ICCJ. Decizia nr. 1611/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1611/2014
Dosar nr. 10369/117/2013
Şedinţa publică din 12 mai 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 495 din 14 noiembrie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 10369/117/2013 al Tribunalului Cluj, a fost condamnat inculpatul T.I.V., zis B., domiciliat în mun. Turda, jud. Cluj, fără antecedente penale, la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. anterior pe o perioadă de 5 ani de la data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. anterior.
În baza art. 71 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a din acelaşi cod, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 350 C. proc. pen. anterior, s-a menţinut măsura arestării inculpatului şi, în baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reţinerii şi al arestului preventiv din 22 august 2013 la zi.
S-a constatat că, în cauză, nu există constituire de parte civilă.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 162 C. proc. pen. anterior rap. la art. 113 C. pen. anterior, s-a luat faţă de inculpat măsura de siguranţă a obligării la tratament medical până la însănătoşire.
Conform art. 429 alin. ultim C. proc. pen. anterior, s-a dispus comunicarea unei copii de pe dispozitivul hotărârii şi a unei copii de pe raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 2013 al I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti, către administraţia locului de deţinere, Penitenciarul Gherla.
S-a stabilit în favoarea Baroului de Avocaţi Cluj suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, care se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.
În baza art. 191 C. proc. pen. anterior, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 3.500 lei, în care se include şi suma reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj nr. 956/P din data de 14 octombrie 2013, a fost trimis în judecată inculpatul T.l.V., pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. şi ped. de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior.
Sub aspectul stării de fapt, s-a reţinut că, în data de 21 august 2013, în jurul orei 15,30, aflându-se în locuinţa victimei Ş.A., situată în mun. Turda, jud. Cluj, pe fondul unui conflict spontan cu aceasta, inculpatul i-a aplicat, în mod repetat, lovituri în zona capului, folosind un profil metalic, cauzându-i astfel decesul.
La termenul de judecată din data de 07 noiembrie 2013, înainte de citirea actului de sesizare, inculpatul a declarat că are cunoştiinţă despre probele administrate în faza de urmărire penală, pe care şi le însuşeşte şi a solicitat ca judecarea sa să se facă în baza acestora, conform art. 3201 C. proc. pen. anterior, recunoscând fapta pentru care a fost trimis în judecată şi, totodată, vinovăţia sa.
În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele probe: proces-verbal de cercetare la faţa locului (filele 1-3 dos.); concluzii preliminare (fila 4), raport de constatare medico-legală din 30 septembrie 2013 (filele 33-36), declaraţii inculpat (filele 8-10,127); declaraţii martori (filele 96-107), planşe fotografice (filele 25-30, 39-70, 73-79, 89-94); comunicare raport criminalistic din 22 august 2013 (fila 71), procese-verbale (filele 72, 87-88,126), alte înscrisuri (filele 80-84), raport de constatare medico-legală din 02 septembrie 2013 (filele 109-110), raport de primă expertiză medico-legală psihiatrică din 2013 (filele 113-114), raport de expertiză criminalistică din 09 octombrie 2013 (filele 118-124).
În baza acestor probe, cunoscute şi însuşite de către inculpat în condiţiile art. 3201 C. proc. pen. anterior, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a reţinut prin rechizitoriu următoarea stare de fapt, recunoscută de către inculpatul T.I.V:
La data de 21 august 2013, în cursul după-amiezii, inculpatul T.l.V., persoană neşcolarizată, fără ocupaţie, a fost vizitat la domiciliul său din mun. Turda, de către victima Ş.A., acceptând invitaţia acesteia de a consuma băuturi alcoolice la locuinţa victimei, situată în mun. Turda, adresă la care cei doi s-au deplasat împreună. Inculpatul şi victima se cunoşteau de aproximativ 1-2 ani, având preocupări comune şi anume colectarea deşeurilor de la groapa de gunoi a municipiului Turda, potrivit susţinerilor inculpatului T.l.V. Inculpatul a declarat că, pe drumul spre locuinţa victimei, s-au întâlnit cu martora L.C., prietena inculpatului, faţă de care Ş.A. ar fi întrebuinţat gesturi obscene. Ulterior acestui episod, în jurul orei 1330, inculpatul şi victima s-au îndreptat spre adresa din Turda, unde, într-o anexă a casei aparţinând martorului F.Ş., victima locuia din luna mai 2013, cu permisiunea proprietarului, în schimbul prestării unor activităţi gospodăreşti, aceasta fiind cunoscută anterior ca persoană fără adăpost. La adresa respectivă inculpatul susţine că nu se mai afla nicio persoană. Aşa cum a rezultat din declaraţia inculpatului, acesta s-a deplasat în data de 21 august 2013, pentru prima dată, la locuinţa lui Ş.A., zis „R.", unde, împreună cu victima, au consumat bere cu alcool din două sticle de plastic, într-un interval de aproximativ 2 ore. La un moment dat, inculpatul i-a solicitat lui Ş.A. explicaţii cu privire la comportamentul său faţă de prietena inculpatului, având în vedere că acesta din urmă nu suspecta ca între martora L.C. şi victimă să existe relaţii intime. Inculpatul susţine că răspunsul victimei, de o manieră ironică, urmat de proferarea de injurii de către aceasta, i-a provocat în mod spontan o stare de nervozitate, determinându-l să ia un profil metalic în formă paralelipipedică (ţeava pătrată de 30x30 mm cu lungimea de 1.150 mm), care se afla rezemat de peretele situat în partea dreaptă a uşii de la intrarea în locuinţă, cu care i-a aplicat mai multe lovituri victimei Ş.A. în regiunea capului (trei lovituri conform declaraţiilor autorului faptei), intensitatea deosebită a loviturilor provocându-i leziuni incompatibile cu viaţa, decesul survenind instantaneu. După săvârşirea faptei, T.I.V. a afirmat că a lăsat profilul metalic în acelaşi loc de unde l-a luat, după care a părăsit locuinţa victimei, îndreptându-se spre locuinţa martorelor L.C., respectiv D.C., cărora le-a relatat cele întâmplate, comunicându-le expres faptul că l-a ucis pe numitul Ş.A.. Ulterior, s-a deplasat la domiciliu, unde şi-a schimbat tricoul, fără mâneci, de culoare albastră, pe care l-a purtat la momentul săvârşirii faptei şi care conţinea urme de sânge. La scurt timp, a fost depistat de către organele de poliţie, context în care a recunoscut săvârşirea faptei.
Cu ocazia investigării tehnico-ştiinţifice a locului faptei, în interiorul încăperii-anexă din mun. Turda, a fost identificat cadavrul numitului Ş.A., în condiţiile expuse în cuprinsul procesului-verbal de cercetare la faţa locului (fila 1 dos.). Rezemat pe peretele din partea dreaptă a uşii de acces în încăpere, a fost descoperit un profil metalic de culoare albastră, formă paralelipipedică (ţeava pătrată) cu dimensiunile 30x30 mm, în lungime de 1150 mm., conţinând urme de substanţă brun-roşcată, precum şi fire de păr. Totodată, pe chiuveta situată în partea dreaptă a uşii de acces în încăpere, a fost identificată, fixată şi prelevată o urmă papilară aparţinând regiunilor digito-palmare şi hipotenare ale palmei de la mâna stângă a inculpatului T.I.V., aşa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză criminalistică din 09 octombrie 2013 (filele 1 18-124 dos.).
În urma informaţiilor furnizate de către inculpat, organele de poliţie au ridicat de la domiciliul acestuia un tricou de culoare albastră, fără mâneci, inscripţionat „Sport", având urme de substanţă brun-roşcată, purtat de inculpat la momentul săvârşirii omorului, potrivit propriilor declaraţii, aspect relatat şi de martorul B.S., care a confirmat împrejurarea purtării tricoului de către inculpat în ziua comiterii omorului. Totodată, a fost identificat un tricou de culoare roşie purtând urme de substanţă brun-roşcată, în contextul în care inculpatul a afirmat că a fost implicat într-o altercaţie fizică, cu două-trei zile anterior datei săvârşirii faptei, fiind lovit de către un cunoscut cu o bâtă de lemn atât în regiunea arcadei drepte, cât şi a spatelui. Leziunile suferite în aceste împrejurări au fost evidenţiate atât prin planşele fotografice realizate la momentul depistării sale de către Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Cluj, cât şi prin raportul de constatare medico-legală din 02 septembrie 2013 întocmit de L.M.L. Cluj-Napoca, prin care se precizează că acestea pot data din 18 august 2013 (filele 91-92,109-110 dos.).
Conform raportului de constatare medico-legală din 30 septembrie 2013, moartea victimei Ş.A. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei, contuziei şi dilacerării meningo - cerebrale cu fractura calotei şi bazei craniului. Leziunile tanato generatoare, localizate la nivelul craniului şi conţinutului său, s-au putut produce prin lovire activă cu un corp dur alungit, cu profil pătrat. între leziunile produse şi deces există legătură de cauzalitate, moartea putând data din 21 august 2013 (filele 03-36 dos. u.p.).
Raportat la circumstanţele săvârşirii faptei descrise mai sus, în cauză s-a dispus, prin ordonanţă, expertizarea psihiatrică a inculpatului T.I.V., astfel că, prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 2013 întocmit de către I.N.M.L Mina Minovici, s-a stabilit că acesta are discernământul diminuat în raport cu fapta săvârşită, prezentând retard mental uşor, instabilitate psihoemoţională şi valori accentuate pentru tendinţele impulsive. Comisia de expertiză medico-legală psihiatrică a recomandat măsuri conform art. 113 C. pen. anterior.
Faţă de cele arătate anterior, s-a apreciat că există dovezi suficiente în sprijinul vinovăţiei inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor în forma prev. de art. 174 alin. (1). C. pen. anterior, inculpatul fiind trimis în judecată.
Având în vedere împrejurarea că inculpatul a recunoscut în faţa judecătorului, în totalitate, săvârşirea faptei, astfel cum aceasta a fost descrisă în actul de sesizare, judecata urmând a avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care inculpatul a declarat că şi le însuşeşte, instanţa a admis cererea acestuia de a fi judecat conform dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. anterior, reţinând că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului T.I.V. care, la data de 21 august 2013, în jurul orei 15:30, aflându-se în locuinţa victimei Ş.A., situată în mun. Turda, jud. Cluj, pe fondul unui conflict spontan cu aceasta, i-a aplicat în mod repetat lovituri în zona capului, folosind un profil metalic, cauzându-i astfel decesul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanţa a luat în considerare limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen., limite reduse cu o treime, potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior, gradul de pericol social al faptei comise, deosebit de ridicat, în principal din perspectiva împrejurărilor concrete în care inculpatul a acţionat, deoarece, pe fondul unui conflict spontan, cu deosebită violenţă, acesta a suprimat viaţa victimei Ş.A.
S-a considerat, din această perspectivă, că nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, mai ales că acesta are antecedente penale care, deşi nu atrag starea de recidivă, nu au putut fi pierdute din vedere în procesul individualizării judiciare a pedepsei, atâta timp cât a dat dovadă de perseverenţă infracţională, fiind condamnat în mod repetat în timpul minorităţii pentru infracţiuni de furt, violare de domiciliu, lipsire de libertate şi tâlhărie.
Având în vedere solicitarea inculpatului de a fi judecat în procedura simplificată, limitele de pedeapsă prevăzute de lege au fost reduse cu o treime, conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior, context în care instanţa a aplicat acestuia pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. anterior pe o perioadă de 5 ani de la data terminării executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic, art. 3201 C. proc. pen. anterior.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul T.I.V., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În şedinţa publică din data de 16 decembrie 2013, prin apărător din oficiu, inculpatul a solicitat admiterea apelului şi reducerea pedepsei, apreciind că pedeapsa de 12 ani închisoare este excesiv de mare, în condiţiile în care s-a făcut aplicarea diaspoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. anterior.
S-a arătat că inculpatul a comis fapta într-o situaţie excepţională, fiind provocat de victimă, care a adus jignirii concubinei acestuia, considerându-se că, alături de prevederile art. 3201 C. proc. pen. anterior, pot fi reţinute şi circumstanţe atenuante. S-a invocat starea de sănătate precară a inculpatului şi faptul că nu există constituire de parte civilă, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, a anunţat imediat organele judiciare, a colaborat cu acestea, provine dintr-un mediu precar, iar în regim penitenciar posibilităţile de tratament pentru afecţiunile de care suferă inculpatul sunt minime.
Prin Decizia penală nr. 248/A din 16 decembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.I.V., aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinţei penale nr. 495/D din 14 noiembrie 2013 a Tribunalului Cluj.
A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 22 august 2013 şi până în prezent.
S-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat O.I.
A fost obligat apelantul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocaţial.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art. 378 C. proc. pen. anterior, Curtea de Apel Cluj a constatat că apelul nu este fondat.
Astfel, s-a constatat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, susţinută de probatoriul administrat în cauză în cursul urmăririi penale.
A rezultat din ansamblul probator că, la data de 21 august 2013, în jurul orei 1530, aflându-se în locuinţa victimei Ş.A., situată în mun. Turda, jud. Cluj, pe fondul unui conflict spontan cu aceasta, inculpatul apelant T.I.V. i-a aplicat în mod repetat lovituri în zona capului, folosind un profil metalic, cauzându-i astfel decesul.
S-a reţinut că analiza obiectivă a probelor administrate relevă justeţea soluţiei pronunţate de instanţa de fond sub aspectul existenţei faptei şi al vinovăţiei inculpatului apelant în comiterea acesteia, vinovăţie recunoscută, de altfel, de către inculpat, care a solicitat să fie judecat în procedura reglementată de art. 3201 C. proc. pen. anterior, punând în evidenţă şi caracterul adecvat al pedepsei aplicate, atât ca şi cuantum, cât şi ca modalitate de executare.
S-a constatat că prima instanţă a efectuat o corectă individualizare a pedepsei, în măsură să reflecte gradul de pericol social concret al faptei comise şi de natură a realiza scopul pedepsei, astfel cum este reglementat de dispoziţiile art. 52 C. pen. anterior. Astfel, potrivit textului menţionat, pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
A fost avut în vedere că prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni trebuie privită în sens larg, respectiv descurajarea şi a altor persoane în săvârşirea de noi infracţiuni şi nu doar a inculpatului, or, un astfel de scop - prevenţia generală în săvârşirea de noi infracţiuni - nu poate fi atins dacă pentru fapte deosebit de grave, îndreptate împotriva vieţii persoanelor, s-ar aplica pedepse modice.
S-a mai reţinut că individualizarea pedepsei are ca scop determinarea aplicării unei pedepse juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât şi din punctul de vedere al nevoii de reeducare a inculpatului. în această manieră, sancţiunea justă realizează şi scopul pedepsei, cel de prevenţie generală şi specială.
Totodată, a fost avut în vedere că analiza criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior este obligatorie şi trebuie făcută cumulativ, iar instanţa de fond s-a conformat acestor cerinţe.
S-a reţinut că primele două criterii - dispoziţiile părţii generale a C. pen. şi limitele de pedeapsă fixate în partea specială a acestuia - vizează, legalitatea operaţiunilor de individualizare judiciară, iar celelalte criterii, şi anume gravitatea faptei săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, vizează temeinicia acestor operaţiuni, toate aceste criterii având ca scop aplicarea unor pedepse juste, echitabile, atât pentru inculpat, cât şi pentru societate.
Astfel, s-a constatat că în mod corect instanţa de fond a reţinut că fapta comisă de inculpat prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, în principal din perspectiva împrejurărilor concrete în care acesta a acţionat, deoarece, pe fondul unui conflict spontan, cu deosebită violenţă, a suprimat viaţa victimei Ş.A.
De asemenea, în mod just s-a considerat că nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, care a dat dovadă de perseverenţă infracţională, continuând să comită fapte caracterizate prin violenţă, cu toate că a fost condamnat în mod repetat în timpul minorităţii pentru infracţiuni de furt, violare de domiciliu, lipsire de libertate şi tâlhărie.
S-a remarcat că starea de sănătate a inculpatului a fost avută în vedere de prima instanţă, care a dispus luarea faţă de acesta a măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical până la însănătoşire, conform art. 113 C. pen. anterior.
În cazul concret, s-a apreciat că nu se impune reconsiderarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului apelant T.I.V., în sensul diminuării acestuia, deoarece ar fi afectat justul echilibru dintre gravitatea faptei şi pedeapsa aplicată.
Pentru considerentele prezentate, constatându-se că hotărârea atacată este legală şi temeinică, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, apelul declarat de inculpatul T.I.V. a fost respins, ca nefondat.
În baza art. 383 alin. (1)1, art. 350 C. proc. pen. anterior, a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului, faţă de împrejurarea că temeiurile care au determinat arestarea acestuia subzistă, în cauză fiind stabilită vinovăţia inculpatului pentru infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată şi fiind pronunţată o hotărâre de condamnare. Totodată, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv, începând cu data de 22 august 2013, la zi.
Împotriva deciziei penale anterior menţionate, a declarat recurs inculpatul T.I.V., calea de atac fiind fundamentată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior.
Prin prisma cazului de casare invocat, s-a solicitat admiterea recursului şi redozarea pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere circumstanţele personale ale acestuia.
În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă, apărarea a considerat că legea veche ar fi mai blândă pentru recurentul inculpat.
Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorul recurentului inculpat şi ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Prealabil, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
Astfel, Înalta Curte, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior - caz de casare pe care recurentul inculpat T.I.V. şi-a fundamentat calea de atac - pot fi invocate când se constată că hotărârile pronunţate în cauză sunt contrare legii sau că instanţele au făcut o greşită aplicare a legii.
În ambele ipoteze, legiuitorul are în vedere o eroare de drept şi nu una de fapt, ultima putând fi invocată doar în calea de atac a apelului, când instanţa de control judiciar are obligaţia de a examina cauza dedusă judecăţii sub toate aspectele de fapt şi de drept.
Prin hotărâre „contrară legii" se înţelege acea hotărâre prin care instanţa dă o dispoziţie interzisă de lege ori omite să se pronunţe cu privire la o dispoziţie la care legea o obligă în mod imperativ.
A doua variantă a acestui caz de casare - prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii - se referă la toate celelalte situaţii în care instanţa a comis o eroare de drept, în afara celor limitativ prevăzute de art. 3859 C. proc. pen. anterior şi are în vedere dispoziţiile legale care privesc infracţiunea, pedeapsa şi răspunderea penală.
Examinând criticile formulate în prezenta cauză, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, recurentul inculpat solicitând, în esenţă, redozarea pedepsei, or reaprecierea acesteia nu mai poate fi realizată de către instanţa de recurs, în condiţiile în care, prin dispoziţiile art. 1 pct. 15 din Legea nr. 2/2013, cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior - care permitea o astfel de analiză a fost modificat, fiind eliminată teza I a textului (potrivit căreia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.).
Prin urmare, cum nu au fost încălcate dispoziţii legale privind infracţiunea săvârşită, pedeapsa aplicată şi răspunderea penală, Înalta Curte constată că instanţele anterioare au aplicat în mod corect legea, neputându-se reţine o greşită aplicare a acesteia.
Sub aspectul legii penale aplicabile în prezenta cauză, Înalta Curte constată că aceasta este legea veche, nefîind identificate elemente care să determine reformarea hotărârilor instanţelor anterioare din perspectiva aplicării dispoziţiilor art. 5 C. pen.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
În temeiul art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen. anterior, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 22 august 2013 la 12 mai 2014.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.l.V. împotriva Deciziei penale nr. 248/A din 16 decembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 22 august 2013 la 12 mai 2014.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1407/2014. SECŢIA PENALĂ. Intervenirea unei... | ICCJ. Decizia nr. 1613/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de... → |
|---|
