ICCJ. Decizia nr. 1616/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1616/2014
Dosar nr. 233/3/2013
Şedinţa publică din 12 mai 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 702 din 26 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul G.V.V., la o pedeapsă de 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în regim de detenţie.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b din acelaşi cod, pe o durată de 5 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.
S-a constatat cantitatea de 0,12 grame heroină consumată în timpul analizelor de laborator.
A fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 4.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul nr. 93/D/P/2011 din 04 ianuarie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul G.V.V., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. anterior.
În motivarea în fapt a rechizitoriului, s-a arătat că, în urma unei cereri de comisie rogatorie formulată de către Departamentul de Justiţie al Statelor Unite, D.C.C.O., Serviciul Antidrog s-a sesizat din oficiu cu privire la existenţa unor date şi informaţii privind săvârşirea infracţiunilor de trafic internaţional ilicit de droguri de mare risc de către o grupare infracţională formată din cetăţeni străini şi români, printre care A.A., Y.Y. şi H.K..
S-a mai arătat că, prin mijloace specifice de investigaţii, s-a reuşit identificarea unor persoane despre care existau indicii că ar putea penetra grupul infracţional şi care ar fi putut procura în mod autorizat importante cantităţi de heroină de la membrii acestuia.
După autorizarea folosirii în cauză a investigatorilor sub acoperire P.C., A.D., Ştefan Iulian şi Protopopescu P., precum şi a colaboratorilor acestora, G.P. şi T.A., s-au obţinut mijloace de probă în sensul că numitul A.A. intenţiona să organizeze, în vara anului 2011, transportul unei importante cantităţi de heroină din Turcia în România.
La data de 12 iulie 2011, învinuitul A.A. i-a propus investigatorului sub acoperire „P.C." - nume de cod să-i vândă cantitatea de aproximativ 189 kg heroină în schimbul sumei de 2.500.000 euro, tranzacţie ce urma să aibă loc în cursul lunii iulie 2011. Ulterior, preţul de vânzare a heroinei a fost stabilit la suma de 2.830.000 euro.
Discuţia purtată în mediul ambiental de învinuitul A.A. cu investigatorul sub acoperire „P.C." - nume de cod, cu ocazia întâlnirii care a avut loc la data de 12 iulie 2011 într-o locaţie din Bucureşti, privea iminenţa realizării în România a unei tranzacţii cu o importantă cantitate de droguri.
La data de 21 iulie 2011, ora 14:00:09, unul dintre membrii grupului care acţiona pe teritoriul României, utilizatorul terminalului telefonic, a purtat în limba turcă o convorbire cu o persoană încă neidentificată, referitoare la detaliile tranzacţiei cu droguri. Interlocutorii au folosit un limbaj codificat, referindu-se la furnizorul de droguri ca fiind „directorul depozitului", precum şi la fotografierea sumei de bani ce urmează a fi plătită ca preţ al drogurilor.
În urma investigaţiilor efectuate în cauză, s-a stabilit că persoana cu apelativul F. menţionat de cetăţeanul străin neidentificat în cuprinsul comunicărilor telefonice, cu privire la care existau date şi indicii că s-ar afla în legătură cu proprietarul din Turcia al drogurilor, este învinuitul A.F.
În cursul zilelor de 20 iulie 2011 şi 22 iulie 2011, colaboratorii „G.P." - nume de cod şi „T.A." - nume de cod, s-au întâlnit cu învinuitul A.F. şi cu un alt bărbat, identificat ca fiind cetăţeanul turc C.A., ambii membri ai reţelei infracţionale cercetate în cauză, ocazie cu care au discutat condiţiile încheierii tranzacţiei, convorbirile purtate fiind interceptate şi înregistrate audio-video în mediul ambiental.
De asemenea, învinuitul A.A. a amânat în mod repetat încheierea tranzacţiei, motivând că nu a putut organiza transportul drogurilor. înjurai datei de 15 iulie 2011, colaboratorii au fost contactaţi de un alt membru al aceluiaşi grup, care s-a recomandat cu numele „C.", identificat ca fiind numitul C.A.. Acesta s-a prezentat ca fiind cel care se va ocupa de livrarea drogurilor, fixând ca dată la care ar fi trebuit predate drogurile data de 23 iulie 2011.
În cursul zilei de 25 iulie 2011, persoanele autorizate şi membrii grupului infracţional au convenit să predea suma de bani reprezentând contravaloarea cantităţii de aproximativ 189 kg heroină în apartamentul în care locuia numitul S.H., situat în Bucureşti, sector 5. Simultan, drogurile urmau să fie predate într-o altă locaţie, ce urma a fi indicată colaboratorilor autorizaţi doar după ce se confirma plata preţului acestora.
La data de 25 iulie 2011, în intervalul orelor 14:30 - 15:30, investigatorul „P.C." - nume de cod şi colaboratorul „T.A." - nume de cod, s-au deplasat în apartamentul din Bucureşti, sector 5, având asupra lor suma de 2.830.000 euro, convenită anterior ca reprezentând contravaloarea cantităţii de aproximativ 189 kg heroină. în apartamentul aflat la această adresă se mai aflau învinuitul A.F. şi numitul S.H., care i-au solicitat ulterior martorului A.I. să vină pentru a verifica autenticitatea bancnotelor.
Imediat după ce suma de bani a fost prezentată membrilor grupării, colaboratorul „G.P." - nume de cod, s-a deplasat, conform indicaţiilor primite, în Complexul Comercial L.M. din sectorul 5 Bucureşti, unde a fost abordat de inculpatul G.V.V.
După aproximativ trei ore de condus haotic, fără o destinaţie clară, inculpatul G.V.V. a oprit autoturismul în apropierea unei hale dezafectate amplasate pe un teren din vecinătatea com. Ciorogârla, jud. Ilfov. Martorii cu identitatea protejată „P.Ş." şi „G.P." au declarat că, în locaţia respectivă, se aflau o persoană de sex bărbătesc, identificată ca fiind martorul L.M., precum şi mai multe pachete de formă paralelipipedică, despre care inculpatul G.V.V. susţinea că ar conţine heroină.
Înregistrarea audio-video a surprins momentul în care colaboratorul „G.P." - nume de cod i-a remis inculpatului G.V.V. o bucată dintr-o folie de aluminiu, pe care nu se observă urme de materie, în vederea testării substanţei aflate într-unui dintre pachetele aşezate pe pardoseala halei (minutul 10:28:10 al ceasului camerei de înregistrare).
Potrivit procesului-verb al de cercetare la faţa locului, întocmit la data de 25 iulie 2011 de către procurorul de caz împreună cu lucrătorii de poliţie delegaţi în cauză, în jurul orei 18:30, organele de urmărire penală au identificat locaţia unde se afla colaboratorul „G.P." - nume de cod, persoana căreia membrii grupului infracţional urmau să îi predea cantitatea de aproximativ 189 kg heroină. Cu această ocazie, la faţa locului au fost găsiţi inculpatul G.V.V. şi martorul L.M.. în incinta halei şi în portbagajul autoturismului de culoare gri, cu care colaboratorul „G.P." - nume de cod şi inculpatul G.V.V. s-au deplasat în com. Ciorogârla, au fost găsite şi ridicate un număr de 189 pachete de formă paralelipipedică, învelite succesiv de la exterior spre interior într-o folie din plastic transparentă, un material textil de culoare albă pe suprafaţa căruia erau aplicate impresiunile unei ştampile de formă dreptunghiulară reprezentând un vultur şi inscripţia „555", precum şi impresiunile unei ştampile rotunde reprezentând un vultur. în interiorul acestor pachete se afla o substanţă pulverulentă de culoare bej-maronie.
Prin rezoluţia din data de 25 iulie 2011, lucrătorii de poliţie delegaţi în cauză au dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice în vederea stabilirii naturii substanţei conţinute într-unui dintre cele 189 pachete ridicate de la faţa locului. Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 26 iulie 2011 al specialiştilor din cadrul L.C.A.P.D. s-a stabilit că proba supusă examinării nu conţinea substanţe stupefiante sau psihotrope.
Ulterior, au fost analizate şi celelalte 188 de pachete identice. Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 23 august 2011 al specialiştilor din cadrul L.C.A.P.D., în cele 188 pachete supuse examinării era ambalată o substanţă cu masa netă totală de 184,64 kg care nu conţinea substanţe stupefiante sau psihotrope.
De asemenea, în cauză a fost efectuată o constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică, în vederea identificării unor urme papilare pe banda adezivă a celor 189 pachete de formă paralelipipedică. Astfel cum rezultă din concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 10 august 2011 întocmit de specialişti din cadrul I.G.P.R. - I.N.C., S.I.J., de pe probele puse la dispoziţie în vederea analizării au fost ridicate patru fragmente de urme papilare ce conţineau suficiente detalii dactiloscopice caracteristice de identificare. în urma comparării acestora cu fragmentele papilare aflate în baza de date a sistemului A., nu s-a putut stabili identitatea persoanelor care le-au creat.
Situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu a fost probată cu următoarele mijloace de probă: procese-verbale de redare în scris a unor comunicări telefonice şi a unor discuţii purtate în mediul ambiental, interceptate şi înregistrate în baza unor autorizaţii emise de Tribunalul Bucureşti; procese-verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire; proces-verbal de cercetare la faţa locului; planşe fotografice; rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică de analiză a substanţelor cumpărate de la persoanele cercetate penal în această cauză, realizată de către specialiştii din cadrul I.G.P.R. - L.C.A.P.D., precum şi adresele emise de către aceeaşi instituţie; raport de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică; procese-verbale de investigare a persoanelor implicate în activităţile care fac obiectul prezentei cauze; procese-verbale de verificare a unor persoane, domicilii şi reşedinţe; declaraţiile martorilor colaboratori „T.A." -nume de cod şi „G.P." - nume de cod; declaraţie martor L.M.; declaraţie martor cu identitate protejată „P.Ş." - nume de cod; declaraţiile învinuitului G.V.V.; proces-verbal întocmit în temeiul dispoziţiilor art. 224 alin. (3), art. 2241 şi următoarele C. proc. pen. anterior, precum şi art. 22 din Legea nr. 143/2000; alte acte de urmărire penală.
În rechizitoriu s-a arătat că, pe durata urmăririi penale, inculpatul G.V.V. a avut o atitudine nesinceră.
În faţă instanţei de judecată, inculpatul G.V.V., deşi s-a prezentat la termenul din 25 aprilie 2013, a solicitat amânarea judecăţii pentru a-şi angaja apărător, pentru ca ulterior să nu se mai prezinte, din adresa D.G.P. a Municipiului Bucureşti - S.I.C. reieşind ca inculpatul figurează ca urmărit naţional din data de 30 aprilie 2013.
În cauză, instanţa a procedat la audierea, sub prestare de jurământ, a martorilor din acte - investigatori/colaboratori cu identitate protejată - nume de cod A.D., G.P., T.A. şi P.Ş.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut că, în fapt, la data de 25 iulie 2011, inculpatul G.V.V. a oferit colaboratorului sub acoperire G.P. - nume de cod, cantitatea de 0,11 grame de substanţă, care avea în conţinut heroină, drog de mare risc, situaţie de fapt ce a fost avută în vedere pe baza procesului-verb al de sesizare din oficiu aflat la fila 3 voi. 1 d.u.p, conform căruia, pe teritoriul României, acţionează o reţea infracţională formată din cetăţeni turci şi români, coordonată de către cetăţeanul turc Y.Y. şi A.A., cu preocupări pe linia traficului internaţional de droguri, respectiv asigurarea transportului unor cantităţi de droguri din Turcia către ţările de destinaţie, respectiv Germania.
Conform ordonanţei Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. din data de 29 aprilie 2011, s-au autorizat investigatorii sub acoperire cu nume de cod P.C., A.D. şi P.D., respectiv colaboratorii cu nume de cod G.P. şi T.A., în vederea strângerii datelor şi informaţiilor privind existenţa infracţiunilor şi identificarea persoanelor, obţinerea mijloacelor de probă şi procurarea unei cantităţi de până la 500 mg. droguri de mare risc.
Potrivit proceselor-verbale datate 07 iunie 2011, 14 iulie 2011, 16 iulie 2011 şi 13 iulie 2011, întocmite de investigatorii sub acoperire, a rezultat că, în perioada 07 iunie 2011 - 23 iulie 2011, aceştia s-au întâlnit de mai multe ori cu cetăţeanul turc A.A., în diferite locaţii, în vederea perfectării tranzacţiei ce avea ca obiect cantitatea de 189 kg heroină ce urma să sosească din Turcia.
Conform procesului-verbal din 24 iulie 2011, încheiat de investigatorul sub acoperire P.C. - nume de cod, în perioada 20 iulie 2011 - 23 iulie 211, membrii reţelei au avut mai multe întâlniri, pentru a stabili detaliile tranzacţiei cu droguri, întâlniri la care au participat cetăţenii turci C.A. şi A.F., pentru ca, în procesul-verb al din 26 iulie 2011, investigatorul sub acoperire A.D. - nume de cod, să precizeze că, la data de 25 iulie 2011, în jurul orelor 14,30, colaboratorul G.P. - nume de cod, s-a întâlnit la L.M. cu numitul F., care i-a indicat prin semne o persoană de sex masculin, identificată ulterior ca fiind inculpatul G.V.V.
Instanţa de fond a constatat că menţiunile din procesele-verbale mai sus arătate sunt confirmate de depoziţia colaboratorului cu identitate protejată - G.P. nume de cod, care a declarat: "(...) Cunosc faptul că prin Ordonanţa nr. 30/A/2011 din data de 29 aprilie 2011 am fost autorizat în calitate de colaborator cu identitatea protejată „G.P." pentru a strânge date şi informaţii despre o reţea infracţională din care fac parte cetăţeni turci şi români care acţionează pe teritoriul României şi care este implicată în activităţi ilicite de trafic de droguri de mare risc. De asemenea, prin aceeaşi ordonanţă am fost autorizat să procur, sub supravegherea investigatorilor sub acoperire „P.C.", „A.D." şi „P.D.", cantitatea de maxim 500 kg droguri de mare risc. In acest sens, în perioada aprilie - iulie 2011 m-am întâlnit în diferite locaţii din Bucureşti cu o persoană cu numele A., cetăţean turc, care mi-a propus să îmi vândă cantitatea de aproximativ 13 kg heroină. Ulterior, A. mi-a spus că poate procura o cantitate mai mare de heroină, respectiv 189 kg în schimbul sumei de aproximativ 2.580.000 euro. A. a amânat în mod repetat predarea drogurilor, motivând că nu a reuşit să organizeze transportul din Turcia. In jurul datei de 15 iulie am fost contactat de un alt membru al grupului din care face parte A. care s-a recomandat cu numele C. şi care s-a prezentat ca fiind cel care se va ocupa de tranzacţia cu heroină. C. mi-a spus că drogurile vor fi predate în jurul datei de 23 iulie 2011 simultan cu plata în numerar a celor 2.830.000 euro. Anterior, C. a mai propus şi alte variante privind modalitatea de plată, inclusiv prin transfer bancar, prin intermediul unor proprietari de case de schimb valutar din Bucureşti. C. mi-a spus că drogurile nu vor fi predate decât după ce intră în posesia banilor, urmând ca abia ulterior să desemnez o persoană de încredere care să fie condusă la locaţia unde este depozitată heroina. La unele dintre aceste întâlniri pe care le-am avut cu C. a participat şi un alt reprezentant al proprietarului din Turcia al drogurilor care s-a recomandat cu numele F.. La data de 25 iulie 2011, conform indicaţiilor primite, m-am dus la L.M., loc în care F. mi-a indicat prin semne o persoană despre care am aflat ulterior că se numeşte G.V.V. Am coborât cu acesta în parcare, el s-a suit la volanul autoturismului cu care am venit noi şi timp de aproximativ trei ore a condus prin oraş, cu scopul de a se verifica dacă este urmărit, timp în care am discutat cu acesta şi mi-a zis că are la el staniol pentru a proba marfa".
În acest timp, G.V.V. a purtat mai multe convorbiri telefonice, iar în ultima convorbire telefonică în care a fost apelat, acesta a răspuns „Domnule director, în 10 minute ajungem" apoi ne-a spus şi nouă că mergem să aducem heroina. Am ajuns în localitatea Ciorogârla şi pe un drum care ducea către Autostradă, la distanţă scurtă după terminarea caselor, a oprit autoturismul în dreptul unei hale neterminate. Aici, a pornit avariile, a spus să deschidem capota maşinii şi m-a chemat în interiorul acestei hale, loc în care am văzut mai multe pachete aşezate pe jos şi în saci. Tot aici, se afla o persoană despre care am aflat ulterior că se numeşte L. şi pe care l-am văzut că ascultă ordinele lui G.V.V. Numitul G.V.V. mi-a întins un pachet spunând să fac un test al „ mărfii", dar eu am refuzat să fac testul cu acel pachet şi am luat un alt pachet de pe jos. Am tăiat ambalajul acestui pachet, am văzut conţinutul şi am spus că aceasta nu e heroină. Atunci numitul G.V.V. mi-a luat pachetul din mână, a rupt o bucată din conţinutul pachetului, l-a învelit într-o bucată de staniol, apoi s-a îndepărtat de mine către marginea halei, loc în care cu o altă piatră s-a făcut că loveşte staniolul în care învelise bucata de „ marfă". În acest timp, eu nu am fost atent dacă acesta a lovit cu piatra în staniol sau în pardoseala de ciment deoarece am luat un alt pachet să testez conţinutul. Nu am avut timp să tai ambalajul deoarece numitul G.V.V. m-a chemat să testăm conţinutul. Am ajuns lângă el şi am văzut în mana lui o bucată de staniol în care se afla un praf din care am luat puţin, l-am pus pe o altă bucată de stanoil şi l-am încălzit cu bricheta.
După ce am văzut că lichidul rezultat după topire lăsa urme negre, mi-am dat seama că este heroină, dar că nu are puritatea ridicată şi i-am spus acest lucru lui G.V.V. Acesta mi-a spus că nu e adevărat ca este heroină bună şi a luat din praful aflat în staniol şi l-a încălzit pe o altă bucată de staniol, timp în care eu am încercat să-l sun pe colaboratorul T.A. -nume de cod, să-i spun că marfa nu este de calitate, dar nu am reuşit să iau legătura cu el. In tot acest timp, au fost căraţi către maşina cu care am venit, mai mulţi saci (nu am fost atent să văd exact câţi) care au fost puşi în portbagaj".
De asemenea, instanţa de fond a mai constatat că declaraţia colaboratorului cu identitate protejată G.P. este confirmată de depoziţia martorului P.Ş. - nume de cod, care a precizat: "(...) La data de 25 iulie 2011, în calitate de lucrator M.A.I. am participat la efectuarea unor activităţi în Dosarul D.I.I.C.O.T. nr. 93/D/P/2011. Rolul meu a fost acela de a însoţi un bărbat, a cărui identitate nu o cunosc, dar despre care mi s-a comunicat de către ofiţerii de caz că este colaborator autorizat, în vederea asigurării pazei şi protecţiei acestuia la încheierea unei tranzacţii cu o importantă cantitate de heroină. În jurul orelor 12:00, m-am deplasat împreună cu colaboratorul autorizat, cu autoturismul, în zona M.L. din Bucureşti, unde urma să aibă loc întâlnirea colaboratorului cu membrii reţelei de traficanţi. Am intrat în incinta mall-ului, iar la un moment dat, colaboratorul a văzut o persoană de sex bărbătesc despre care mi-a dat de înţeles că este cel cu care trebuia să se întâlnească, după care de noi s-a apropiat un alt bărbat şi s-a adresat persoanei care mă însoţea. (...). Acest individ i-a solicitat colaboratorului autorizat cheile autoturismului cu care am venit la locul întâlnirii, fără a se prezenta, părând că este cunoscut pentru amândoi motivul pentru care se aflau în acel loc. Mie individul nu mi-a adresat nici un cuvânt, ignorând total prezenţa mea. Ne-am deplasat împreună în parcarea subterană a centrului comercial, individul fiind cel care s-a aşezat pe locul şoferului, colaboratorul pe locul pasagerului din dreapta faţă, iar eu pe bancheta din spate. Individul a condus autoturismul cu care ne deplasasem eu şi colaboratorul la locul întâlnirii timp de aproximativ 3-4 ore, traseul fiind unul haotic, practic fără a avea o destinaţie clară, doar pentru a verifica dacă maşina nu este urmărită de către autorităţi. Pe timpul deplasării şoferul a încălcat în mod repetat regulile de circulaţie, a pătruns în intersecţie pe culoarea roşie, a intrat pe contrasens, a încălcat marcajul sens unic. (...). La un moment dat am oprit la un restaurant şi am băut toţi trei o cafea. (...). După aproximativ 30-40 minute după ce am părăsit restaurantul, am observat că individul conduce autoturismul în afara Bucureştiului, fără a putea să-mi dau seama despre direcţia în care ne îndreptăm. A oprit autoturismul în câmp, în faţa unei hale dezafectate, iar şoferul mi-a cerut să rămân la maşină spunăndu-mi să ridic capota şi să mă fac că o repar, ceea ce am şi făcut. La un moment dat s-a apropiat de maşină colaboratorul autorizat şi am reuşit să schimbăm câteva cuvinte. L-am întrebat unde ne aflăm şi mi-a spus că la intrarea în Ciorogârla, spre autostradă. De asemenea, l-am întrebat pe colaborator dacă „suntem la marfă", iar el mi-a confirmat că da, dându-mi de înţeles că are asupra lui cele necesare testării substanţei pe care urma să o primească pentru a verifica dacă este sau nu heroină. Am auzit că sunt strigat şi m-am îndreptat spre hala unde se aflau colaboratorul şi şoferul. Abia atunci am observat că împreună cu ei mai era un alt bărbat cu constituţie astenică. Individul care ne-a condus la fata locului mi-a cerut să încarc în sacii de rafie care se aflau pe pardoseală câte 20-25 pachete de formă paralelipipedică dintre cele depozitate în acel loc. Eu am observat că erau aproximativ 200 de pachete ce aveau aplicate o ştampilă colorată, apreciind că fiecare pachet avea greutate de aproximativ 1 kilogram. Am procedat astfel cum mi s-a cerut şi am încărcat 20-25 pachete într-un sac pe care l-am dus în portbagajul maşinii. In acel moment am anunţat dispozitivul operativ despre situaţia în care mă aflam . Am revenit în incinta halei şi am procedat similar cu cel de-al doilea sac. Am avut contact vizual timp de câteva secunde cu colaboratorul autorizat pe care l-am întrebat dacă totul este în regulă şi dacă pot da semnalul de intervenţie, iar el mi-a confirmat că da, dând aprobator din cap. Am dus cel de-al doilea sac în autoturism şi am anunţat dispozitivul că voi interveni. Am invocat apariţia unui echipaj de poliţie, am profitat de starea de neatenţie şi agitaţie a individului care ne-a condus în locul în care ne aflam şi l-am imobilizat. In momentul în care la faţa locului a ajuns dispozitivul de intervenţie, au am plecat imediat pentru că se efectuau filmări, iar eu nu aveam echipaj de protecţie, riscând astfel să îmi devoalez identitatea. Azi, data de 19 iunie 2012, mi-a fost prezentată planşa foto nr. l, ocazie cu care la poziţia nr. 2 am recunoscut persoana la care m-am referit anterior, cu care eu şi colaboratorul autorizat ne-am întâlnit la M.L. din Bucureşti şi care, la data de 25 iulie 2011, a condus autoturismul în Bucureşti până la locaţia de pe raza com. Ciorogărla în persoana inculpatului G.V.V."
Martorul L.M. a declarat că: „(...) în urmă cu doua sau trei zile m-am întâlnit cu G.V. în mod întâmplător la o terasă situată în apropiere de locuinţa acestuia, cunoscută în cartier cu numele „La şina". G.V. m-a întrebat cum stau cu banii şi că vrea sa-i fac un serviciu, respectiv sa-l ajut să încarce şi să descarce nişte pachete. La acel moment nu am discutat cu G.V. nici despre locaţia unde se aflau depozitate aceste colete, nici despre conţinutul lor şi nici despre ceea ce vrea sa facă cu ele. Nu mi-a spus ce suma de bani urma sa o obţin ca urmare a serviciului pe care am promis ca îl fac. în dimineaţa zilei de 25 iulie 2011, G. m-a sunat şi m-a întrebat dacă îmi amintesc de discuţia pe care am avut-o în urma cu câteva zile şi dacă am timp în după-amiaza zilei de 25 iulie 2011 să mă întâlnesc cu el la Ciorogărla (...). în jurul orei 14,14 am plecat la domiciliu şi m-am îndreptat spre Autogara Militari de unde am luat un microbuz care efectuează transport persoane pe ruta Bucureşti - Ciorogărla. M-am întâlnit cu G.V. în centrul com. Borcel de lângă notariat, locaţie pe care mi-a comunicat-o telefonic. G.V. a venit neînsoţit la întâlnire, fiind deja la masă în momentul sosirii mele. Cu ocazia discuţiei purtate G.V. mi-a spus că în cursul deplasării urma să efectuez o tranzacţie având ca obiect un număr de 189 pachete în care se afla ipsos. Acesta mi-a spus ca persoana care urmează să cumpere pachetele va fi indusa în eroare în sensul ca i se va spune că în pachete sunt substanţe anabolizante sau suplimente nutritive (...). Am fost condus de G.V. la locaţia unde se aflau depozitate pachetele, respectiv o hala în curs de demolare, situata pe câmp, la ieşirea din com. Ciorogărla. Am văzut la faţă locului mai mulţi saci în care se aflau pachete în forma paralelipipedică, învelite intr-un material textil şi cu o folie din material plastic. îmi amintesc că pe aceste pachete era aplicat un desen ca o ştampila. G.V. mi-a spus să descarc pachetele din saci şi să îi aşez pe podeaua halei astfel încât să poată fi uşor numărate. Eu trebuia să păzesc aceste pachete aproximativ jumătate de ora până ce V. semna cu clientul. în fapt am aşteptat aproximativ 2 ore. G.V. a venit însoţit de alte doua persoane într-un autoturism de teren, de unde mă aflam eu nu am văzut marca autoturismului şi culoarea acestuia. G.V. a vorbit cu însoţitorii lui în limba româna şi împreună au numărat pachetele. Unul dintre însoţitorii lui V. a ales un pachet din grămada pe care l-a tăiat cu briceagul. în pachet a curs o cantitate mica de pulbere pe o bucată de staniol. Nu am văzut dacă pe bucata de staniol se afla o alta substanţa mai înainte ca individul să pună pulberea pe care a scos-o cu briceagul din pachet. Ulterior, individul a dat foc pulberii, nu cunosc de ce a procedat în acest mod şi nici nu am auzit ce a discutat Văii şi individul menţionat - între timp V. mi-a spus să încarc pachetele în saci de pe podea, ceea ce am şi făcut. Cel de-al treilea pasager a transportat un sac în maşina după care a revenit şi şi-a declinat calitatea de poliţist".
Audiat în faţa instanţei de judecată, martorul L.M. şi-a menţinut doar în parte declaraţiile date în faza de urmărire penală, în sensul că nu şi-a menţinut precizarea din declaraţiile anterioare referitoare la împrejurarea că pachetele respective i-au fost aduse inculpatului G.V.V. de către numitul „M."
Instanţa a apreciat, în urma coroborării declaraţiilor martorului L.M. cu depoziţiile celorlalţi martori, că menţiunea celui dintâi, făcută în timpul judecăţii, în sensul că: „(...) Eu nu l-am întrebat pe G. de unde avea aceste pachete, ci am presupus că le adusese din Turcia (...)", este conformă cu adevărul.
Audiat în faţă instanţei de judecată, investigatorul sub acoperire A.D. - nume de cod, a arătat că îşi menţine în totalitate declaraţiile pe care le-a dat în faza de urmărire penală şi a precizat că, la data de 25 iulie 2011, a făcut parte din dispozitivul de supraveghere şi a văzut când colaboratorul G.P. - nume de cod şi P.Ş. s-au întâlnit cu inculpatul G. la L.M. în Bucureşti.
A mai arătat martorul că s-au întâlnit toţi trei, s-au deplasat către maşina cu care venise P. şi s-au urcat în autoturism, inculpatul G. aşezându-se pe locul şoferului.
Martorul a precizat că inculpatul G. şi martorii G.P. şi Ş.P. s-au plimbat cu maşina prin Bucureşti aproximativ 3 ore pentru a verifica dacă este sau nu urmărit, iar după ce au oprit o singură dată la o terasă, inculpatul G. a condus maşina spre Ciorogârla, unde a oprit undeva pe câmp, lângă o hală dezafectată.
A mai arătat investigatorul sub acoperire că, în tot acest interval de timp, el a avut contact audio şi video cu maşina în care se afla inculpatul G. şi că, în hala respectivă, au intrat doar P. şi G.
La un moment dat, a declarat martorul, l-a observat pe P.Ş. cărând doi saci la portbagajul maşinii, care a dat semnalul de intervenţie.
La finalul depoziţiei sale, investigatorul sub acoperire A.D. - nume de cod, a învederat: "(...) G.P. a fost percheziţionat înainte de a se întâlni cu G. dar şi după intervenţie, ocazie cu care s-a constatat că P. avea după intervenţie asupra sa o folie de staniol pe care erau urme de heroină (...)".
Instanţa de judecată a constatat că situaţia de fapt, care a fost cunoscută prin depoziţiile martorilor, mai sus arătate, este confirmată şi de înregistrările audio-video în mediul ambiental.
La filele 14-18 vol.II d.u.p se află câteva planşe foto care redau momentul în care inculpatul G. şi martorul L.M. au intrat în incinta depozitului, momentul în care inculpatul G. prezintă pachetele, apoi momentul în care acelaşi inculpat a luat în mână unul dintre pachete şi pregătea să-i testeze conţinutul, respectiv imagini din care rezultă cum inculpatul G. a mărunţit proba şi a procurat o folie de aluminiu pentru a testa substanţa.
Relevante în cauză au fost, în opinia instanţei de judecată, şi înregistrările audio din mediul ambiental, care surprind momentul în care inculpatul G.V.V. i-a cerut colaboratorului să testeze cu bricheta substanţa.
Astfel, colaboratorul şi-a manifestat, iniţial, neîncrederea privind calitatea „mărfii": „nu plimbă cum vreau eu.nu plimbă aşa clar . nu plimbă ca lacrima", ulterior a confirmat că e „în regulă".
Înregistrarea audio-video în mediul ambiental a surprins şi demersurile ulterioare ale inculpatului G.V.V. şi ale martorului L.M. de a încărca în saci din plastic pachetele aşezate iniţial pe pardoseală:
Potrivit procesului-verbal de cercetare la faţă locului, după intervenţia organelor de politie, a reieşit că, la data de 25 iulie 2011, în jurul orelor 18,30, la ieşirea din com. Ciorogârla, în interiorul halei dezafectate, se aflau două persoane de sex bărbătesc identificate ca fiind martorul L.M. şi inculpatul G.V.V., iar în prezenţa martorilor asistenţi M.D. şi S.J., colaboratorul G.P. - nume de cod, a predat o substanţă pulverulentă de culoare maronie învelită în folie de staniol, despre care a declarat că a primit-o de la inculpatul G.
Audiaţi în faza de urmărire penală, martorii asistenţi M.D., respectiv S.J., au precizat că, pe perioada constatării la faţă locului, colaboratorul G.P. a predat organelor de politie o folie de staniol ce conţinea un praf de culoare maro, ce a fost ambalată într-un plic şi i s-a aplicat sigiliul.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, proba înaintată în cauză privind pe inculpatul G.V.V. este constituită din 0,12 grame substanţă ce conţine heroină. Heroina face parte din Tabelul - anexă nr. l din Legea nr. 143/2000. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.
În ceea ce priveşte poziţia procesuală a inculpatului G.V.V., acesta a declarat că cele 189 de pachete descoperite de politie i-au fost aduse de numitul M. ce locuieşte în Ciorogârla, susţinere ce a fost combătută în întregime de întregul material probator mai sus prezentat.
De asemenea, inculpatul a înţeles să recunoască anumite aspecte din faptele petrecute la data de 25 iulie 2011, cu anumite menţiuni privind conţinutul pachetelor şi al substanţei testate.
Inculpatul G. a menţionat: "(...) Ne-am deplasat spre Ciorogârla cu un autoturism de teren ce aparţinea celor doi, dar pe care l-am condus eu pentru că nu mai condusesem de mult o maşină. Mi-au plimbat câteva ore în Bucureşti pentru ca Ibrahim mi-a spus că îmi va da confirmarea să predau marfa doar când vor fi rezolvate nişte probleme legate de bani. în cele din urmă am ajuns la hala din Ciorogârla, iar unul dintre cei doi bărbaţi, respectiv cetăţeanul străin, a luat un pachet, l-a tăiat cu briceagul şi a lăsat să curgă o cantitate de substanţă pe o folie din staniol. A constatat că are aspect zgrunţuros şi mi-a cerut să o pisez. I-am înmânat acestuia folia cu substanţa pisată, dar am observat că a mai scos din buzunar o folie similară pe care a trecut-o prin focul unei brichete (...)".
Faţă de întregul material probator administrat în cauză, instanţa de judecată a apreciat că poziţia procesuală a inculpatului G.V.V. a fost parţial sinceră, reţinând depoziţiile acestuia numai în măsura în care se coroborează cu celelalte mijloace de probă.
Instanţa de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului G.V.V. care, la data de 25 iulie 2011, a oferit colaboratorului sub acoperire G.P. - nume de cod, cantitatea de 0,11 grame de substanţă, care avea în conţinut heroină, drog de mare risc, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. şi ped. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, şi anume limitele de pedeapsă C. pen., circumstanţele reale în care a fost săvârşită fapta, gradul de pericol social al faptei, limitele de pedeapsă, astfel cum au fost stabilite prin lege, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, faptul că acesta nu a recunoscut săvârşirea faptei, nu a colaborat cu organele de urmărire penală, la data săvârşirii faptei nu era angajat în muncă şi nu dispunea nici de o altă sursă de venituri licită, este dat în urmărire naţională şi este cunoscut cu antecedente penale.
Din fişa de cazier judiciar a inculpatului a rezultat că acesta a mai fost condamnat anterior, de mai multe ori, ultima condamnare fiind la o pedeapsă de 2 ani şi 2 luni închisoare aplicată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti prin sentinţa penala nr. 1070 din 16 mai 2005, definitivă prin Decizia penală nr. 2547 din 14 noiembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, arestat la data de 04 ianuarie 2006, eliberat la data de 07 noiembrie 2006, având un rest de pedeapsă de executat de 278 zile, fapta dedusă judecăţii fiind săvârşită în stare de recidivă postexecutorie, motiv pentru care instanţa a reţinut în sarcina inculpatului şi aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. anterior.
Cu privire la modalitatea de individualizare a pedepselor accesorii, instanţa de fond a apreciat că dispoziţiile legale în discuţie trebuie interpretate şi aplicate prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiţionale şi a jurisprudentei C.E.D.O.care, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. (2) şi art. 20 din Constituţia României, fac parte din dreptul intern.
A fost avut în vedere că, prin ratificarea de către România, prin Legea nr. 30/1994, a Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la Convenţie, aceasta a devenit drept intern, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Constituţie, iar dispoziţiile sale, împreună cu întreaga jurisprudenţă a C.E.D.O., au devenit obligatorii pentru organele judiciare ale statului român.
Prevederile Convenţiei şi ale protocoalelor adiţionale împreună cu jurisprudenţa Curţii formează un bloc de convenţionalitate, care este direct aplicabil în sistemul de drept românesc, având forţă constituţională şi supralegislativă, potrivit art. 20 din Constituţia revizuită. Prin urmare, întreaga jurisprudenţa a Curţii a devenit obligatorie pentru România, nu numai cea din hotărârile pronunţate de Curte împotriva statului român.
S-a reţinut că, în hotărârea C.E.D.O. din 28 septembrie 2004, pronunţată în cauza Sabou şi Pârcălab c. României, Curtea a constatat că reglementarea naţională nu corespunde exigentelor Convenţiei, în condiţiile în care interzicerea exercitării drepturilor se aplică în mod automat şi absolut, cu titlu de pedeapsă accesorie, oricărei persoane care execută o pedeapsă cu închisoare, în absenţa oricărui control exercitat de către instanţele judecătoreşti şi fără a lua în considerare tipul infracţiunii şi interesele legitime proteguite în cauză.
Într-o altă hotărâre pronunţată într-o cauză contra României (C.E.D.O., cauza Cumpănă şi Mazăre c. României, Hotărârea din 17 decembrie 2004, parag. 117., publicată în „M. Of. al României", partea I, nr. 501 din 14 iunie 2005), Curtea, fără a analiza încălcarea art. 8 din Convenţie, a arătat că: „Pedeapsa aplicată reclamanţilor a fost însoţită de interzicerea tuturor drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen. O asemenea interdicţie aplicabilă în dreptul român în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracţiunea pentru care se aplică pedeapsa principală şi fără a fi supusă controlului instanţelor în ce priveşte necesitatea, nu este adecvată în cauză şi nu se justifică în raport cu natura infracţiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanţilor.^
Curtea a aplicat aceleaşi considerente şi în cauza Hirst contra Marii Britanii (C.E.D.O., Marea Cameră, cauza Hirst c. Marii Britanii (nr. 2), Hotărârea din 6 octombrie 2005). Obiectul plângerii reclamantului l-a constituit lipsirea totală a dreptului de vot, ca urmare a calităţii sale de deţinut condamnat la detenţiune pe viaţă pentru omucidere şi decăzut astfel din dreptul de vot pe durata executării pedepsei, potrivit art. 3 din Legea din 1983 cu privire la reprezentarea populaţiei (Representation of the People Act 1983) care prevedea că: „toate persoanele condamnate sunt, pe durata detenţiei într-un penitenciar pe durată executării pedepsei, nu au capacitatea legală de a vota la alegerile parlamentare sau locale, oricare ar fi acestea"), în materia drepturilor electorale.
În privinţa proporţionalităţii măsurii cu scopul urmărit, Curtea a arătat că: "Atunci când pronunţă o hotărâre de condamnare, instanţele penale din Anglia şi din Ţara Galilor nu menţionează nimic despre privarea de dreptul de vot şi nu apare nicio legătură directă între actele comise de către o persoană şi decăderea din dreptul de vot impusă acesteia, în afară de faptul că o instanţă a considerat necesară aplicarea unei pedepse privative de libertate. Dacă marja de apreciere este largă, aceasta nu este totuşi nelimitată. în plus, deşi situaţia a fost un pic ameliorată prin legea din 2000, care a acordat pentru prima oară dreptul de vot persoanelor în detenţie provizorie, art. 3 din legea nr. 1983 rămâne un instrument care nu cunoaşte nuanţări şi care răpeşte dreptul de vot, garantat de către Convenţie, unui număr mare de persoane, şi aceasta într-o manieră nediferenţiată. Această dispoziţie impune o restricţie globală tuturor deţinuţilor care îşi ispăşesc pedeapsa şi independent de natura sau de gravitatea infracţiunilor pe care au comis-o şi de situaţia personală. Nu se poate considera decât că o astfel de restricţie generală, automată şi nediferenţiată a unui drept consacrat de către Convenţie şi care are o importanţă crucială, depăşeşte o marjă de apreciere acceptabilă, oricât de largă ar fi aceasta, şi că este incompatibilă cu art. 3 din Protocolul nr. l".
Curtea a respins astfel, în jurisprudenţa sa, posibilitatea ca un deţinut să fie decăzut din drepturile sale garantate de Convenţie prin simplul fapt că acesta este încarcerat ca urmare a unei condamnări şi a afirmat că privarea automată de dreptul de vot, întemeiată doar pe ceea ce ar putea leza opinia publică, nu este compatibilă cu sistemul Convenţiei, care recunoaşte toleranţa şi deschiderea spiritului ca fiind caracteristicile unei societăţi democratice.
Prin urmare, instanţa de judecată a considerat că interzicerea ope legis, indiferent de infracţiunea pentru care se aplică pedeapsa principală şi fără un control, din partea instanţei, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen. anterior - respectiv: dreptul de a alege şi de a fi. ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii - nu este conformă exigenţelor convenţionale.
S-a mai reţinut că, în hotărârea din 29 februarie 1996, pronunţată în cauza Skanavi et Chryssarthakopoulos nr. 193/94, Curtea Europeană de Justiţie a arătat că statele membre nu sunt libere să prevadă sancţiuni disproporţionate, de natură să împiedice libera circulaţie a persoanelor şi serviciilor, ceea ce presupune că, în aprecierea limitării drepturilor ca urmare a aplicării unei pedepse accesorii, trebuie avută în vedere proporţionalitatea consecinţelor juridice cu situaţia care le-a generat.
De asemenea, a fost avută în vedere şi Decizia nr. 74/2007 a Înalta Curte de Casație și Justiție, care, admiţând recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la stabilirea modului de aplicare a pedepselor accesorii prevăzute la art. 64 lit. a)-c) C. pen. anterior, a decis: "Dispoziţiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.
Astfel, faţă de natura şi gravitatea faptei săvârşite, de împrejurările cauzei, de scopurile urmărite prin săvârşirea infracţiunii, de persoana inculpatului G.V.V., instanţa de judecată a apreciat că, în baza art. 71 C. pen. anterior, se impune numai interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, interzicerea celorlalte drepturi neîndeplinind exigenţele mai sus arătate.
De asemenea, instanţa de fond a constatat că, în ceea ce priveşte cantitatea de 0,12 grame heroină, aceasta a fost consumată în timpul analizelor de laborator.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul G.V.V., solicitând admiterea căii de atac, desfiinţarea hotărârii atacate, iar pe fond, în rejudecare, achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. c) şi d) C. proc. pen. anterior, în sensul că inculpatul nu săvârşit fapta.
A apreciat că sentinţa penală atacată este o copie a rechizitoriului, iar instanţa fondului nu a ţinut cont că nu este îndeplinit nici elementul subiectiv şi nici obiectul material al infracţiunii.
Totodată, a solicitat a se avea în vedere declaraţia martorului L.M., precum şi rezultatul expertizei, de unde rezultă în mod clar că nu era vorba de heroină, ci de ipsos.
Inculpatul a precizat că acea cantitate de heroină a apărut pentru ca investigatorii sub acoperire să-şi justifice fapta.
Prin Decizia penală nr. 381/A din 17 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul G.V.V. împotriva sentinţei penale nr. 702/F din 26 septembrie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală atacată şi, în rejudecare:
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior şi art. 74 alin. (2) în ref. la art. 76 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod, a fost condamnat inculpatul G.V.V. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.
A fost redusă durata pedepsei complementare de la 5 ani la 3 ani.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate, prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen. anterior, instanţa de apel a constatat apelul ca fiind fondat, în considerarea următoarelor argumente:
În mod corect, instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt constând în aceea că, la data de 25 iulie 2011, apelantul inculpat G.V.V. a oferit colaboratorului sub acoperire G.P. - nume de cod, cantitatea de 0,12 grame de substanţă, care avea în conţinut heroină, drog de mare risc.
Situaţia de fapt a fost reţinută de instanţa de fond în urma coroborării întregului material probatoriu administrat în ambele faze procesuale.
Relevante, în acest sens, au fost următoarele mijloace de probă: procesele-verbale de redare în scris a unor comunicări telefonice şi a unor discuţii purtate în mediul ambiental; procesele-verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire; procesul-verb al de cercetare la faţa locului; planşele fotografice; rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică întocmite de către specialiştii din cadrul I.G.P.R. - L.C.A.P.D., precum şi adresele emise de către aceeaşi instituţie; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică; procesele-verbale de investigare a persoanelor implicate în activităţile care fac obiectul prezentei cauze; procesele-verbale de verificare a unor persoane, domicilii şi reşedinţe; declaraţiile martorilor colaboratori „T.A." - nume de cod şi „G.P." - nume de cod; declaraţiile martorului L.M.; declaraţiile martorului cu identitate protejată „P.Ş." - nume de cod; declaraţia investigatorului „P.C.", precum şi declaraţiile învinuitului G.V.V., date în faza de urmărire penală.
Astfel, instanţa de apel a reţinut că, imediat după ce suma de bani a fost prezentată membrilor grupării, colaboratorul „G.P." - nume de cod, s-a deplasat, conform indicaţiilor primite, în Complexul Comercial L.M. din sectorul 5 Bucureşti, unde a fost abordat de către inculpatul G.V.V.
Aşa cum a reieşit din declaraţiile coroborate ale inculpatului cu cele ale martorilor cu identitate protejată „P.Ş." şi „G.P.", cel care a condus autoturismul, de culoare gri, pe traseul L.M. – com. Ciorogârla, judeţul Ilfov, a fost inculpatul.
Martorii sus menţionaţi au arătat că inculpatul a condus haotic, încălcând în mod repetat regulile de circulaţie şi fără a avea o destinaţie clară, verificând în permanenţă să nu fie urmărit în trafic. Or, un astfel de comportament relevă, fără dubiu, grija inculpatului în a se asigura că nu este depistat de către organele de urmărire penală.
După aproximativ trei ore de condus, inculpatul G.V.V. a oprit autoturismul în apropierea unei hale dezafectate, amplasată pe un teren din vecinătatea corn. Ciorogârla, jud. Ilfov.
Martorii cu identitate protejată „P.Ş." şi „G.P." au arătat că, în locaţia respectivă, se afla o persoană de sex bărbătesc, identificată ca fiind martorul L.M., precum şi mai multe pachete de formă paralelipipedică, despre care inculpatul G.V.V. susţinea că ar conţine heroină.
Din cuprinsul discuţiei purtate de colaboratorul „G.P." cu inculpatul în incinta acelei hale dezafectate, a rezultat că cei doi vorbeau despre o tranzacţie cu heroină, aspect relevat de demersurile întreprinse pentru verificarea naturii substanţei conţinute în pachetele aflate pe podea - testate prin încălzirea substanţei pe o folie de aluminiu - şi de predarea, de către inculpat, colaboratorului „G.P.", a unui număr de 189 de pachete, de formă paralelipipedică, cu aspect specific, identic cu cel din fotografiile procurate anterior de colaboratori de la membrii reţelei cu care au negociat tranzacţia cu heroină.
Înregistrarea audio-video a surprins momentul în care colaboratorul „G.P." - nume de cod i-a remis inculpatului G.V.V. o bucată dintr-o folie de aluminiu, pe care nu s-au observat urme de materie, în vederea testării substanţei aflate într-unui dintre pachetele aşezate pe pardoseala halei (minutul 10:28:10 al ceasului camerei de înregistrare).
Din înregistrarea audio a reieşit că inculpatul i-a cerut colaboratorului să testeze substanţa cu bricheta, acesta din urmă confirmând, ulterior, că este „în regulă". De asemenea, înregistrarea audio-video a surprins şi demersurile ulterioare ale inculpatului şi ale martorului L.M. de a încărca, în saci de plastic, pachetele aşezate, iniţial, pe pardoseală.
Pe de altă parte, conform procesului-verbal de cercetare la faţa locului, întocmit la data de 25 iulie 2011, a rezultat că, în jurul orelor 18:30, organele de urmărire penală au identificat locaţia unde se afla colaboratorul „G.P." - nume de cod, persoană căreia membrii grupului infracţional urmau să îi predea cantitatea de aproximativ 189 kg de heroină.
Cu această ocazie, la faţa locului au fost găsiţi inculpatul G.V.V. şi martorul L.M.
În incinta halei şi în portbagajul autoturismului de culoare gri, cu care colaboratorul „G.P." - nume de cod şi inculpatul G.V.V. s-au deplasat în corn. Ciorogârla, au fost găsite şi ridicate un număr de 189 pachete de formă paralelipipedică, învelite succesiv, de la exterior spre interior, într-o folie din plastic transparentă, un material textil de culoare albă pe suprafaţa căruia erau aplicate impresiunile unei ştampile de formă dreptunghiulară reprezentând un vultur şi inscripţia „555", precum şi impresiunile unei ştampile rotunde reprezentând un vultur.
În interiorul acestor pachete se afla o substanţă pulverulentă de culoare bej-maronie.
Colaboratorul „G.P." a predat organelor de urmărire penală folia de aluminiu, în care era împachetată o substanţă pulverulentă, de culoare maronie, arătând că a primit-o de la inculpat. Analizându-se această substanţă, cu masa netă de 0,12 grame, s-a stabilit că proba conţinea heroină (după cum rezultă din conţinutul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 27 iulie 2011 al specialiştilor din cadrul L.C.A.P.D.).
Cu ocazia percheziţiei corporale efectuate asupra inculpatului, au fost găsite, printre altele, un ceas de mână de culoare închisă şi un lanţ masiv, identice cu cele din fotografiile primite de colaboratorii autorizaţi de la membrii grupării, precum şi două fragmente de bancnote cu cupiura de un dolar american - o jumătate dintr-o bancnotă şi un sfert dintr-o altă bancnotă -şi mai multe înscrisuri personale pe care erau notate numere de telefon cu indicativ de Turcia şi de România.
Or, aşa cum rezultă din procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire „P.C.", la datele de 13 şi de 14 iulie 2011, cu ocazia întâlnirilor avute de acesta cu numitul A.A., cel din urmă i-a arătat investigatorului o jumătate de bancnotă cu cupiura de un dolar, spunându-i că cealaltă jumătate se află în posesia şoferului transportator al drogurilor, urmând ca jumătăţile de bancnote să fie folosite ca semn de recunoaştere între membrii grupării, în momentul perfectării tranzacţiei.
În ceea ce priveşte susţinerile inculpatului apelant din faza de urmărire penală, în sensul că heroina ar fi fost deţinută de colaboratorul „G.P." - nume de cod, instanţa de aăpel a constatat că această apărare este combătută prin înregistrarea audio-video în mediul ambiental efectuată în cauză, din care rezultă, în mod explicit, cum inculpatul a primit de la colaborator o folie din aluminiu, cu dimensiuni de circa 10 cm x 10 cm, care nu prezenta urme de materie, după care, inculpatul a tăiat unul dintre pachete şi a luat o parte din conţinut. Ulterior, inculpatul s-a îndepărtat de locul în care se afla colaboratorul, întorcându-se cu spatele la acesta din urmă. Peste ceva timp, în mâna inculpatului s-a observat un pachet de mici dimensiuni, ambalat în folie de aluminiu.
S-a reţinut că întregul comportament al inculpatului G.V.V., manifestat în cursul zilei de 25 iulie 2011, din momentul în care s-a întâlnit cu colaboratorul „G.P.", într-un mod conspirativ, continuând cu traseul sinuos parcurs pe durata a câteva ore prin Bucureşti, până la testarea pachetelor pe care trebuia să le predea acestui colaborator, denotă, fără dubiu, că inculpatul avea reprezentarea clară a implicării sale într-o operaţiune de trafic de droguri de mare risc.
Faţă de aspectele reţinute, instanţa de apel a apreciat că în mod legal instanţa de fond a constatat că inculpatul şi-a dat seama de rezultatul faptei sale, rezultat pe care l-a urmărit, ceea ce face ca, în raport de poziţia sa subiectivă, încadrarea juridică a faptei să întrunească elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
Pe de altă parte, s-a constatat că în mod temeinic instanţa de fond a încadrat juridic fapta săvârşită de inculpatul G.V.V. în dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior.
A fost avut în vedere că starea de recidivă mare postexecutorie derivă din condamnarea la pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare, aplicată de către Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti prin sentinţa penală nr. 1070 din 16 mai 2005, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2547din 14 noiembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, inculpatul fiind arestat la data de 04 ianuarie 2006 şi eliberat la 07 noiembrie 2006, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 278 zile închisoare.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de apel a ţinut seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, constând în forma consumată a infracţiunii, contribuţia adusă la săvârşirea faptei în calitate de autor, gradul ridicat de pericol social al faptei de trafic de droguri de mare risc, dar şi persoana şi conduita inculpatului, care nu a recunoscut săvârşirea faptei, nu a colaborat cu organele de urmărire penală, s-a sustras de la judecată, la data săvârşirii faptei nu era angajat în muncă şi nici nu dispunea de o altă sursă de venit licită, este dat în urmărire naţională şi este cunoscut cu antecedente penale.
A fost reţinută, totuşi, în favoarea inculpatului, circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, constând în cantitatea modică de droguri traficată, respectiv 0,12 grame heroină şi s-a dat efect acestei circumstanţe prin aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. a) din C. pen. anterior, avându-se în vedere, însă, şi concursul între circumstanţa atenuantă şi starea de agravare a răspunderii penale constând în recidiva mare postexecutorie.
Faţă de datele personale ale inculpatului, raportat la criteriile generale de individualizare a pedepsei, dar şi la stările şi circumstanţele în care a fost comisă infracţiunea, instanţa de apel a apreciat că scopul educativ şi preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. anterior poate fi atins, în condiţii optime, numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, redusă sub minimul special prevăzut de lege, cu executare în regim de detenţie.
În altă ordine de idei, s-a apreciat că apelul declarat de inculpatul G.V.V. este fondat şi în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei complementare, mult prea mare, raportat la cuantumul pedepsei principale aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, context în care s-a procedat la reducerea acestuia spre minimul general prevăzut de lege.
În acest sens, instanţa de apel a reţinut că, deşi pedepsele complementare trebuie să oglindească, de asemenea, pericolul social al faptei şi periculozitatea inculpatului, totuşi, aceste pedepse nu realizează, în principal şi în mod independent, scopurile represiunii, ci, pentru a-şi atinge menirea, sunt ataşate unei pedepse principale, pe care o completează. Pedeapsa principală trebuie să asigure, în mod precumpănitor, reeducarea inculpatului şi nu pedeapsa complementară. Astfel, odată pedeapsa principală stabilită, acesteia i se ataşează, spre a o complini în realizarea sarcinilor, o pedeapsă complementară.
De altfel, s-a reţinut că, potrivit art. 76 alin. (3) C. pen. anterior, când există circumstanţe atenuante, pedeapsa complementară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, poate fi înlăturată. Aşadar, legea acordă instanţei această facultate, de a aprecia asupra necesităţii aplicării pedepsei complementare.
Astfel, instanţa de apel a apreciat că această pedeapsă este necesară, având în vedere natura infracţiunii, atitudinea inculpatului, împrejurările cauzei, dar şi gradul ridicat de pericol social al faptei, ţinând însă seama de circumstanţa atenuantă constatată la stabilirea duratei interdicţiei.
Împotriva deciziei penale anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.V.V., calea de atac nefiind motivată în termenul prevăzut de art. 38510 C. proc. pen. anterior.
Cu prilejul concluziilor formulate oral în faţa instanţei, apărătorul recurentului inculpat a solicitat să se constate incidenţa dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi să se facă aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere că limitele de pedeapsă stabilite pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 au fost reduse. Totodată, s-a solicitat să se menţină circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpatului şi să se dea eficienţă acestora, reducându-se pedeapsa sub minimul special.
Concluziile formulate de apărătorul recurentului inculpat şi de reprezentantul parchetului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Prealabil, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
Astfel, Înalta Curte, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 17 decembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 3859 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Prevederile art. 3856 C. proc. pen. anterior stabilesc în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 3859 C. proc. pen. anterior.
Totodată, la art. 38510 alin. (2)1 C. proc. pen. anterior se prevede că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod, dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede la art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) din acelaşi cod, se iau în considerare din oficiu.
În cauză, se observă că recurentul inculpat nu şi-a motivat recursul în scris, în termenul prevăzut de lege, încălcându-şi, astfel, obligaţia ce-i revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior.
Totodată, în urma examinării căii de atac în limitele impuse de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, înalta Curte nu identifică vreun motiv de nelegalitate a hotărârilor pronunţate de instanţele anterioare.
Examinând recursul declarat în cauză şi din perspectiva prevederilor art. 5 C. pen., Înalta Curte, având în vedere cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M.O. nr. 372 din 20 mai 2014 (prin care s-a constatat că respectivele dispoziţii sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile) şi realizând o comparare a prevederilor din ambele coduri, în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiţii de incriminare, de tragere la răspundere penală şi de sancţionare) şi cu privire la fiecare instituţie incidenţă în speţa dedusă judecăţii şi, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispoziţiilor sale, constată că legea penală mai favorabilă este, în speţă, legea veche.
Astfel, inculpatul G.V.V. a beneficiat de circumstanţe judiciare atenuante, care au permis reducerea pedepsei principale sub minimul special, instanţa de apel aplicându-i o pedeapsă de 4 ani închisoare.
Cum aceste circumstanţe nu se mai regăsesc în N.C.P., chiar dacă limitele de pedeapsă sunt mai reduse (infracţiunea de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 era pedepsită, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, în prezent aceeaşi faptă fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi), acestea nu pot fi coborâte sub minimul special şi, ca atare, mai favorabilă pentru recurentul inculpat este legea veche.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.V.V.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.V.V. împotriva Deciziei penale nr. 381/A din 17 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1615/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de minori... | ICCJ. Decizia nr. 162/2014. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea... → |
|---|
