ICCJ. Decizia nr. 1648/2014. Penal. Purtarea abuzivă (art. 250 C.p.). Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1648/2014

Dosar nr. 12280/30/2012

Şedinţa publică din 14 mai 2014

Asupra recursurilor de faţă

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 322 din 23 septembrie 2013, pronunţată, în Dosarul nr. 12280/30/2012, Tribunalul Timiş în baza art. 334 C. proc. pen. a respins cererea inculpatului M.E.C. de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa din infracţiunile prevăzute de art. 250 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 258 alin. (1) C. pen. şi art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. şi cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.E.C. din infracţiunile prevăzute de art. 250 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 258 alin. (1) C. pen. şi art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. în infracţiunile prevăzute de art. 250 alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 258 alin. (1) C. pen. şi art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.E.C. din infracţiunile prevăzute de art. 250 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 258 alin. (1) C. pen. şi art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. în infracţiunile prevăzute de art. 250 alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 258 alin. (1) C. pen. şi art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

În baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat inculpatul M.E.C., cetăţean român, la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

În baza art. 250 alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 258 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a condamnat inculpatul M.E.C., la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă.

În temeiul art. 34 lit. b) C. pen. raportat la art. 33 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele mai sus aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 3 ani şi 4 luni închisoare cu aplicarea art. 57 C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II a şi b) şi c) (dreptul de a ocupa funcţia de agent de pază) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii de 24 ore din data de 30 septembrie 2012.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul M.E.C.

În baza art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1357 şi urm., art. 1373 C. civ., a admis în parte acţiunile civile formulate de părţile civile B.G., B.N., B.N.Z., A.F., B.I., B.A., T.M., B.V. şi a obligat inculpatul M.E.C., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SRL să plătească părţilor civile despăgubiri astfel:

- către B.G.: suma de 4697,09 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 5.000 euro cu titlu de daune morale;

- către B.N., B.N.Z., A.F., B.I., B.A., T.M., B.V.: suma de 1500 euro către fiecare cu titlu de daune morale.

A respins în rest acţiunile civile ca neîntemeiate.

În baza art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1357 şi urm. C. civ., art. 1373 C. civ., art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara şi a obligat inculpatul M.E.C., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SRL să plătească părţii civile suma de 4.902,43 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

În temeiul art. 191 alin. (1), (3) C. proc. pen., a obligat inculpatul M.E.C., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SRL, la plata sumei de 2100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 250 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 258 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. pen., a condamnat inculpatul C.M.D., la pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă.

În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II a şi b) şi c) (dreptul de a ocupa funcţia de agent de pază) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare de 2 ani şi 10 luni, în condiţiile art. 82 C. pen.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 C. pen., în sensul că, săvârşirea în termenul de încercare a unei infracţiuni intenţionate, are drept urmare revocarea suspendării condiţionate, cu consecinţa executării în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa pentru infracţiunea ulterioară, respectiv că dacă, până la expirarea termenului de încercare inculpatul nu a stabilit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanţa va dispune revocarea suspendării pedepsei, dispunând executarea pedepsei.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.M.D. durata reţinerii de 24 ore din data de 30 septembrie 2012.

În baza art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1357 şi urm. C. civ., art. 1373 C. civ. a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă M.F.C. şi a obligat inculpatul C.M.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SR, să plătească părţii civile suma de 1500 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 1000 euro cu titlu de daune morale.

A respins în rest acţiunea civilă ca neîntemeiată.

În baza art. 193 alin. (1), (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul C.M.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SRL să plătească părţii civile M.F.C. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul apărătorului ales.

În temeiul art. 191 alin. (1), (3) C. proc. pen., a obligat inculpatul C.M.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SRL, la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În noaptea de 30 septembrie 2012 în jurul orelor 01:00 - 02:00 părţile vătămate M.F.C. şi B.M., împreună cu martorii H.F., B.V.Z., N.S. se aflau la discoteca din S.S..

Părţile vătămate M.F.C. şi B.M. împreună cu martorul H.F. consumau băuturi alcoolice în spaţiul aferent discotecii. La un moment dat, martorul H.F. a scăpat din mână sticla de bere pe care o consuma, spărgând-o. După câteva clipe, în locul în care se aflau părţile vătămate şi martorii şi-au făcut apariţia inculpaţii C.M.D. şi M.E.C., agenţi de pază în cadrul SC I. SRL, care îşi exercitau atribuţiunile de serviciu, în baza contractului de prestări servicii încheiat între societatea angajatoare şi societatea care organiza discoteca.

Agenţii de pază i-au scos pe cei 3 afară din local, spunându-le să plătească sticla spartă şi că îi vor lăsa în incita discotecii doar dacă încetează cu manifestările inadecvate. La scurt timp părţile vătămate şi martorul H.F. au fost primiţi din nou în discotecă, însă au spart iarăşi o sticlă de bere.

În acel moment inculpatul M.E.C. s-a apropiat de martorul H.F. pentru a-l scoate din local, însă partea vătămată B.M., l-a prins de mână pe inculpat, încercând să-l oprească. Atunci inculpatul M.E.C. i-a aplicat o palmă peste faţă părţii vătămate B.M., după care acesta din urmă a ripostat şi i-a aplicat inculpatului o lovitură în zona feţei; în continuare inculpatul M.E.C. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feţei părţii vătămate B.M., care a căzut şi s-a lovit la cap, rămânând inconştient. În urma loviturii primite partea vătămată B.M. a suferit leziuni care necesitau un număr de 50 de zile de îngrijire medicală şi care i-au pus viaţa în primejdie, iar ulterior, la data de 07 octombrie 2012 partea vătămată a decedat.

În timpul aceluiaşi conflict, inculpatul C.M.D. i-a aplicat un pumn în figură părţii vătămate M.F.C., aceasta necesitând pentru vindecare 7 zile de îngrijire medicală, fără a-i fi pusă viaţa în primejdie.

Din raportul de constatare medico legală a leziunilor părţii vătămate B.M., întocmit în data de 30 septembrie 2012, rezultă că partea vătămată prezenta un traumatism cranio-cerebral grav, fiind internată în spital în comă de gradul II, de asemenea s-au relevat echimoze la nivelul pleoapelor ambilor ochi şi s-a concluzionat că leziunile s-au putut produce prin lovire cu şi de un corp contondent şi necesită pentru vindecare 50 zile de îngrijire medicală, viaţa fiind pusă în pericol; ulterior, la data de 07 octombrie 2012 partea vătămată B.M. a decedat din cauza traumatismului cranio-cerebral.

Din raportul de constatare medico legală a leziunilor părţii vătămate M.F.C., întocmit în data de 30 septembrie 2012, rezultă că partea vătămată prezintă un traumatism cranio-cerebral minor, cu pierdere de cunoştinţă, însoţit de o sensibilitate la nivel mandibular şi limitare în deschiderea gurii, cu o mobilitate anormală a premolarului superior stâng.

La termenul din 27 martie 2013, inculpaţii M.E.C. şi C.M.D. au învederat instanţei că recunosc săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare şi au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform art. 320¹ C. proc. pen., dispoziţii pe care instanţa le-a aplicat în cauză.

În drept, cu referire la inculpatul M.E.C., instanţa a reţinut că fapta acestuia, care în noaptea de 30 septembrie 2012, în jurul orelor 1,00 - 2,00, în timp ce se afla în discoteca din satul S.S., judeţul Timiş, unde era agent de pază, i-a aplicat părţii vătămate B.M. un pumn, iar acesta a căzut şi s-a lovit cu capul de beton, iar ulterior a decedat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 183 C. pen. şi art. 250 alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 258 alin. (1) C. pen. şi art. 33 lit. b) C. pen., sens în care a dispus schimbarea încadrării juridice.

În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa a constatat că B.G. - tatăl victimei B.M. - a declarat că se constituie parte civilă în cauză împotriva inculpatului M.E.C. cu suma de 10000 lei, reprezentând daune materiale şi cu suma de 300000 euro, reprezentând daune morale.

Fraţii victimei, numiţii B.N., B.N.Z., A.F., B.I., B.A., T.M., B.V., se constituie părţi civile în cauză împotriva inculpatului M.E.C. fiecare cu suma de 10.000 euro reprezentând daune morale.

Spitalul clinic judeţean de urgenţă Timişoara s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4902,43 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de tratamentul medical acordat victimei B.M.

Partea vătămată M.F.C. s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului C.M.D. cu suma de 40.000 lei reprezentând daune morale şi suma de 1500 lei reprezentând daune materiale astfel:

- Salariul pe o perioadă de 7 zile cât a fost spitalizat - 700 lei

- Haine rupte - 400 lei

- Plata unei maşini pentru a merge la radiografie - 200 lei

- Cheltuieli cu medicamente, pansamente - 200 lei

Pentru recuperarea prejudiciului generat prin infracţiune, în cauză a fost introdus la termenul din data de 27 februarie 2013 în calitate de asigurător de răspundere civilă SC G.A. SA în baza poliţei de răspundere civilă nr. 66547, valabilă între 30 martie 2012 şi 29 martie 2013, încheiată între asigurător şi SC I. SRL.

Analizând acţiunea civilă formulată de părţile civile, instanţa a apreciat că, în cauză, există pe de o parte o răspundere civilă delictuală în sarcina inculpatului pentru fapta proprie în condiţiile art. 1357 şi urm. C. civ., precum şi o răspundere pentru fapta altuia în sarcina părţii responsabile civilmente SC I. SRL, potrivit art. 1373 C. civ., potrivit căruia comitenţii sunt răspunzători pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor în exercitarea funcţiilor care li s-au încredinţat, sub rezerva îndeplinirii atât a condiţiilor răspunderii pentru fapta proprie, în privinţa prepusului, cât şi a condiţiilor speciale, în privinţa comitentului.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au formulat apel inculpaţii, părţile civile şi partea responsabilă civilmente.

La termenul din 16 decembrie 2013, inculpatul C.M.D. a învederat instanţei că înţelege să-şi retragă apelul formulat, manifestarea de voinţă a inculpatului în acest sens fiind consemnată în scris, însuşită sub semnătură şi depusă la dosarul cauzei.

În apelul formulat de partea civilă M.F.C., acesta critică sentinţa pronunţată sub aspectul cuantumului mic al despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale şi pentru neobligarea asigurătorului.

Inculpatul M.E.C. a solicitat în principal schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. şi reţinerea de circumstanţe atenuante.

În subsidiar a solicitat reţinerea de circumstanţe atenuante şi a se dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate. A solicitat a se observa că partea vătămată împreună cu cei care îl însoţeau au venit în discotecă sub influenţa băuturilor alcoolice, au băut în continuare şi au avut un comportament neadecvat, jignind celelalte persoane aflate în discotecă. Regretă că a fost nevoit să acţioneze pe măsura atacului, dar având în vedere reacţia violentă şi numărul mare de persoane, nu a încercat decât să se apere de un pericol iminent. Asupra părţii vătămate nu s-a putut interveni chirurgical imediat datorită consumului mare de alcool. A mai arătat că s-a deplasat la spital pentru a vedea starea victimei, dar nu a putut lua legătura cu rudele deoarece erau agresivi verbal şi nu a dorit producerea altor incidente.

Partea responsabilă civilmente a solicitat în primul rând casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât instanţa nu s-a pronunţat cu privire la răspunderea asigurătorului; în subsidiar a solicitat pe latură civilă obligarea alături de asigurător la despăgubiri.

Instanţa de apel a reţinut, în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul M.E.C. că solicitarea acestuia de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 178 C. pen. nu poate fi primită întrucât lovitura aplicată victimei şi care a condus la căderea acesteia, urmată de deces, a fost comisă cu intenţie şi doar rezultatul mai grav, respectiv moartea victimei, s-a datorat culpei, fiind astfel îndeplinite condiţiile praeterintenţiei ca formă de vinovăţie specifică infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, s-a apreciat că prima instanţă a făcut o apreciere greşită sub aspectul cuantumului şi modalităţii de executare, reţinând că, în raport de circumstanţele personale ale inculpatului, se impune reducerea pedepsei şi suspendarea acesteia sub supraveghere.

Sub aspectul laturii civile s-a apreciat că se impune majorarea daunelor morale stabilite pe seama inculpatului M.E.C. şi a părţii responsabile civilmente.

În schimb, apelul părţii civile M.F.C. s-a reţinut a fi nefondat, prima instanţă evaluând corect atât daunele morale cât şi cele materiale.

Cu referire la obligarea inculpaţilor alături de asigurător, s-au apreciat corect argumentele şi soluţia primei instanţe, în raport de condiţiile contractuale din contractul de asigurare întocmit între partea responsabilă civilmente şi asigurătorul SC G.A. SA.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin Decizia penală nr. 249/A din 20 decembrie 2013, a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul C.M.D. împotriva Sentinţei penale nr. 322/PI din 23 septembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Timiş, în Dosarul nr. 12280/30/2012.

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelurile declarate de partea civilă M.F.C. şi partea responsabilă civilmente SC I. SRL împotriva Sentinţei penale nr. 322/PI din 23 septembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Timiş, în Dosarul nr. 12280/30/2012.

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de inculpatul M.E.C. şi părţile civile B.G., B.F., B.N., B.N.Z., A.F., B.I., B.A., T.M. şi B.V. împotriva Sentinţei penale nr. 322/PI din 23 septembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Timiş, în Dosar nr. 12280/30/2012.

A desfiinţat sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

În baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. pen. şi cu aplicarea art. 74 lit. a), c şi art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.E.C., cetăţean român, la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

În baza art. 250 alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 258 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. pen. şi cu aplicarea art. 74 lit. a), c şi art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.E.C., la pedeapsa de:

- 1 (unu) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă.

În temeiul art. 34 lit. b) C. pen. raportat la art. 33 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele mai sus aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de:

- 3 ani (trei) închisoare.

În baza art. 86¹ alin. (1) C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului M.E.C. pe o perioadă de 6 ani termen de încercare stabilit în condiţiile prevăzute de art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, căruia i se încredinţează supravegherea;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare.

În baza art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1357 şi urm., art. 1373 C. civ., a admis în parte acţiunile civile formulate de părţile civile B.G., B.F., B.N., B.N.Z., A.F., B.I., B.A., T.M., B.V. şi a obligat inculpatul M.E.C., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SRL să plătească părţilor civile despăgubiri astfel:

- către B.G. şi B.F.: suma de 4697,09 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 10.000 euro către fiecare cu titlu de daune morale;

- către B.N., B.N.Z., A.F., B.I., B.A., T.M., B.V.: suma de 5.000 euro către fiecare cu titlu de daune morale.

A respins în rest acţiunile civile ca neîntemeiate.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul C.M.D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I. SRL, partea civilă M.F.C. şi partea responsabilă civilmente SC I. SRL prin lichidator SC C.L. SRL la plata a câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., parte din cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă M.F.C. şi partea responsabilă civilmente SC I. SRL prin SCP C.L. SPRL.

Partea civilă M.F.C. a solicitat casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât judecata în apel s-a desfăşurat fără legala citare a acestuia.

Partea responsabilă civilmente SC I. SRL prin SCP C.L. SPRL nu a invocat în scris niciun motiv de recurs, dar la termenul de judecată din data de 14 mai 2014 a susţinut, prin apărător ales, cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., reiterând criticile formulate în apel, solicitând obligarea intimatului asigurător în solidar cu partea responsabilă civilmente şi inculpaţii la plata despăgubirilor.

Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurenţi, cât şi conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică, ambele recursuri fiind nefondate.

Înalta Curte constată, în prealabil, că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Timişoara la data de 20 decembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prev. de art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, dorindu-se, astfel cum rezultă şi din expunerea de motive, pe lângă scopul principal de degrevare a instanţelor şi o introducere anticipată a filozofiei noului C. proc. pen., aceea de impunere a unei singure căi de atac în materie penală, aspect ce se conformează atât cerinţelor constituţionale de acces la justiţie, cât şi art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de consolidare a caracterului de excepţie a căilor extraordinare de atac.

În aceste condiţii, prin Legea nr. 2/2013 au fost eliminate anumite motive de casare în recurs, avându-se în vedere că aceste motive sunt analizate în cadrul căii de atac a apelului.

Printre motivele de casare eliminate se află şi cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 21 C. proc. pen., care se referea la ipoteza "când judecata în primă instanţă sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi".

Din perspectiva expusă mai sus, Înalta Curte apreciază că recursul formulat de partea civilă M.F.C., prin care aceasta solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel întrucât cauza s-a judecat fără citarea sa legală, nu poate fi examinat, în cadrul niciunuia din cazurile de casare prev. de art. 385⁹ C. proc. pen., nici chiar în cel prevăzut la punctul 17² din articolul menţionat.

Abrogarea expresă a pct. 21 al articolului 385⁹ C. proc. pen. şi lipsa oricăror alte dispoziţii din Legea nr. 2/2013 nu permit interpretarea că s-a făcut o greşită aplicare a legii în ceea ce priveşte citarea părţii civile şi astfel, această critică ar putea fi examinată în cadrul cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Nici măcar din expunerea de motive nu rezultă intenţia legiuitorului ca, prin abrogarea unor cazuri de casare, acestea să poată fi examinate în cadrul cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Dimpotrivă, intenţia legiuitorului, aşa cum a fost explicată în expunerea de motive şi cum transpare în dispoziţiile Legii nr. 2/2013, a fost aceea de a impune o singură cale de atac integral devolutivă în materia penală, aceea a apelului, întrucât dreptul la un proces echitabil nu presupune obligativitatea parcurgerii în penal a unui număr de trei grade de jurisdicţie.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că, fiind abrogat expres pct. 21 al art. 385⁹ C. proc. pen., judecata cauzei în condiţiile lipsei de procedură în apel nu mai poate fi invocată în recurs. Nereţinând nici alte motive care, analizate din oficiu, să conducă la nelegalitatea deciziei, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul părţii civile.

În ceea ce priveşte recursul părţii responsabile civilmente SC I. SRL, Înalta Curte constată că aceasta nu a formulat în termenul prevăzut de lege motivele de recurs.

Conform art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen., motivele de recurs se formulează în scris, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţă cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Sancţiunea nerespectării acestui termen este prevăzută de alin. (2¹) al aceluiaşi articol, în care se arată că instanţa va lua în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu.

Din perspectiva expusă mai sus, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs, această recurentă nu a formulat niciun motiv de recurs, acestea fiind susţinute doar oral, chiar în cursul şedinţei de judecată din data de 14 mai 2015. Cum motivul susţinut oral, respectiv cel prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., nu se încadrează în acele motive ce pot fi examinate din oficiu, instanţa constată că şi acest recurs este nefondat.

Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, ambele recursuri formulate în cauză, cu obligarea recurenţilor la cheltuieli de judecată către stat, conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi urmând a fi avansate din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă M.F.C. şi de partea responsabilă civilmente SC I. SRL prin SCP C.L. SPRL împotriva Deciziei penale nr. 249/A din 20 decembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală privind pe inculpaţii M.E.C. şi C.M.D.

Obligă recurentele parte civilă şi parte responsabilă civilmente la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care câte 200 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu pentru intimatul inculpat M.E.C. şi intimatul inculpat C.M.D.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 mai 2014.

Procesat de GGC - GV

← ICCJ. Decizia nr. 155/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1679/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1648/2014. Penal. Purtarea abuzivă (art. 250 C.p.). Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs