ICCJ. Decizia nr. 162/2014. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Apel
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 162/A/2014
Dosar nr. 3842/2/2013
Şedinţa publică din 5 iunie 2014
Asupra apelului penal de fata;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 295 din 28 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B.A.L.I., la pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B.A.L.I. la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B.A.L.I. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen., s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 175F din 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă prin decizia nr. 1185 din 24 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pedeapsă ce a fost descontopită în pedepsele componente de:
- 8 luni închisoare aplicată pentru art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (6) C. proc. pen.
- 1 lună închisoare aplicată pentru art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (6) C. proc. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că pedepsele la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 175F din 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, definitiva prin decizia nr. 1185 din 24 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel cum acestea au fost repuse, mai sus, în individualitatea lor, sunt aplicate pentru infracţiuni concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauza.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 36 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 175F din 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă prin decizia nr. 1185 din 24 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel cum acestea au fost repuse, mai sus, în individualitatea lor cu pedepsele aplicate pentru infracţiunile judecate în prezenta cauză, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 10 luni închisoare, sporită cu 2 luni închisoare, în conformitate cu art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpatul având, în final, de executat pedeapsa de 3 ani inchisoare.
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
S-a stabilit termen de încercare de 6 ani prev. de art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;
- să anunţe Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti schimbarea locului de muncă;
- să comunice Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86 C. pen.
S-a luat act că partea vătămată I.I. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 1357 şi urm. C. civ. a fost obligat inculpatul B.A.L.I. către partea civilă SC B.P. SA la 52.004,40 RON cu titlu de daune materiale, sumă la care s-a adăugat şi dobânda legală calculată de la data de 20 iulie 2010 până la data plăţii efective.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt, în baza probelor adrninistrate în cursul urmăririi penale că, la data de 23 mai 2008, inculpatul B.A.L.I. s-a prezentat la sediul SC B.P. SA, Agenţia P. de unde a ridicat cardul de credit „A.G.” emis pe numele părţii vătămate I.I., profitând de neglijenţa funcţionarului bancar P.M.C., atribuindu-şi calitatea de nepot al titularului cardului şi semnând (prin imitaţie) în numele ei şi procesul-verbal de predare-primire.
De asemenea, în aceeaşi zi, inculpatul a telefonat la Call Center-ul SC B.P. SA. de pe propriul telefon mobil, prezentându-se, prin modificarea vocii, ca fiind I.I. cu datele acesteia de identificare şi a solicitat activarea cardului de credit „A.G.”.
Ulterior, B.A.L.I. a înmânat cardul de credit „A.G.”, emis pe numele persoanei vătămate I.I., către două persoane rămase neidentificate, care în perioada 23 mai 2008-9 iunie 2008, au retras 35.710 RON, sumă despre care persoana vătămată nu a avut cunoştinţă, ea neintrând niciodată în posesia cardului.
Partea vătămată I.I. în declaraţia dată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în prezenţa apărătorului său ales, precum şi în prezenţa apărătorului ales al învinuitului (conform cererii de participare la orice act de urmărire penală), a menţinut declaraţiile iniţiale şi a precizat că la începutul lunii mai 2008 a luat legătura cu fiul său T., care i-a spus despre un broker de credite din zona P.M.
Astfel, inculpatul B.A.L.I. s-a prezentat la domiciliul părţii vătămate I.I. din Bucureşti, sector 6 şi i-a expus o serie de posibilităţi de creditare precum şi condiţiile, acesta ocupându-se de mai multe persoane, fără ca acestea să se deplaseze la bănci.
La câteva zile, B.A.L.I. s-a întors la domiciliul părţii vătămate, de unde a ridicat documentele justificative (copie talon pensie, copie carte de muncă), aducându-i cererea de credit ce trebuia completată pentru întocmirea dosarului de credit, ce urma a fi depus chiar de acesta la bancă.
Fiind sunată la aproximativ două săptămâni de funcţionari din cadrul SC B.P. SA şi anunţată că i-a fost aprobat dosarul de credit, partea vătămată l-a anunţat pe B.A.L.I., că trebuie să se prezinte la SC B.P. SA Agenţia P., pentru a semna contractul şi ridica banii.
A reţinut instanţa că declaraţia părţii vătămate se coroborează cu cea a martorului P.M.C. cu privire la faptul că partea vătămată s-a prezentat în calitate de mătuşă a învinuitului B.A.L.I., la solicitarea acestuia.
Practic, la acel moment i-a fost prezentată oferta privind cardul de credit tip A.G., de către funcţionarul bancar P.M.C. şi deşi a ezitat, învinuitul B.A.L.I. i-a spus că dacă nu va semna cererea pentru emiterea cardului de credit, i se va respinge şi creditul iniţial, liniştind-o totodată că se va ocupa de anularea cardului, imediat ce va fi emis.
Din declaraţiile constante ale părţii vătămate, a rezultat faptul că nu şi-a dat niciun acord verbal pentru ca învinuitul B.A.L.I. să poată ridica cardul de credit, însă a precizat că va fi plecată din localitate o perioadă de timp, aspect ce rezultă şi din declaraţia martorului P.M.C. Partea vătămată a declarat că nu a ridicat niciun card de credit emis de SC B.P. SA şi nici nu a semnat niciun proces-verbal de predare primire datat 23 mai 2008.
Prin raportul de expertiză criminalistică din 14 decembrie 2012 a Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti din cadrul I.N.M.L., s-a stabilit că înscrisul prin care se confirmă ridicarea cardului de credit A.G. de la SC B.P. SA, Agenţia P. nu a fost semnat de numita I.I., semnătura contestată fiind executată de către învinuitul B.A.L.I.
S-a reţinut că, din ansamblul materialului probator, rezultă fără dubiu că inculpatul B.A.L.I. este persoana care s-a prezentat la data de 23 mai 2008, în calitate de „nepot” al părţii vătămate I.I. de unde a ridicat un card de credit tip „A.G.” semnând în fals, prin imitarea semnăturii acesteia, procesul-verbal de predare primire întocmit de ofiţerul bancar P.M.C., acest aspect rezultând atât din declaraţiile acesteia, cât şi din concluziile expertizei criminalistice din 14 decembrie 2012 a Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti din cadrul I.N.M.L. şi declaraţiile de recunoaştere ale învinuitului din data de 29 ianuarie 2013.
Mai mult decât atât, din coroborarea listingului convorbirilor telefonice la Call Center, din data de 23 mai 2008, depuse la dosar de către SC B.P. SA a rezultat cu certitudine că activarea cardului de credit s-a făcut de pe telefonul învinuitului B.A.L.I., aspect confirmat chiar de către inculpat prin declaraţiile de recunoaştere din data de 29 ianuarie 2013.
În lumina celor două ipoteze ce au fost confirmate prin administrarea tuturor probelor din faza de urmărire penală, a rezultat că inculpatul B.A.L.I. s-a aflat în posesia cardului de credit emis de către SC B.P. SA pe numele părţii vătămate I.I. şi că tot el a fost cel care a înmânat cardul de credit celor două persoane, rămase neidentificate, surprinse de camerele bancomatului, înlesnindu-le astfel operaţiunea frauduloasă.
Totodată, faţă de împrejurarea că inculpatul B.A.L.I. a fost la domiciliul părţii vătămate I.I., de două ori înainte de data de 12 mai 2008 (când s-au prezentat împreună la bancă), aspect ce rezultă din declaraţiile constante ale părţii vătămate, precum şi faţă de împrejurarea că partea vătămată l-a încunoştinţat pe acesta că va lipsi de la domiciliu după data de 12 mai 2008, există posibilitatea ca însuşi învinuitul să fi sustras codul pin al cardului de credit din cutia poştală a acesteia, în perioada 12 mai-23 mai 2008, cod ce urma a fi expediat de bancă prin poştă la domiciliul titularului de card, fără confirmare de primire, aspect iarăşi cunoscut de către inculpat.
Practic, inculpatul a pus în aplicare rezoluţia infracţională de a-şi însuşi cardul de credit emis pe numele părţii vătămate I.I., la momentul la care a insistat faţă de aceasta să accepte emiterea cardului de credit, sugerându-i că se va ocupa personal de anularea acestuia, încercând să profite de vârsta înaintată a acesteia, precum şi de neglijenţa funcţionarului bancar, care i-a şi eliberat cardul de credit la data de 23 mai 2008.
S-a reţinut că prin modul în care a acţionat, inculpatul B.A.L.I. a dat dovadă de precauţie în planul infracţional, evitând să facă extrageri de pe cardul de credit de numerar, personal de la ATM-uri, iar anterior, la momentul activării cardului de credit prin apelul telefonic la Call Center-ul SC B.P. SA, modificându-şi vocea, în aşa fel încât funcţionarul bancar din centrală să creadă că activarea este solicitată chiar de o persoană cu vârstă înaintată, de sex feminin.
La finalizarea urmăririi penale cât şi în faţa instanţei, inculpatul a recunoscut şi regretat săvârşirea faptelor.
Astfel, la termenul de judecată din data de 25 iunie 2013, inculpatul a solicitat să fie judecat potrivit procedurii simplificate introdusă prin Legea nr. 202/2010, declarând, înainte de citirea actului de sesizare, că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptei reţinută în rechizitoriu şi că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.
Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile art. 3201 C. proc. pen., în sensul că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu a solicitat administrare de probe noi, în afară de înscrisuri în circumstanţiere, astfel încât a procedat la judecata cauzei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
S-a reţinut că potrivit adresei din 14 mai 2012 a Baroului Bucureşti, inculpatul B.A.L.I. avea calitatea de avocat încă din 27 februarie 2007, deci inclusiv la momentul săvârşirii faptelor ce fac obiectul prezentei cauze.
În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului B.A.L.I., care s-a prezentat la data de 23 mai 2008, la sediul SC B.P. SA, Agenţia P. de unde a ridicat cardul de credit „A.G.” emis pe numele persoanei vătămate I.I., profitând de neglijenţa funcţionarului bancar, P.M.C., atribuindu-şi calitatea de nepot al titularului cardului, semnând (prin imitaţie) în numele ei şi procesul-verbal de predare-primire, precum şi de a telefona, în cursul aceleaşi zile, la Call Center-ul SC B.P. SA de pe propriul telefon mobil, prezentându-se, prin modificarea vocii, ca fiind I.I. cu datele acesteia de identificare şi solicitând activarea cardului de credit „A.G.”, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen.
În ce priveşte fapta aceluiaşi inculpat de a înmâna cardul de credit „A.G.” (deja activat), emis pe numele persoanei vătămate I.I., către două persoane rămase neidentificate, care în perioada 23 mai 2008-9 iunie 2008, au retras 35.710 RON, sumă despre care persoana vătămată nu a avut cunoştinţă, ea neintrând niciodată în posesia cardului, aceasta a fost încadrată în drept în dispoziţiile art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 republicată.
Sub aspectul laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune, s-a constatat că inculpatul a premeditat şi ulterior pus în executare rezoluţia infracţională, prezentându-se încă de la prima întâlnire din 12 mai 2008 cu funcţionarul bancar P.M.C. ca fiind nepotul părţii vătămate I.I., rugând-o inclusiv pe aceasta din urmă să-i confirme calitatea de rudă, cu motivarea că aşa va fi obţinut mai uşor creditul bancar. Mai mult decât atât, cunoscând împrejurarea că partea vătămată I.I. nu se află în localitate, s-a prezentat la sediul SC B.P. SA, Agenţia P., la data de 23 mai 2008, de unde a ridicat cardul de credit „A.G.” emis pe numele părţii vătămate I.I., profitând de neglijenţa funcţionarului bancar, P.M.C.
S-a mai menţionat că semnarea de către inculpat a procesului-verbal de predare primire a cardului de credit „A.G.” din 23 mai 2008, prin contrafacerea (imitaţia) semnăturii părţii vătămate I.I., constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., această infracţiune fiind mijlocul prin care inculpatul a reuşit obţinerea unui card de credit la care nu ar fi avut drept (legătura mijloc-scop).
Fapta de a înmâna cardul de credit „A.G.” emis pe numele părţii vătămate I.I., către două persoane rămase neidentificate, pentru ca acestea să poată extrage tot disponibilul existent pe acest card, respectiv suma de 35.710 RON, lucru care s-a materializat în perioada 23 mai 2008-9 iunie 2008, s-a apreciat că se circumscrie laturii obiective a infracţiunii de complicitate la efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 republicată, actele materiale comise de inculpat fiind specifice participaţiei penale sub forma complicităţii.
În concret, s-a arătat că înlesnirea retragerii mai multor sume de bani prin folosirea unui instrument de plată electronic, prin înmânarea unui astfel de card de credit emis pe numele unei terţe persoane, obţinut fraudulos de către inculpatul B.A.L.I. prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune şi a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fără acordul titularului de card, constituie un act material specific complicităţii la efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos.
În acest sens, s-a făcut trimitere la practica judiciară care a statuat că instrumentul de plată electronică, cardul bancar, are o natură aparte ce intră sub incidenţa unei legi speciale, respectiv Legea nr. 365/2002 republicată, astfel că fapta de a sustrage cardul bancar al părţii vătămate şi de a extrage în repetate rânduri de la bancomat diferite sume de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 republicată, fiind normă specială faţă de art. 208-art. 209 alin. (1) C. pen.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut că inculpatul a săvârşit cele trei infracţiuni cu intenţie directă calificată prin scopul obţinerii unor sume de bani din patrimoniul părţii vătămate I.I., reprezentând astfel un folos material injust, termen descris de altfel şi în norma de incriminare de la art. 215 alin. (1) C. pen.
La individualizarea pedepselor principale, s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege [reduse cu o treime potrivit dispoziţiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen.] şi toate celelalte circumstanţe care particularizează faptele comise, precum şi persoana inculpatului, respectiv criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.
La evaluarea gradului de pericol concret al activităţii infracţionale a inculpatului, instanţa a reţinut faptul ca acesta a pus în aplicare rezoluţia infracţională de a-şi însuşi cardul de credit emis pe numele părţii vătămate I.I., la momentul la care a insistat faţă de aceasta să accepte emiterea cardului de credit, sugerându-i că se va ocupa personal de anularea acestuia şi profitând de vârsta înaintată a părţii vătămate precum şi de neglijenţa funcţionarului bancar, care i-a şi eliberat cardul de credit la data de 23 mai 2008.
S-a constatat că inculpatul B.A.L.I. a dat dovadă de precauţie în planul infracţional, evitând să facă extrageri de pe cardul de credit de numerar, personal de la ATM-uri, iar anterior, la momentul activării cardului de credit prin apelul telefonic la Call Center-ul SC B.P. SA şi-a modificat vocea, în aşa fel încât funcţionarul bancar din centrală să creadă că activarea este solicitată chiar de o persoană cu vârstă înaintată, de sex feminin.
În plus, în declaraţiile iniţiale, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor, abia la finalizarea urmăririi penale declarând că le regretă şi le recunoaşte parţial, însă nedorind să ajute la identificarea şi tragerea la răspundere penală a celor două persoane care au extras de pe card sumele de bani, care au rămas neidentificate.
De asemenea, s-a avut în vedere şi valoarea prejudiciului produs părţii civile SC B.P. SA în cuantum de 52.004,40 RON.
Cu privire la persoana inculpatului, instanţa a reţinut gradul ridicat de dezvoltare psihică şi intelectuală, determinat de vârstă (aproximativ 26 de ani la data comiterii faptelor) şi educaţie şcolară (studii superioare juridice), ce i-au permis să înţeleagă de la început caracterul antisocial şi gravitatea ridicată a faptelor sale.
S-a mai reţinut că lipsa antecedentelor penale ale inculpatului nu este suficientă pentru reţinerea circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., aceasta fiind o condiţie impusă tuturor cetăţenilor şi care constituie o stare de normalitate. Prin urmare, lipsei antecedentelor penale, nu i se poate acorda valenţe juridice în lipsa altor elemente care să indice un comportament exemplar al inculpatului în societate.
Cu privire la înscrisurile depuse de inculpat în circumstanţiere, s-a arătat că acestea nu dovedesc existenţa unui comportament exemplar în societate căruia să i se poată acorda valenţe de circumstanţe atenuante în condiţiile în care inculpatul B.A.L.I., în ciuda studiilor superioare juridice care i-ar fi permis să conştientizeze gravitatea faptelor sale, a săvârşit o activitate infracţională semnificativă şi variată.
S-a mai reţinut de către instanţa de fond că faţă de inculpatul B.A.L.I. a fost dispusă, în baza art. 11 pct. 1 lit. b) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 1.000 RON prin ordonanţa din 7 iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, sub aspectul infracţiunii prev. de art. 861 din O.U.G. nr. 195/2002 rep., iar prin ordonanţa din 21 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a fost dispusă aceeaşi soluţie şi s-a aplicat o amendă administrativă în cuantum de 300 RON pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.
Instanţa nu a reţinut nici circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nefiind incidenţă niciuna din cele trei ipoteze.
Astfel, în declaraţiile iniţiale inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor, abia la finalizarea urmăririi penale declarând că le regretă şi le recunoaşte însă nedorind să ajute la identificarea şi tragerea la răspundere penală a celor două persoane care au extras de pe card sumele de bani, care au rămas neidentificate. Or, o comportare sinceră în cursul procesului penal în accepţiunea articolului menţionat, presupune, între altele, căinţa activă a infractorului şi are un conţinut mai amplu decât simpla recunoaştere a faptelor, căreia i s-a dat deja eficienţa prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În plus, s-a subliniat că prezenta cauză a fost soluţionată potrivit procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., astfel că recunoaşterea săvârşirii faptei reţinute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului, nu i se poate acorda valoarea circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen.
Cu privire la înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor, instanţa a constatat că inculpatul nu a avut o contribuţie în acest sens, nedorind să ajute la identificarea şi tragerea la răspundere penală a celor două persoane care au extras, folosind cardul, sumele de bani, persoane care au rămas neidentificate.
De asemenea, instanţa nu a reţinut nici circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., referitor la stăruinţa depusă de infractor pentru a repara paguba pricinuită, până în prezent inculpatul neacoperind nici măcar parţial paguba de 52.004,40 RON provocată de activitatea sa infracţională, părţii civile SC B.P. SA.
Analizând fişa de cazier judiciar a inculpatului, instanţa a mai constatat că acesta a fost condamnat anterior cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei prin sentinţa penală nr. 175F din 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă prin decizia nr. 1185 din 24 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (6) C. proc. pen. şi de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (6) C. proc. pen., faptele pentru care este judecat în prezenta cauză fiind concurente cu acestea.
Având în vedere această împrejurare, precum şi prevederile art. 36 C. pen. şi art. 85 alin. (1) C. pen., instanţa a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 175F din 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, pedeapsă ce a fost descontopită în pedepsele componente de 8 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320 alin. (6) C. proc. pen. şi de 1 lună închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 3201 alin. (6) C. proc. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 36 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele la care a fost condamnat inculpatul prin sentinţa penală nr. 175F din 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, astfel cum acestea au fost repuse, mai sus, în individualitatea lor, cu pedepsele aplicate pentru infracţiunile judecate în prezenta cauză, aplicându-i-se inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 10 luni închisoare sporită cu 2 luni închisoare, în conformitate cu art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., acesta având, în final, de executat pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe întreaga durată a executării pedepsei.
S-a menţionat că aplicarea sporului s-a datorat perseverenţei infracţionale de care a dat dovadă inculpatul, astfel cum aceasta a fost reţinută mai sus în prezenta hotărâre la punctul privind motivarea nereţinerii circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 865 alin. (2) C. pen., instanţa, având în vedere persoana inculpatului în vârstă de 30 de ani, cu studii superioare şi fără antecedente penale, a apreciat că scopul acesteia poate fi atins chiar fără executarea ei în regim privativ de libertate, simpla condamnare reprezentând un avertisment suficient de serios privind respectarea legilor pe viitor.
Sub aspectul laturii civile, instanţa a luat act că partea vătămată I.I. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză, având în vedere că a fost despăgubită de către SC B.P. SA.
Totodată, instanţa a constatat: că SC B.P. SA s-a constituit parte civilă conform art. 15 C. proc. pen., prin adresa din 13 ianuarie 2010, cu suma de 52.004,40 RON plus dobânda legală, calculată de la data de 20 iulie 2012 până la data plăţii efective, subrogându-se în drepturile părţii vătămate prin acoperirea prejudiciului.
S-a reţinut că inculpatul, cu prilejul audierii în fata instanţei, şi-a manifestat expres voinţa de a achita integral prejudiciul produs părţii civile SC B.P. SA.
Sub acest aspect, Curtea a arătat că acţiunea civilă, chiar promovată în procesul penal, rămâne supusă regulilor civile, fiind guvernată de principiul disponibilităţii, astfel încât, faţă de manifestarea de voinţă a inculpatului şi faţă de disp. art. 161 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. pen., conform cărora inculpatul poate recunoaşte, în tot sau în parte, pretenţiile părţii civile, instanţa a obligat la despăgubiri în măsura recunoaşterii.
Instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv existenţa unui prejudiciu, a faptei ilicite constând în săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi a vinovăţiei sub forma intenţiei directe, astfel încât, în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 1357 şi urm. C. civ. a obligat inculpatul B.A.L.I. către partea civilă SC B.P. SA la plata sumei de 52.004,40 RON cu titlu de daune materiale, sumă la care se adaugă şi dobânda legală calculată de la data de 20 iulie 2010 până la data plăţii efective, având în vedere că SC B.P. SA s-a subrogat în drepturile părţii vătămate I.I. prin acoperirea prejudiciului.
Împotriva sentinţei penale nr. 295 din 28 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul B.A.L.I., criticând-o sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată şi solicitând reducerea cuantumului acesteia.
La termenul de judecată din data de 27 martie 2014, Înalta Curte, faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale a recalificat calea de atac promovată de inculpatul B.A.L.I. ca fiind apel.
Cu ocazia cuvântului la dezbateri, inculpatul a suplimentat motivele de apel, solicitând aplicarea legii penale mai favorabile, prin recalificarea faptelor potrivit noilor dispoziţii penale şi reindividualizarea pedepselor în raport cu limitele stabilite de legea penală în vigoare.
În ce priveşte tratamentul penal al concursului de infracţiuni, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. (1969), iar faţă de circumstanţele reale şi cele personale ale inculpatului a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 83 alin. (1) C. pen. referitoare la amânarea aplicării pedepsei.
Examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele:
Inculpatul B.A.L.I. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. şi complicitate la efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 republicată, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se în sarcina sa că la data de 23 mai 2008, s-a prezentat la sediul SC B.P. SA, Agenţia P. de unde a ridicat un card de credit „A.G.” emis pe numele părţii vătămate I.I., atribuindu-şi calitatea de nepot al titularului cardului şi profitând de neglijenţa funcţionarului bancar a semnat procesul-verbal de predare-primire în numele acesteia, imitându-i semnătura.
S-a mai reţinut că în aceeaşi zi, inculpatul a telefonat la Call Center-ul SC B.P. SA de pe propriul telefon mobil, prezentându-se, prin modificarea vocii, ca fiind I.I. cu datele acesteia de identificare şi a solicitat activarea cardului de credit „A.G.”.
Ulterior, inculpatul a înmânat cardul de credit „A.G.”, emis pe numele persoanei vătămate I.I., către două persoane rămase neidentificate, care în perioada 23 mai 2008-9 iunie 2008, au retras 35.710 RON, sumă despre care persoana vătămată nu a avut cunoştinţă, ea neintrând niciodată în posesia cardului.
Situaţia de fapt a fost stabilită de instanţa de fond pe baza materialului probator administrat în faza de urmărire penală, pe care inculpatul şi l-a însuşit, recunoscând faptele pentru care a fost trimis în judecată şi solicitând judecarea sa în procedura simplificată, prevăzută art. 3201 C. proc. pen.
La individualizarea pedepselor, instanţa de fond a evaluat pericolul social deosebit al faptelor săvârşite de inculpat, împrejurările cauzei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile comise, atitudinea procesuală a inculpatului, dar şi împrejurarea că acesta nu se află la primul contact cu legea penală.
În aprecierea gradului de pericol social concret al activităţii infracţionale, în mod justificat, instanţa a avut în vedere modalitatea în care inculpatul a pus în aplicare rezoluţia infracţională de a-şi însuşi cardul de credit emis pe numele părţii vătămate, insistând faţă de aceasta să accepte emiterea cardului şi profitând de vârsta ei înaintată, faptul că a evitat să facă personal extrageri de la ATM-uri şi şi-a modificat vocea cu ocazia apelului telefonic la Call Center-ul SC B.P. SA, în aşa fel încât funcţionarul bancar din centrală să creadă că activarea este solicitată chiar de o persoană cu vârstă înaintată, de sex feminin şi de asemenea, împrejurarea că nu a manifestat disponibilitate pentru a ajuta la identificarea şi tragerea la răspundere a persoanelor care au extras de pe card sumele de bani, dar şi cuantumul prejudiciului cauzat părţii civile în sumă de 52.004,40 RON.
Raportat la toate criteriile avute în vedere de instanţa de fond la aplicarea pedepselor inculpatului, Înalta Curte constată că acestea sunt just individualizate, răspunzând scopului preventiv şi educativ, prevăzut de art. 52 C. pen.
Examinând hotărârea atacată şi prin prisma dispoziţiilor art. 5 C. pen., Înalta Curte apreciază că acestea trebuie interpretate şi aplicate în sensul aprecierii globale a legii penale mai favorabile, criteriile de determinare a acesteia având în vedere atât condiţiile de incriminare şi tragere la răspundere penală cât şi condiţiile de sancţionare a infracţiunilor prevăzute în reglementările succesive.
Determinarea concretă a legii penale mai favorabile, astfel cum a statuat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 265/2014, vizează aplicarea legii şi nu a dispoziţiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea lege şi din noua lege întrucât s-ar ajunge la o lex tertia care, în pofida dispoziţiilor art. 61 din Constituţie ar permite judecătorului să legifereze. Prin urmare, astfel cum dispune însăşi Constituţia în art. 15 alin. (2), obiectul reglementării art. 5 C. pen. are în vedere legea penală sau contravenţională mai favorabilă şi nu dispoziţii sau norme penale mai favorabile.
Interpretarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., astfel încât să permită judecătorului, în determinarea legii penale mai favorabile, să combine dispoziţii ale C. pen. din 1969 cu cele ale actualului C. pen. contravine atât dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Constituţie cu privire la separaţia şi echilibrul puterilor în stat, cât şi celor ale art. 61 care stabilesc că Parlamentul este singura autoritate legiuitoare a ţării.
Transpunând aceste consideraţii teoretice la speţa de faţă, Înata Curte constată că legea mai favorabilă inculpatului este C. pen. anterior care în ansamblul dispoziţiilor sale, raportat la condiţiile de incriminare, precum şi la instituţiile incidente în cauză şi care influenţează răspunderea penală a inculpatului, crează acestuia o situaţie mai avantajoasă, în condiţiile în care i-au fost aplicate pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege, astfel:
1. Infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) C. pen. (limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 3 şi 15 ani închisoare) îi corespunde în legea nouă infracţiunea prev. de art. 244 alin. (1), alin. (2) C. pen. (limitele de pedeapsă cuprinse între 1 şi 5 ani închisoare). Reduse cu 1/3 ca urmare a aplicării art. 3201 C. proc. pen., limitele speciale pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) C. pen. sunt cuprinse între 2 ani şi 10 ani închisoare, iar în reglementarea actuală, limitele speciale sunt cuprinse între 8 luni şi 3 ani şi 4 luni închisoare.
Având în vedere pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, Înalta Curte constată că aceasta se află în limitele speciale prevăzute de noul C. pen.
2. Infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. (limitele de pedeapsă cuprinse între 3 luni şi 2 ani închisoare) îşi are corespondent în noile dispoziţi în art. 322 alin. (1) C. pen. (limitele de pedeapsă cuprinse între 6 luni şi 3 ani închisoare). Reduse cu 1/3 ca urmare a aplicării art. 3201 C. proc. pen., limitele speciale pentru infracţiunea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. sunt cuprinse între 2 luni şi 1 an şi 4 luni închisoare, iar pentru infracţiunea prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. limitele speciale sunt cuprinse între 4 luni şi 2 ani închisoare.
Având în vedere pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, Înalta Curte constată că aceasta se află în limitele speciale prevăzute de noul C. pen.
3. Infracţiunii prev. de art. 26 C. pen., raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 (limitele speciale de pedeapsă cuprinse între 1 an şi 12 ani închisoare) îi corespunde în actuala reglementare infracţiunea prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 250 alin. (1) C. pen. (limitele speciale de pedeapsă cuprinse între 2 ani şi 7 ani închisoare). Reduse cu 1/3 ca urmare a aplicării art. 3201 C. proc. pen., limitele speciale de pedeapsă pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen., raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 sunt cuprinse între 8 luni şi 8 ani închisoare, iar pentru infracţiunea prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 250 alin. (1) C. pen., limitele speciale se situează între 1 an şi 4 luni şi 4 ani şi 8 luni închisoare.
Având în vedere pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea de complicitate la efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, Înalta Curte constată că aceasta se află sub limitele speciale prevăzute de noul C. pen., reduse cu o treime.
Faptele pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză sunt concurente potrivit dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. şi se află în concurs real şi cu faptele pentru care acesta a fost condamnat anterior prin sentinţa penală nr. 175F din 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă prin decizia nr. 1185 din 24 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform art. 36 alin. (1) C. pen.
Având în vedere concursul de infracţiuni şi regimul sancţionator al acestuia în noua reglementare, Înalta Curte constată că dispoziţiile C. pen. anterior sunt mai avantajoase inculpatului.
Astfel, potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., în caz de concurs de infracţiuni se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
În ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei constând în suspendarea sub supraveghere, Înalta Curte apreciază că legea veche este mai favorabilă raportat la măsurile de supraveghere stabilite în sarcina inculpatului şi la efectele pe care le are împlinirea termenului de încercare, respectiv reabilitarea de drept care nu mai este prevăzută în noul C. pen.
În ce priveşte măsurile de supraveghere, acestea sunt mai restrictive, astfel cum sunt prevăzute în art. 93 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., la fel şi condiţiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere conform art. 91 alin. (1) C. pen., minimul de pedeapsă fiind redus la 3 ani închisoare.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că apelul declarat de inculpatul B.A.L.I. împotriva sentinţei penale nr. 295 din 28 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, este nefondat, urmând a fi respins în baza art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.A.L.I. împotriva sentinţei penale nr. 295 din 28 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 5 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1616/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de... | ICCJ. Decizia nr. 1657/2014. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
