisarii Gărzii Financiare, secţia Constanţa constataseră că în evidenţa contabilă a SC C.E. SRL Constanţa nu figura evidenţiată nici o operaţiune cu produse laminate.

La data de 29 septembrie 2006, s-a solicitat, după restituirea mărfii, efectuarea unei noi verificări, cu precizarea că facturile de provenienţă emise de SC P. SRL Galaţi conţin date eronate privind expediţia.

Conform notei de constatare, din data de 7 iulie 2008 a Gărzii Financiare, secţia Constanţa, produsele laminate figurau la acea dată ca achiziţionate şi înregistrate în actele contabile ale societăţii SC C.E. SRL Constanţa, aferente perioadei 2006-2008 şi revândute în luna februarie 2008 către SC P. SRL Galaţi, conform facturii F3 din 6 februarie 2008 şi a avizelor de însoţire a mărfii din 6 februarie 2008, în care la datele privind expediţia era menţionat ca delegat numitul „I.D.”, iar ca mijloace de transport figurau autovehiculele cu nr. X8 şi X9.

Din verificările efectuate cu privire la aceste menţiuni, s-a stabilit că actul de identitate a aparţinut în realitate numitei M.C., iar numerele de înmatriculare nu figurează ca eliberate, fapt ce demonstrează caracterul fictiv al operaţiunii.

După reluarea cercetărilor în prezenta cauză, a fost identificat şi audiat administratorul SC P. SRL Galaţi, în persoana numitului A.V., care, în declaraţiile pe care Ie-a dat, a precizat că nu a avut nici un fel de relaţii comerciale cu SC C.E. SRL Constanţa, motiv pentru care nu-l cunoaşte pe administratorul acesteia, inculpatul D.L.M.

Martorul A.V. a mai arătat că, începând cu data de 25 ianuarie 2007, a fost încarcerat ca urmare a unei condamnări privative de libertate, fiind eliberat abia în luna august 2009, deci nici nu putea „cumpăra” mărfurile de la inculpatul D.L.M. în luna februarie 2008, dată când se afla încarcerat. Nu cunoaşte ce documente au fost emise de către SC P. SRL Galaţi, nu a cumpărat în numele SC P. SRL formulare tipizate, nu a semnat nici o factură şi nu cunoaşte cine a derulat între anii 2006-2008 relaţii comerciale cu această societate.

În faţa instanţei de judecată, martorul A.V. a susţinut că nu l-a văzut niciodată pe inculpatul D.L.M., până în acel moment, în sala de şedinţă.

3) În faza de urmărire penală, s-a solicitat efectuarea unui control de specialitate de către organele fiscale din cadrul A.N.A.F. Constanţa, în referire la evidenţierea contabilă a operaţiunilor comerciale „derulate” între SC C.E. SRL Constanţa şi SC P. SRL Galaţi, pentru a se stabili dacă aceste înregistrări contabile au avut consecinţe reflectate în obligaţiile de plată către bugetul de stat ale persoanei juridice administrate de inculpatul D.L.M.

Cu adresa din 6 aprilie 2012, A.N.A.F., D.G.F.P. Constanţa a comunicat că în urma verificărilor de specialitate ş-a constatat că în condiţiile în care SC C.E. SRL. Constanţa a efectuat achiziţii de mărfuri de la SC P. SRL Galaţi, societate cu comportament de tip „fantomă”, în conformitate cu prevederile legale aceste cheltuieli nu sunt deductibile fiscal.

De asemenea, s-a arătat că societatea administrată de inculpatul D.L.M., SC C.E. SRL Constanţa, s-a sustras de la plata impozitului pe profit în cuantum de 12.252 RON şi TVA în cuantum de 14.549 RON, la care au fost calculate majorări şi penalităţi de întârziere.

Având în vedere rezultatele controlului de specialitate, la data de 24 mai 2012 s-a dispus extinderea cercetărilor şi începerea urmăririi penale faţă de inculpatul D.L.M. şi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, respectiv spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lila din Legea nr. 656/2002.

Produsele laminate ce formează obiectul cauzei au provenit din lotul expediat în Portul Constanţa la SC M. SA Constanţa de către SC M.T. SA. Târgovişte, în vederea exportului, marfă care, atât în evidenţele furnizorului, cât şi în cele ale operatorului portuar, a figurat ca fiind exportată, deşi în realitate, aceasta rămăsese în posesia detentorului SC M. SA Constanţa fiind sustrasă de inculpatul D.L.M.

Pentru a da o aparentă legalitate provenienţei mărfii, inculpatul D.L.M. a folosit facturi emise de o societate cu comportament „fantomă”, respectiv SC P. SRL Galaţi, lipsa de corespondent real a operaţiunilor rezultând şi din faptul că datele înscrise la rubricile „date privind expediţia” sunt fictive.

Existenţa asupra inculpatului a mai multor avize de însoţire, cu antetul SC C.E. SRL. Constanţa, având aplicată impresiunea ştampilei SC M. SA Constanţa, demonstrează că produsele laminate reprezentau doar o parte din marfa pe care acesta viza să o sustragă din incinta SC M. SA Constanţa.

Pentru a nu se mai putea institui asupra produselor laminate măsura indisponibilizării, după restituirea mărfii în baza ordonanţei procurorului din 28 septembrie 2006, inculpatul D.L.M. a întocmit documente comerciale, conform cărora aceasta a fost valorificată către SC P. SRL Galaţi, folosind şi de această dată menţiuni fictive cu privire la livrarea acesteia.

La data la care inculpatul D.L.M. a susţinut că a vândut marfa, societatea beneficiară SC P. SRL Galaţi era deja radiată, administratorul acesteia A.V. fiind încarcerat, în executarea unei pedepse privative de libertate.

În aceste condiţii, rezultă că inculpatul D.L.M. a cunoscut provenienţa ilicită a mărfii, fapt ce a rezultat din încercările repetate de a induce în eroare organele de cercetare penală, prin prezentarea de documente nereale şi martori, pentru a intra în posesia produsului infracţiuni.

Din declaraţiile martorilor D.R., Z.E. şi D.R.A., care au efectuat transportul mărfii, precum şi din menţiunile din registrul de poartă, a reieşit că respectivele produse laminate au fost sustrase din incinta SC M. SA Constanţa de inculpatul D.L.M. la data de 10 martie 2006 şi depozitate la SC C. SA Constanţa.

În declaraţiile sale, inculpatul a avut o atitudine nesinceră, susţinând că operaţiunile comerciale derulate cu SC P. SRL Galaţi sunt reale şi că a fost un cumpărător de bună-credinţă, sens în care a şi efectuat plata mărfurilor prin bancă.

Situaţia de fapt redată de către instanţă şi vinovăţia inculpatului au fost reţinute, în principal, în urma coroborării următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de depistare; procesul-verbal din 23 martie 2006, prin care s-au ridicat de la inculpat, în copie, actele constitutive ale SC C.E. SRL. Constanţa; comanda către SC C. SA de primire a laminatelor în custodie; facturile fiscale şi chitanţele de încasare a contravalorii serviciilor de depozitare; avizele de însoţire a mărfii A1 (exemplarele roşu şi verde necompletate), A2 (exemplarele roşu şi verde completate, emise către SC E.A. SRL), A3 (exemplarele roşu şi verde completate, emise către S.N. Constanţa), A4 (exemplarele albastru, roşu şi verde necompletate, având aplicate ştampila biroului de expediţie al SC M. SA), A5 (exemplarele roşu şi verde completate, emise către SC C.C. SRL), A6 (exemplarele roşu şi verde completate, emise către SC L.M. SRL), A7 (exemplarele albastru, roşu şi verde completate doar la rubrica număr aviz şi data); procesul-verbal de ridicare în original al facturii F2, în original, exemplarul albastru; proces-verbal de predare în copie a facturii F2 către avocat şi solicitarea acestuia în acest sens; procesul-verbal de verificare a datelor înscrise în facturi, privind datele de identitate şi mijloacele auto; procesul- verbal de verificare al registrului de la poarta de acces a SC C. SA. Constanţa; adresa din 5 mai 2006 emisă de SC R.G.G. SA Constanţa şi copiile xerox ale registrului de la poarta SC M. SA Constanţa; procesul-verbal de verificare a registrului de acces al SC M. SA; adresa din 21 iunie 2006 emisă de SC C.S. SRL; procesul-verbal de verificare la SC M. SA Constanţa a avizelor emise de societate; procesul-verbal de verificare a ieşirilor de mărfuri cu ocazia exporturilor; procesul-verbal de verificare la SC M. SA Constanţa a custodiei laminatelor şi identificării marcajelor, cu planşă foto; procesele-verbale de identificare a mărfii cu reprezentanţii SC M.T. SA Târgovişte; adresele din 11 septembrie 2006, din 27 septembrie 2006 şi din 24 iulie 2007 (împreună cu copii ale proceselor-verbale de recepţie a laminatelor la SC M. SA); procesul-verbal de verificare pe site-ul Y a SC P. SRL Galaţi şi SC C.E. SRL Constanţa; adresele O.R.C. Constanta şi O.R.C. Galaţi din 4 iulie 2008 şi din 25 martie 2008; procesul-verbal de contactare telefonică a numerelor cu care figurează asociaţii şi administratorii SC P. SRL Galaţi; fişele de evidenţă din S.E.I.P. ale asociaţilor şi administraţilor SC P. SRL Galaţi; adresa din 25 martie 2008 emisă de O.R.C. Galaţi şi documentele anexă, de înfiinţare a SC P. SRL Galaţi; adresele din 31 martie 2008 şi din 23 aprilie 2008, din 4 iulie 2008 emise de O.R.C. Constanţa şi documentele anexă înaintate de înfiinţare a SC C.C. SRL, SC C.G. SRL, SC C.E. SRL şi SC R.E.P.I. SRL; rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta, emis în Dosarul nr. 914/P/2006; adresa din 12 august 2008 emisă de Serviciul Permise Auto şi înmatriculări; adresa din 3 iulie 2008, emisă de SC C. SA Constanţa; procesul-verbal de verificare a sediului SC C.C. SRL; procesul-verbal de verificare la SC L.M. SA; adresa din 18 iulie 2006 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa; procesele-verbale de control ale Gărzii Financiare Constanţa la SC C.E. SRL Constanţa; verificările Gărzii Financiare, cu privire Ia ridicările formularelor cu regim special; copia plângerii penale formulate de Garda Financiară Galaţi, împotriva SC P. SRL Galaţi; adresele Gărzii Financiare Constanţa din 19 octombrie 2006 şi din 7 iulie 2008; nota de constatare a Gărzii Financiare Constanta din 7 iulie 2008 şi având anexate, în copie, factura fiscală F4 şi avizele A8 şi A9; fişa de evidenţă din S.E.I.P. a numitei M.C.; adresa D.G.F.P. Galaţi din 9 iulie 2008; adresa D.G.F.P. Constanţa din 22 iulie 2008; adresa S.R.P.A. din 4 iulie 2008; adresa emisă de către „P.L.R.” din 25 iunie 2008; adresa SC M. SA din 18 mai 2006; adresa SC M. SA Constanţa din 7 iunie 2006; adresa SC M. SA din 27 iulie 2006; adresa SC M. SA Constanţa din 7 iulie 2008; adresa SC M. SA fără număr şi dată; adresa SC M. SA fără număr din 3 iulie 2008; adresa S.E.I.P. din 7 august 2008; procesul-verbal din 30 iunie 2008, de verificare a numerelor de telefoane ale SC R.E.P.I. SRL; adresa SC R.T. SA din 7 august 2008; rezoluţia de efectuare a constatării tehnico-ştiinţifice grafoscopice şi procesul-verbal de prelevare a probelor de scris de la învinuit şi raportul întocmit de experţii criminalişti; Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică; ordonanţa din 28 septembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa; adresa din 28 februarie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa şi plângerea SC M.T. SA, de restituire a mărfii; ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa din 6 iunie 2007; adresa S.P.I.T. din 6 septembrie 2007; ordonanţa de instituire a sechestrului asigurător; adresa Serviciului Permise Auto din 30 iulie 2008; procesul-verbal de întocmire planşă foto şi planşa foto aferentă; procesul-verbal de recunoaştere din planşa foto; adresa emisă către Poliţia Municipiului Galaţi, privind citarea asociaţilor SC P. SRL; declaraţiile martorilor Z.E., D.R., D.R.A., D.P., A.C. şi A.V.; adresa din 1 noiembrie 2006 a B.C.C.O. Galaţi, de înaintare a declaraţiei numitului A.C. şi a planşei foto; adresa din 23 octombrie 2006 emisă de I.T.M. Galaţi către B.C.C.O. Galaţi; dosarele de înfiinţare şi funcţionare ale SC C.E. SRL Constanţa şi SC P. SRL Galati, prezentate de O.R.C.; cererea de constituire ca parte civilă a Ministerului Finanţelor, A.N.A.F., D.G.F.P. a judeţului Constanţa exprimată în adresa din 14 noiembrie 2012; adresa din 13 noiembrie 2012 emisă de O.R.C. Constanţa, privind situaţia juridică a SC C.E. SRL Constanţa; copie cazier judiciar al inculpatului din 9 noiembrie .2012; adresa din 15 ianuarie 2013 emisă de O.R.C., privind situaţia juridică a SC M.T. SA.; cererea de constituire ca parte civilă, exprimată prin adresa din 17 ianuarie 2013 de SC M.T. SA.; certificatul de atestare fiscală pentru persoane juridice din 6 august 2012 emis de A.N.A.F., D.G.F.P. a judeţului Constanţa; certificatul de radiere din 24 mai 2011, privind pe SC C.E. SRL Constanţa, emis de O.N.R_.C. şi rezoluţia de radiere din 2 mai 2011; adresa din 20 mai 2013 emisă de A.N.A.F., D.G.F.P. a judeţului Constanţa, privind precizările suplimentare faţă de certificatul de atestare fiscală; declaraţiile inculpatului.

În baza art. 334 C. proc. pen., instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ţinând seama că, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul D.L.M. a plăsmuit atât factura fiscală F3 din 6 februarie 2008, cât şi avizele de însoţire a mărfii A8 şi A9 din 6 februarie 2008, acte pe care Ie-a completat cu date nereale.

În mod concomitent, s-a dispus şi completarea încadrării juridice privind infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 13 C. pen., privind aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere modificările legislative succesive intervenite de la data comiterii faptei.

În termen legal, împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, criticând-o sub aspectul modalităţii de individualizare a pedepselor şi regimului lor de executare, precum şi inculpatul D.L.M., solicitând achitarea sa, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu motivarea că faptele reţinute în sarcină nu au fost săvârşite cu intenţia de sustragere a bunurilor şi de prejudiciere a bugetului statului, prin neplata impozitelor şi taxelor aferente operaţiunilor comerciale derulate.

Prin decizia penală nr. 106/P din 20 septembrie 2013 a Curţii de Apel Constnţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 173 din 18 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 11139/118/2012, a fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi în rejudecare:

Au fost majorate pedeapsele stabilite inculpatului D.L.M. astfel:

- pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. de la 2 ani şi 6 luni închisoare la 3 arii şi 6 luni închisoare.

- pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 5 luni închisoare la 9 luni închisoare.

- pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 de la 3 ani închisoare Ia 3 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de 3 ani şi 6 luni închisoare, 9 luni închisoare şi 3 ani şi 10 luni închisoare stabilite prin prezenta decizie cu pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită de prima instanţă pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, în final inculpatul D.L.M. execută pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 10 luni închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen.

A fost înlăturată din sentinţa penală apelată aplicarea dispoziţiilor art. 86, art. 86³ C. pen., art. 359 C. proc. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

A fost respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul D.L.M. împotriva aceleiaşi sentinţei penale.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul D.L.M. la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 189 C. proc. pen. suma de 200 RON reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu, avocat N.A.V. s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Constanţa.

Pentru a decide astfel instanţa de control judiciar a reţinut că apărările inculpatului, exprimate sub forma motivelor orale de apel, potrivit cărora faptele reţinute în sarcină nu ar fi fost săvârşite cu intenţie, nu pot fi însuşite, materialul probator aflat la dosar făcând dovada existenţei infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, în modalitatea pentru care s-a dispus condamnarea, ţinând seama şi de incidenţa dispoziţiilor art. 13 şi art. 41 alin. (2) C. pen., cât priveşte infracţiunile de spălare de bani şi fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Astfel, în ceea ce priveşte infracţiunea de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., probele instanţa de apel a reţinut că administrate în cauză au evidenţiat faptul că la data de 10 martie 2006 inculpatul D.L.M. i-a solicitat martorului D.R., conducătorul autovehiculului X3, să efectueze un transport de produse laminate din incinta SC M. SA. Constanţa la SC C. SA Constanţa.

Aşa cum rezultă din declaraţiile de martori, după ce a solicitat şi obţinut acceptul proprietarului autotrenului D.R., conducătorul auto D.R. s-a deplasat împreună cu inculpatul la SC M. SA Constanţa, de unde a încărcat mai multe bare din oţel, pe care, mai apoi, însoţit de inculpat, Ie-a transportat la SC C. SA Constanţa, marfa fiind astfel încărcată din incinta SC M. SA care, la data respectivă, avea calitatea de detentor precar al bunurilor.

Prin aceasta, inculpatul D.L.M. a desfăşurat acte materiale directe, specifice furtului, mijlocite de participarea improprie a martorului D.R., care a scos din sfera de dispoziţie a detentorului SC M. SA Constanţa cantitatea totală de 51.520 kg de oţel, proprietatea SC M.T. SA, cauzând acesteia un prejudiciu în sumă de 12.127,94 euro şi, 8.949,60 dolari SUA.

De altfel, deplasarea martorului D.R. împreună cu inculpatul D.L.M. la SC M. SA Constanţa, loc în care barele de oţel striat au fost încărcate cu macaraua, urmată de transportarea bunurilor la SC C. SA, confirmă împrejurarea că marfa a fost de fapt încărcată din incinta SC M. SA şi nu descărcată, aşa cum era menţionat în registrul de poartă.

Sub acest aspect, cercetările referitoare la stabilirea autenticităţii documentului de însoţire a mărfii, menţionat în registrul de poartă, au confirmat că acesta nu face parte din setul de documente utilizat de SC M. SA Constanţa, evidenţele acestei societăţi nefiind în măsură a indica o eventuală deplasare de mărfuri în zilele de 10 martie 2006 şi 14 martie 2006, după cum se relevă în avizele ce au stat la baza depozitării mărfurilor la SC C. SA.

Pe de altă parte, verificările întreprinse în contabilitatea firmei inculpatului au evidenţiat şi faptul că, în urma inventarierii elementelor de activ şi pasiv, documentele puse la dispoziţie de către SC C.E. SRL Constanţa nu relevă că societatea ar fi derulat operaţiuni comerciale cu produse laminate.

De asemenea, existenţa asupra inculpatului a mai multor avize de însoţire cu antetul SC C.E. SRL. Constanţa, cu impresiunea ştampilei SC M. SA Constanţa, demonstrează că produsele laminate reprezentau numai o parte din marfa pe care inculpatul viza să o sustragă din incinta SC M. SA Constanţa.

Din cele de mai sus a rezultat că mărfurile identificate cu ocazia controlului desfăşurat la data de 23 martie 2006, provin din furt, inculpatul, pentru a disimula realitatea, recurgând la întocmirea de acte false, aspect ce vine în susţinerea acuzaţiei penale de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul, cu intenţie, plăsmuind factura fiscală F3 şi avizele de însoţire a mărfii A8 şi A9 din data de 6 februarie 2008, prin completarea lor cu date nereale.

Aceste înscrisuri false au stat la baza înregistrărilor în contabilitatea SC C.E. SRL. Constanţa, făcând dovada pretinsei înstrăinări a mărfurilor sustrase către SC P. SRL Galaţi, societate de la care inculpatul a susţinut în mod nereal că Ie achiziţionase anterior.

În scopul disimulării infracţiunii de furt, inculpatul D.L.M., în calitate de administrator al SC C.E. SRL. Constanţa, a înregistrat în contabilitatea societăţii factura fiscală privind achiziţionarea cantităţii de 51.520 kg oţel, emisă de SC P. SRL Galaţi, evidenţiind în actele financiar-contabile cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale şi prejudiciind, astfel, bugetului consolidat al statului cu suma totală de 78.883 RON, reprezentând TVA şi impozit pe profit.

Este de observat că în activitatea sa ilicită inculpatul nu doar că a procedat la înregistrarea în contabilitate a unui debit nereal, ci a înregistrat şi revânzarea fictivă a oţelului către aceeaşi societate comercială, astfel că numai în aparenţă s-ar putea susţine că SC C.E. SRL. nu ar avea obligaţii către bugetul de stat, operaţiunile de comercializare a oţelului fiind nereale.

Astfel, în realizarea scopului urmărit, inculpatul D.L.M., prin înregistrarea unei aşa-zise facturi de la pretinsul furnizor, ce atesta o operaţiune fictivă, s-a sustras de la îndeplinirea obligaţiilor de plată a taxelor şi impozitelor aferente bugetului de stat, urmărind, concomitent, să ascundă şi fapta de furt.

Datorită acestui mecanism de lucru, în sarcina inculpatului s-a reţinut că subzistă şi infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, constând în evidenţierea în actele contabile a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale şi a altor operaţiuni fictive.

Evident, prin înstrăinarea bunurilor către pretinsul furnizor iniţial, inculpatul a urmărit ca asupra produselor laminate să nu mai poată fi dispusă o nouă măsură a indisponibilizării, după restituirea lor în baza ordonanţei procurorului din 28 septembrie 2006, sens în care a procedat la întocmirea de documente comerciale, în baza cărora bunurile ar fi fost valorificate către SC P. SRL Galaţi, folosind menţiuni fictive privind livrarea.

Această concluzie are. la bază împrejurarea că la data de 6 februarie 2008, la care inculpatul D.L.M. a susţinut că a vândut marfa, în baza facturii fiscale F3, SC P. SRL Galaţi, în calitate de beneficiară, era deja radiată din evidenţele O.R.C., administratorul acesteia A.V. fiind încarcerat, în executarea unei pedepse privative de libertate.

În aceste condiţii, a rezultat că inculpatul D.L.M. a cunoscut provenienţa ilicită a mărfii, fapt ce a rezultat din încercările repetate de a induce în eroare organele de cercetare penală prin prezentarea de documente nereale şi martori, edificatoare în acest sens fiind depoziţia numitului A.C., care a infirmat orice implicare în transportul de laminate pentru SC P. SRL Galaţi.

Astfel, dacă în prima fază a cercetărilor, urmare solicitării inculpatului de a fi audiat, martorul A.C. a declarat că produsele laminate ce formează obiectul cauzei ar fi fost transportate pe relaţia B.-C., în zilele de 10 şi 14 martie 2006, cu autotrenul X10, condus de el, fără a menţiona numele proprietarului, aşa cum ar fi fost firesc, ulterior acesta revine asupra unor detalii deosebit de relevante în stabilirea adevărului, care infirmă cele susţinute în apărare de către inculpat.

Iniţial, martorul a precizat că marfa a fost descărcată în zona silozurilor de pe bulevardul A.V. din Constanţa şi încărcată în alte mijloace auto, pe timpul transportului fiind însoţit de un anume „M.”, despre care a crezut că era patronul SC P. SRL, iar la destinaţie fiind contactat de inculpatul D.L.M., pentru predarea mărfii, fără a i se confirma în scris recepţia.

A mai arătat martorul că nu i-a predat inculpatului avizele de însoţire a mărfii, acestea fiind restituite aceluiaşi „M.” şi că la sediul SC P. SRL l-ar fi cunoscut pe un anume „A.”, care, împreună cu „M.”, coordona activitatea societăţii.

Cu toate acestea, cu ocazia audierii de către de către lucrătorii din cadrul B.C.C.O. Galaţi, martorul A.C., nu i-a putut recunoaşte din planşele foto pe asociaţii şi administratorii SC P. SRL, precizând că, în realitate, nu a efectuat niciodată transporturi de marfă pentru o astfel de societate şi că nu cunoaşte nici o persoană cu numele de A.V., M.D., R.G. şi S.T.

Mai mult, după cum se reliefează prin rechizitoriu şi sentinţa penală atacată, martorul a precizat că a fost învăţat să declare o „poveste”, prin care să ateste că ar fi efectuat un transport de marfă la Constanţa de către un anume „D.”, sens în care s-a deplasat la organele de poliţie împreună cu inculpatul şi apărătorul acestuia spre a fi audiat, în prealabil cei doi indicându-i traseul pe care să declare că a circulat şi locul unde a fost descărcată marfa.

În conturarea poziţiei subiective a inculpatului, relevante în cauză sunt şi depoziţiile martorului A.V., administrator al SC P. SRL, care a susţinut că nu s-a aflat în relaţii comerciale cu firma administrată de către inculpat, verificările privind expediţia iniţială şi revânzarea ulterioară a laminatelor către această societate punând în lumină caracterul fictiv al operaţiunilor, ca urmare a inserării unor menţiuni nereale cu privire la numele delegatului „I.D.”, acestuia fiindu-i atribuite datele de identitate ale altei persoane, respectiv M.C.

De asemenea, caracterul fictiv al operaţiunilor decurge şi din aceea că, începând cu data de 25 ianuarie 2007, martorul A.V. a fost încarcerat în executarea unei pedepse privative de libertate, fiind eliberat în luna august 2009, astfel încât, în luna februarie 2008, societatea administrată de el nu putea achiziţiona mărfuri de la inculpatul D.L.M.

Şi din perspectiva infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, Curtea constată neîntemeiate criticile formulate, probele administrate în cauză făcând dovada faptului că inculpatul a conceput un mecanism de lucru, care să servească la convertirea valorii mărfii sustrase în sume de bani, ce pot fi aparent justificate legal.

Aceste sume au intrat în circuitul societăţii administrate de către inculpat şi în beneficiul evident al acestuia, urmare procurării unei facturi fiscale, care a atestat în mod nereal că SC C.E. SRL Constanţa ar fi cumpărat oţel beton de la SC P. SRL Galaţi, fapt ce justifica înregistrarea în contabilitate a cantităţii de oţel beton sustras şi apoi aparenta operaţiune legală de înstrăinare a laminatelor, cu respectarea dispoziţiilor legale.

În acest fel, în sarcina inculpatului se conturează infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, ce incriminează, între altele, schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a bunruilor, oţelul beton ce a constituit obiectul tranzacţiilor fiind, în realitate, sustras din incinta detentorului SC M. SA Constanţa, iar operaţiunile de achiziţie şi vânzare de la şi către SC P. SRL Galaţi, fiind pur fictive.

De altfel, reaua-credinţă a inculpatului reiese şi din faptul că pe parcursul urmăririi penale acesta a susţinut că operaţiunile derulate cu SC P. SRL sunt reale, în prima fază a cercetărilor acesta precizând că nu a efectuat plata mărfurilor achiziţionate, pentru ca ulterior să revină, menţionând că a fost un cumpărător de bună-credinţă şi că a efectuat plata mărfurilor prin bancă.

Poziţia procesuală nesinceră a inculpatului a rezultat şi din declaraţiile pe care acestea Ie-a dat în cursul judecăţii, inculpatul precizând că marfa a fost achiziţionată în luna martie 2006 de la SC P. SRL Galaţi, unde administrator era numitul A.V. şi depozitată la SC C. SA Constanţa, în scopul revânzării ei. Aici, marfa ar fi stat timp de câteva zile, până când reprezentanţii societăţii i-au comunicat că nu doresc să o cumpere, fapt pentru care inculpatul s-a hotărât să o transfere în propriul depozit, în ziua transportului fiind reţinută de organele de poliţie din Portul Constanţa şi indisponibilizată.

A mai arătat inculpatul că nu a cunoscut de unde venea marfa, că nu a ştiut că aceasta aparţinea SC M.T. SA, fiind destinată exportului şi depozitată în incinta SC M. SA, fiind informat de către A.V. doar în legătură cu faptul că oţelul fusese transportat de la Galaţi în zona industrială a Constanţei, ultimul oferindu-i un preţ mai bun pentru ca marfa, care nu fusese vândută, să nu îi fie returnată la Galaţi, lucru cu care inculpatul a fost de acord.

Nesinceritatea inculpatului rezultă din propriile declaraţii date în faza de judecată, deoarece acesta recunoaşte că după ce a reuşit să intre în posesia mărfurilor, urmare admiterii plângerii împotriva măsurii sechestrului asigurător, a procedat Ia vânzarea acesteia.

Cu toate acestea, inculpatul a recunoscut că la sugestia lui A.V., căruia îi destăinuise problemele cu care s-a confruntat, a întocmit o factură de retur, prin care SC C.E. SRL Constanţa revindea marfa către SC P. SRL Galaţi.

Ceea ce nu poate explica inculpatul este tocmai împrejurarea că, deşi potrivit propriilor afirmaţii făcute în cuprinsul aceleiaşi declaraţii, marfa era deja vândută, acesta a transportat-o înapoi la Galaţi, în anul 2008, unde a lăsat-o în depozitul lui A.V., deşi cunoştea de la poliţie că SC P. SRL fusese radiată şi, prin urmare, nu mai putea întocmi facturi de livrare către aceasta.

În cuprinsul aceleiaşi declaraţii, inculpatul se contrazice din nou, în sensul că recunoaşte faptul că în momentul depistării de către Poliţia Transporturi acesta se pregătea să scoată marfa din port, cu toate că ulterior revine şi arată că potrivit informaţiilor comunicate de A.V., marfa se afla deja în zona industrială a Constanţei, unde o şi văzuse.

În raport de precizările inculpatului, în sensul că martorul A.V. îi oferise un preţ mai bun pentru a nu duce marfa înapoi la Galaţi, se poate concluziona că o astfel de discuţie a avut loc după momentul în care inculpatul nu găsise un cumpărător şi anume pe când marfa era deja depozitată în incinta SC C. SA, iar nu în zona industrială a oraşului, loc pe care marfa îl tranzitase mai înainte de a ajunge în Portul Constanţa.

În conţinutul aceleiaşi declaraţii date în faza de judecată, inculpatul neagă orice legătură cu SC M. SA, precizând că nu a cunoscut că, la momentul efectuării transportului în incinta Portului Constanţa, marfa provenea de la această societate şi că apartenenţa reală a bunurilor a aflat-o după luna februarie 2008.

Dacă inculpatul recunoaşte că încă din luna februarie 2008 a aflat că marfa era destinată exportului în S.U.A., că aceasta aparţinea SC M.T. SA şi că se afla în detenţia temporară a SC M. SA, atunci este cu atât mai grav că, la aceeaşi dată, acesta a procedat la înstrăinarea unor bunuri despre care cunoştea că provin din furt, ridicarea măsurilor asigurătorii instituite neputându-i conferi atributul de proprietar.

Deşi în cursul judecăţii inculpatul susţine că nu ar fi cunoscut că marfa s-ar fi aflat în detenţia SC M. SA la momentul depistării transportului şi că aceasta ar fi luată din incinta SC C. SA, o astfel de poziţie este în mod flagrant contrazisă prin declaraţiile martorilor şi înscrisurile ataşate la dosar, care atestă în mod indubitabil că inculpatul nu a acţionat în eroare de fapt, după cum susţine.

În primul rând, la data de 10 martie 2006, când marfa ar fi fost depozitată iniţial în incinta SC C. SA, transportul a fost efectuat de către autovehiculul X3, condus de martorul D.R., conform avizului de însoţire a mărfii, persoana în cauză recunoscând a efectuat transportul din incinta SC M. SA, potrivit îndrumărilor inculpatului D.L.M.

Martorul precizează că împreună cu inculpatul s-a deplasat la SC M. SA, unde a încărcat mai multe bare din oţel, pe care, însoţit de acelaşi inculpat, Ie-a transportat la SC C. SA.

Încărcarea bunurilor în incinta primei societăţi este, de altfel, confirmată şi de menţiunea din documentul de însoţire a mărfurilor, în baza căruia produsele laminate au fost descărcate în incinta SC C. SA, la data de 10 martie 2006 şi în care apare consemnat „descărcat în depozit”.

Ulterior, martorul a fost contactat telefonic de către inculpat, la data de 23 iunie 2006, care i-a comunicat că are nevoie de două autotrenuri pentru ridicarea mărfii de la SC C. SA şi i-a solicitat să îl ajute, sens în care I-a informat pe patronul său D.R., după care s-a prezentat la depozitul societăţii împreună cu colegul său Z.E., în vederea încărcării produselor, fiind depistaţi de organele de poliţie.

Legătura inculpatului cu SC M. SA, negată pe întreg parcursul procesului penal, dar mai ales în faza judecăţii, rezultă şi din faptul că asupra acestuia au fost identificate mai multe avize de însoţire a mărfii, completate şi necompletate, având antetul firmei pe care o administra, o parte din documentele necompletate având aplicată ştampila pătrată cu impresiunea „SC M. SA Constanţa, Port Şef Tură Expediţii”.

De asemenea, cu ocazia controlului efectuat cu prilejul depistării mărfurilor, inculpatul nu a prezentat originalul facturii de achiziţie a produselor laminate F1 emisă de SC P. SRL Galaţi la data de 10 martie 2006, ci numai o copie fax a acesteia, presupusa factură în original prezentată organelor de poliţie la data de 27 martie 2006 fiind următoarea în ordinea numerică a emiterii, în raport de copia iniţială.

Totodată, datele privind expediţia, consemnate în noua factură diferă de cele menţionate în înscrisul initial, în sensul că la rubrica delegat apare numitul I.D., iar la rubrica mijloc de transport figurează autovehiculul X7, în vreme ce în copia prezentată organelor de poliţie, cu prilejul controlului, figurează ca delegat numitul I.V., iar ca mijloc de transport figurează autovehiculul X5.

După cum deja s-a arătat, verificările cu privire la persoana delegaţilor şi mijloacele de transport utilizate au pus în evidenţă faptul că actele de identitate menţionate aparţin de fapt unor alte persoane decât cele înscrise la rubrica delegat, iar numele de înmatriculare ale autovehiculelor nici nu au fost atribuite.

Mai mult, în declaraţia, aferentă semestrului I/2007, depusă la A.F.P.M. Constanţa, inculpatul a declarat stornarea presupusei achiziţiii de la SC P. SRL Galaţi, urmată de depunerea unui decont de TVA aferent lunii iunie 2007, în care diminuează TVA-ul aferent, prin aceasta făcându-se practic dovada că pretinsa operaţiunea comercială de achiziţie nu a avut loc.

În lumina considerentelor mai sus arătate, vinovăţia inculpatului fiind stabilită cu certitudine, criticile exprimate sub forma motivelor de apel nu pot conduce la reformarea hotărârii atacate, în sensul pronunţării unei soluţii integrale de achitare, astfel cum s-a solicitat.

Din perspectiva modalităţii de individualizare a pedepselor, Curtea a constatat întemeiate criticile Ministerului Public, faptele în materialitatea lor prezentând un grad sporit pericol social, fapt ce justifică nu doar majorarea pedepselor aplicate, ci şi modificarea regimului executării acestora.

Sub aspectul infracţiunilor de furt, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi spălare de bani, s-a apreciat că nu se justifică, astfel, aplicarea unor pedepse cu închisoarea într-un cuantum atât de redus şi nici aplicarea dispoziţiilor referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării acestora, de vreme de prejudiciul cauzat părţilor civile este unul deosebit de consistent, în concretizarea rezoluţiei infracţionale inculpatul procedând chiar şi la înstrăinarea bunurilor supuse măsurilor asigurătorii, înlăturând orice posibilitate de reparare a pagubei în natură.

În exprimarea atitudinii sale în raport cu faptele comise, relevantă este şi conduita procesuală a inculpatului, concretizată în refuzul de asumare a responsabilităţii de săvârşire a infracţiunilor şi „eforturile” de recuperare, pe cale judiciară, a bunurilor ce proveneau din infracţiunea de furt şi care, în mod firesc, urmau a fi restituite părţii civile SC M.T. SA.

De asemenea, modalitatea comiterii faptelor, prin folosirea unor mijloace frauduloase, ascunzându-se provenienţa ilicită şi destinaţia viitoare a mărfurilor, cu ajutorul unor înscrisuri false, denotă premeditarea şi specializarea inculpatului în comiterea de infracţiuni economico-financiare, împrejurarea că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale fiind cu totul nesemnificativă.

În aceeaşi ordine de idei, se poate observa şi faptul că inculpatul, chiar şi după trimiterea sa în judecată, nu a depus eforturi, în direcţia acoperirii prejudiciului, oferind explicaţii lipsite, de consistenţă, în faza de urmărire penală încercând inducerea în eroare a organelor judiciare, prin formularea unor apărări lipsite de credibilitate şi solicitarea audierii ca martori a unor persoane, ale căror depoziţii s-au dovedit fără corespondent real.

Toate aceste aspecte demonstrează faptul că inculpatul nu prezintă garanţii corespunzătoare în sensul că s-ar putea îndrepta şi altfel decât prin executarea pedepsei închisorii în regim de deţinere, acesta înţelegând să îşi asigure produsul infracţiunii chiar prin folosirea de mijloace frauduloase în cursul procedurii judiciare iniţiate împotriva sa.

Mai mult, şi din perspectiva raporturilor juridice cu instanţa, nu se poate susţine că inculpatul ar fi avut o conduită cooperantă pe parcursul judecăţii, de vreme ce acesta s-a situat pe o poziţie nesinceră, pe care şi-a menţinut-o şi cu prilejul soluţionării apelului, iar la judecata în fond a lipsit la termenele din 2 noiembrie 2012 şi 12 aprilie 2013, inclusiv cu prilejul dezbaterilor.

În sfârşit, specializarea, inculpatului în comiterea de infracţiuni similare celor de faţă rezultă şi din faptul că acesta a fost cercetat în alte cauze penale, fiind recent condamnat în Dosarul penal nr. 5598/118/2011 al Tribunalului Constanţa, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nefiind, aşadar, aptă să conducă la o reeducare efectivă.

Împotiva acestei din urmă decizii inculpatul D.L.M. a formulat, în termen legal, recursul de faţă şi invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. a solicitat, în principal, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Constanţa, în vederea completării probatoriului.

Într-un prim subsidiar, s-a solicitat achitarea întrucât fapta nu există, şi respingerea acţiunii civile;

Într-un al doilea subsidiar, s-a solicitat casarea hotărârii instanţei de apel şi menţinerea sentinţei instanţei de fond, care în mod temeinic şi legal a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi prin supendarea sub supraveghere a executării acesteia.

Asupra recursului de faţă;

Preliminar, Înalta Curte observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, la 20 septembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, lege prin care s-a operat o limitare semnificativă a devoluţiei recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost substanţial modificate sau au fost incluse în aria de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. (din 1969), care este legea procesual penală aplicabilă recursului de faţă, toate acestea, în considerarea, de către legiuitor, a finalităţii restrângerii controlului judiciar realizat prin mijlocirea acestei căi de atac doar la chestiuni de drept (de legalitate).

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) din acelaşi cod.

Rezultă, aşadar, ca, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nu pot fi analizate decât motivele care se circumscriu unuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ reglementate în art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen.

Solicitarea recurentului inculpat D.L.M. de casarea a deciziei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, pentru completarea probatoriului, nu poate fi subsumată cazului de casare prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. întrucât, aşa cum s-a arătat deja, în faţa instanţei de recurs pot fi invocate numai aspecte de nelegalitate nu şi de netemeinicie.

Tot astfel, cererea inculpatului de achitare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu poate fi subsumată (circumscrisă) cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., potrivit cu care casarea poate interveni, „când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare”; în realitate se tinde la o reapreciere a stării de fapt, care însă nu poate fi luată în discuţie din moment ce pct. 18 al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. a fost abrogat, încât examinarea, de către instanţa de recurs, a stării de fapt reţinută prin decizia instanţei de apel nu mai este posibilă.

Astfel, criticile formulate de recurentul inculpat, privind greşita condamnare şi cererea de achitare exced cazurilor de casare prevăzute de actualul art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei.

Critica inculpatului, vizând reindividualizarea pedepsei şi suspendarea executării acesteia în oricare din modalităţile prevăzute în vechiul C. pen., nu intră sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiaşi articol, câtă vreme este evident că, în realizarea aceluiaşi scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege şi reglementându-se aşadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate, sub aspectul individualizării pedepsei, nu mai poate fi examinată în recurs.

Urmare intrării în vigoare la 1 februarie 2014 a noilor coduri (C. pen. şi C. proc. pen.), instanţa verifică dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care „în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.

Referitor la infracţiunea de furt pentru care inculpatul a fost condamnat, Înalta Curte constată că în vechiul C. pen., 1969, această infracţiune era încriminată de art. 208 alin. (1), care o sancţiona cu pedeapsa cu închisoare de la 1 la 12 ani, iar în noua reglementare această infracţiune este încriminată la art. 228 alin. (1) şi este sancţionată cu pedeapsa cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, încât legea penală nouă apare ca fiind mai favorabilă inculpatului.

Faţă de cele expuse se constată că, în privinţa infracţiunii de furt, legea nouă este favorabilă inculpatului, iar instanţa de apel a aplicat inculpatului pentru această infracţiune o pedeapsă peste cuantumul special prevăzut de legea nouă.

Pentru acest motiv, potrivit considerentelor expuse, se va admite recursul declarat de inculpatul D.L.M. împotriva deciziei nr. 106/P din 20 septembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, va fi casată în parte decizia penală recurată şi, în rejudecare:

Va fi descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. în pedepsele componente.

Se fa face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen. se va schimba încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului D.L.M. din infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior va fi contopită pedeapsa aplicată prin prezenta decizie cu pedepsele de 9 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 3 ani şi 10 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 şi se va dispune că inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 Iit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

Se va face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.

Onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul D.L.M. împotriva deciziei nr. 106/P din 20 septembrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa.

Casează în parte decizia penală recurată şi, rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. în pedepsele componente.

Face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului D.L.M. din infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior contopeşte pedeapsa aplicată prin prezenta decizie cu pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 3 ani şi 10 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate.

Onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 mai 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1641/2014. Penal. Iniţiere, constituire de...		ICCJ. Decizia nr. 1681/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 160/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1641/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Consumul ilicit de droguri (Legea 143/2000 art. 4), infracţiuni la alte legi speciale. Re ICCJ. Decizia nr. 1681/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1686/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 1691/2014. Penal