ICCJ. Decizia nr. 1613/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1613/2014
Dosar nr. 6557/108/2013
Şedinţa publică din 12 mai 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 379 din 21 octombrie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 6557/108/2013 al Tribunalului Arad, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod, a fost condamnat inculpatul M.S.F. la 2 (doi) ani închisoare pentru infracţiunea de trafic ilicit de droguri de risc, în formă continuată.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. anterior, cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, a fost condamnat acelaşi inculpat la 4 (patru) ani închisoare pentru infracţiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. anterior, cu excepţia dreptului de a alege, pe perioadă de 3 ani.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 an închisoare, urmând ca inculpatul M.S.F. să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, în regim de detenţie şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din C. pen. anterior, cu excepţia dreptului de a alege.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din acelaşi cod, cu excepţia dreptului de a alege.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior, s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi, în baza art. 88 C. pen. anterior, s-a scăzut din pedeapsa aplicată acestuia durata reţinerii şi a arestării preventive de la 4 iulie 2013 până la zi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată, s-a confiscat de la inculpat suma de 1.150 lei.
În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată, s-a confiscat în vederea distrugerii cantitatea de 11,37 grame cannabis depusă la Camera Corpuri Delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. Bucureşti cu dovezile din 5 septembrie 2012, din 15 noiembrie 2012, din 30 ianuarie 2013.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.000 lei cheltuieli judiciare.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei, în contul Baroului Arad, a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad nr. 83 D/P/2012, înregistrat la instanţă la data de 19 iulie 2013, a fost trimis în judecată inculpatul M.S.F. pentru comiterea infracţiunilor de trafic de droguri de risc, în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată.
S-a reţinut în sarcina acestuia prin rechizitoriu că, în perioada 03 august 2012 - 04 decembrie 2012, în mod repetat, la date diferite şi în baza unei rezoluţii infracţionale unice (4 acte materiale ce intră în conţinutul infracţiunii continuate de trafic de droguri de risc), respectiv în data de 18 martie 2013 (un act material ce constituie infracţiunea de trafic de droguri de mare risc), a vândut, fără drept, droguri de risc şi de mare risc, faptele fiind săvârşite în scopul obţinerii pentru sine de beneficii materiale.
Inculpatul M.S.F., în faza de urmărire penală, a refuzat să dea declaraţii cu privire la învinuirile aduse, prevalându-se cu ocazia audierilor şi la prezentarea materialului de urmărire penală de dreptul la tăcere, conferit de art. 70 alin. (2) C. proc. pen. anterior.
În faţa instanţei, inculpatul a arătat că nu doreşte să uzeze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. anterior, privind recunoaşterea vinovăţiei şi, în prezenţa apărătorului ales, a precizat că nu doreşte să facă declaraţii în cauză, prevalându-se de dispoziţiile art. 70 alin. (2) din acelaşi cod.
Ulterior, prin apărătorul ales, a solicitat în probaţiune audierea martorului P.R., cerere încuviinţată de către instanţă. La data de 10 septembrie 2013, apărătorul ales al inculpatului, avocat I.N.Z. din Baroul Arad, a învederat instanţei că mandatul de reprezentare a inculpatului M.S.F. a fost reziliat la cererea acestuia. La termenul de dezbateri, inculpatul, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, a precizat că renunţă la audierea martorului propus în apărare.
Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală (procese-verbale de procurare autorizată a substanţelor stupefiante; rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică asupra drogurilor de risc/mare risc întocmite de către L.A.P.D. Timişoara şi L.AP.D. Cluj-Napoca; rapoartele investigatorilor sub acoperire P.D. şi M.V.; procese-verbale de audiere a colaboratorilor sub acoperire S.A. şi V.M.; procese-verbale de redare a interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor telefonice ale inculpatului M.S.F. din perioada 8 noiembrie -18 decembrie 2012), cât şi în mod nemijlocit, în condiţii de oralitate şi contradictorialitate, în faţa primei instanţe (declaraţiile martorilor P.D., S.A., V.M. şi M.V.), instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:
La data de 11 iulie 2012, S.C.C.O. Arad s-a sesizat din oficiu că inculpatul şi alte persoane au iniţiat şi constituit, respectiv aderat şi sprijinit, un grup infracţional organizat având ca obiect traficul şi consumul de droguri de risc (cannabis), pe care le comercializează la mai multe persoane pe raza municipiului Arad.
În baza Ordonanţei nr. 17/A din 24 iulie 2012 (prelungită succesiv la datele de 21 septembrie 2012, 19 octombrie 2012 şi 20 noiembrie 2012) a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad, s-au infiltrat în cauză un investigator sub acoperire (cu nume de cod „P.D.") şi doi colaboratori ai acestuia (cu nume de cod „D.D." şi „S.A."), respectiv, în baza Ordonanţei nr. 7/A din 18 martie 2013 (prelungită la data de 30 aprilie 2013) a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad, s-au mai infiltrat în dosar un investigator sub acoperire (cu nume de cod „M.V.") şi un colaborator al acestuia (cu nume de cod „V.M.") şi s-a autorizat procurarea de substanţe stupefiante (droguri de risc şi mare risc) de către persoanele sus arătate, pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului şi identificarea persoanelor participante la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată.
În ziua de 3 august 2012, în municipiul Arad, inculpatul a vândut, fără drept, colaboratorului sub acoperire „S.A.", cu suma de 250 lei, cantitatea de 5,61 grame de substanţă vegetală de culoare verde-oliv, cu miros înţepător, care, fiind predată organelor de poliţie şi verificată cu testerul de tip M.M.C. pentru cannabis, a reacţionat pozitiv.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 august 2012 al L.A.P.D. Timişoara, a rezultat că proba în litigiu este constituită din 2,48 grame cannabis, în care s-a pus în evidenţă T.H.C., substanţă psihotropă, bio sintetizată de planta cannabis, iar cannabisul face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, modificată şi republicată.
Cantitatea de 2,00 grame de cannabis rămasă din proba în litigiu, după efectuarea analizelor de laborator, a fost depusă la Camera Corpuri Delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. Bucureşti, cu dovada din 5 septembrie 2012.
În ziua de 16 octombrie 2012, pe raza municipiului Arad, inculpatul a vândut, fără drept, colaboratorului sub acoperire „S.A.", cu suma de 250 lei, cantitatea de 5,46 grame de substanţă vegetală de culoare verde-oliv, cu miros înţepător, care, fiind predată organelor de poliţie şi verificată cu testerul de tip M.M.C. pentru cannabis, a reacţionat pozitiv.
Din raportul deconstatare tehnico-ştiinţifică din 25 octombrie 2012 al L.A.P.D. Timişoara, a rezultat că proba în litigiu este constituită din 4,16 grame cannabis, în care s-a pus în evidenţă T.H.C., substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis, iar cannabisul face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, modificată şi republicată.
Cantitatea de 3,57 grame de cannabis rămasă din proba în litigiu, după efectuarea analizelor de laborator, a fost depusă la Camera Corpuri Delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. Bucureşti, cu dovada din 15 noiembrie 2012.
În seara zilei de 3 noiembrie 2012, pe raza municipiului Arad, inculpatul a vândut, fără drept, colaboratorului sub acoperire „S.A.", cu suma de 250 lei, cantitatea de 7,4 grame de substanţă vegetală de culoare verde-oliv, cu miros înţepător, care, fiind predată organelor de poliţie şi verificată cu testerul de tip M.M.C. pentru cannabis, a reacţionat pozitiv .
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 21 noiembrie 2012 al L.A.P.D. Timişoara, a rezultat că proba în litigiu este constituită din 3,93 grame cannabis în care s-a pus în evidenţă T.H.C., substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis, iar cannabisul face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, modificată şi republicată.
Cantitatea de 3,39 grame de cannabis rămasă din proba în litigiu, după efectuarea analizelor de laborator, a fost depusă la Camera Corpuri Delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. Bucureşti, cu dovada din 30 ianuarie 2013.
În ziua de 4 decembrie 2012, în municipiul Arad, inculpatul a vândut, fără drept, colaboratorului sub acoperire „S.A.", cu suma de 250 lei, cantitatea de 5,08 grame de substanţă vegetală de culoare verde-oliv, cu miros înţepător, care, fiind predată organelor de poliţie şi verificată cu testerul de tip M.M.C. pentru cannabis, a reacţionat pozitiv.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifîcă din 4 ianuarie 2013 al L.A.P.D. Timişoara, a rezultat că proba în litigiu este constituită din 3,00 grame cannabis, în care s-a pus în evidenţă T.H.C., substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis, iar cannabisul face parte din Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, modificată şi republicată.
Cantitatea de 2,41 grame de cannabis rămasă din proba în litigiu, după efectuarea analizelor de laborator, a fost depusă la Camera Corpuri Delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. Bucureşti, cu dovada din 30 ianuarie 2013.
În ziua de 18 martie 2013, în municipiul Arad, inculpatul a vândut, fără drept, colaboratorului sub acoperire „V.M.", cu suma de 150 lei, cantitatea de 1,59 grame de substanţă pulverulentă de culoare albă, care, fiind predată organelor de poliţie şi verificată a reacţionat pozitiv.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 1 aprilie 2013 al L.A.P.D. Cluj Napoca, a rezultat că proba în litigiu este constituită din 0,9 grame substanţă care conţine Amfetamina în amestec cu Cofeină, iar Amfetamina face parte din Tabelul Anexă nr. II din Legea nr. 143/2000, modificată şi republicată.
Proba a fost consumată în procesul analizelor chimice de laborator.
S-a reţinut că fapta inculpatului M.S.F. care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada august -decembrie 2012, de patru ori, a vândut, fără drept, droguri de risc (cannabis), constituie infracţiunea de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată.
Totodată, s-a reţinut că fapta aceluiaşi inculpat care, în luna martie 2013, a vândut, fără drept, droguri de mare risc (amfetamina), constituie infracţiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată şi republicată.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, precum şi persoana inculpatului.
Instanţa a avut în vedere, cu privire la persoana inculpatului M.S.F., lipsa antecedentelor penale, vârsta acestuia - 23 de ani la data comiterii faptelor, nivelul de instruire şcolară, ca absolvent a 11 clase, faptul că a desfăşurat activităţi lucrative. în legătură cu poziţia procesuală a inculpatului, instanţa a apreciat că, în raport de dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi art. 66 alin. (1) C. proc. pen. anterior, acesta nu poate fi obligat să furnizeze probe sau să-şi recunoască vinovăţia şi, ca atare, nu i se poate imputa nerecunoaşterea acuzaţiei formulate împotriva sa, inculpatul beneficiind de prezumţia de nevinovăţie. Totodată, instanţa a avut în vedere cantitatea mică de droguri traficată de inculpat, respectiv 23,55 grame cannabis şi 1,59 grame amfetamina.
De asemenea, tribunalul a luat în considerare concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad, potrivit căruia inculpatul va prezenta mari dificultăţi în procesul de reintegrare socială, reintegrare care se poate fundamenta exclusiv pe dorinţa manifestată de acesta de a adopta o conduită socială dezirabilă pe viitor, coroborată cu susţinerea morală/materială de care beneficiază în continuare din partea membrilor familiei.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, inculpatul a declarat apel. în susţinerea orală a motivelor de apel, inculpatul, prin apărător din oficiu, a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior şi, în subsidiar, reducerea pedepsei, inculpatul învederând instanţei şi împrejurarea că nu a fost prins în flagrant şi că este acuzat doar de investigatori sub acoperire.
Prin Decizia penală nr. 238/A din 16 decembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior, a fost admis apelul declarat de inculpatul M.S.F. împotriva sentinţei penale nr. 379 din 21 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 6557/108/2013.
A fost înlăturat sporul de 1 an închisoare aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă, urmând ca inculpatul să execute 4 ani închisoare, în regim de detenţie.
În temeiul art. 383 alin. (1)1 C. proc. pen. anterior, s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi, în temeiul art. 383 alin. (2) din acelaşi cod, s-a dedus în continuare arestul preventiv, din 21 octombrie 2013 la zi.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. anterior, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
S-a dispus plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş, cu titlu de onorariu avocat oficiu.
Analizând apelul declarat în cauză prin prisma motivelor de apel, precum şi din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen. anterior, instanţa de apel a constatat următoarele:
Starea de fapt reţinută de prima instanţă este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătoreşti şi în faza de urmărire penală, respectiv: procesul-verb al de sesizare din oficiu, ordonanţele de autorizare şi prelungire a investigatorilor şi colaboratorilor sub acoperire, rapoartele întocmite de investigatorii P.D. şi M.V., procesele-verbale de audiere a colaboratorilor S.A. şi V.M., rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, autorizaţiile de interceptare şi înregistrările convorbirilor telefonice.
S-a constatat că prima instanţă a efectuat o analiză completă şi fundamentată a probelor administrate, pe care instanţa de apel şi-a însuşit-o, reţinând că inculpatul, în perioada 03 august 2012 - 04 decembrie 2012, a săvârşit un număr de 4 acte materiale de vânazare de droguri de risc, acte ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de droguri, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar la data de 18 martie 2013, a comis un act material ce intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. şi ped. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Astfel, la data de 3 august 2012, inculpatul a vândut, fără drept, colaboratorului sub acoperire S.A., cu suma de 250 lei, cantitatea de 5,61 grame de cannabis, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 august 2012.
În data de 16 octombrie 2012, inculpatul a vândut, fără drept, colaboratorului sub acoperire S.A., cu suma de 250 lei, cantitatea de 5,46 grame de cannabis, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 25 octombrie 2012.
În data de 3 noiembrie 2012, inculpatul a vândut, fără drept, colaboratorului sub acoperire S.A., cu suma de 250 lei, cantitatea de 7,4 grame de cannabis, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 21 noiembrie 2012.
În data de 4 decembrie 2012, inculpatul a vândut, fără drept, colaboratorului sub acoperire S.A., cu suma de 250 lei, cantitatea de 5,08 grame cannabis, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 4 ianuarie 2013.
Toate cele 4 acte materiale de vânzare de cannabis către colaboratorul sub acoperire au fost supravegheate de investigatorul sub acoperire P.D., autorizat în cauză.
În data de 18 martie 2013, inculpatul a vândut, fără drept, colaboratorului sub acoperire V.M., cu suma de 150 lei, cantitatea de 1,59 grame de substanţă pulverulentă de culoare albă, care, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 1 aprilie 2013, conţine Amfetamina în amestec cu Cofeină, iar Amfetamina face parte din Tabelul Anexă nr. II din Legea nr. 143/2000, modificată şi republicată, fiind considerat drog de mare risc. Actul material de vânzare a drogurilor de mare risc de către inculpat, către colaboratorul V.M., a fost supravegheat de investigatorul sub acoperire M.V.
Rapoartele întocmite de investigatorii sub acoperire şi declaraţiile colaboratorilor se află la dosarul cauzei, aceştia fiind audiaţi şi de către prima instanţă nemijlocit, în condiţii de contradictorialitate.
Având în vedere aceste probe, cererea inculpatului de achitare nu a putut fi admisă, probele de vinovăţie fiind analizate atât de prima instanţă, cât şi de instanţa de apel, potrivit celor mai sus menţionate.
S-a observat că, din starea de fapt, rezultă că încadrarea juridică dată faptelor este corectă, având în vedere că, în speţă, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în formă continuată, precum şi ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Totodată, s-a reţinut că, fiind o parte a activităţii de aplicare a legii penale, individualizarea judiciară nu se poate realiza decât în condiţiile şi în limitele stabilite de lege. Exigentele impuse de principiul legalităţii nu se rezumă, însă, la cerinţa ca individualizarea pedepsei să se facă în limitele unui cadru legal, ci şi prin folosirea unor mijloace şi pe baza unor criterii de apreciere determinate de lege şi care sunt consacrate de art. 72 C. pen. anterior. Astfel, potrivit art. 72 alin. (1) C. pen. anterior, instanţa trebuie să aibă în vedere, pe lângă limitele de pedeapsă fixate în partea specială, şi gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. în ce priveşte elementele prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, nu se poate face abstracţie de faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată şi trafic de droguri de mare risc, reţinându-se că acesta a deţinut în vederea comercializării o cantitate de 23,55 grame cannabis, precum şi 1,59 grame amfetamina.
S-a constatat că prima instanţă a reţinut în favoarea inculpatului elemente favorabile acestuia, reţinute prin referatul de evaluare şi le-a valorificat ca circumstanţe atenuante în condiţiile prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior.
A fost avut în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 52 C. pen. anterior, pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităţilor fiecărui individ şi raţională, să fie adecvată şi proporţională cu gravitatea faptelor comise.
În cauză, s-a apreciat că se impune a avea în vedere cantitatea de droguri traficată, amploarea fenomenului infracţional şi necesitatea unei riposte ferme a autorităţilor.
Astfel fiind, s-a considerat că pedepsele de 2 ani şi, respectiv, 4 ani închisoare, aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în formă continuată şi, respectiv, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, sunt în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. anterior, şi anume reeducarea inculpatului şi prevenirea comiterii de noi fapte penale.
S-a mai reţinut că instanţa de fond a făcut în mod corect aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. b) şi art. 34 lit. b) C. pen. anterior, astfel încât, constatând că inculpatul este condamnat pentru infracţiuni concurente, a procedat la contopirea pedepselor.
Având în vedere că, prin concurs de infracţiuni, se înţelege acea formă a pluralităţii de infracţiuni ce constă în săvârşirea, de către aceeaşi persoană, a două sau mai multe infracţiuni, mai înainte de a fi fost condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, s-a reţinut că în mod corect prima instanţă a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru infracţiuni concurente. Apoi, faţă de împrejurarea că sistemul cumulului juridic cu spor facultativ în două trepte, consacrat pentru sancţionarea concursului de infracţiuni, funcţionează indiferent dacă infracţiunile sunt judecate concomitent de aceeaşi instanţă ori de instanţe diferite şi la date diferite, în mod temeinic şi legal, în temeiul art. 33 lit. b) şi art. 34 lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.
Instanţa de apel a apreciat, însă, că sporul adăugat de prima instanţă nu este necesar şi l-a înlăturat, această apreciere rezultând din elementele care au fost avute în vedere şi la reţinerea circumstanţelor atenuante, respectiv împrejurarea că inculpatul a conştientizat gravitatea faptelor sale, este tânăr şi are şanse reale, cu sprijinul familiei, de a se reintegra social.
În baza art. 383 alin. (1)1 C. proc. pen. anterior cu referire la art. 350 din acelaşi cod, s-a menţinut starea de arest a inculpatului, apreciindu-se că subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri şi, mai mult, împotriva inculpatului s-a pronunţat o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie.
S-a dedus, în continuare, arestul preventiv din 21 octombrie 2013 la zi.
Împotriva deciziei penale anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.S.F., calea de atac fiind fundamentată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior.
Prin prisma cazului de casare invocat, s-a solicitat casarea ambelor hotărâri pronunţate în cauză şi, în rejudecare, redozarea pedepsei aplicate inculpatului şi suspendarea executării acesteia, raportat la circumstanţele reale ale comiterii faptelor şi la cele personale ale inculpatului.
Totodată, s-a solicitat să se constate incidenţa dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi să se facă aplicarea legii penale mai favorabile.
Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorul recurentului inculpat şi ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Prealabil, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
Astfel, Înalta Curte, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior poate fi invocat atunci când se constată că hotărârile pronunţate în cauză sunt contrare legii sau că instanţele au făcut o greşită aplicare a legii.
În ambele ipoteze, legiuitorul are în vedere o eroare de drept şi nu una de fapt, ultima putând fi invocată doar în calea de atac a apelului, când instanţa de control judiciar are obligaţia de a examina cauza dedusă judecăţii sub toate aspectele de fapt şi de drept.
Prin hotărâre „contrară legii" se înţelege acea hotărâre prin care instanţa dă o dispoziţie interzisă de lege ori omite să se pronunţe cu privire la o dispoziţie la care legea o obligă în mod imperativ.
A doua variantă a acestui caz de casare - prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii - se referă la toate celelalte situaţii în care instanţa a comis o eroare de drept, în afara celor limitativ prevăzute de art. 3859 C. proc. pen. anterior şi are în vedere dispoziţiile legale care privesc infracţiunea, pedeapsa şi răspunderea penală.
Examinând criticile formulate de recurentul inculpat, Înalta Curte constată că acestea nu privesc o eroare gravă de drept, ci una de fapt, care nu mai poate fi supusă cenzurii instanţei de recurs. Nici reducerea pedepsei şi nici schimbarea modalităţii de executare a acesteia nu vizează încălcări ale legii, ci reprezintă critici care se referă exclusiv la netemeinicia hotărârilor pronunţate în cauză, însă, în lipsa unui caz de casare care să permită o astfel de analiză, hotărârile nu mai pot fi reformate.
Examinând recursul declarat în cauză din perspectiva prevederilor art. 5 C. pen., Înalta Curte identifică legea penală mai favorabilă ca fiind legea veche.
Astfel, inculpatul M.S.F. a beneficiat de circumstanţe judiciare atenuante, care au permis reducerea pedepselor principale sub minimul special.
Cum aceste circumstanţe nu se mai regăsesc în N.C.P., chiar dacă limitele de pedeapsă sunt mai reduse (infracţiunea de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 era pedepsită, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., cu închisoare de la 3 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi, în vreme ce C. pen. în vigoare sancţionează aceeaşi faptă cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi; tot astfel, infracţiunea de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 era pedepsită, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, în vreme ce C. pen. în vigoare sancţionează aceeaşi faptă cu pedeapsa închisorii de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi), acestea nu pot fi coborâte sub minimul special şi, ca atare, mai favorabilă pentru recurentul inculpat este legea veche.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.S.F.
În temeiul art. 38517 alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen. anterior, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 4 iulie 2013 la 12 mai 2014.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu în prezenta cauză, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.S.F. împotriva Deciziei penale nr. 238/A din 16 decembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 4 iulie 2013 la 12 mai 2014.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, avocat Constantinescu Nicoleta şi suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru termenul din 14 aprilie 2014, avocat M.M., se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1611/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul (art. 174... | ICCJ. Decizia nr. 1614/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul (art. 174... → |
|---|
