ICCJ. Decizia nr. 1519/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1519/2014
Dosar nr. 4544/3/2012
Şedinţa publică din 6 mai 2014
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 403/F din 22 mai 2013 a condamnat pe inculpaţii:
- M.R. la 15 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
- G.A.I. la 15 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de introducere în ţară de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 17 alin. (1) raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, a următoarelor cantităţi de cocaină: 5,06 g., 5,08 gr, 5,09 g. şi 39,03 g.
Totodată, s-a dispus restituirea bunurilor ridicate de la inculpatul M.R. conform procesului-verbal din 30 octombrie 2012.
Pentru a pronunţa hotărârea, s-au reţinut următoarele:
La 12 septembrie 2012, organele de poliţie din structura D.C.C.O. - I.G.P.R. - Serviciul Antidrog, s-au sesizat privind faptul că mai multe persoane, printre acestea numărându-se inculpatul G.A.I., sunt implicate în activităţi de trafic de droguri pe raza municipiului Bucureşti.
Derularea operaţiilor specifice a relevat că la 16 octombrie 2012, inculpatul G.A.I., telefonic, a contactat un cetăţean român stabilit în Spania, acestuia cerându-i să-i procure cocaină, plata urmând a i-o face ulterior, după ce el va primi drogul şi-l va testa.
Cocaina a fost expediată în ţară prin coletărie, ea urmând a fi transportată în Bucureşti şi dată inculpatului de către inculpatul M.R., la acele date şi acesta fiind stabilit în Spania. Pentru acest serviciu, inculpatul M.R. urma să primească de la coinculpatul 3.100 euro din care 600 euro pentru sine, restul urmând să-l dea în Spania unui cetăţean spaniol.
La 27 octombrie 2012, M. i-a transmis inculpatului G.A.I. numărul de apel al coinculpatului M.R. Imediat, inculpatul G.A.I. l-a contactat pe coinculpat şi au stabilit o întâlnire în Bucureşti, aici inculpatul M.R. venind de la Moreni, judeţul Dâmboviţa, localitatea unde-şi avea domiciliul.
Din Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, inculpatul M.R., la 29 octombrie 2012, a preluat drogul de la un necunoscut, iar la 30 octombrie 2012, spre orele 18:15, ambii inculpaţi au stabilit că urmează să se întâlnească în Bucureşti, după aproximativ o oră şi jumătate, interval de timp necesar deplasării inculpatului M.R.
În aceeaşi zi, spre orele 19:25, inculpatul M.R. a coborât din microbuzul cu care se deplasase, iar în Bucureşti, organele de poliţie au constatat că asupra sa avea trei punguliţe din material plastic transparent, toate învelite în staniol, substanţa conţinută, parţial solidă, având culoarea albă.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 10 noiembrie 2012 al I.G.P.R. - D.C.C.O. - Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, a stabilit că drogul era cocaină.
Actul de sesizare a instanţei a stabilit situaţia de fapt prin coroborarea proceselor-verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor telefonice, procesele-verbale de supraveghere operativă şi de prindere în flagrant a inculpaţilor, raportului de constatare amintit, declaraţii de martori, declaraţiile inculpaţilor.
În faza cercetării judecătoreşti, au fost audiaţi cei doi inculpaţi, martorii D.D.E., V.A.C. şi martorul cu identitate protejată I.M.
În ce priveşte declaraţiile inculpatului M.R., acesta, la momentul depistării, a susţinut că nu cunoaşte conţinutul celor trei punguliţe găsite asupra sa pe acestea urma să le predea unei persoane (G.A.I.), serviciul făcut urmând a-i aduce 500 - 600 euro. Ulterior, acelaşi inculpat a declarat asemănător, a amintit însă că persoana G.A.I. i-a fost făcută cunoscută de către M. şi la indicaţia acestuia, în schimbul cocainei primea 3.100 euro, iar din aceasta, comisionul lui erau 600 euro.
Cu prilejul altor declaraţii, inclusiv la momentul soluţionării propunerii arestării sale preventive, inculpatul a susţinut asemănător.
În baza cercetării judecătoreşti, inculpatul, cu privire la persoana căreia urma să-i predea drogul, a spus că aceasta era V.A.C., celuilalt inculpat urmând să-i dea 2-3 g. pentru consum propriu.
Cu privire la această din urmă susţinere, instanţa de fond, reţinând că ea nu se coroborează cu ansamblul probelor administrate, a apreciat-o ca reprezentând, posibil, aversiunea inculpatului faţă de martorul V.A.C. pentru poziţia acestuia din urmă în Dosarul nr. 3406/3/2012 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, dosar care-l privea pe inculpat, obiectul constituindu-l tot traficul ilegal de droguri, V.A.C., şi el inculpat în cauză, optând pentru judecarea sa în procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., deşi ei se înţeleseseră să nu recunoască faptele.
Convorbirea telefonică dintre cei doi amintiţi, interceptată la 19 octombrie 2012, ora 16:23:50, se referă la cantități de la 500 g. la 5 kg., sumele vehiculate erau raportate la cannabis, plata urma a se face prin serviciul W.U., iar la dorinţa lui V.A.C. de a se întâlni, inculpatul M.R. i-a spus „…vin eu, că şi aşa am treabă la Bucureşti”, deci motivul venirii inculpatului la Bucureşti era legat de înţelegerea şi întâlnirea cu coinculpatul G.A.I.
La rândul său, inculpatul G.A.I., la urmărirea penală şi cu ocazia soluţionării propunerii arestării preventive, s-a prevalat de dreptul la tăcere. La prezentarea materialului de urmărire penală, în prezenţa avocatului său ales, inculpatul a recunoscut fapta, dar la cercetarea judecătorească a susţinut că cele 55 g. cocaină nu erau pentru el, de la inculpatul M.R. urma să primească una-două grame pentru consum propriu.
Împotriva sentinţei, cei doi inculpaţi au declarat apeluri, inculpatul M.R. criticând hotărârea pentru încălcarea dreptului său la un proces echitabil cu referire la efectuarea percheziţiei corporale, la data acesteia nefiind prezenţi martori asistenţi în numărul cerut de procedura penală, nelegal, i s-a respins cererea de reunire a cauzei de faţă cu cea din Dosarul nr. 3406/3/2013 astfel cum o formulase la 08 februarie 2013, aceasta încălcându-i, deci, prezumţia de nevinovăţie, nu au fost respectate dispoziţiile art. 317 C. proc. pen., judecătorul fondului a copiat acuzarea, nu a motivat pentru ce a dispus o pedeapsă atât de mare, a fost reţinut pentru aceeaşi faptă de două ori, nu i-au respectat dispoziţiile art. 306 şi ale art. 310 C. proc. pen. (posibilitatea amânării pronunţării şi nepronunţarea în şedinţă publică, de către preşedintele completului), în subsidiar el solicitând aplicarea unei pedepse într-un cuantum adecvat dispunerii unei alte modalităţi de executare decât privarea de libertate.
Inculpatul G.A.I., în apel, a criticat sentinţa pentru greşita încadrare juridică a faptei, el susţinând că a săvârşit numai infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, achitarea pentru infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege motivată pe considerentul că, în ce-l priveşte, fapta nu există, chiar infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) nu a fost probată pentru că din convorbirile telefonice interceptate, el urma să se întâlnească cu coinculpatul M.R. pentru a testa drogul pe care acesta l-a deţinut, nu dorea cumpărarea cocainei, întâlnirea era stabilită, de către coinculpatul cu V.A.C. În subsidiar, şi acest inculpat a solicitat aplicarea unei pedepse al cărui cuantum să permită o altă modalitate de executare.
Instanţa de apel, verificând actele şi lucrările dosarului, a reţinut că judecătorul fondului a stabilit corect situaţia de fapt, încadrarea juridică şi vinovăţia inculpaţilor, neexistând dubiu privind săvârşirea faptelor pentru care cei doi inculpaţi au fost trimişi în judecată şi condamnaţi în primă instanţă.
Referitor pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de apel a reţinut că acestea au fost greşit individualizate, întinderea lor fiind excesiv de severă.
Procedând, sub acest aspect, la o nouă individualizare a pedepselor, reţinând în favoarea apelanţilor inculpaţi circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., niciunul dintre inculpaţi neavând antecedente penale, în condiţiile în care este prezentă împrejurarea că mai sunt cercetaţi în alte cauze, dar în acestea nu sunt încă condamnaţi, datele conţinute în referatele de evaluare fiindu-le, de asemenea, favorabile, s-au admis apelurile, s-a desfiinţat, în parte sentinţa apelată şi aplicând fiecăruia dintre inculpaţi dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi a art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., s-au redus pedepsele privative de libertate la câte 6 ani închisoare.
S-au menţinut, în rest, celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpaţii, în termenul legal, au declarat recursuri, cazurile de casare şi motivarea acestora fiind detaliate în prezenta.
Recursul declarat de inculpatul M.R. este fondat pentru aplicarea art. 5 C. pen. în vigoare de la 01 februarie 2014 privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
Prealabil, se observă că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, la 23 decembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/20013 (15 februarie 2013) privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, iar recursul declarat a fost înregistrat pe rolul instanţei supreme la 31 ianuarie 2014, situaţie potrivit căreia acesta este supus casării doar în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior, care este lege procesual penal aplicabilă.
Ca atare, prin actul normativ indicat, în vigoare de la 15 februarie 2013, s-a realizat o limitare a efectului devolutiv al recursului, unele cazuri de casare fiind abrogate expres, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 172 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior, ceea ce înseamnă că prin amendarea cazurilor de casare, legiuitorul a restrâns controlul jurisdicţional realizat prin intermediul recursului, a doua cale de atac ordinară, doar la chestiuni de drept.
Ca atare, în cazul recursului declarat împotriva deciziei pronunţată în apel, nici inculpaţii recurenţi, nici instanţa de recurs, nu se pot referi decât la lipsurile ce se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, pe această cale neputându-se înlătura toate erorile pe care, posibil, le-ar conţine hotărârea recurată, ci doar încălcările de lege care se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ şi expres prevăzute în art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior.
În sensul celor de mai sus, se reţine că examinarea situaţiei de fapt, pentru aceasta existând, anterior Legii nr. 2/2013, cazul de casare prevăzut de pct. 18 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., caz abrogat expres, nu mai este permisă de legea procesual penală, deci susţinerea greşitei condamnări, cererea de achitare exced analizei, ele referindu-se la aspecte de fapt ale cauzei, de genul că probele nu-l încriminau, considerent pentru care nu este admisibilă nici cererea de rejudecare a apelului.
În ce priveşte pedeapsa aplicată acestui inculpat, şi în raport cu prevederile art. 5 C. pen., se constată şi se apreciază că textul încriminator, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, prevedea pedeapsa cu închisoarea de la 10 la 20 de ani, art. 81 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 modificând în sensul micşorării limitelor de pedeapsă prevăzute la pedeapsa de la 5 la 15 ani închisoare. În cauză, ca efect al reţinerii în favoarea inculpatului, a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior şi a art. 76 alin. (1) lit. a) din acelaşi Cod, pedeapsa de 5 ani închisoare este cea legală, deci acestui inculpat legea nouă îi este mai favorabilă.
Recursul declarat de inculpatul G.A.I., motivat pe cazul de casare prev. de pct. 172 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., în realitate prin dezvoltarea apărării inculpatul criticând încadrarea juridică a faptei, caz de casare expres abrogat [fostul pct. 17 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen.] lipsa probării faptei [cazul de casare prev. de pct. 18 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. - de asemenea expres abrogat] ori nevinovăţia sa pentru care s-ar impune achitarea întrucât nu a săvârşit el faptele, aceasta nu se poate examina în recurs pentru considerentele deja arătate.
Privind, în situaţia acestuia inculpat, aplicarea art. 5 C. pen. legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei, şi în favoarea lui reţinându-se aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi a) art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, aceasta constituie legea penală mai favorabilă, conţinutul circumstanţei atenuantă neregăsindu-se în C. pen. în vigoare de la 01 februarie 2014.
Ca atare, recursul declarat de inculpatul M.R. fiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior va fi admis, iar în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi Cod, recursul declarat de inculpatul G.A.I. nefiind fondat, va fi respins, procedându-se corespunzător dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul M.R. împotriva deciziei penale nr. 329 din 23 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează în parte decizia atacată şi sentinţa penală nr. 403 din data de 22 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secția I penală, numai sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi rejudecând în aceste limite:
Reduce pedeapsa la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.R. durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 octombrie 2012 la 06 mai 2014.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului inculpatului M.R. rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat M.R., în sumă de 300 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.A.I. împotriva aceleiaşi deciziei penale.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.A.I. durata reţinerii şi arestării preventive, de la 31 octombrie 2012 la 06 mai 2014.
Obligă recurentul inculpat G.A.I. la plata sumei de 475 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 175 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 6 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1473/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1523/2014. Penal → |
|---|
