ICCJ. Decizia nr. 1662/2014. SECŢIA PENALĂ

Comentarii

0



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1662/2014

Dosar nr. 126/119/2012

Şedinţa publică din 15 mai 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 16 din 16 aprilie 2013, pronunţată în Dosar nr. 126/119/2012, Tribunalul Covasna a dispus condamnarea inculpatului M.F.B., astfel:

- în baza art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 296¹ alin. (2) lit. a) din acelaşi act normativ la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit Titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 ţigarete.

- în baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ alin. (2) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86² C. pen., care începea să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul M.F.B. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov şi să respecte programul stabilit de acesta;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

A constatat că inculpatul a fost reţinut din data de 18 august 2010 până la data de 19 august 2010 şi că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de acesta prin ordonanţa procurorului din 19 august 2010 a încetat de drept la data de 17 septembrie 2010.

A dispus condamnarea inculpatului G.S., astfel:

- în baza art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 296¹ alin. (2) lit. a) din acelaşi act normativ şi art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit Titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 ţigarete.

- în baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) a condamnat aceiaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În temeiul art. 86⁵ raportat la art. 85 C. pen. a dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 3 din 07 februarie 2012 a Tribunalului Covasna, definitivă prin decizia penală nr. 34/Ap din 27 martie 2012 a Curţii de Apel Braşov.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen., art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., a contopit pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 3 din 07 februarie 2012 a Tribunalului Covasna cu pedepsele aplicate în speţă, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ alin. (2) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86² C. pen., care începea să curgă de la data de 09 aprilie 2012, data rămânerii definitive a sentinţei penale nr. 3 din 07 februarie 2012 a Tribunalului Covasna.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare pentru inculpatul G.S. au fost stabilite următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Covasna şi să respecte programul stabilit de acesta;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., a căror nerespectare a avut ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

A constatat că inculpatul G.S. a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 07 octombrie 2010 - 21 octombrie 2010.

A admis în parte acţiunea civilă formulată de Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov şi a obligat inculpaţii G.S. şi S.L., în solidar, să plătească acesteia suma de 31.066 RON reprezentând taxele vamale, accizele şi TVA.

În baza art. 353 C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen. şi art. 11 din Legea nr. 241/2005, a dispus aplicarea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor G.S. şi S.L. până la concurenţa sumei de 31.066 RON.

A respins restul pretenţiilor civile solicitate de Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov constând în sumele de 34.496,58 RON şi respectiv 6.971,98 RON reprezentând taxele vamale, accizele şi TVA aferente produselor accizabile.

În baza art. 353 C. proc. pen. raportat la art. 163 C. proc. pen., a ridicat sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa procurorului nr. 1 din 22 decembrie 2010 asupra imobilului aparţinând inculpatului M.F.B.

În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., a dispus confiscarea specială a ţigaretelor - 6.570 pachete - ambalate în saci, sigilaţi şi semnaţi spre neschimbare, aflaţi în custodia D.J.A.O.V. Covasna.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., a dispus confiscarea specială a sumei de 1.042 RON de la inculpatul M.F.B., precum şi a sumei de 3.300 RON de la inculpatul G.S. depuse la Trezoreria Municipiului Sfântu Gheorghe, conform chitanţei din 29 decembrie 2010.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a hotărârii, aceasta s-a comunicat Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

În conformitate cu art. 349 C. proc. pen. raportat la art. 191 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpaţii M.F.B. şi G.S. la plata către stat a sumei de câte 4.055 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Pe baza probelor administrate s-a stabilit că inculpatul M.F.B. a desfăşurat activităţi de deţinere şi comercializare în afara unui antrepozit fiscal a unor produse accizabile - ţigări fără a fi marcate corespunzător.

Astfel, încă din luna februarie a anului 2010, acest inculpat primea prin intermediul firmei de curierat U.C., cam de două ori pe săptămână câte 4-5 cutii la o expediţie, din Suceava şi Rădăuţi, martora P.L. ocupându-se de această relaţie comercială, martoră care avea suspiciunea că aceste colete conţineau ţigarete provenind din contrabandă, neaccizate, inclusiv în urma discuţiei pe care a purtat-o cu inculpatul referitor la conţinutul pachetelor, acesta răspunzându-i „şi dacă ar fi aşa cu ce te-ar afecta pe tine, atâta timp cât nu le desfac în faţa ta”.

Aceste colete erau depozitate de inculpatul M.F.B. într-o gheretă, mai exact în standul din piaţa din municipiul Sfântu Gheorghe pe care îl închinase prin intermediul martorei P.L.

În atare context, în data de 17 august 2010, în jurul orelor 14.00-15.00, inculpatul M.F.B. s-a deplasat cu autoturismul marca A., pe strada L. din municipiul Sfântu Gheorghe, unde s-a întâlnit cu inculpatul G.S. căruia i-a remis mai multe cutii din carton, conţinând ţigarete neaccizate, pe care cei doi inculpaţi, împreună, le-au depozitat într-un garaj pe care l-a descuiat inculpatul G.S. şi pe care acesta îl folosea, întrucât la acel moment era administratorul unei societăţi comerciale de contrucţii, cu menţiunea că acest garaj are o singură cale de acces ş anume cea frontală ce fusese descuiată de inculpatul G.S.

Toate aceste aspecte de fapt au fost surprinse prin filmare video în mediu ambiental şi redate în cuprinsul procesului-verbal întocmit de organele tehnice specializate.

În ziua următoare, în data de 18 august 2010, inculpatul M.F.B. a primit, prin intermediul firmei de curierat U.C., mai multe colete, în care, în urma surprinderii faptice de către organele de urmărire penală, s-a stabilit că se aflau ţigarete neaccizate.

Potrivit celor anterior menţionate, la data de 18 august 2010, orele 10.30, organele de urmărire penală au procedat la surprinderea faptică a activităţii inculpatului M.F.B., care iniţial a arătat că deţine bunuri accizabile - ţigarete în stand, fiind de acord să le predea, după care s-a răzgândit solicitând prezentarea unei autorizaţii de percheziţie.

Astfel, în baza autorizaţiei din 10 august 2010 emisă de Judecătoria Sfântu Gheorghe, activitatea inculpatului M.F.B. a fost surprinsă faptic, prin efectuarea unei percheziţii a standului din piaţa din municipiul Sfântu Gheorghe - pe care acest inculpat îl închinase şi îl folosea - unde s-a constatat că deţinea un număr total de 1996 de pachete cu ţigarete neaccizate de către autorităţile fiscale române.

În continuare, s-a procedat şi efectuarea unei percheziţii a autovehiculului marca A., aparţinând inculpatului M.F.B. constatându-se că acesta deţinea şi în autoturism un număr de 994 pachete cu ţigarete neaccizate de către autorităţile fiscale române, ascunzând sursa impozabilă.

Apoi, în baza aceleiaşi autorizaţii din 10 august 2010 emisă de Judecătoria Sfântu Gheorghe, a fost efectuată percheziţionarea garajului situat pe strada L. din municipiul Sfântu Gheorghe, folosit de inculpatul G.S., unde, cu o zi înainte., în data de 17 august 2010, în jurul orelor 14.00-15.00, cei doi inculpaţi depozitaseră cutiile de carton care conţineau potrivit celor constatate în urma percheziţiei - 600 pachete cu ţigarete (12.000 bucăţi ţigarete) neaccizate de către autorităţile române.

Cu privire la aceste aspecte de fapt, susţinerea inculpatului M.F.B. că autovehiculul marca A. nu îi aparţinea, ci era al unui prieten şi îl avea la reparat, a fost infirmată de propriile sale convorbiri telefonice din 12 august 2010, inculpatul însuşi precizând „...trebuie să vin să iau maşina cealaltă, că mi-am scos numerele”, în timp ce declaraţiile martorei G.R. şi chiar propriile declaraţii date în calitate de inculpat, a infirmat susţinerea inculpatului G.S. că nu el a fost cel care folosea garajul situat pe strada L. din municipiul Sfântu Gheorghe, în baza căreia a solicitat de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat ia art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În contextul celor arătate anterior, au continuat a fi efectuate cercetări şi cu privire la implicarea altor persoane în activitatea infracţională a inculpaţilor M.F.B. şi G.S., prin efectuarea unor interceptări ale convorbirilor telefonice şi prin activităţi de supraveghere operativă, în mediu ambiental, autorizate de Judecătoria Sfântu Gheorghe.

Astfel, din declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului G.S., a rezultat că la data de 07 octombrie 2010, acest din urmă inculpat urma să primească o cantitate apreciabilă de ţigarete neaccizate, ce urmau a fi livrate la punctul de lucru al SC P.L. SRL Braşov, unde îşi desfăşura activitatea condamnatul S.L.

Prin urmare, în baza autorizaţiilor emise de Judecătoria Sfântu Gheorghe, s-a procedat la efectuarea percheziţiilor domiciliare la locuinţa inculpatului G.S., şi la punctul de lucru al SC P.L. SRL Braşov din municipiul Braşov în data de 07 octombrie 2010.

Astfel într-o anexă a halei folosită de societatea comercială menţionată, unde avea acces în calitate de angajat al acesteia, posedând o cheie de la lacătul ce asigura uşa de intrare, S.L., au fost identificate 2.980 pachete cu ţigarete (59.500 ţigarete) neaccizate de către autorităţile române, deţinute de către S.L. în înţelegere şi pentru inculpatul G.S. (procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare din 07 octombrie 2010 în baza autorizaţiei din 07 octombrie 2010 emisă de Judecătoria Sfântu Gheorghe).

Tot în data de 07 octombrie 2010, cu ocazia efectuării percheziţiei corporale, a fost ridicată de la S.L. suma de 3.300 RON pe care o primise de la o persoană C., căreia îi remisese două bacsuri cu ţigarete în dimineaţa aceleiaşi zile pe care trebuia să o remită inculpatului G.S. (procesul-verbal de percheziţie corporală din 07 octombrie 2010).

Relativ la destinaţia ţigaretelor deţinute de inculpaţi s-a constatat că acestea erau pentru comercializare, preţul practicat era cu mult inferior celui solicitat de comercianţi, reuşindu-se astfel distribuirea acestora cu rapiditate.

Inculpatul M.F.B., în cursul urmăririi penale, s-a prevalat de dreptul său la tăcere, iar în faza cercetării judecătoreşti a negat săvârşirea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., construindu-şi o apărare care nu numai că nu a avut suport probator, dar a fost răsturnată de întregul material probator administrat în cauză, fiind audiat în calitate de martor numitul C.C.

Mai mult decât atât, prin achitarea sumei de 18.616 RON reprezentând accize (chitanţa din 19 august 2010 emisă de D.J.A.O.V.), inculpatul M.F.B. a recunoscut implicit că a participat la activitatea infracţională prin care a fost prejudiciat Statul Român, acesta fiind un argument în plus faţă de cele deja reţinute.

Faţă de întreg probatoriul administrat în cauză, inculpaţii au fost condamnaţi potrivit dispozitivului hotărârii. La termenul din 25 martie 2013, inculpaţii G.S. şi M.F.B., prin apărător ales, în temeiul art. 334 C. proc. pen., au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăzute de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 şi art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 în infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, întrucât au apreciat că, prin formularea textului de lege al infracţiunii de evaziune fiscală menţionat este cuprinsă şi situaţia prev. de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, iar cele două infracţiuni nu au fost reţinute în concurs, reprezentând în fapt o singură infracţiune şi anume cea de evaziune fiscală.

Cu privire la această cerere, instanţa a reţinut că potrivit art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, constituie infracţiune I) deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit Titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri; iar în conformitate cu art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, constituie infracţiune de evaziune fiscală şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi: a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.

În conformitate cu art. 206³ alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 571/2003, produsele accizabile sunt produsele prevăzute la art. 206², supuse reglementărilor privind accizele potrivit prezentului capitol, iar potrivit art. 206² din acelaşi act normativ, accizele se aplică următoarelor produse:a) alcool şi băuturi alcoolice; b) tutun prelucrat; c) produse energetice şi electricitate.

Acestea sunt supuse accizării, potrivit art. 206⁵, la momentul: a) producerii acestora, inclusiv, acolo unde este cazul, la momentul extracţiei acestora, pe teritoriul Comunităţii; b) importului acestora pe teritoriul Comunităţii.

Accizele devin exigibile în conformitate cu art. 206⁶, în momentul eliberării pentru consum §! în statul membru în care se face eliberarea pentru consum, acesta fiind faptul generator al calităţii de debitor al persoanei către bugetul general consolidat al statului, relative la accizele aplicate produselor prevăzute de art. 206².

Este considerat import, potrivit art. 206⁸, orice intrare de produse accizabile din afara teritoriului comunitar, cu excepţia:

a) plasării produselor accizabile importate sub regim vamal suspensiv în România;

b) distrugerii sub supravegherea autorităţii vamale a produselor accizabile;

c) plasării produselor accizabile în zone libere, antrepozite libere sau porturi libere, în condiţiile prevăzute de legislaţia vamală în vigoare.

Se consideră de asemenea import:

a) scoaterea unui produs accizabil dintr-un regim vamal suspensiv, în cazul în care produsul rămâne în România;

b) utilizarea în scop personal în România a unor produse accizabile plasate în regim vamal suspensiv;

c) apariţia oricărui alt eveniment care generează obligaţia plăţii accizelor la intrarea produselor accizabile din afara teritoriului comunitar.

S-a mai reţinut că atunci când mai multe persoane sunt obligate să plătească aceeaşi datorie privind accizele, acestea au fost obligate să plătească în solidar acea datorie.

Potrivit Regulamentului CEE nr. 2913/92 al Consiliului European din 12 octombrie 1992, persoana care deţine bunuri accizabile fără a face dovada plăţi accizelor şi impozitelor aferente (TVA şi taxe vamale) şi care ştia sau ar fi trebuit să ştie în mod normal în momentul achiziţionări sau primirii mărfurilor, că au fost introduse ilegal pe teritoriul Comunităţii Europene are calitatea de debitor vamal faţă de statul în care a fost constatată deţinerea acestor produse.

Astfel, persoana care deţine sau comercializează produse suspuse accizării are calitatea de contribuabil, potrivit Legii nr. 241/2005, având o obligaţie fiscală privind plata accizelor, TVA şi taxelor vamale aferente cantităţii de produse accizabile date spre consum, inclusiv a celor deţinute pe teritoriul României şi care nu au fost supuse taxelor aferente la momentul importului sau producerii acestora.

Aşadar, ascunderea de către o persoană în sensul deţinerii ilicite a bunurilor accizabile (sursa impozabilă şi taxabilă în accepţiunea legii) constituie infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Generic, evaziunea fiscală constă în totalitatea procedeelor licite sau ilicite prin care cei interesaţi sustrag în tot sau în parte materia impozabilă obligaţiilor fiscale.

Juridic desemnează ansamblul infracţiunilor, săvârşite de un contribuabil sau o altă persoană, cu intenţie, prin îndeplinirea în mod fraudulos sau neîndeplinirea obligaţiile fiscale sau procesual-fiscale la care este ţinut şi având ca rezultat lezarea normalei funcţionări a sistemului fiscal general.

În sensul legii penale, prin obligaţii fiscale se desemnează obligaţiile prevăzute de C. fisc. fiscal şi C. proc. fisc., potrivit art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005.

În materia accizelor armonizate, acest impozit este datorat bugetului de stat pentru anumite produse provenite din producţia internă sau din import: alcool, tutun, produse energetice.

Infracţiunea de la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 constă în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.

În ipoteza în care ascunderea s-a realizat prin acte materiale asupra venitului sau bunului, subiect activ poate fi orice persoană.

Sursa impozabilă trebuie interpretată în sens larg, acoperind atât suma impozabilă, cât şi activitatea generând acea sumă, iar modalitatea prevăzută de acest text de lege a avut ca obiect impunerile rezultând din surse ilicite, în sensul că activitatea generatoare de venituri a fost realizată de manieră ocultă şi fără respectarea dispoziţiilor legale.

Relativ la subiectul activ al evaziunii fiscale, acesta s-a delimitat prin raportare la persoanele, cărora legea penală specială Ie-a impus o anumită conduită - raport penal de conformare - sau la persoana/persoanele, care au încălcat aceste dispoziţii comiţând o infracţiune - raport penal de conflict.

Din analiza dispoziţiilor Legii nr. 241/2005 şi a legislaţiei fiscale, a rezultat cinci categorii de subiecte active ale infracţiunilor de evaziune fiscală sau infracţiunilor asimilate: contribuabil, plătitor, suportator, persoana impozabilă şi alte persoane.

Noţiunea de contribuabil, în speţă, a fost definită de articolul 17 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 şi art. 2 pct. b) din Legea nr. 241/2005, ca fiind orice persoană fizică sau juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică, ce datorează impozite şi taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat, în condiţiile legii.

Faţă de modalitatea de incriminare a faptei prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, tribunalul a reţinut că subiect activ al acestei infracţiuni poate fi orice persoană, fizică sau juridică, mai ales când este vorba de modalitatea de ascundere a bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, deoarece acţiunea de „ascundere” poate fi săvârşită atât în interes propriu, cât şi în interesul altei persoane, textul de lege neprevăzând un subiect activ calificat, spre deosebire de infracţiunile încriminate la lit. b)-f) al aceluiaşi articol, ale căror elemente materiale constau în acţiuni şi inacţiuni specifice activităţii unei persoane juridice, care are obligaţia de a ţine evidenţă contabilă.

Mai mult, elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 a constat în ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, cu scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, astfel acţiunea de ascundere a bunului, ca una din modalităţile prevăzută de lege, când deţinerea acestuia este supusă impozitului sau taxei, se comite cu scopul arătat anterior, care are ca urmare imediată păgubirea patrimoniului public al statului.

În ceea ce priveşte infracţiunea de deţinere de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit Titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, prevăzută şi pedepsită de art. 296¹ alin. (1) lit. l) al Legii nr. 571/2003, elementul material al laturii obiective se realizează prin acţiunea de „deţinere” de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării.

Dar acţiunea de deţinere reglementată ca prohibită de textul art. 296¹ alin. (1) lit. l) al Legii nr. 571/2003 vizează nerespectarea de către normelor C. fisc. ce impun ca deţinerea şi comercializarea produselor accizabile supuse marcării să se facă numai de antrepozitari fiscali autorizaţi, a căror activitate poate fi monitorizată constant de organele fiscale.

Aşadar, nerespectarea dispoziţiilor legale privind funcţionarea antrepozitului fiscal şi operaţiunile legate de produsele accizabile atrage răspunderea penală conform art. 296¹ din Legea nr. 571/2003.

Prin urmare, potrivit precedentelor, rezultă că cele două infracţiuni prevăzute de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 şi art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, sunt distincte, au o existenţă autonomă, de sine-stătătoare, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpaţi, prin apărător ales astfel a fost respinsă.

La acelaşi termen din 25 martie 2013, inculpaţii G.S. şi M.F.B., prin apărător ales, au invocat şi excepţia nulităţii absolute a sesizării instanţei, având în vedere că prin Legea nr. 202/2010 s-a schimbat competenţa materială în ceea ce priveşte soluţionarea cauzelor privind evaziunea fiscală în favoarea tribunalelor şi prin urmare procurorul din cadrul parchetului judecătoriei nu mai avea competenţă de a instrumenta dosare cu un astfel de obiect şi, pe cale de consecinţă, nici să sesizeze Tribunalul Covasna cu prezenta cauză.

Sub acest aspect, s-a impus a se sublinia că aceeaşi excepţie a fost invocată şi soluţionată în cadrul Dosarului nr. 115/119/2011 al Tribunalului Covasna din care a fost disjunsă prezenta cauză, în sensul respingerii acesteia prin încheierea de şedinţă din 12 aprilie 2011 întrucât în baza art. 300 C. proc. pen., s-a constatat regularitatea actului de sesizare a instanţei şi a urmăririi penale efectuate în cauză.

Astfel, constatând că această excepţie a primit deja o soluţie, reţinând că deşi potrivit art. XVIll din Legea nr. 202/2010 pct. 3 competenţa de soluţionare a cauzelor având ca obiect infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, a revenit, în primă instanţă, tribunalelor, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe a sesizat Tribunalul Covasna potrivit normelor tranzitorii prevăzute de acelaşi act normativ în art. XXIV alin. (5) „Cauzele aflate în cursul urmăririi penale rămân în competenţa organelor de urmărire penală care erau legal sesizate la momentul intrării în vigoare a prezentei legi. Sesizarea instanţei în aceste cauze se va face potrivit normelor de competentă în vigoare la momentul emiterii rechizitoriului”, astfel a fost respinsă excepţia nulităţii absolute a sesizării instanţei invocată de inculpaţii G.S. şi M.F.B. prin apărător ales.

Concluzionând, în cauză au existat suficiente probe directe şi indirecte, suficient de precise, necontestate şi concordante, care toate coroborate converg, dincolo de orice îndoială rezonabilă, spre convingerea că inculpaţii s-au făcut vinovaţi de săvârşirea faptelor pentru care aceştia au fost trimişi în judecată care constituie infracţiunile mai sus indicate.

Prin urmare, la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen., privind scopul pedepsei care este acela de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni şi criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. examinate în mod plural, fără preeminenţa vreunuia din acestea - dispoziţiile părţii generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, circumstanţele reale de comitere a acestora, în mod ocult, organizat, prin intermediul unei firme de curierat, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, dar şi situaţia de concurs real în care acestea se află, contribuţia efectivă a fiecăruia la săvârşirea infracţiunilor, precum şi consecinţele faptelor săvârşite, constând în cuantumul mare al prejudiciului cauzat.

Au fost avute în vedere şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, vârsta acestora, nivelul de educaţie, atitudinea procesuală de nerecunoaştere, de neasumare a propriilor fapte şi a consecinţelor acestora şi, construirea unor apărări şi a unor probe pro causa, în pofida ansamblului material probator existent, lipsa antecedentelor penale şi împrejurarea că a acoperit o parte a prejudiciul cauzat, că a fost integrat social şi ocupaţional, exacerbarea tendinţelor achizitive şi asumarea de riscuri sporite, dorinţa realizării unor câştiguri rapide şi facile, şi în acelaşi timp implicarea perseverentă în activităţi utile social, lipsa dependenţelor de substanţe, precum şi ataşamentul faţă de familie - în ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.F.B., iar pe de altă parte atitudinea procesuală oscilantă fără o motivaţie rezonabilă a inculpatului G.S. care în faza cercetării judecătoreşti a mai recunoscut numai săvârşirea unui singur act material, faptul că acesta este căsătorit, are în întreţinere un copil minor, că în prezent nu are loc de muncă, locuieşte împreună cu soţia şi cei doi copii, dintre care unul în vârstă de 21 ani, într-un apartament - locuinţă socială, că pentru cele două condamnări anterioare a intervenit reabilitarea de drept, fondul dificultăţilor financiare cu care se confruntă - datorii semnificative, resurse puţine, exacerbarea tendinţelor achizitive şi asumarea de riscuri sporite, dorinţa realizării unor câştiguri rapide şi facile, şi în acelaşi timp implicarea perseverentă în activităţi utile social, lipsa dependenţelor de substanţe, precum şi ataşamentul faţă de familie.

Cu privire la latura civilă, în cursul urmăririi penale, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov - Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Covasna s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului M.F.B. cu suma de 34.496,58 RON reprezentând taxele vamale, accizele şi TVA aferente produselor accizabile identificate la piaţa din municipiul Sfântu Gheorghe, precum şi în autovehiculul inculpatului M.F.B. şi împotriva inculpaţilor M.F.B. şi G.S. cu suma de 6971,98 RON reprezentând taxele vamale, accizele şi TVA aferente produselor accizabile identificate în garajul folosit de inculpaţii M.F.B. şi G.S., din str. L., municipiul Sfântu Gheorghe, precum şi împotriva inculpaţilor G.S. şi S.L. cu suma de 31.066 RON reprezentând taxele vamale, accizele şi TVA aferente produselor accizabile identificate în data de 07 octombrie 2010 la SC P.L. SRL Braşov, însă fără a fi solicitate, nici măcar ulterior, pe parcursul procesului dobânzi şi majorările de întârziere cu privire la aceşti inculpaţi.

Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov, însuşindu-şi constituirea de parte civilă în cauză, potrivit H.G. nr. 110/2009 coroborat cu dispoziţiile Ordinului Circular nr. 4990/2011 al vicepreşedintelui A.N.A.F, la solicitarea instanţei, a precizat că:

- prin deciziile de regularizare a situaţiei din 19 august 2010 emise de D.J.A.O.V. Covasna a fost stabilită creanţa totală de 41.469 RON reprezentând taxe vamale (8.271 RON); accize (22.392 RON) şi TVA (10.806 RON) - relativă la inculpaţii M.F.B. (34.496,58 RON) şi respectiv M.F.B. şi G.S. (6.971,98 RON);

- prin chitanţa din 19 august 2010 emisă de D.J.A.O.V. Covasna, inculpatul M.F.B. a achitat suma de 18.616 RON reprezentând accize stabilite prin decizia de regularizare a situaţiei din 19 august 2010, astfel că din totalul creanţei de 41.469 RON a rămas un rest de 22.853 RON pentru care a fost emisă somaţia din 06 octombrie 2010;

- prin poprire, s-a încasat pentru creanţa stabilită prin DRS din 19 august 2010 suma de 6.958 RON, astfel că a mai rămas un rest de plată de 8.922 RON;

- creanţa stabilită prin DRS din 19 august 2010 în sumă de 6.971,98 RON (taxe vamale, accize şi TVA), nu a fost achitată sau încasată pe cale de executare silită;

În concluzie, este menţinută constituirea de parte civilă pentru suma de 6.971 RON + 8.922 RON, adică 15.893 RON.

- prin adresa de înfiinţare a popririi din 08 aprilie 2011, s-a dispus indisponibilizarea sumelor de bani obţinute cu titlu de venituri de către inculpatul M.F.B. la Grupul de Pompieri Covasna până la concurenţa sumei de 22.853 RON, creanţă reprezentând taxe vamale, TVA, accize şi rest de creanţă stabilite prin DRS din 19 august 2010, titlul executoriu fiind dat de cele două decizii de regularizare;

- cu privire la bunurile confiscate, prin adresa din 08 mai 2012 D.J.A.O.V. Covasna a precizat că ţigările confiscate ambulate în saci sigilaţi şi semnaţi spre neschimbare se află la depozitul acesteia situat în Sfântu Gheorghe.

D.J.A.O.V. Covasna a precizat că pentru prejudiciul stabilit au fost calculate şi accesorii prin deciziile din 25 mai 2012, din 26 iunie 2012 şi din 30 august 2011, iar pentru stingerea obligaţiilor fiscale s-au pornit forme de executare silită către Grupul de Pompieri Covasna, R. Bank, Banca C. SA, fiind depuse la dosar deciziile menţionate, precum şi proces-verbal privind calculul sumelor prevăzute prin titlul executoriu din 29 august 2011, adresa de înfiinţare a popririi din 08 aprilie 2011.

La cererea apărătorului inculpaţilor, s-a solicitat şi au fost depuse prin adresa din 07 februarie 2012, din partea Direcţiei Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov relaţiile solicitate cu privire la prejudiciul defalcat pe fiecare locaţie, pe fiecare inculpat, după cum a urmat:

- inculpatul M.F.B. - prejudiciul pentru locaţiile autoturism marca A., garaj şi standul comercial este prezentat în adresa nr. din 28 ianuarie 2013 a D.J.A.O.V. Covasna. Astfel, pentru locaţia autoturism marca A. prejudiciul este de 11.658 RON, pentru locaţia garaj prejudiciul este de 6.971 RON, pentru locaţia stand comercial prejudiciul este de 22.838 RON.

- pentru locaţia SC P.L. SRL Braşov, prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, inculpatul G.S. şi inculpatul S.L. s-au sustras obligaţiilor fiscale în sumă de 31.066 RON privind taxe vamale, accize şi TVA, aferente produselor accizabile identificate în data de 07 octombrie 2010 şi 17 august 2010 în această locaţie, sumă stabilită în sarcina inculpaţilor G.S. şi S.L. prin adresa din 08 octombrie 2010 emisă de D.J.A.O.V. Covasna. Din totalul creanţei în sumă de 41.469 RON inculpatul M.F.B. a achitat voluntar suma de 18.616 RON., iar prin poprire - suma de 7.358 RON, deci, suma totală plătită efectiv este 25.574 RON.

- împotriva inculpaţilor G.S. şi S.L. nu s-au declanşat forme de executare silită.

Pentru recuperarea prejudiciului, s-a dispus de către procuror aplicarea sechestrului asigurător prin ordonanţa nr. 1 din 22 decembrie 2010, cu privire la imobilul aparţinând inculpatului M.F.B., situat în municipiul Sfântu Gheorghe, str. P., judeţul Covasna, constând în apartament cu o cameră şi dependinţe, în suprafaţă utilă de 37 m.p., dobândit prin contactul de vânzare-cumpărare autentificat notarial în 28 septembrie 2009, în valoare de 16.631 euro, până la concurenţa sumei de 21.810,56 RON, prejudiciu nerecuperat (proces-verbal de aplicare a sechestrului din 22 decembrie 2010.

Întrucât împotriva inculpaţilor G.S. şi S.L. pentru suma de 31.066 RON reprezentând taxele vamale, accizele şi TVA aferente produselor accizabile identificate în data de 07 octombrie 2010 la SC P.L. SRL Braşov, nu au fost întocmite decizii de regularizare a situaţiei care să fie puse în executare silită, iar acest prejudiciu nu a fost achitat, partea civilă neavând un titlu executoriu, fiind îndeplinite în cauză condiţiile răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 şi 346 C. proc. pen., art. 998-999 C. civ., art. 1003 C. civ. (în vigoare la data săvârşirii faptelor penale), a admis în parte acţiunea civilă formulată de Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov şi a obligat inculpaţii G.S. şi S.L., în solidar, să plătească acesteia suma de 31.066 RON reprezentând taxele vamale, accizele şi TVA.

Restul pretenţiilor solicitate de Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov constând în sumele de 34.496,58 RON şi respectiv 6.971,98 RON reprezentând taxele vamale, accizele şi TVA aferente produselor accizabile au fost respinse, întrucât există titluri executorii emise pentru sumele solicitate prin constituirea de parte civilă care se află deja în faza de executare silită potrivit C. proc. fisc. şi nu s-ar mai putea obţine, nu s-ar mai justifica încă un titlu executoriu pentru aceleaşi sume, respectiv o hotărâre judecătorească.

Împotriva hotărârii menţionate au declarat apel partea civilă A.N.V. prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov şi inculpaţii, hotărâre criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivare, partea civilă a solicitat obligarea inculpatului M.F.B. la plata sumelor de:

- 25.895 RON - creanţă stabilită prin deciziile de regularizare a situaţiei emise de Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Covasna;

- 34.496 RON - taxe vamale, accize şi TVA aferente produselor accizabile identificate la locaţia piaţa din municipiul Sfântu Gheorghe, obligarea în solidar a inculpaţilor M.F.B. şi G.S. la plata sumei de 6.971,98 RON reprezentând taxa de vamale, accize şi TVA aferente produselor accizabile identificate în garajul folosit de inculpaţi.

Inculpatul M.F.B. a invocat nulitatea actului de sesizare al instanţei şi a solicitat restituirea cauzei la parchet.

În motivare, a arătat că rechizitoriul a fost emis de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe în condiţiile în care, potrivit art. 209 alin. (4) C. proc. pen. rechizitoriul trebuia emis de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna.

Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 202/2010 infracţiunea de evaziune fiscală a fost luată din componenţa judecătoriei şi dată în competenţa tribunalului.

Art. XXIV din lege, pct. 5, arată că rămâne competent organul de cercetare penală investit iniţial, dar sesizarea se face potrivit dispoziţiilor legii.

În raport de art. 209 alin. (4) C. proc. pen., competent să efectueze urmărirea penală, să supravegheze şi să sesizeze instanţa este procurorul de la parchetul de pe lângă instanţa care i-a revenit competenţa să judece cauza în fond.

În speţă, au fost încălcate dispoziţiile relativ la sesizarea instanţei ce nu au fost acoperite în niciun fel şi s-a impus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna pentru sesizarea instanţei de judecată competente.

Pe fond, inculpatul a arătat că martorul indicat a precizat că ţigările au fost primite din Moldova, iar conţinutul nu avea cum să-l cunoască, nu a existat nicio dovadă că ar fi fost implicat în vreun fel în această activitate infracţională.

Inculpatul G.S. a solicitat pentru infracţiunea de evaziune fiscală săvârşită în municipiul Sfântu Gheorghe la data de 17 august 2010 achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d), întrucât nu au fost întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii obiective.

Atâta timp cât nu s-a realizat prinderea sa în flagrant, nu s-a putut dispune condamnarea.

Prin decizia penală nr. 112/Ap din data de 08 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au respins apelurile declarate de partea civilă Autoritatea Naţională a Vămilor, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov şi inculpaţii M.F.B. şi G.S. împotriva sentinţei penale nr. 16 din 16 aprilie 2013 a Tribunalului Covasna, pronunţată în Dosar nr. 126/119/2012, pe care a menţinut-o.

Onorariul apărătorilor din oficiu, în cuantum de 600 RON pentru inculpaţii G.S. şi S.L., câte 300 RON pentru fiecare, s-a suportat din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului de Avocaţi Braşov şi s-a inclus în cheltuielile judiciare.

A fost obligat inculpatul M.F.B. la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat şi ceilalţi inculpaţi la câte 350 RON cu acelaşi titlu.

A fost obligată partea civilă la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul din 31 decembrie 2010 întocmit în Dosarul nr. 2014/P/2010, Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor M.F.B., G.S. şi S.L. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 şi art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 modificată, cu reţinerea a 2 acte materiale pentru G.S.

Urmare adresei Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Serviciul Judeţean Covasna din 05 august 2010 completată cu adresa din 06 august 2010, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe s-a sesizat din oficiu dat fiind faptul că pe raza municipiului Sfântu Gheorghe, oraşului Covasna şi a judeţului Covasna „numiţii M.F.B., R.I., B.M.I., B.K. desfăşurau activităţi de deţinere şi comercializare, în afara unui antrepozit fiscal a unor produse accizabile (ţigarete) şi fără a fi marcare corespunzător sau cu marcaje false, în cantităţi apreciabile, existând suspiciuni că depăşesc limitele legale stabilite de C. fisc.”.

În prezenta cauză, procurorul din cadrul parchetului de pe lângă judecătorie a exercitat supravegherea activităţii de cercetare penală, a întocmit rechizitoriul la 31 decembrie 2010 şi a sesizat (la data de 04 ianuarie 2011) Tribunalul Covasna, în baza art. 264 C. proc. pen., ca şi instanţă competentă.

Art. 27 C. proc. pen. care arată competenţa tribunalului în primă instanţă include la lit. e)¹ şi infracţiunile de evaziune fiscală prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare.

Cu referire la competenţa procurorului în faza urmăririi, alin. (4) al art. 209 C. proc. pen. a precizat că este competent să exercite supravegherea asupra activităţii de cercetare penală procurorul de la parchetul corespunzător instanţei care, potrivit legii, judecă în primă instanţă cauza.

În speţă însă, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe a instrumentat o cauză de competenţa tribunalului în primă instanţă conform normelor tranzitorii prev. de art. XXIV alin. (5) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor potrivit cărora „cauzele aflate în cursul urmăririi penale rămân în competenţa organelor de urmărire penală care erau legal sesizate la momentul intrării în vigoare a prezentei legi; sesizarea instanţei în aceste cauze se va face potrivit normelor de competenţă în vigoare la momentul emiterii rechizitoriului”.

Prin urmare, faţă de data publicării în monitor a acestei legi, 26 octombrie 2010 şi momentul intrării în vigoare la 30 de zile de la data publicării în monitor, având în vedere că la momentul 31 decembrie 2010 - data întocmirii prezentului rechizitoriu - au fost în vigoare dispoziţiile privitoare la competenţa tribunalului în ceea ce privesc infracţiunile prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005 republicată, în mod legal, a fost sesizat Tribunalul Covasna.

Aşa fiind, a fost nefondat motivul de apel invocat de către inculpatul M.F.B. referitor la încălcarea dispoziţiilor privind sesizarea instanţei.

De altfel, această apărare a fost realizată şi în faţa instanţei de fond, tribunalul răspunzând în acelaşi fel, precum şi în Dosarul nr. 115/119/2011 - din care s-a disjuns prezenta - încheierea de şedinţă din 12 aprilie 2011.

Starea de fapt a fost corect reţinută de către instanţa de fond, pe baza probelor administrate, iar încadrarea juridică a faptelor comise de către apelanţii-inculpaţi M.F.B. şi G.S. a răspuns exigenţelor prev. de art. 291¹ alin. (1) lit. d) din Legea nr. 571/2003, cu aplic. art. 296 alin. (2) lit. a) din acelaşi act normativ, respectiv art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

S-a precizat că prezenta cauză s-a înregistrat sub nr. 126/119/2012 pe rolul Tribunalului Covasna urmare a disjungerii - din Dosarul nr. 115/119/2011 - respectiv a laturii penale privind pe inculpaţii M.F.B. şi G.S. şi a întregii laturi civile privind pe inculpaţii S.L., M.F.B. şi G.S. (inculpatul S.L. a recunoscut săvârşirea faptelor în modalitatea reţinută în rechizitoriu şi a solicitat aplicarea dispoziţiilor privitoare la judecată în cazul recunoaşterii vinovăţiei - art. 320¹ C. proc. pen.).

Potrivit art. 5² C. proc. pen., care consacră prezumţia de nevinovăţie, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei saie printr-o hotărâre penală definitivă. în cazul în care probele referitoare la vinovăţie nu sunt certe, sigure, complete, ci există îndoială cu privire la vinovăţia inculpatului, se aplică regula in dubio pro reo, potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului.

Cum în speţă pronunţarea condamnării inculpaţilor a avut la bază probe sigure, certe, complete ce nu lasă loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei acestora, nu au putut fi primite concluziile susţinute de către apelanţi privind achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. din art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Inculpatul M.F.B., în luna august 2010 până la data de 18 august 2010, a desfăşurat activităţi de deţinere şi comercializare în afara unui antrepozit fiscal a unor produse accizabile - ţigări fără a fi marcate corespunzător.

Deşi a susţinut că prin declaraţia martorului C.C. a demonstrat că pachetele cu ţigări au fost primite din Moldova şi nu avea cum să cunoască conţinutul acestora, probatoriul administrat a dovedit vinovăţia sa.

În faza de cercetare judecătorească au fost audiaţi martorii C.M., C.C., B.R., C.D., C.E., din declaraţiile acestora rezultând că numitul C.C.I. nu a primit colete cu ţigări din Moldova în anul 2010 şi nici înainte, a comercializat astfel de ţigarete din pachete cu timbre galbene scrise în limba rusă în anul 2012, mai mult n-ar fi putut comercializa astfel de produse în acel an în barul SC D. SRL Araci, întrucât a lucrat în acel loc între anii 2006-2008.

Prin urmare, declaraţiile inculpatului M.F.B., dar şi ale martorului C.C. în sensul că ţigările neaccizate erau primite din Moldova pentru martor pe numele inculpatului şi ridicate de acesta de la U.C. pentru a fi comercializate în barul din Araci nu s-au coroborat cu celelalte probe, convorbirile telefonice interceptate şi înregistrate, notele de supraveghere şi planşele fotografice anexate, procesele-verbale de efectuare a percheziţiilor domiciliare din 18 august 2010, declaraţiile martorilor G.R., B.A., F.F., P.L. angajata firmei U.C.

Inculpatul M.F.B. a primit prin această firmă de curierat cam de două ori pe săptămână 4-5 cutii la o expediţie din Moldova, pachete pe care le depozita în standul din piaţa din municipiul Sfântu Gheorghe.

Aşa cum a rezultat şi din declaraţia inculpatului G.S., în data de 17 august 2010, a fost contactat de către inculpatul M.F.B. şi „s-au întâlnit în garajul situat lângă blocurile de pe str. L. pentru a primi ţigări de contrabandă... acesta a venit cu autoturismul marca A.... a scos mai multe cartuşe cu ţigări depozitate în nişte cutii de carton, i-am plătit suma cerută şi am stat de vorbă, stabilind că a doua zi să-mi mai aducă ţigări”.

Întâlnirea celor doi a fost surprinsă şi prin filmare video în mediul ambiental şi redată prin nota întocmită.

A doua zi, inculpatul M.F.B. a fost surprins primind de la firma U.C. trei pachete, după care, şi-a mutat autoturismul marca A. în dreptul standului... aici a deschis portbagajul autoturismului, a deschis cu cheia standul şi a intrat”.

Din procesul-verbal datat 18 august 2010 a rezultat că organele de urmărire penală au procedat la surprinderea inculpatului în dreptul standului comercial situat în piaţa aparţinând SC N.N. SRL Sfântu Gheorghe... solicitându-i să predea bunuri accizabile (ţigarete), acesta a pătruns singur în încăpere, a arătat că doreşte să predea bunurile accizabile pe care le deţine în interior, ulterior revenind asupra deciziei şi refuzând remiterea bunurilor”.

În urma percheziţiilor efectuate în autovehiculul aparţinând inculpatului „s-au identificat două cutii din carton conţinând pachete cu ţigarete, respectiv în interiorul standului, respectiv la garajul situat paralel cu str. L., unde de asemenea au fost găsite astfel de bunuri.

Autovehiculul percheziţionat - marca A. - a aparţinut inculpatului, aşa cum a rezultat din convorbirile telefonice purtate la data de 12 august 2010.

Potrivit art. 69 C. proc. pen. declaraţiile inculpatului pot contribui la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Inculpatul M.F.B. nu a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, însă probele administrate au dovedit vinovăţia acestuia şi temeinicia soluţiei de condamnare dispusă de către tribunal pentru infracţiunile de deţinere în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, respectiv evaziune fiscală.

Ca atare, motivul de apel invocat de inculpat în sensul achitării a fost nefondat.

Împotriva hotărârii menţionate a declarat apel şi inculpatul G.S. solicitând achitarea, întrucât probele administrate au dovedit un dubiu care trebuie să-i profite.

În declaraţia olografă datată 07 octombrie 2010, inculpatul a arătat că „s-a deplasat din Sfântu Gheorghe în Braşov unde a depozitat cantitatea de ţigări menţionate de organul de anchetă, respectiv în hala unde are locul de muncă S.L.

În declaraţia dată în vedere luării măsurii preventive a reţinerii, pe formularul înseriat, inculpatul a recunoscut că la 17 august 2010 a fost contactat telefonic de către M.F.B., care i-a furnizat în mai multe rânduri ţigări de contrabandă.

Astfel, s-au întâlnit în „garajul pe care îl folosesc pentru a depozita ţigările şi i-a plătit acestuia suma de 3.600 RON, pentru ca a doua zi să fie contactat telefonic de acelaşi inculpat care i-a cerută să „scoată ţigările deoarece a fost prins de poliţie şi garajul era vizat”.

Ulterior i-a propus lui S.L. să-l ajute să depoziteze ţigări la locul său de muncă (în dimineaţa zilei de 07 octombrie 2010 a plecat împreună cu acesta spre Braşov, au descărcat împreună ţigările şi le-au depozitat.

Despre percheziţia efectuată la garaj şi anunţată telefonic de către inculpatul M.F.B. a făcut vorbire şi martora G.R., care a fost coleg cu acesta din urmă şi „ştia că se ocupă cu ţigări de contrabandă... marfa din garaj constă în astfel de ţigări de contrabandă”.

Declaraţiile inculpatului G.S. s-au coroborat cu procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare la locuinţa acestuia şi la punctul de lucru al SC P.L. SRL Braşov, în urma cărora au fost identificate 2.980 pachete cu ţigări neaccizate, dar şi cu declaraţiile inculpatului S.L., care s-a prevalat de disp. art. 320¹ C. proc. pen. şi a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 55/2011 pronunţată în Dosarul nr. 115/119/2011 al Tribunalul Covasna, dar şi cu conţinutul procesului-verbal de efectuare a percheziţiei corporale (în urma căreia asupra lui S.L. a fost găsită suma de 3.300 RON ce trebuia remisă inculpatului G.S.).

În considerarea celor dezvoltate mai sus, vinovăţia inculpatului G.S. a fost dovedită sub forma intenţiei, săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 şi prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 fiind probată prin mijloacele de probă arătate.

La stabilirea tratamentului sancţionator fiecărui inculpat, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prev. de art. 72 C. pen., inclusiv persoana inculpaţilor.

Sub acest din urmă aspect, s-a avut în vedere lipsa antecedentelor penale în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.F.B., poziţia sa procesuală faţă de partea civilă prin acoperirea unei părţi a prejudiciului, dar şi comportamentul în familie.

Cu referire la inculpatul G.S. s-a constatat că a avut o poziţie oscilantă de-a lungul procesului penal, în faza de cercetare judecătorească a recunoscut un singur act material, este căsătorit şi are un copil minor în întreţinere.

Evaluând atât circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor, dar şi cele personale ale inculpaţilor, curtea a constatat că cuantumul pedepsei aplicate şi modalitatea de executare răspunde exigenţelor prev. de art. 52 C. pen. în deosebi în ceea ce priveşte prevenţia specială.

Cu referire la latura civilă a cauzei şi implicit apelul declarat de D.R.A.O.V. Braşov - D.J.A.O.V. Covasna, faţă de constituirea de parte civilă, dar şi precizările ulterioare referitoare la acoperirea în parte a prejudiciului încercat ca urmare a faptelor comise de către cei trei inculpaţi, curtea a constatat o soluţionare corespunzătoare de către instanţa de fond.

Astfel, din totalul creanţei de 41.469 RON, inculpatul M.F.B. a achitat 18.614 RON prin plată voluntară, iar pentru restul de 22.853 RON a fost emisă somaţia din 06 octombrie 2010, prin poprire s-au indisponibilizat sumele obţinute cu titlu de venituri de către inculpat de la locul de muncă.

Menţinându-se constituirea de parte civilă pentru suma de 15.893 RON, dar şi calculate accesorii prin deciziile nr. 2254/2012, nr. 2253/2012 şi nr. 2726/2012, nr. 355/2011, s-a pornit forma de executare silită către Grupul de Pompieri Covasna, R. Bank, Banca C. SA.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii G.S. şi S.L. neexistând decizii de regularizare, prejudiciul de 31.066 RON, nefiind achitat, s-a dispus obligarea acestora la plata sumei respective.

Pretenţiile civile constând în sumele de 34.496,58 RON şi 6.971,98 RON reprezentând taxe vamale, accize şi TVA aferente produsele accizabile nu au putut fi admise, întrucât au existat titluri executorii, ce au fost în fază de executare silită.

Ca atare, motivele de apel invocate de către părţile civile nu au putut fi primite.

Împotriva deciziei penale nr. 112/Ap din data de 08 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au formulat recursuri recurentul inculpat M.F.B. şi partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Regională a Finanţelor Publice Braşov prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 126/119/2012.

Înalta Curte constată incidenţa art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, prezenta cauză judecându-se conform legii vechi privitoare la recurs.

Prezentele critici susţinute prin recursurile formulate vor fi analizate prin raportare la Legea nr. 2/2013.

Înalta Curte, pe de o parte constată că până la acest termen de judecată, recurentul inculpat nu a formulat şi nici nu a depus motivele de recurs aşa cum prevăd disp. art. 385¹⁰ din Legea nr. 2/2013. În cadrul dezbaterilor apărătorul recurentului inculpat a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., care poate fi luat în discuţie din oficiu, însă prin criticile invocate a solicitat achitarea inculpatului pentru fapta reţinută în sarcina sa, critică ce se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., caz de casare abrogat de Legea nr. 2/2013.

Pe de altă parte, recurenta parte civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală chiar dacă a depus motivele de recurs în termenul prevăzut de art. 385¹⁰ din Legea nr. 2/2013, aceasta nu a indicat nici un caz de casare pentru a fi analizat în recurs, criticând hotărârile pronunţate pentru greşita nereţinere în sarcina inculpatului, prejudiciul constând în majorări de întârziere, penalităţi şi dobânzi aplicate la prejudiciul iniţial, critică ce nu se circumscrie niciunui caz de casare prev. de C. proc. pen. cu modificările aduse de Legea nr. 2/2013.

Referitor la critica inculpatului M.F.B., în ultimul cuvânt, în senul că procurorul de caz a avut grad de procuror de parchet de pe lângă judecătorie în loc să fi avut grad de procuror de parchet de pe lângă tribunal, Înalta Curte nu poate primi nici această critică.

Competenţa procurorului în faza de urmărirre penală este instituită de art. 209 C. proc. pen.

Actul de seizare al instanţei emis la data de 31 decembrie 2010 în Dosarul nr. 2014/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe a fost verificat potrivit art. 264 C. proc. pen. de către procurorul ierarhic superior potrivit vizei „verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei la data de 03 ianuarie 2011”.

Menţiunea procurorului ierarfic superior precizată pe actul de sesizare corespunde şi dispoziţiilor Deciziei nr. 9/2008 (M. Of nr. 831/10.12.2008) pronunţată în recursul în interesul legii al secţiilor unite din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Verificarea actului de sesizare al instanţei a fost realizată de instanţa de fond, respectiv Tribunalul Covasna menţiune precizată în încheierea de şedinţă din data de 28 noiembrie 2011, menţionând că: „instanţa se constată legal sesizată şi competentă material şi teritorial să judece prezenta cauză. În baza art. 300 C. proc. pen. constată regularitatea actului de sesizare al instanţei”.

Referitor la legea penală favorabilă se constată că pentru disp. art. 296¹ alin. (1) lit. i) din Legea nr. 571/2003, atât înainte, cât şi după modificările aduse la data de 1 februarie 2014 s-au menţinut aceleaşi limite de pedeapsă pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 4 ani.

Referitor la dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 atât înainte, cât şi după data de 1 februarie 2014, prin modificările aduse, se constată că s-a menţinut limitele de pedeapsă pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv de la 2 la 9 ani pedeapsa cu închisoare şi interzicerea unor drepturi.

Din punct de vedere al pedepsei complementare şi accesorii se constată că inculpatului i-au fost interzise pe o perioadă de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. aceste dispoziţii având corespondent în dispoziţiile art. 66 lit. a) şi b) din noul C. pen. şi chiar dacă regimul sancţionator în noul C. pen. a fost modificat pentru aceste pedepse la 1-5 ani, faţă de 1-10 ani pedeapsa prevăzută de vechiul C. pen., se constată că termenul pentru care s-a dispus aplicarea acestei pedepsei de instanţa de apel este de 2 ani fiind stabilit între limitele dispuse de noul C. pen.

Referitor la concursul de infracfiuni principiul legii mai favorabile trebuie aplicat cu ocazia stabilirii pedepsei pentru fiecare infracţiune în parte, cât şi cu prilejul aplicării pedepsei rezultante pentru concurs.

Astfel, se constată că potrivit vechiului C. pen., pedeapsa în cazul concursului de infracţiuni este reglementată de art. 34 potrivit căruia în situaţia în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu estre îndestulător, se poate adăuga un spor de pedeapsă de până la 5 ani.

În noul C. pen. regimul sancţionator al concursului de infracţiuni prev. de art. 39 alin. (1) lit. b), instituie obligaţia pentru judecător de a adăuga la pedeapsa cea mai grea un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite ceea ce în cauza de faţă ar duce în final la aplicarea unei pedepse mult mai severe.

Astfel, Înalta Curte constată că vechea lege penală este mai favorabilă inculpatului M.F.B.

Pentru aceste considerente Înalta Curte, în baza art. 385¹⁶ alin. (1) lit. b) din vechiul C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul M.F.B. şi partea civilă Direcţia Regională a Finanţelor Publice Braşov prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna în numele Statului Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva deciziei penale nr. 112/Ap din data de 08 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) din vechiul C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul M.F.B. şi partea civilă Direcţia Regională a Finanţelor Publice Braşov prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna în numele Statului Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva deciziei penale nr. 112/Ap din data de 08 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat M.F.B. la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi S.L. şi G.S., în sumă de câte 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenta parte civilă Direcţia Regională a Finanţelor Publice Braşov prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna în numele Statului Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 mai 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1661/2014. SECŢIA PENALĂ		ICCJ. Decizia nr. 1664/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1593/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1658/2014. SECŢIA PENALĂ ICCJ. Decizia nr. 1661/2014. SECŢIA PENALĂ ICCJ. Decizia nr. 1664/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1671/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Proxenetismul (art. 329 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1672/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Recurs