ICCJ. Decizia nr. 1681/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1681/2014
Dosar nr. 1005/46/2013
Şedinţa publică din 16 mai 2014
Deliberând asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 32 din 19 ianuarie 2012, pronunţată de Tribunalul Argeş, în Dosarul nr. 3017/109/2011, pe latura penală a cauzei, au fost condamnaţi inculpaţii P.G., D.N. şi C.V., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 170 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 republicată, art. 2961 lit. e) din Legea nr. 571/2003, prin reţinerea de circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., la câte 3 ani închisoare, în condiţiile art. 861 C. pen., fixându-se un termen de încercare de 7 ani şi deducându-se, în privinţa inculpatului P.G. arestat în cauză, perioada executată.
Pe latura civilă a cauzei, în baza art. 118 lit. e) C. pen., s-au confiscat de la mama inculpatului P.G., numita S.E. sumele de 10.000 euro şi 9.300 RON ridicate şi consemnate de la Banca C.E.C., iar de la inculpatul D.N. suma de 950 RON ridicată şi consemnată la Banca C.E.C.
Au fost obligaţi inculpaţii C.V. şi D.N., în solidar, să plătească 902.477 RON părţii civile A.N.A.F., Direcţia pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova, la care s-au adăugat dobânzile aferente până la data achitării creanţei fiscale principale.
A fost obligat inculpatul P.G. să plătească 1.385.320 RON către aceeaşi parte civilă, la care s-au adăugat dobânzile aferente până la data achitării creanţei fiscale principale.
În esenţă, în actul de sesizare, s-a reţinut că inculpaţii P.G. şi D.N., în cursul anului 2010, până la 21 septembrie 2010, au constituit un grup infracţional organizat împreună cu inculpaţii O.E.D., P.G.A., S.A.G., S.S., D.F. şi M.J., în scopul obţinerii de venituri din comercializarea ţigărilor de contrabandă, au transportat, depozitat şi comercializat ţigări care trebuiau plasate sub regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă, au deţinut astfel de produse, în afara antrepozitărilor autorizaţi pentru produse din tutun prelucrat, inculpata C.V. aderând la grupul infracţional organizat şi desfăşurând aceleaşi activităţi ilicite, în urma acestei activităţi infracţionale cauzându-se un prejudiciu în valoare de 139.108 RON.
Din probatoriul administrat, instanţa de fond a constatat, totodată, că toţi inculpaţii erau implicaţi într-o activitate infracţională organizată, aceştia acţionând în mod coordonat, fiecare având rolul său prestabilit şi foarte clar determinat, continuitatea legăturilor dintre ei fiind de natură să asigure coeziunea şi eficienţa grupului infracţional.
Astfel, a reţinut instanţa de fond, inculpatul O.E.D. era cel care avea legături directe atât cu furnizorii, M.J. şi M.I., cât şi cu ceilalţi membrii ai grupării, el asigurând coordonarea întregii activităţi infracţionale.
De asemenea, ceilalţi membri ai grupării desfăşurau activităţi bine determinate: soţii S. depozitau ţigările de contrabandă în domiciliul lor situat pe str. S.S., din Piteşti, iar inculpatele P.G.A. şi D.F. vindeau marfa unui număr mare de clienţi, atât cu amănuntul cât şi en-gros.
Inculpatul P.G. desfăşura activitate de transport a mărfurilor, atât în scop de aprovizionare, cât şi de vânzare către clienţi conform dispoziţiilor date de către inculpatul O.E.D. care îl şi plătea pentru transporturile efectuate.
Inculpaţii D.N. şi C.V. achiziţionau cantităţi mari de ţigări de contrabandă de la inculpatul O.E.D., pe care le vindeau prin intermediul magazinului lor, pentru ţigările de contrabandă ţinând o evidenţă separată.
Pentru a pronunţa această sentinţă pe latura civilă a cauzei, prima instanţă a reţinut, sub aspectul laturii civile, că A.N.A.F., Direcţia pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova s-a constituit parte civilă cu suma de 3.691.853.911 ROL, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat.
Constatând că prin faptele lor, inculpaţii arătaţi au cauzat acest prejudiciu reclamat de partea civilă, precum şi împrejurarea că aceştia au acţionat ca grup organizat în baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., s-a dispus obligarea, în solidar, la plata sumei menţionate de 3.691.853.911 ROL, la care s-au adăugat dobânzile şi penalităţile de întârziere calculate până la data plăţii integrale a prejudiciului.
În ceea ce priveşte sechestrul asigurător precizat mai sus, prima instanţă a arătat că în urma percheziţiei domiciliare s-au ridicat de la numita S.E., soacra inculpatei P.G.A. sumele de 10.000 euro şi 9.300 RON, iar de la inculpatul O.E.D. suma de 3.550 RON, bani pe care prima instanţă i-a considerat proveniţi din comiterea infracţiunilor deduse judecăţii, menţinând sechestrul asigurător asupra acestor sume în vederea acoperirii prejudiciului.
Împotriva ambelor sentinţe, atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă a cauzei au fost declarate căi de atac, în perioade diferite.
Astfel, împotriva sentinţei penale nr. 32 din 19 ianuarie 2012, pronunţată de Tribunalul Argeş, în Dosarul nr. 3017/109/2011, privind pe inculpaţii P.G., D.N. şi C.V., cauză disjunsă la data de 16 iunie 2011 din cauza ce a făcut obiectul celeilalte sentinţe penale nr. 323 din 30 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Argeş, în Dosarul nr. 4422/109/2010, privind pe inculpaţii O.E.D., P.G.A., S.A.G., S.S., D.F., M.J., M.I. şi B.C., disjungerea a operat ca urmare a judecării cauzei în procedura recunoaşterii vinovăţiei prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., de către aceşti ultimi inculpaţi, au declarat apel D.I.I.C.O.T., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Piteşti, inculpaţii P.G., D.N. şi C.V.
Paralel, în cursul judecăţii, în apel, ce a făcut obiectul Dosarului nr. 3017/109/2011, au fost exercitate căi de atac şi în celălalt dosar penal, şi anume Dosarul nr. 4422/109/2010, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 323 din 30 iunie 2011, de Tribunalul Argeş, căi de atac exercitate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Piteşti, inculpaţii O.E.D., P.G.A., S.A.G., S.S., D.F., M.J., M.I. şi B.C., precum şi de A.N.A.F., Autoritatea Naţională a Vămilor.
Prin decizia penală nr. 136/A din 27 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie, au fost admise apelurile, numai cu privire la latura civilă a cauzei, declarate de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova, în nume propriu şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, precum şi în numele şi pentru Statul Român prin A.N.A.F., împotriva sentinţei penale nr. 32 din 19 ianuarie 2012, pronunţată de Tribunalul Argeş, în Dosarul nr. 3017/109/2011 şi împotriva sentinţei penale nr. 323 din data de 30 iunie 2011, a Tribunalului Argeş, în Dosarul nr. 4422/109/2010*, conexat la Dosarul nr. 3017/109/2011, acţiune civilă disjunsă şi înregistrată sub un nou Dosar cu nr. 1005/46/2013.
Desfiinţată, în parte, latura civilă a sentinţelor penale atacate şi obligă în solidar pe toţi inculpaţii din ambele dosare conexate, respectiv pe inculpaţii O.E.D., P.G.A., S.A.G., S.S., D.F., M.J., M.I., B.C., din Dosarul penal nr. 4422/109/2010*, cât şi pe inculpaţii P.G., D.N., C.V., din Dosarul penal nr. 3017/109/2011, la plata sumei de 2.511.878,5426 RON, prejudiciu neachitat către partea civilă Direcţia Regională Pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova, la care se adaugă, pentru perioada ulterioară celei stabilite în raportul de expertiză contabilă întocmit la data de 11 septembrie 2013 şi cererii de constituire de parte civilă de către Direcţia Regională Pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Craiova, aşa cum a fost precizată şi înregistrată din 6 martie 2013, numai cu privire la SC V.A.M. SRL, accesoriile calculate potrivit C. proc. fisc., până la achitarea integrală a creanţei fiscale principale.
S-a constatat că inculpatul B.C. a achitat suma de 27.293 RON.
În baza art. 163 alin. (1) C. proc. pen., a fost instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale acestor inculpaţi.
Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii O.E.D., P.G.A., S.A.G., S.S., D.F., M.J., M.I. şi B.C., Dosar nr. 4422/109/2010* şi de inculpaţii P.G., D.N., C.V., Dosar nr. 3017/109/2011, împotriva aceloraşi sentinţe şi numai cu referire la latura civilă a cauzei.
S-a constatat că asupra apelului declarat de petiţionara S.E., vizând instituirea sechestrului asigurător în vederea indisponibilizării sumelor de 10.000 euro şi 9.300 RON, s-a pronunţat anterior Curtea de Apel Piteşti, în Dosarul nr. 4222/109/2010*, soluţie rămasă definitivă prin decizia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nr. 3129 din 4 octombrie 2012.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Piteşti, cu privire la instituirea greşită a sechestrului asigurător asupra sumelor de bani aparţinând petiţionarei S.E., prin sentinţa penală nr. 32 din 19 ianuarie 2012 a Tribunalului Argeş în Dosarul conexat nr. 3017/109/2011.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţelor.
Au fost obligaţi apelanţii-inculpaţi O.E.D., P.G.A., S.A.G., S.S., D.F., M.J., M.I. şi B.C., P.G., D.N., C.V., la plata sumei de câte 1.500 RON cheltuieli judiciare statului, din care onorariul parţial pentru inculpaţii D.N. şi C.V. în sumă de câte 100 RON precum şi onorariul avocatului din oficiu în sumă de câte 400 RON pentru inculpaţii O.E.D., P.G.A., S.A.G., S.S., D.F., M.J., M.I., B.C. şi P.G., se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Au fost obligaţi inculpaţii D.N. şi C.V. la plata sumei de câte 1.660 RON, reprezentând onorariul expertizei efectuată în cauză conform decontului depus la dosar.
Reţinându-se infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, prin participarea tuturor inculpaţilor, Curtea a apreciat că se impune obligarea în solidar a tuturor inculpaţilor la plata prejudiciului cauzat. În acest sens, sunt evident incidente prevederile art. 1003 C. civ., în care se arată că persoanele sunt ţinute în solidar pentru despăgubire, atunci când delictul sau cvasi-delictul este imputabil mai multor persoane. De altfel, nici nu se poate stabili în concret, în funcţie de activitatea infracţională a fiecăruia dintre inculpaţi, desfăşurată în structura grupului criminal organizat, care este prejudiciul efectiv ce poate fi reţinut în sarcina fiecăruia dintre ei.
De aceea, cum acest prejudiciu este urmarea aceleiaşi fapte penale la care toţi inculpaţii au contribuit atunci, în opinia curţii, conform textului menţionat, toţi inculpaţii trebuie să fie obligaţi în solidar şi nu în raport de prejudiciul cauzat de fiecare, aşa cum susţine apărarea într-o variantă subsidiară.
De altfel, edificatoare în acest sens sunt şi prevederile art. 1382 noul C. civ., în care se arată că acele persoane care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinute în solidar la reparaţie faţă de prejudiciul cauzat.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 1370 noul C. civ., dacă prejudiciul a fost cauzat prin acţiunea simultană sau succesivă a mai multor persoane, fără să se poată stabili că a fost cauzat sau, după caz, că nu putea fi cauzat prin fapta vreuneia dintre ele, toate aceste persoane vor răspunde solidar faţă de victimă.
Chiar dacă prevederile noului C. civ. nu se aplică în speţa dată, întrucât faptele au fost săvârşite înainte de intrarea în vigoare a acestuia, ele pot fi lămuritoare, sub aspectul solidarităţii, contestată de către apărare, dar reţinută de către instanţe atunci când subzistă infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 3 9/2003, când participanţilor nu li se poate stabili prejudiciul concret săvârşit de fiecare, deoarece chiar titlul art. 1370 C. civ. este sugestiv, titlu intitulat „Imposibilitatea de individualizare a autorului faptei ilicite”, din conţinutul căreia rezultă în mod expres, aşa cum s-a arătat mai sus, că într-o atare situaţie operează răspunderea solidară.
Ca atare, Curtea a reţinut obligarea în solidar a tuturor inculpaţilor din ambele dosare conexate la plata prejudiciului menţionat, prejudiciu neachitat, în sumă de 2.518.876,5426 RON la care se adaugă accesoriile aferente, potrivit C. proc. fisc., până la achitarea integrală a creanţei fiscale principale.
Împotriva deciziei penale nr. 136/A din 27 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii B.C., D.N., C.V. şi partea civilă A.N.A.F., Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 16 ianuarie 2014 şi s-a stabilit termen pentru judecarea recursului la 16 mai 2014.
Preliminar, Înalta Curte apreciază că potrivit dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 255/2013 recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
Având în vedere data înregistrării recursului pe rolul Înaltei Curţi, respectiv 16 ianuarie 2014, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. pen. (1 februarie 2014), dispoziţia tranzitorie menţionată este aplicabilă în cauză, astfel că această instanţă va continua să judece cauza conform C. proc. pen. anterior.
Examinând decizia penală atacată prin raportare la motivele de recurs invocate de recurenţii inculpaţi, circumscrise cazului de casare prevăzut în art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. anterior, precum şi prin raportare la motivele de recurs invocate de recurenta parte civilă, circumscrise cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. anterior, dar şi din oficiu, conform art. 385 alin. (3) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază recursurile declarate ca fiind nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
În cauză, se constată că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie la data de 27 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 3859 C. proc. pen. anterior, care trebuie invocate în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum obligă dispoziţiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă că recurenta parte civilă A.N.A.F., Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş şi recurentul inculpat B.C. şi-au motivat recursurile în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior, în care recurenţii erau îndrituiţi a depune motivele căii de atac exercitate, însă recurenţii inculpaţi D.N. şi C.V. nu şi-au respectat obligaţia de a-şi motiva recursul în termenul prevăzut de art. 3 85 alin. (2) C. proc. pen. anterior.
Înalta Curte apreciază că sfera controlului judiciar a fost limitată prin adoptarea Legii nr. 2/2013, astfel că, nu poate examina decât chestiuni ce privesc aspecte de drept, fără a putea examina şi netemeinicia deciziei atacate.
Astfel, se observă că, prin acest act normativ, s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia clară a legiuitorului prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Examinând decizia penală atacată prin prisma motivelor de recurs, dar şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată următoarele:
Prin motivele de recurs invocate în scris de recurenta parte civilă A.N.A.F., Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. anterior, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de apel şi trimiterea spre rejudecare aceleiaşi instanţe în vederea pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale care să ţină seama de cererea de constituire de parte civilă formulată de Statul Român prin A.N.A.F. şi de prejudiciul produs bugetului general consolidat al statului de către inculpaţi în sumă de 3.571.375,3087 RON, la care se adugă accesoriile aferente debitului principal calculate de la data la care a luat naştere obligaţia fiscală principală şi până la data achitării integrale a acesteia. Înalta Curte, referitor la solicitarea recurentei părţi civile de aplicare a cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. anterior, constată că acest caz de casare nu mai este prevăzut de legea procedurală incidenţă la momentul soluţionării prezentului recurs, fiind abrogat odată cu intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 2/2013.
Cum judecata în recurs se limitează la motivele de casare expres prevăzute de lege, o analiză a cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. anterior, abrogat prin adoptarea Legii nr. 2/2013, nu mai poate face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar.
Prin motivele de recurs formulate în scris de către recurentul inculpat B.C., circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. anterior cu respectarea dispoziţiilor art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior, respectiv cu indicarea motivelor de recurs cu cel puţin 5 zile înainte de primul termen de judecată, s-a criticat obligaţia de a achita în solidar cu ceilalţi inculpaţi diferenţa de prejudiciu, precum şi netemeinicia menţinerii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile, întrucât prejudiciul cauzat de acesta a fost acoperit integral, iar pe de altă parte nu au fost identificate, individualizate şi evaluate bunuri care să-i aparţină, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 163 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen. anterior.
Criticile recurentului inculpat B.C. ar putea fi analizate conform cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, ulterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 2/2013, fiind respectate dispoziţiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., doar atunci când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Referitor la prima critică a recurentului inculpat, în sensul de nu fi obligat a achita în solidar cu ceilalţi inculpaţi diferenţa de prejudiciu, Înalta Curte în acord cu instanţele anterioare apreciază că prejudiciul este urmarea aceleiaşi fapte penale la care toţi inculpaţii au contribuit, astfel, toţi inculpaţii trebuie să fie obligaţi în solidar şi nu în raport de prejudiciul cauzat de fiecare, aşa cum susţine inculpatul B.C.
În acest sens, sunt evident incidente prevederile art. 1003 C. civ. în vigoare la data comiterii faptelor, în care se arată că persoanele sunt ţinute în solidar pentru despăgubire, atunci când delictul sau cvasi-delictul este imputabil mai multor persoane.
Nici motivul invocat referitor la netemeinicia menţinerii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile, întrucât prejudiciul cauzat de acesta a fost acoperit integral, iar alte bunuri care să-i aparţină nu au fost identificate, nu conduce la reţinerea nelegalităţii hotărârii atacate.
Ca atare, Înalta Curte apreciază că respectivele critici ale recurentului nu pot face obiectul examinării instanţei de recurs prin prisma motivelor de recurs invocate şi nici alte cazuri de casare nu sunt incidente spre a putea fi luate în considerare din oficiu.
Prin motivele de recurs formulate în scris de către recurenţii inculpaţi D.N. şi C.V., circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 9 şi pct. 17 C. proc. pen. anterior fără a fi respectate dispoziţiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior, respectiv cu indicarea motivelor de recurs cu cel puţin 5 zile înainte de primul termen de judecată şi fără a indica cazuri de casare în conformitate cu modificările Legii nr. 2/2013, văzând data pronunţării deciziei penale, 27 noiembrie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, s-a criticat decizia pronunţată de instanţa de apel în sensul că a obligat pe toţi inculpaţii în solidar către bugetul de stat, făcând în mod greşit aplicabilitatea dispoziţiilor art. 1003 şi art. 1370 C. civ., aceste articole reglementând o situaţie de solidaritate pasivă legală atunci când delictul sau cvasidelictul este imputabil mai multor persoane şi nu se poate stabili contribuţia fiecăreia la prejudiciul creat, însă fiecare dintre inculpaţi a cauzat un prejudiciu individual părţii civile proporţional cu activitatea infracţională a fiecăruia.
În concluzie, se precizează că prejudiciul cauzat este individual pentru fiecare inculpat în parte şi nu există vreun motiv pentru care să nu fie obligaţi individual la repararea pagubei aduse bugetului de stat, astfel că, se solicită admiterea recursului, casarea deciziei şi rejudecarea de către instanţa de apel.
Înalta Curte, referitor la solicitarea recurenţilor inculpaţi de aplicare a cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 9 şi pct. 17 C. proc. pen. anterior, constată că aceste cazuri de casare nu mai sunt prevăzute de legea procedurală incidenţă la momentul soluţionării prezentului recurs, fiind abrogate odată cu intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 2/2013 şi niciun alt caz de casare nu poate fi luat în considerare din oficiu.
Ca atare, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.C., D.N., C.V. şi de partea civilă A.N.A.F., Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş împotriva deciziei penale nr. 136/A din 27 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligaţi recurentul inculpat B.C. la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, recurenţii inculpaţi D.N. şi C.V. la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi recurenta parte civilă A.N.A.F., Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, iar onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi O.E.D., M.J., P.G.A., S.A.G., S.S., M.I., P.G. şi D.F. în sumă de câte 400 RON se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.C., D.N., C.V. şi de partea civilă A.N.A.F., Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş împotriva deciziei penale nr. 136/A din 27 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat B.C. la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenţii inculpaţi D.N. şi C.V. la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă A.N.A.F., Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi O.E.D., M.J., P.G.A., S.A.G., S.S., M.I., P.G. şi D.F. în sumă de câte 400 RON se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1642/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 1686/2014. Penal → |
|---|
