ICCJ. Decizia nr. 1661/2014. SECŢIA PENALĂ

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1661/2014

Dosar nr. 7968/107/2011*

Şedinţa publică din 15 mai 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 120 din 29 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul penal nr. 7968/107/2011 a fost condamnat inculpatul M.I., cu antecedente penale, la:

- 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) (dreptul de a fi administrator la o societate comercială) pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen.;

- 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) (dreptul de a fi administrator la o societate comercială) pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen.;

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de reţinere şi nevărsare a sumelor reprezentând impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen.

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire cu rea credinţă a creditului societăţii în interes personal prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 rep. cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 33, art. 34, art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) (dreptul de a fi administrator la o societate comercială).

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 574/2007 a Judecătoriei Alba Iulia, pedeapsă care s-a adăugat la pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) (dreptul de a fi administrator la o societate comercială).

S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) în condiţiile şi pe durata stipulată de art. 71 C. pen.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 998, 999 C. civ. s-a obligat inculpatul să plătească în favoarea părţii civile Direcţia Generală a Finanţelor Publice Alba suma de 200.235 RON, iar în favoarea părţii civile Administraţia Fondului pentru Mediu suma de 200.235 RON, cu titlu despăgubiri civile.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 116.609 RON.

S-a constatat că partea vătămată/partea responsabilă civilmente SC R. SRL Alba Iulia a fost radiată din registrul comerţului conform sentinţei comerciale nr. 457/P/2011 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia comercială şi contencios administrativ, în Dosar nr. 2755/107/2009.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, prin ordonanţa procurorului din 19 iulie 2010.

S-a dispus comunicarea hotărârii la Oficiul Registrului Comerţului şi la D.G.F.P. - cazierul fiscal, în vederea efectuării cuvenitelor menţiuni la data rămânerii definitive a prezentei.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., s-a obligat inculpatul să plătească statului sumei de 1.800 RON cheltuieli judiciare în primă instanţe.

În considerente instanţa de fond a reţinut următoarele:

În data de 26 februarie 2009, Garda Financiară - Secţia Alba, a formulat plângere penală împotriva inculpatului M.I. administrator al SC R. SRL Alba Iulia, pentru săvârşirea infracţiunilor de reţinere şi nevirare a impozitelor şi contribuţiilor cu reţinere la sursă, evaziune fiscală, împrumut din conturile societăţii peste limitele legale şi fals în declaraţii, prev. de art. 6, art. 9 alin. (1) lit. a) şi art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, art. 272 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 31/1990 şi art. 292 C. pen., urmare controlului operativ şi inopinat efectuat conform Notei de constatare din 11 februarie 2011, care a avut ca obiectiv verificarea legalităţii activităţii desfăşurate, legalitatea aprovizionărilor, legalitatea livrărilor, disciplina de casă, verificarea evidenţei gestionară, verificarea modului de respectare a prevederilor Legii nr. 656/2002.

Din actul de sesizare, dosarul de control al Gărzii Financiare şi cercetările efectuate în cauză, a rezultat următoarea stare de fapt:

SC R. SRL are sediul social declarat în municipiul Alba-Iulia, jud. Alba, este înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. X din 25 octombrie 2007 şi are ca obiect principal de activitate „comerţ cu ridicata al deşeurilor şi resturilor”.

Conform extrasului Oficiului Registrului Comerţului, inculpatul M.I. era asociat unic şi administrator al SC R. SRL, iar din data de 04 noiembrie 2009, când societatea a intrat în procedură de insolvenţă, a fost numit administrator judiciar persoana juridică Lichidare Patrimoniu IPURL, reprezentată de practicianul în insolvenţă B.M., cu sediul în Alba-Iulia, jud. Alba.

S-a menţionat şi faptul că inculpatul M.I. a mai deţinut funcţia de administrator şi asociat la societatea M.I. SNC - cu acelaşi obiect de activitate, pe care a abandonat-o din cauza datoriilor înregistrate la bugetul de stat şi a deschis o nouă societate, respectiv SC R. SRL. în urma controlului efectuat de Garda Financiară la SC R. SRL, pentru deficienţele descoperite în activitatea desfăşurată, societatea a fost sancţionată contravenţional şi s-a confiscat contravaloarea deşeurilor reciclabile derulate fără a îndeplini condiţiile de autorizare pretinse de lege.

Având în vedere debitele stabilite de organele fiscale pentru cele două societăţi, inculpatul a înfiinţat societatea SC R. SRL unde apare ca administrator şi asociat unic.

Conform adresei din 12 aprilie 2010 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Judeţului Alba - Administraţia Finanţelor Publice Alba Iulia, SC M.I. SNC a fost în faliment din data de 14 noiembrie 2006 şi a prezentat datorii în sumă totală de 2.065.173 RON, SC R. SRL a fost în faliment din data de 12 august 2009 şi a prezentat datorii în sumă totală de 442.726 RON, iar SC R. SRL a fost în insolvenţă din data de 04 noiembrie 2009 şi a prezentat datorii în sumă totală de 89.340 RON.

S-a precizat că, pentru SC R. SRL Alba Iulia (care avea acelaşi obiect de activitate), inculpatul a obţinut autorizaţiile de mediu din 12 iunie 2007 - punct de lucru Alba Iulia, din 18 mai 2007 - punct de lucru Teiuş şi din 18 mai 2007 - punct de lucru Blaj.

Ulterior, la data de 12 octombrie 2007, când a înfiinţat SC R. SRL, inculpatul nu a solicitat eliberarea unei autorizaţii de mediu, distinct pentru activitatea desfăşurată pe această nouă societate.

Astfel, prin cererea înregistrată la Agenţia de Protecţie a Mediului Alba în 17 aprilie 2008 s-a solicitat transferarea autorizaţiei de mediu din 12 iunie 2007 de pe SC R.U. SRL pe SC R. SRL, cu motivarea că este vorba despre aceeaşi societate care între timp şi-a schimbat denumirea - aspecte contrare realităţii, în fapt fiind vorba despre două societăţi distincte, aşa cum a rezultat din extrasele şi adresa Oficiul Registrului Comerţului Alba din 30 ianuarie 2009.

În baza acestei cereri care reflecta o stare de fapt nereală, Agenţia de Protecţie a Mediului Alba a comunicat prin adresa din 05 mai 2008 că, în conformitate cu prevederile art. 21 din Ordinul M.M.D.D. nr. 1798/2007, Autorizaţia de mediu din 12 iunie 2007 de pe SC R.U. SRL se transferă pe SC R. SRL.

Conform notei de constatare întocmită de către comisarii Gărzii Financiare Alba, în perioada mai-decembrie 2008 SC R. SRL a colectat de la populaţie o cantitate de 3.557.975 kg fier vechi, efectuând livrări în cantitate totală de 3.454.440 kg deşeu de fier, în valoare de 3.793.068 RON către SC C.T. SRL Hunedoara şi SC R. SA Alba Iulia, în condiţiile în care societatea nu posedă nici un mijloc de transport, nici utilaje pentru manipularea deşeului de fier şi nici personal angajat. Ca justificare a acestei activităţi, inculpatul M.I. a prezentat organelor fiscale un contract încheiat la data de 14 aprilie 2008 cu SC C.T. SRL, având ca obiect închirierea a 5 containere de colectare a deşeurilor, însă în actele contabile nu s-au regăsit facturi care să demonstreze derularea acestui contract.

Cu privire la legalitatea aprovizionărilor şi evidenţa gestionară, organele de control au stabilit pe baza fişelor de magazie că, în cursul lunilor mai şi iunie 2008, societatea inculpatului a livrat în mai multe rânduri către SC C.T. SRL Hunedoara cantităţi mari de deşeuri din fier pentru care scriptic nu deţinea documente de intrare, astfel că pentru a-şi acoperii acest plus de marfă şi-a întocmit adeverinţele de primire şi plată ulterior. în nota explicativă inculpatul a motivat că în acea perioadă a rămas fără borderouri de achiziţie.

În perioada mai - decembrie 2008 inculpatul, în calitate de administrator al SC R. SRL Alba Iulia, nu a declarat şi plătit fondul de mediu pe care l-a încasat prin stopaj la sursă de la persoanele fizice care au predat fierul vechi, totalizând un prejudiciu în sumă de 103.549 RON. Contribuţia la fondul pentru mediu (3% din veniturile realizate de cei care au predat fierul), prevăzută la art. 9 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 196/2005 aprobată cu modificările şi completările ulterioare prin Legea nr. 105/2006, se declară şi se plăteşte lunar de operatorul economic până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a desfăşurat activitatea.

Prin adresa din 06 septembrie 2010, Administraţia Fondului pentru Mediu - Bucureşti, a comunicat la dosar cuantumul prejudiciului stabilit de inspectorii instituţiei prin Nota de constatare nr. din 17 august 2010, respectiv - contribuţie fond de mediu 103.549 RON plus majorări de întârziere de 47.830 RON, cu precizarea că se constituie parte civilă în cauză pentru recuperarea creanţei totale de 151.379 RON.

În perioada mai - noiembrie 2008 SC R. SRL nu a înregistrat operaţiunile comerciale efectuate şi veniturile realizate şi nu a declarat obligaţiile fiscale, sustrăgându-se în acest mod de la plata impozitului pe profit care trebuia calculat, declarat şi virat la bugetul de stat trimestrial şi care totalizează la sfârşitul anului suma de 47.557 RON.

Prin adresa din 09 august 2010 Direcţia Generală a Finanţelor Publice Alba s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 62.445 RON, reprezentând impozit pe profit - 47.557 RON şi majorări de întârziere - 14.888 RON.

În conţinutul notei de constatare întocmite de către comisarii Gărzii Financiare s-a stabilit că SC R. SRL nu a condus evidenţă contabilă din mai până în noiembrie 2008, când a încheiat contractul din 26 noiembrie 2008 cu SC A.V. SRL Alba Iulia - societate de prestări servicii în domeniul contabil, care, în decembrie 2008 şi ianuarie 2009, i-a refăcut parţial contabilitatea.

În condiţiile în care inculpatul M.I. nu a condus deloc evidenţă contabilă şi nici nu a întocmit la momentul achiziţiei documente justificative pentru unele cantităţi de deşeuri din fier colectate, organele de control fiscal au constatat că în perioada mai - decembrie 2008, inculpatul a împrumutat societatea în mod repetat cu sume de 35.000 RON, creditul total acordat fiind de 2.023.414 RON, respectiv a retras din societate până la data de 31.12.2008 suma totală de 2.140.023 RON numerar, care apar ca bani personali, majoritatea operaţiunilor de împrumut - restituit, efectuându-se fără a se anunţa Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, încălcându-se astfel prevederile Legii nr. 656/2002.

Astfel, din actul de control şi documentele de evidenţă contabilă (balanţele de verificare şi fişa contului 4551 - Asociaţi - conturi curente, extrasul de cont bancar) a rezultat că inculpatul M.I. a început să crediteze societatea începând din data de 05 mai 2008, iar din data de 19 mai 2008 sumele care au intrat în conturile societăţii proveneau din vânzările de deşeuri metalice, cu data de 20 mai 2008 începând să figureze şi debutul restituirilor de sume către asociat.

Conform documentelor de evidentă contabilă susmenţionate, a rezultat că societatea ar fi fost creditată în luna mai 2008 cu suma totală de 700.414 RON, din care suma de 267.570 RON a reprezentat încasări de la clienţi evidenţiate în contabilitate ca şi împrumut societate, rezultând astfel că suma de 432.664 RON ar fi provenit din împrumutul de la asociat.

Ulterior, împrumuturile de bani în societate au avut la bază veniturile realizate din vânzarea mărfurilor, fiind evidenţiate şi ca venit din vânzări de mărfuri (în contul 701) şi ca împrumut societate (în contul 4551), pentru a justifica apoi restituirea ca bani personali.

Cu ocazia audierii, inculpatul a recunoscut că sumele împrumutate societăţii provin din încasările făcute pe livrările de marfa (deşeuri metalice), şi anume din banii încasaţi pe facturile de livrare în contul bancar al societăţii. Pentru sumele introduse ca împrumut în societate, inculpatul a arătat că îşi întocmea „nişte chitanţe” pe care consemna suma şi menţiunea „împrumut firmă”. De asemenea, inculpatul a mai precizat că, la începutul activităţii a introdus în societate cu titlu de împrumut aproximativ 800.000.000 ROL, bani obţinuţi prin împrumuturi personale de la diferite persoane fizice pe bază de prietenie.

Astfel, s-a constatat că, prin acest circuit de împrumut/restituire sume în/din societate, inculpatul a reciclat (a spălat) prin modalitatea schimbării sau transferului de bunuri în scopul ascunderii sau al disimulării originii lor ilicite, sumele de bani provenind din săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), art. 9 alin. (1) lit. b) şi art. 6 din Legea nr. 241/2005 (neîntocmirea actelor de evidenţă contabilă şi ascunderea în acest mod a bunului ori a sursei impozabile, omisiunea înregistrării veniturilor cu consecinţa neplăţii către bugetul de stat a impozitului pe profit, respectiv reţinerea şi nevirarea contribuţiei de 3% pentru fondul de mediu), dându-le astfel o aparenţă de legalitate.

La sfârşitul anului 2008, organele de control fiscal, au stabilit că circuitul folosit de către inculpat s-a finalizat în defavoarea societăţii, respectiv diferenţa între soldul debitor (2.140.023 RON - suma retrasă din societate) şi soldul creditor (2.023.414 RON - suma introdusă în societate) a fost de 116.609 RON, astfel că inculpatul, cu rea credinţă, a utilizat creditul societăţii (suma de 116.609 RON retrasă în plus faţă de împrumuturile acordate), în folosul său personal şi contrar intereselor societăţii care la sfârşitul anului 2008 a rămas cu mărfuri pe stoc de numai 435 RON şi sume neîncasate de la SC C.T. SRL Hunedoara în valoare de 227.850 RON. Conform declaraţiei inculpatului şi Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii emise de către Administraţia finanţelor Publice Alba Iulia din 30 martie 2009, societatea nu mai deţine alte bunuri în patrimoniu, iar autoturismele marca H. şi marca A. au făcut obiectul unor contracte de leasing financiar care au încetat datorită neplăţii ratelor de către inculpat.

S-a mai reţinut că starea de fapt arătată în anteceden a rezultat din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, respectiv din coroborarea următoarelor probe:

- plângerea Gărzii Financiare - Secţia Alba;

- adresa Administraţiei Fondului pentru Mediu Bucureşti de constituire parte civilă în cauză, împreună cu nota de constatare şi anexele acesteia prin care s-a stabilit cuantumul prejudiciului;

- adresa de solicitare a cuantumului prejudiciului şi răspunsul comunicat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Alba care s-a constituit parte civilă în cauză;

- adresa Gărzii Financiare - Secţia Alba de comunicare a verificărilor efectuate conform declaraţiei informative 394;

- declaraţiile inculpatului care recunoaşte parţial comiterea faptelor;

- declaraţiile martorilor G.C.M., contabilă, F.N.M., Ş.R., D.G., B.M.R.;

- adresa Primăriei Municipiului Alba Iulia - Direcţia de Venituri împreună cu anexa aferentă, din care rezultă că inculpatul nu deţine bunuri impozabile, iar pe societate figurează cu două autoturisme în leasing;

- adresa Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Alba prin care se comunică măsurile asigurătorii luate împreună cu decizia de instituire a măsurilor asigurătorii şi procesul-verbal încheiate în 30 martie 2009;

- dosarul de control întocmit de către Garda Financiară - Secţia Alba conţinând nota de constatare înregistrată în 11 februarie 2009 împreună cu anexele aferente, inclusiv corespondenţa purtată cu Agenţia pentru Protecţia Mediului Alba cu referire la transferul autorizaţiei de mediu şi cererea depusă în acest sens în numele inculpatului;

- proces-verbal întocmit de către organele de poliţie cu privire la ridicarea în copie a unor adeverinţe de primire şi plată;

- fişa sintetică totală pentru SC R. SRL;

- referate de terminare a cercetări întocmite de către organele de poliţie faţă de acelaşi inculpat în alte două dosare penale, împreună cu fişele sintetice ale firmelor SC M.I. SNC şi SC R.U. SRL;

- adresa Gărzii Financiare de înaintare, în copie, a unor acte de control efectuate la SC R.U. SRL deţinută anterior de către inculpat;

- balanţele de verificare pentru luna mai 2008 şi decembrie 2009 întocmite pentru SC R. SRL împreună cu fişa contului nr. 4551 „asociaţi - conturi curente”;

- dovadă de ridicare documente, împreună cu copiile acestora - contracte leasing, facturi, situaţia financiară a SC R. SRL pentru luna decembrie 2008, fişa clientului SC C.T. SRL, rulajul contului bancar pentru perioada ianuarie - decembrie 2008;

- adresa I.S. Bank - Sucursala Alba-Iulia împreună cu documentele solicitate, respectiv: fişa cu specimen de semnătură a inculpatului, extrasele de cont pentru perioadele 01.05.2008 - 31.12.2008 şi 01.01.2009 - 31.07.2009, documentele prin care inculpatul a ridicat banii încasaţi în cont sau a făcut plăţi prin virament bancar către societăţile de leasing;

- extrasele Oficiul Registrului Comerţului privind SC R.U. SRL şi SC R. SRL;

- adresa din 12 aprilie 2010 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Alba conţinând datoriile la bugetul de stat avute de societăţile deţinute de către inculpat şi data intrării în faliment a acestora, împreună cu fişele sintetice totale;

- fişa de cazier judiciar a inculpatului;

- proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

Dreptul intern aplicabil şi individualizarea judiciară a pedepsei.

În drept, fapta inculpatului M.I., care în calitate de administrator al SC R. SRL Alba Iulia, în perioada mai - noiembrie 2008 nu a condus evidenţa contabilă, nu a calculat, nu a declarat şi nu a virat la bugetul consolidat de stat impozitul pe profit şi fondul de mediu reţinut prin stopaj la sursă, ascunzând astfel sursa impozabilă decurgând din tranzacţiile neevidenţiate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Fapta inculpatului M.I., care în calitate de administrator al SC R. SRL Alba Iulia, în perioada mai - decembrie 2008 a omis să înregistreze în documentele de evidenţă contabilă operaţiunile comerciale efectuate şi veniturile realizate, sustrăgându-se în acest mod de la plata unui impozit pe profit în valoare totală de 47.224,00 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că în perioada mai - decembrie 2008 a reţinut prin stopaj la sursă fondul de mediu de 3% şi nu l-a virat la bugetul de stat în termenele prevăzute de lege, cauzând un prejudiciu în sumă de 103.562,88 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de reţinere şi nevirare a impozitelor şi contribuţiilor cu reţinere la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.

Totodată, fapta săvârşită de către inculpatul M.I., constând în disimularea sumelor de bani obţinute din evaziune fiscală (art. 6, art. 9 lit. a) şi art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 republicată - în total 150.786,88 RON), prin introducerea în societate cu titlu de împrumut pentru a le reprimi ulterior cu titlu de restituire împrumut, dându-le astfel o aparenţă de legalitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Fapta inculpatului M.I., constând în aceea că în perioada mai-decembrie 2008 şi-a însuşit, contrar intereselor societăţii la finalul circuitului de reciclare a sumelor de bani folosite, suma de 116.609 RON, reprezentând diferenţa între soldul debitor (2.140.023 RON - suma retrasă din societate) şi soldul creditor (2.023.414 RON - suma introdusă în societate), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de folosire cu rea credinţă a creditului societăţii în interes personal, prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cauzând un prejudiciu în valoare de 116.609 RON.

În cauză au fost aplicabile dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen. întrucât cele cinci infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele.

Inculpatul M.I. a recunoscut săvârşirea faptelor manifestând pe parcursul cercetărilor o atitudine de regret şi de conştientizare a gravităţii acţiunilor sale, colaborând cu organele judiciare în vederea aflării adevărului în cauză.

În faţa instanţei inculpatul a declarat că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi că nu doreşte administrarea de probe noi, solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi a înscrisurilor în circumstanţiere depuse.

Având în vedere această declaraţie şi dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., constatând că din probele administrate rezultă că faptele inculpatului au fost stabilite şi au fost suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor pe care au fost aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare consacrate de art. 72 C. pen., respectiv limitele pedepsei reduse conform art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. - gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite -apreciat de instanţă ca fiind ridicat - modul şi mijloacele de săvârşire - rezultatul produs - forma de vinovăţie - intenţia directă.

Relevând împrejurările ce definesc pofilul socio-moral al inculpatului instanţa a constatat că acesta posedă antecedente penale, fiind condamnat prin sentinţa penală nr. 574/2007 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia, definitivă prin decizia penală nr. 86/A/2008 a Tribunalului Alba, la o pedeapsă de 3 luni închisoare, cu aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., pe durata unui termen de în cercare de 2 ani şi trei luni.

În consecinţă, Tribunalul a apreciat că aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut pentru infracţiunile săvârşite corespunde atât scopului prevăzut în art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a pericolului social al faptelor şi datele personale ale inculpatului pe de o parte, şi sancţiunile aplicate, pe de altă parte.

Pentru toate considerentele expuse, instanţa l-a condamnat pe inculpatul M.I. la:

- 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) (dreptul de a fi administrator la o societate comercială) pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. d) şi art. 35 C. pen. s-a contopit pedepsele principale de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) (dreptul de a fi administrator la o societate comercială).

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 574/2007 a Judecătoriei Alba Iulia, pedeapsă care a fost adăugată la pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) (dreptul de a fi administrator la o societate comercială).

S-a făcut aplicarea art. 357 alin. (3) C. proc. pen. şi, ţinând seama de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, de împrejurările cauzei şi de persoana inculpatului, astfel cum a fost descris acesta mai sus, s-a interzis inculpatului exercitarea, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., a următoarelor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.:

- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice

- dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Latura civilă, măsuri asigurătorii

Partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Alba s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 200.235 RON, iar Administraţia Fondului pentru Mediu cu suma de 200.235 RON.

Având în vedere starea de fapt mai sus expusă, instanţa a constatat ca fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, fapta cauzând prejudicii materiale părţilor civile, argument pentru care în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 998, 999 C. civ. s-a obligat inculpatul să plătească în favoarea părţii civile Direcţia Generală a Finanţelor Publice Alba suma de 200.235 RON, iar în favoarea părţii civile Administraţia Fondului pentru Mediu suma de 200.235 RON, cu titlu despăgubiri civile.

S-a constatat că partea vătămată/partea responsabilă civilmente SC R. SRL Alba Iulia a fost radiată din Registrul comerţului conform sentinţei comerciale nr. 457/P/2011 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia comercială şi contencios administrativ, în Dosar nr. 2755/107/2009.

În baza art. 118 lit. e) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 116.609 RON, reprezentând bunuri dobândite prin săvârşirea faptelor prevăzute de legea penală.

Raportat la soluţia adoptată pe latura civilă a cauzei, în baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, prin ordonanţa procurorului din 19 iulie 2010.

S-a dispus comunicarea hotărârii la Oficiul Registrului Comerţului şi la D.G.F.P. - cazierul fiscal, în vederea efectuării cuvenitelor menţiuni la data rămânerii definitive a prezentei.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., s-a obligat inculpatul să plătească statului sumei de 1.800 RON cheltuieli judiciare în primă instanţă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prev. de art. 385³ C. proc. pen. inculpatul M.I. solicitând desfiinţarea ei şi achitarea lui în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru toate cele patru infracţiuni reţinute în sarcina sa.

În motivarea apelului inculpatul a arătat că instanţa a luat în considerare rezultatele controlului Gărzii Financiare nefăcând nici o verificare a corectitudinii acestora. Concluziile contractului au fost eronate şi a denaturat adevărul. S-a interpretat greşit transferarea autorizaţiei de mediu de pe SC R.U. SRL pe SC R. SRL reţinându-se că inculpatul ar fi declarat că este una şi aceeaşi firmă.

Garda Financiară a invocat faptul că nu a fost ţinută evidenţa contabilă în perioada mai - noiembrie 2008 şi s-a constatat că s-a colectat de la populaţie 3.454.440 kg. deşeu de fier în condiţiile în care societatea nu posedă nici un mijloc de transport. Inculpatul a arătat că nu este nevoie de nici un mijloc de transport în vederea desfăşurării unei astfel de activităţi şi nu a fost necesară facturarea contravalorii închirierii vreunui container, deoarece acestea au fost aduse de SC C.T. SRL, livrate fără nici o chitanţă, asigurându-se că în acest fel că fierul colectat de inculpat ajunge la această destinaţie. Întreaga activitate de transport a fost efectuată de către partenerii de afaceri.

Cu privire la documentele de intrare pentru perioada mai - iunie 2008 s-a arătat faptul că n-a reflectat realitatea deoarece nu se putea vinde mai mult decât s-a colectat.

În probaţiune s-a solicitat efectuarea unei expertize cu următoarele obiective:

- să se pronunţe expertul contabil cât s-a refăcut din evidenţa contabilă aferentă perioadei mai - noiembrie 2008;

- să calculeze expertul impozitul pe profit raportat la contractele d4e împrumut societate pe de o parte şi încasări şi plăţi pe de altă parte;

- să stabilească expertul valoarea reală a încasării deşeurilor metalice şi calcularea stopajului la sursa de 3% pentru fondul de mediu;

- să stabilească expertul sumele cu care inculpatul a creditat societatea şi sumele pe care societatea i le-a restituit.

Prin decizia penală nr. 168/A din 8 octombrie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.I. împotriva sentinţei penale nr. 120 din 29 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar penal nr. 7968/107/2011.

A fost obligat apelantul să achite statului suma de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial acordat apărătorului desemnat din oficiu, a fost avansată din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului de Avocaţi Alba.

Examinând hotărârea penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că apelul este nefondat.

Inculpatul a fost condamnat prin hotărârea atacată pentru toate infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

Declaraţia inculpatului prin care a recunoscut comiterea faptelor şi a solicitat judecarea cauzei după procedura simplificată, a întrunit cerinţele formale prev. de art. 320¹ C. proc. pen.

Declaraţia de recunoaştere dată în condiţiile art. 320¹ C. proc. pen. a fost neretractabilă. În consecinţă orice contestare sau nuanţare ulterioară a stării de fapt a fost inadmisibilă.

Pentru aceste considerente a fost respinsă cererea în probaţiune formulată de inculpat.

Curtea a reţinut că prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt pe baza probaţiunii din faza de urmărire penală. Conform art. 320¹ alin. (4) C. proc. pen. s-a stabilit în mod legal şi temeinic răspunderea penală a inculpatului.

Pedepsele au fost corect individualizate în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen.

Faţă de aspectele reţinute în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins apelul ca nefondat.

Împotriva deciziei penale atacate a declarat recurs inculpatul M.I., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 7968/107/2011*.

Înalta Curte constată incidenţa art. 12 din Legea nr. 255/2013, prezenta cauză judecându-se conform legii vechi privitoare la recurs.

Criticile invocate în prezentul recurs se vor analiza conform modificărilor aduse C. proc. pen. prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Prin motivele de recurs, inculpatul a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., solicitând achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru toate cele 4 infracţiuni, făcând referire la greşita reţinere a situaţiei de fapt şi interpretarea greşită a probatoriului administrat.

În cadrul dezbaterilor apărătorul inculpatului a invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 şi pct. 17² C. proc. pen.

Pentru cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât în apel inculpatul a revenit asupra solicitării aplicării disp. art. 320¹ C. proc. pen., arătând că este un act unilateral.

Înalta Curte constată că, pe de o parte prima critică vizând achitarea inculpatului, nu intră sub incidenţa cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., întrucât inculpatul nu a criticat neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost condamnat, inculpatul dorind, de fapt, să se repună în discuţie existenţa faptelor în materialitatea lor şi să se facă o reapreciere a probelor prin care să se stabilească o altă situaţie de fapt. Acest motiv de recurs presupune analizarea de către instanţa de control judiciar în recurs a eventualelor motive de nesocotire a unor dispoziţii de drept în soluţionarea cauzei, care ţin de legalitatea deciziei atacate, însă Înalta Curte constată că legalitatea hotărârii nu a fost afectată.

Pe de altă parte , aceste critici vizează cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., caz de casare care a fost abrogat prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Referitor la cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., se constată că acesta nu a fost invocat în termenul prev. de art. 385¹⁰ C. proc. pen., nefiind niciunul dintre cazurile de casare care se iau în considerare din oficiu. Deşi acest caz de casare nu a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013, acesta nu poate fi analizat, întrucât nu a fost depus în termen, dincolo de împrejurarea că prin criticile aduse în cadrul acestui caz de casare nu se vizează aplicarea greşită a legii.

Prin urmare, recursul nu poate fi analizat în afara codrului restrictiv al disp. art. 385⁹ C. proc. pen., cadru legal adus prin noile modificări ale Legii nr. 2/2013, iar motivele formulate nu se circumscriu acestui cadru legal, astfel încât aceste critici nu se vor analiza.

Recursul este însă fondat din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile.

Inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) (dreptul de afi administrator la o societate comercială) pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen.;

- 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) (dreptul de a fi administrator la o societate comercială) pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 33, 34, 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) (dreptul de a fi administrator la o societate comercială).

S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) în condiţiile şi pe durata stipulată de art. 71 C. pen.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 998, 999 C. civ., s-a obligat inculpatul să plătească în favoarea părţii civile Direcţia Generală a Finanţelor Publice Alba suma de 200.235 RON, iar în favoarea părţii civile Administraţia Fondului pentru Mediu suma de 200.235 RON, cu titlu despăgubiri civile.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 116.609 RON.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, prin ordonanţa procurorului din 19 iulie 2010.

S-a dispune comunicarea hotărârii la Oficiul Registrului Comerţului şi la D.G.F.P. - cazierul fiscal, în vederea efectuării cuvenitelor menţiuni la data rămânerii definitive a prezentei.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., s-a obligat inculpatul să plătească statului sumei de 1.800 RON cheltuieli judiciare în primă instanţe.

În ceea ce priveşte limitele de pedeapsă prevăzute în Legea nr. 241/2005, atât înainte de data de 1 februarie 2014, cât şi prin modificările intervenite prin Legea nr. 187/2012, Înalta Curte constată că limitele de pedeapsă pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) nu au fost modificate ele menţinându-se între 2-8 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.

Art. 6 din Legea nr. 241/2005, de asemenea, nu a suferit modificări referitoare la limitele de pedeapsă aduse prin Legea nr. 187/2012, astfel că acestea au rămas cuprinse între 1 an şi 6 ani închisoare.

În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, se reţine că limitele de pedeapsă ale acestei infracţiuni cu modificările intervenite până la data de 1 februarie 2014 erau cuprinse între 1-3 ani închisoare, iar prin art. 33 din Legea nr. 187/2012, limitele de pedeapsă au fost modificate fiind cuprinse între 6 luni - 3 ani închisoare.

În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu modificările intervenite până la data de 1 februarie 2013 limitele de pedeapsă erau cuprinse între 3-12 ani închisoare, iar prin modificările intervenite prin art. 111 din Legea nr. 187/2012 limitele de pedeapsă au fost stabilite între 3-10 ani închisoare.

Se reţine astfel că reglementările legii actuale reprezintă legea penală favorabilă inculpatului în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 şi art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Astfel, se constată că sub aspectul elementului material al laturii obiective şi sub aspectul formei de vinovăţie cerute de lege nu au intervenit modificări prin adoptarea Legii nr. 187/2012, pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului şi prev. de art. 6 şi art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 241/2005, astfel că nu suntem în prezenţa unor modificări legislative care să permită o apreciere asupra aplicării legii penale mai favorabile sub aspectul încadrării juridice dată acestor fapte.

Totodată, nici sub aspectul regimului sancţionator şi circumstanţele de individualizare în raport cu încadrarea juridică reţinută în sarcina inculpatului Martor Ion pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) şi art. 6 din Legea nr. 241/2005 nu au intervenit modificări, astfel că o apreciere asupra aplicării legii penale mai favorabile nu se impune.

În ce priveşte concursul de infracţiuni, se constată că potrivit C. pen. anterior pedeapsa în cazul concursului de infracţiuni este reglementată de dispoziţiile art. 34, potrivit căruia în situaţia în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

În noul C. pen. regimul sancţionator al concursului de infracţiuni, este prevăzut la art. 39 alin. (1) lit. b) şi instituie obligaţia pentru judecător de a adăuga la pedeapsa cea mai grea un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, ceea ce în speţa de faţă ar duce la aplicarea unei pedepse mai severe.

Ca atare, se constată că în privinţa concursului de infracţiuni, legea penală mai favorabilă este Codul penal anterior.

Referitor la sancţionarea infracţiunii continuate, se observă că ambele legi penale succesive reglementează, stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, precum şi posibilitatea aplicării unui spor facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător. Deşi C. pen. în vigoare (art. 36) prevede un spor mai redus (până la 3 ani, faţă de 5 ani, cum prevedea legea anterioară în cazul pedepsei închisorii), raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de legile penale succesive pentru infracţiunile săvârşite, în privinţa cărora s-a reţinut forma continuată, mai favorabil este C. pen. anterior.

Sub aspectul pedepselor complementare şi accesorii aplicate inculpatului se constată că aplicarea acestor pedepse a fost determinată de condamnarea acestuia pentru infracţiunile pentru care a fost cercetat şi condamnat care prevăd această sancţiune corelativ pedepsei principale şi care a suferit modificări după data de 1 februarie 2014. Se reţine că şi cuantumul în care a fost aplicată se încadrează în limitele impuse de noua reglementare (pe o perioadă de la 1 la 5 ani). Însă drepturile a căror exercitare a fost interzisă se regăsesc în noile dispoziţii ale art. 66 lit. a) şi b) şi g) C. pen. astfel încât se vor aplica aceste pedepse în baza noului C. pen.

Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior va admite recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 168/A din data de 08 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va casa în parte atât decizia penală atacată, cât şi sentinţa penală nr. 120 din 29 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Alba şi rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 3 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Va reduce de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, astfel cum a fost modificat prin art. 111 din Legea nr. 187/2012 cu aplic, art. 374 alin. (4) ref. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

Va reduce de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 272 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 astfel cum a fost modificată prin art. 33 din Legea nr. 187/2012 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 33, art. 34 şi art. 35 C. pen. anterior va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

Va menţine revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 574/2007 a Judecătoriei Alba Iulia şi dispune ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, în final pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

Va face aplicarea art. 65, art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 168/A din data de 08 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte atât decizia penală atacată, cât şi sentinţa penală nr. 120 din 29 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Alba şi rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 3 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, astfel cum a fost modificat prin art. 111 din Legea nr. 187/2012 cu aplic. art. 374 alin. (4) ref. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

Reduce de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 272 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 astfel cum a fost modificată prin art. 33 din Legea nr. 187/2012 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 33, art. 34 şi art. 35 C. pen. anterior dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

Menţine revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 574/2007 a Judecătoriei Alba lulia şi dispune ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, în final pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

Face aplicarea art. 65, art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 mai 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1658/2014. SECŢIA PENALĂ		ICCJ. Decizia nr. 1662/2014. SECŢIA PENALĂ →

ICCJ. Decizia nr. 1661/2014. SECŢIA PENALĂ

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1661/2014. SECŢIA PENALĂ