ICCJ. Decizia nr. 1671/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Proxenetismul (art. 329 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1671/2014

Dosar nr. 6628/117/2012

Şedinţa publică din 15 mai 2014

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 264 din 25 iunie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 6628/117/2012 a Tribunalului Cluj, a fost condamnat inculpatul C.V. pentru comiterea infracţiunilor de:

- trafic de minori, prev. si ped. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea pe 4 ani a exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

- proxenetism, prev. si ped. de art. 329 alin. (1), (2) cu art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea pe 4 ani a exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

În temeiul art. 85 C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 6 din 14 ianuarie 2009 a Judecătoriei Turda, pentru comiterea unei infracţiuni de vătămare corporală din culpă.

S-a constatat faptul că această infracţiune de vătămare corporală din culpă este concurentă cu infracţiunile de mai sus.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea acestor pedepse, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani şi interzicerea pe 4 ani a exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen., sporită cu 6 luni închisoare, rezultând pedeapsa finală de 6 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea pe 4 ani a exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

S-a făcut aplicaţiunea prev. art. 71 şi art. 64 lit. a), b) teza a II-a C. pen.

În temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea specială de la acest inculpat a sumelor de 10.200 euro sau echivalentul în RON la data confiscării efective şi a sumei de 3.000 RON.

A fost condamnat inculpatul P.V., pentru comiterea infracţiunilor de:

- proxenetism, prev. si ped. de art. 329 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea pe 4 ani a exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

- proxenetism, prev. si ped. de art. 329 alin. (2) cu art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea pe 4 ani a exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea acestor pedepse, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani şi interzicerea pe 4 ani a exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen., sporită cu 1 an închisoare, rezultând pedeapsa finală de 6 ani închisoare şi interzicerea pe 4 ani a exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

S-a făcut aplicaţiunea prev.art. 71 şi art. 64 lit. a), b) teza a II-a C. pen.

S-a constatat că inculpatul P.V. este arestat în altă cauză.

În temeiul art. 329 alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea de la acest inculpat a sumei de 17.231,44 euro sau echivalentul în RON la data confiscării efective.

Potrivit art. 189 C. proc. pen., onorariul avocat din oficiu pentru inculpatul P.V., în sumă de 300 RON, cuvenit av. M.A.L., se suportă de la fondul Ministerului Justiţiei.

A fost condamnată inculpata R. (actualmente căsătorită M.) A.C. pentru comiterea infracţiunilor de:

- proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) şi (2) cu art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea pe 4 ani a exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

- proxenetism, prev. si ped. de art. 329 alin. (1) cu art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea pe 4 ani a exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea acestor pedepse, inculpata urmând a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi interzicerea pe 4 ani a exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

S-a făcut aplicaţiunea prev.art. 71 şi art. 64 lit. a), b) teza a II-a C. pen.

În temeiul art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare, de doi ani plus pedeapsa aplicată, potrivit art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte o dată la 6 luni, în ultima zi de vineri a fiecărui semestru, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 86⁴ C. pen.

În temeiul art. 329 alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea de la această inculpată a sumei de 10.100 euro sau echivalentul în RON la data confiscării efective.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpaţi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de câte 3.000 RON în favoarea statului.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 115/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, au fost trimişi în judecată inculpaţii C.V., R.A.C. şi P.V., după cum urmează:

C.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de: trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

R.A.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de: proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

P.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de: proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.; proxenetism prev. de art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C.pen; totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

La data de 20.11.2008, D.I.I.C.O.T - Biroul Teritorial Cluj, a fost sesizată prin referatul cu propunere de declinare a competenţei nr. P/1052125 din data de 19 noiembrie 2008 al B.C.C.O. Cluj-Napoca, cu privire la faptul că inculpaţii C.V. şi R.A.C. (soţ şi soţie la data respectivă), în perioada 2004-2008, au racolat mai multe tinere, în special de pe raza municipiilor Turda şi Câmpia Turzii, jud. Cluj, cărora le-au promis locuri de muncă în diferite cluburi din Spania, unde însă le-au obligat să practice prostituţia în beneficiul lor, exploatându-le sexual. Dosarul a fost înregistrat iniţial în evidenţa D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Cluj sub nr. 100/D/P/2008.

Dosarul a fost înregistrat în evidenţele D.I.I.C.O.T. ca urmare a faptului că lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul B.C.C.O. Cluj s-au sesizat din oficiu, în urma informaţiilor obţinute cu privire la faptul că cei doi învinuiţi au racolat şi transportat în Spania mai multe părţi vătămate, dintre care o parte minore, profitând de faptul că acestea aveau probleme în familie, abandonaseră cursurile şcolare şi nu aveau nici o sursă de venit. În acest sens, a fost întocmit un proces-verbal de sesizare din oficiu la data de 17.11.2008. În conţinutul procesului-verbal a fost menţionat faptul că din primele date rezultau indicii că printre persoanele recrutate şi transportate de către cei doi învinuiţi în Spania, în vederea exploatării lor sexuale, erau numitele Ş.A.N., născută la data de 06.12.1984 şi D.A.A., născută la data de 19.06.1989. Totodată, s-a precizat faptul că fetele recrutate de către cei doi învinuiţi ar fi exploatate într-un night-club, situat în localitatea Cenicero, în apropiere de Barcelona.

În cuprinsul aceluiaşi act de sesizare, a fost menţionat faptul că inculpatul C.V. îşi desfăşura activitatea infracţională în strânsă legătură cu inculpatul P.V., care împreună cu soţia sa, învinuita P.V.A. recrutau fete de pe raza municipiului Turda, jud. Cluj, le transportau în Austria în vederea exploatării sexuale a acestora. Sub acest aspect, a fost menţionat faptul că inculpaţii C.V. şi P.V. colaborau în sensul că schimbau între ei fetele pe care le exploatau sexual şi stabileau locaţiile unde acestea puteau practica prostituţia în beneficiul lor.

S-a reţinut faptul că inculpatul C.V. a fost căsătorit cu inculpata R.A.C. din anul 2004 până în anul 2008, când prin sentinţa civilă nr. 964 din 27 februarie 2008 a Judecătoriei Turda, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între cei doi. În cursul anului 2005, fără a se putea stabili cu exactitate data, cei doi inculpaţi au plecat la muncă în Spania, unde prin intermediul unui cunoscut de-al inculpatului C.V. au ajuns să lucreze într-un club de noapte administrat la un cetăţean spaniol pe nume J.B.R. şi situat în localitatea Cantasmos.

Localul unde au început să lucreze cei doi inculpaţi avea amenajată o parcare pentru tiruri, un bar obişnuit şi un club de noapte, cu dansatoare, în care se practica prostituţia. În clubul respectiv lucrau mai multe fete, de diferite naţionalităţi, printre care şi românce. Atât inculpaţii, cât şi fetele care practicau prostituţia locuiau în incinta localului respectiv, unde existau mai multe camere folosite atât pentru cazare, cât şi pentru prestarea serviciilor sexuale. La clubul respectiv inculpaţii au cunoscut mai multe fete care practicau prostituţia, ocazie cu care au constatat că printre acestea se află şi martora C.A.N. (în prezent soţia inculpatului C.V.), care la aceea dată se numea Ş.A.N.

Inculpaţii o cunoşteau din ţară pe martora C.A.N., deoarece în municipiul Turda locuiau în acelaşi imobil cu fratele acesteia. Mai mult, datorită relaţiei pe care o aveau cu fratele ei, inculpaţii au fost de acord ca martora să aibă buletinul pe adresa lor de domiciliu din municipiul Turda. În clubul din Spania unde inculpaţii s-au reîntâlnit cu martora, au existat la un moment dat probleme de spaţiu, în sensul că erau prea multe fete angajate şi prea puţine camere. Întrucât se cunoştea cu inculpaţii, martora C.A.N. a locuit în aceeaşi cameră cu ei şi cu încă o altă fată care lucra la data respectivă în club.

În club se practica prostituţia în următoarele condiţii: fetele care erau angajate de către cetăţeanul spaniol se prostituau de bună voie, astfel că tariful perceput pentru o jumătate de oră de servicii sexuale era cuprins între 40 şi 60 euro, din care se plătea la bar o sumă ce reprezenta cearceaful şi prezervativele, iar restul rămânea fetelor. Practic, clubul era organizat ca şi un club de streaptease, unde în principal fetele atrăgeau clienţii pentru a-i determina să facă o consumaţie cât mai mare, aşa-numitele „cupe”, însă exista şi posibilitatea, pentru obţinerea unei sume mai mari de bani să practice prostituţia în camerele special amenajate. Inculpatul C.V. a fost angajat de către administratorul localului ca şi persoana ce se ocupă de aprovizionare şi de diferite alte munci, fiind „un om bun la toate”. Inculpata R.A.C. a fost angajată ca şi barman la clubul amintit, activitate pentru care era remunerată separat de soţul ei. Inculpatul C.V. nu avea însă un salariu fix lunar, motiv pentru care, pentru a-şi spori veniturile, a luat hotărârea de a găsi în România fete dispuse să se prostitueze în clubul din localitatea Candasmos. Din acel moment şi sub diferite pretexte, inculpatul a început să revină în ţară periodic, ocazii cu care a racolat mai multe fete cărora Ie-a promis obţinerea unor câştiguri substanţiale în Spania ca şi dansatoare. Astfel, fără a fi însoţit de inculpata R.A.C., inculpatul C.V. în perioada 2005-2006, a venit în ţară de mai multe ori, iar prin intermediul anturajelor pe care le frecventa a cunoscut fete, cu o situaţie materială precară, sau o situaţie familială specială, printre care unele minore, dispuse să se deplaseze în Spania şi să lucreze în clubul de noapte amintit. Printre aceste fete s-au numărat şi numitele S.A.A., C.C.L., G.L.M., în vârstă de 17 ani şi T.P.

Numita S.A.A. era la data faptei în vârstă de 22 de ani. În perioada 2004-2005, aceasta a lucrat ca şi dansatoare la mai multe cluburi de noapte de pe raza municipiului Cluj-Napoca, printre care şi la Clubul „I.”. La acest club, a cunoscut-o pe numita C.C.L., tot în vârstă de 22 de ani la data respectivă, care lucra şi ea în calitate de dansatoare. Cele două erau prietene, astfel că locuiau împreună într-o garsonieră din municipiul Cluj-Napoca.

În vara anului 2005, numita C.C.L. prin intermediul unui taximetrist, a cunoscut-o pe martora C.A.N. La data respectivă, C.C.L. l-a însoţit pe amicul său până în localitatea Valea Drăganului, unde acesta trebuia să ducă mai multe fete care practicau prostituţia şi care urmau să presteze servicii sexuale pentru mai mulţi clienţi olandezi. Cu aceea ocazie, numita C.C.L. a făcut schimb de numere de telefon cu martora C.A.N., care ulterior a contactat-o telefonic şi i-a spus că intenţionează să plece în Spania unde va practica prostituţia într-un club de noapte. În urma discuţiilor pe care cele două le-au avut, martora C.A.N. cunoştea faptul că numita C.C.L. are o situaţie familială deosebită, respectiv că are o fiică bolnavă de epilepsie, encefalopatie şi retard mintal; motiv pentru care i-a spus că după ce va ajunge în Spania o va suna şi îi va spune care sunt condiţiile din clubul amintit, propus şi ei să o însoţească în Spania. După aproximativ o lună de zile de la plecarea martorei C., numita C. a fost contactată telefonic de către inculpata R., care i-a spus că o sună din partea martorei C., cerându-i să se întâlnească.

Numita C. s-a întâlnit cu persoana respectivă, iar cu aceea ocazie a aflat despre aceasta că lucrează cu martora C. într-un club de noapte, unde se practică prostituţia şi că acolo este angajat şi soţul ei, care este „om de ordine”. Încă de la început numita C. i-a spus că poate să practice prostituţia, că în această modalitate poate să câştige aproximativ 500 euro pe seară, iar bani care urmează să-i câştige trebuie să-i împartă în mod egal cu ea şi soţul ei, deoarece urmau să-i ofere protecţie şi un loc de muncă. Deoarece numita C. nu a acceptat iniţial propunerea făcută de C., după aproximativ două săptămâni a fost sunată de către inculpat, care i-a spus că este soţul lui C. şi i-a cerut să se întâlnească. Acesta i-a făcut aceeaşi propunere ca soţia sa, însă de această dată numita C. a fost convinsă şi a acceptat să se deplaseze în Spania şi să practice prostituţia în condiţiile menţionate. La una dintre întâlnirile avute cu inculpatul C.V., numita C.C.L. s-a deplasat împreună cu S.A.A., aceasta asistând la o parte dintre discuţiile purtate de cei doi. Numita C. a confirmat faptul că în urma acestor discuţii inculpatul i-a propus şi lui S.A.A. să meargă să lucreze în Spania, în aceleaşi condiţii, sens în care i-a făcut buletinul de identitate pe adresa lui din municipiul Turda, iar ulterior a ajutat-o să-şi depună documentele pentru obţinerea paşaportului.

La scurt timp inculpatul C.V. i-a cumpărat numitei C. un bilet de autocar pe ruta Turda - Spania, spunându-i că va fi aşteptată de soţia lui în localitatea Balaguer. Numita C. a precizat că în zona localităţii Lerida, a fost aşteptată de inculpata R. şi de patronul clubului, cetăţean spaniol pe nume J.R., împreună cu care s-a deplasat la clubul de noapte „L.”. Aici s-a reîntâlnit cu martora C. şi a constatat că în incinta clubului erau amenajate camere unde se practica prostituţia şi că tariful pentru o jumătate de oră de servicii sexuale era de 50 euro, sumă care se plătea de client la bar şi din care clubului îi revenea suma de 10 euro, diferenţa fiind încasată de fetele care practicau prostituţia.

În clubul respectiv existau situaţii în care fetele puteau să obţină bani şi din consumaţie, respectiv din aşa numitele „cupe”, în sensul că în aceste cazuri clienţii plăteau consumaţia fetelor, iar din contravaloarea acestora primeau aproximativ 50-60%

Numita C.C.L. a început să practice prostituţia, având uneori câte 6-8 clienţi pe noapte, iar banii pe care i-a câştigat i-a împărţit cu inculpaţii C.V. şi R.A.C. În acest sens, aceasta Ie-a dat inculpaţilor diferite sume de bani, întrucât aceştia îi cereau sub diferite pretexte (contravaloarea transportului din România în Spania, contravaloarea chiriei, contravaloarea traiului de zi cu zi, etc.), din ce în ce mai mulţi bani, astfel că la un moment dat a ajuns să le dea acestora aproape întreaga sumă de bani câştigată din practicarea prostituţiei. Aceasta a stat în clubul respectiv patru luni şi jumătate, interval de timp în care a obţinut din practicarea prostituţiei suma de aproximativ 25.000 euro, sumă din care a beneficiat doar de 5.000 euro, restul revenindu-le celor doi inculpaţi.

Cu ocazia audierii sale, martora a afirmat că deşi iniţial în ţară cei doi inculpaţi au prezentat situaţia din clubul spaniol în aşa fel încât să-i creeze impresia că practicarea prostituţiei este la latitudinea ei, odată ajunsă acolo a constatat faptul că modul în care se punea problema nu le lăsa fetelor nici o alternativă. În acest sens, martora a arătat că permanent atât reprezentanţii clubului, cât şi cei doi inculpaţi, le sugerau fetelor că trebuie să plătească diferite sume de bani, cum ar fi cheltuielile de transport, de cazare, de întreţinere, şi mai mult că la aceste sume se plătesc dobânzi. Martora a mai afirmat că inculpaţii îi spuneau permanent că are datorii la ei, şi că cea care se ocupa „propriu-zis de finanţele familiei” era inculpata R.A.C.; inculpatul C.V. luându-i banii doar când aceasta nu era de faţă. Din declaraţia dată a rezultat faptul că în aceeaşi situaţie se afla şi martora C.A.N., care la data respectivă nu era soţia inculpatului C.V. şi care practica prostituţia în beneficul celor doi învinuiţi. În legătură cu aceasta, martora C. a afirmat că a văzut când inculpatul C.V. a agresat-o de câteva ori, însă a menţionat că pe ea personal nu a bătut-o, ci doar a împins-o şi s-a repezit la ea, ameninţând-o de fiecare dată când i se părea că nu face suficienţi bani. Totodată, martora a afirmat că patronul clubului nu avea cunoştinţă despre ceea ce făceau cei doi inculpaţi, respectiv despre faptul că tuturor fetelor aduse de ei în club le luau banii care în mod normal ar fi trebuit să le cuvină acestora. De asemenea, martora a menţionat că a aflat de la inculpaţi despre faptul că aceştia obişnuiau ca pentru fetele pe care le aduceau în club şi care nu aveau documente, să le facă buletin de identitate pe adresa lor din municipiul Turda.

În conţinutul depoziţiei sale, martora a mai afirmat că în perioada cât a stat în clubul din Spania, cei doi inculpaţi, cunoscând situaţia fiicei sale, au început să speculeze acest lucru, în sensul că o ameninţau ori de câte ori li se părea că nu realizează suficienţi bani. Martora a arătat că despre cele petrecute în Spania i-a povesti unei prietene pe nume B.B. De asemenea, martora a depus la dosar mai multe acte doveditoare a stării de sănătate a fiicei sale, din care rezultă faptul că aceasta suferă de epilepsie, encefalopatie şi retard mintal.

La data de 10.02.2012 a fost audiată martora B.B., care a confirmat susţinerile numitei C.C.L.. În vara anului 2005, aproximativ în perioada cuprinsă între sfârşitul lunii iulie - începutul lunii august, după ce l-a cunoscut pe învinuitul C.V. şi a acceptat propunerea acestuia, numita C.C.L. i l-a prezentat numitei S.A.A., care a însoţit-o la întâlnirile cu acesta. Inculpatul i-a propus şi numitei S.A.A. să meargă la muncă în Spania, în localitatea Zaragossa, precizându-i că va lucra ca şi ospătar la un bar, unde va câştiga suma de 1.500 euro pe lună. Încă de la început, inculpatul i-a spus că ei se va ocupa de plata cheltuielilor de transport până în Spania, precum şi de cheltuielile ocazionate de obţinerea actelor necesare pentru trecerea frontierei; urmând ca ea să-i restituie ulterior aceste sume de bani. Mai mult, pentru a o convinge că totul este în regulă, inculpatul C.V. i-a spus că şi soţia lui lucrează în barul respectiv ca şi bucătăreasă, astfel că nu va avea nici un fel de probleme.

Întrucât numita S.A.A. lucrase anterior în clubul de noapte „M.”, unde fostul patron îi luase buletinul de identitate, i-a spus inculpatului C.V. că nu are nici un fel de act de identitate şi că va avea nevoie de timp şi de bani pentru a obţine documentele necesare pentru plecarea din ţară. Inculpatul a asigurat-o că nu este nici o problemă şi că va suporta el toate cheltuielile care se impun în acest sens. Pe fondul problemelor materiale pe care le avea, numita S. s-a hotărât să accepte propunerea făcută de inculpat şi să plece în Spania. Ca urmare a înţelegerii iniţiale, inculpatul C.V. s-a ocupat de obţinerea actelor de identitate ale numitei S., respectiv de cartea de identitate şi paşaport. Astfel, inculpatul a fost de acord ca domiciliul numitei S. să figureze pe adresa sa din municipiul Turda, str. M., jud. Cluj, fiind eliberată C.I. la data de 03 august 2005 de SPCLEP Turda. O dată obţinută cartea de identitate, inculpatul a plătit şi taxa necesară eliberării paşaportului, astfel că numita S.A.A. a depus la data de 14 octombrie 2005 o cerere pentru eliberarea paşaportului.

După aproximativ două luni de la prima discuţie, respectiv prin toamna anului 2005, inculpatul a revenit în tară şi s-a ocupat de obţinerea paşaportului numitei S.A.A. În momentul în care aceasta i-a comunicat că nu mai doreşte să meargă în Spania împreună cu el, inculpatul a început să o ameninţe, spunându-i că-i datorează suma de 30.000.000 ROL, reprezentând costurile cărţii de identitate şi ale paşaportului, iar pentru recuperarea acesteia va trebui să întreţină relaţii sexuale contra cost cu o cunoştinţă de-a lui. Deoarece inculpatul era agresiv şi insistent, numita S.A.A. a acceptat propunerea lui, astfel că a întreţinut relaţii sexuale contra cost cu două persoane, rămase neidentificate, pe care Ie-a găsit inculpatul. Sumele de bani plătite de cei doi clienţi au fost încasate direct de inculpat, fără ca numita S. să beneficieze de o parte dintre acestea.

La data de 01 februarie 2011 a fost audiată martora C.A.N. care a precizat că a cunoscut-o pe numita C.C.L. în municipiul Cluj-Napoca, întrucât împreună au prestat servicii sexuale contra cost unor cetăţeni străini. Martora a afirmat că numita C.C.L. i-a spus că a fost plecată în Spania unde a practicat prostituţia în mai multe cluburi şi că se pot câştiga bani mulţi. întrucât era hotărâtă să plece în străinătate, martora C.A.N. a căutat anunţuri în ziarul „P.” unde a găsit o ofertă de muncă în night-cluburi din Italia şi Spania. Urmare a acestui anunţ martora A.N. a ajuns în Spania în localitatea Candasmos, unde a practicat prostituţia într-un club aparţinând unui cetăţean spaniol pe J.B.R. Martora a confirmat aceleaşi condiţii în care se practica prostituţia în clubul respectiv şi unde erau angajaţi cei doi inculpaţi. Acesta a recunoscut că a sunat-o pe numita C.C.L. şi i-a spus sunt condiţiile din club, confirmând că iniţial numita C. s-a arătat îngrijorată de plecarea în Spania. Martora a recunoscut şi că este posibil să-i fi dat numărul de telefon al acesteia, inculpatei R.A.C. Mai mult, a menţionat faptul că la aproximativ două săptămâni după data la care ea a ajuns în Spania, numita C.C.L. a venit şi ea în acel club şi a început să practice prostituţia.

În urma verificărilor efectuate în cauză, s-a stabilit faptul că, la data respectivă, martora C.A.N. avea domiciliul pe aceeaşi adresă din municipiul Turda ca şi inculpaţii C.V. şi R.A.C.; împrejurare care indică faptul că este puţin probabil ca martora să fi ajuns întâmplător, în urma unui anunţ dat în ziarul „P.” , în Spania, în aceeaşi localitate şi în acelaşi club, în care se aflau cei doi inculpaţi.

Analizând declaraţiile numitelor S.A.A. şi C.C.L., declaraţii care se coroborează între ele şi cu declaraţia martorei C.A.N., precum şi cu datele furnizate de diferite instituţii publice, s-a reţinut că a fost dovedită conduita inculpatului C.V., care le-a recrutat în vederea exploatării lor sexuale. Fiind audiat în faţa organelor de urmărire penală în legătură cu cele două persoane, inculpatul C.V. nu a recunoscut că o cunoaşte pe numita S.A.A., iar despre numita C.C.L. a precizat că o cunoaşte şi că aceasta a practicat prostituţia în clubul de noapte respectiv; menţionând totodată că aceasta a venit în Spania la sugestia martorei C.A.N., fără ca el să aibă vreo legătură cu acest lucru. În legătură cu numita C.C.L., inculpatul a precizat că a practicat prostituţia în clubul administrat de numitul J.B.R. o perioadă de aproximativ 3-4 luni de zile, însă nu a recunoscut că ar fi avut vreo legătură cu aceasta sau că ar fi profitat în vreun fel de pe urma activităţii prestate de ea. De asemenea, inculpata R.A.C. nu a recunoscut că ar fi obţinut bani în urma practicării prostituţiei de către numita C.C.L. şi nici că ar fi recrutat-o pe aceasta. Cu toate acestea, inculpata R. a precizat că o cunoaşte deoarece în perioada în care a lucrat în clubul din Spania, aceasta a practicat prostituţia în localul respectiv.

Având în vedere declaraţiile numitelor S. şi C., s-a considerat că activitatea inculpatului C.V. de recrutare şi exploatare a celor două a fost dovedită. Totodată, raportat la probele administrate, considerăm că activitatea inculpatei R.A.C. de recrutare şi exploatare a numitei C. a fost dovedită. Astfel, potrivit practicii şi literaturii de specialitate, prin recrutare se înţelege atragerea sau racolarea victimei, prin convingerea acesteia spre a fi exploatată în vederea obţinerii de foloase. Pentru ca activitatea unei persoane să se circumscrie unuia dintre elementele materiale ale infracţiunii de trafic de persoane, este necesar ca aceasta să se realizeze prin ameninţare, violenţe, alte forme de constrângere, răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de posibilitatea victimei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru minerea consimţământului acesteia.

În speţă însă, raportat la împrejurarea că numita C.C.L. a cunoscut făptui că în clubul din Spania se practica prostituţia, precum şi la împrejurarea că numita S.A.A. a fost dansatoare în mai multe cluburi de noapte din Cluj-Napoca, fiind audiată şi alte dosare de trafic de persoane, considerăm că nu se poate vorbi despre „fraudă ori înşelăciune” ca şi modalitate alternativă de realizare a elementului material al infracţiunii de trafic de persoane. Mai mult, numita C.C.L. a precizat că a ştiut încă de la început că în clubul de noapte din localitatea Candasmos se practică prostituţia, fapt care i-a fost adus la cunoştinţă atât de către inculpatul C.V., cât şi de către inculpata R.A.C. şi martora C.A.N. În legătură cu numita C.C.L. merită precizat faptul că este adevărat că cea care i-a propus prima dată să se deplaseze în Spania şi să practice prostituţia este martora C., însă diligentele acesteia nu au fost de natură a o convinge, astfel că activitatea concordată a inculpatei R., precum şi cea a inculpatului C., a fost de natură să o determine să accepte propunerea iniţială. În acest sens, este relevantă şi declaraţia numitei S.A.A. care a precizat că prin intermediul numitei C. l-a cunoscut pe inculpatul C. şi că acesta a fost cel care a convins-o pe numita C.C.L. să plece în Spania.

În condiţiile în care, numita C.C.L. a arătat în declaraţia sa că a ştiut că în clubul din Spania se practică prostituţia şi că banii pe care urma să-i obţină din prestarea serviciilor sexuale urma să-i împartă cu inculpaţii C.V. şi R.A.C., nu se poate reţine că a fost indusă în eroare şi că obţinerea consimţământului s-a realizat prin fraudă. Este adevărat că o dată ajunsă în Spania, nu a obţinut sumele fabuloase care i-au fost promise şi că a fost determinată să plătească celor doi inculpaţi mai mult de 50% din banii obţinuţi în urma practicării prostituţiei (aproape integral), însă aceste aspecte sunt de natură să dovedească împrejurarea că cei doi inculpaţi au beneficiat de pe urma activităţii numitei C. - element esenţial pentru existenţa infracţiunii de proxenetism.

În ceea ce o priveşte pe numita S.A.A., cu toate că în cuprinsul depoziţiei sale aceasta a menţionat că inculpatul i-a propus să meargă în Spania să lucreze ca şi ospătar într-un club de noapte, ţinând cont de ocupaţia acesteia, de faptul că ulterior s-a interesat despre persoana inculpatului şi a aflat că este cunoscut în Turda „că duce fete la produs”, precum şi de faptul că a acceptat să se prostitueze pentru recuperarea datoriei pe care o avea faţă de inculpat, considerăm că nici cu privire la u se poate reţine „inducerea în eroare sau frauda” ca şi modalităţi de realizare a elementului material al infracţiunii de trafic de persoane.

Fată de cele menţionate mai sus, coroborat şi cu decizia nr. 27/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, prin care s-a admis recursul în interesul legii, cu privire la raportul dintre infracţiunile de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen. şi de trafic de persoane prevăzută în art. 12 din Legea nr. 678/2001, s-a apreciat că atitudinea antisocială a inculpatului C.V. de recrutare a celor două persoane majore pentru prostituţie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prev şi ped. de art. 329 C. pen. Aceasta pentru a înlătura susţinerile apărării acestui inculpat, care nu se probează în cauză şi nefiind susţinute de probe concrete.

Pe cale de consecinţă, raportat la cele două persoane, în sarcina inculpatului C.V. a fost reţinută infracţiunea de proxenetism, în două forme distincte, respectiv una prev. şi ped. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. (privind recrutarea numitei C.C.L., înlesnirea practicării prostituţiei de către aceasta şi tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către aceasta) şi una prev. şi ped. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. (privind recrutarea numitei S.A.A. şi îndemnul acesteia la practicarea prostituţiei, pentru recuperarea sumelor de bani plătite de inculpat în vederea obţinerii paşaportului acesteia).

În concluzie, în sarcina inculpatului C.V. au fost reţinute două acte materiale ale aceleiaşi infracţiuni, fiind vorba despre o rezoluţie infracţională unică, după cum urmează: proxenetism prev. şi ped. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. (privind recrutarea numitei C.C.L., înlesnirea practicării prostituţiei de către aceasta şi tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către aceasta) şi proxenetism prev. şi ped. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. (privind recrutarea numitei S.A.A. şi îndemnul acesteia ia practicarea prostituţiei, pentru recuperarea sumelor de bani plătite de învinuit în vederea obţinerii paşaportului acesteia).

În sarcina inculpatei R.A.C. a fost reţinută infracţiunea de proxenetism prev. şi ped. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. (privind recrutarea numitei C.C.L., înlesnirea practicării prostituţiei de către aceasta şi tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către aceasta).

În ceea ce priveşte fapta învinuitului C.V. faţă de numitele G.L.M., în vârstă de 17 ani la data faptei, şi T.P., din actele dosarului rezultă faptul că numita G.L.M. avea 17 ani în cursul anului 2005, iar la data respectivă lucra în calitate de ospătar la un bar din Câmpia Turzii. Cu toate că era elevă în clasa a Xl-a, după orele de şcoală lucra la barul respectiv pentru a câştiga bani, întrucât avea multe absenţe la şcoală, între martoră şi mama sa a existat o stare tensionată, pe fondul căreia cele două aveau divergenţe.

În acest context, la sfârşitul anului 2005, numita G.L.M. l-a cunoscut pe inculpatul C.V. La un moment dat, inculpatul a întrebat-o dacă nu este interesată să lucreze în Spania, spunându-i iniţial că ar putea lucra la un bar, unde ar câştiga un salariu lunar de 1000 euro. În perioada respectivă, numita G.L.M. era prietenă cu numita T.P., despre care ştia că este şi ea interesată să plece la muncă în Spania. Astfel, numita G. i-a spus şi acesteia din urmă despre discuţiile avute cu inculpatul C.V., motiv pentru care împreună s-au întâlnit împreună cu inculpatul C. Cu această ocazie, inculpatul Ie-a explicat că le poate găsi de muncă în Spania la un bar, unde se face streaptease şi unde ar putea duce „o viaţă de vedetă”. Încă de la început, inculpatul Ie-a spus că sumele de bani se câştigă din consumaţiile făcute de clienţi, dar „bani frumoşi se fac din întreţinerea relaţiilor sexuale contra cost cu aceştia”. Inculpatul Ie-a spus faptul că practicarea prostituţiei nu este obligatorie în clubul respectiv fiind doar o opţiune, însă a subliniat că doar în această modalitate pot obţine sume importante de bani.

Pe fondul situaţiei personale pe care o avea, numita G.L.M. a acceptat propunerea făcută de inculpat, mai ales că şi numita T.P. a fost de acord să plece în Spania şi să lucreze la barul respectiv. După ce au fost de acord să meargă la muncă în Spania, în condiţiile arătate de inculpat, acesta Ie-a spus că trebuie să aştepte până când numita G.L.M. împlinea vârsta de 18 ani şi putea să plece din ţară fără documente din partea părinţilor. La data de 23 ianuarie 2006, la câteva zile după ce numita G. a împlinit 18 ani, inculpatul C.V. a stabilit cucele două să se întâlnească în municipiul Turda şi împreună să se deplaseze la Serviciul de Evidenţa şi Eliberare Paşapoartelor Simple din municipiul Cluj-Napoca.

De precizat este faptul că, la o parte dintre discuţiile avute de către inculpat cu numitele G. şi T., a participat şi martorul L.B.C., prieten cu învinuitul. Astfel, în momentul în care inculpatul şi cele două fete s-au hotărât să se deplaseze în Cluj-Napoca pentru a depune documentele necesare eliberării paşapoartelor, inculpatul a apelat la martorul L.B.C., căruia i-a cerut să-i însoţească. Cele două fete au depus documentele pentru obţinerea paşaportului, în regim de urgenţă, cheltuielile sub acesta aspect fiind suportate în totalitate de inculpat. Mai mult, învinuitul Ie-a ajutat să scoată formularele tipizate, Ie-a explicat cum trebuie să le completeze şi apoi Ie-a plătit taxa de urgenţă. La scurt timp, inculpatul Ie-a însoţit din nou pe acestea pentru a ridica paşapoartele, pe care Ie-a luat la ei şi Ie-a ţinut, tot intervalul de timp până a găsit transport spre Spania.

După aproximativ o săptămână, inculpatul Ie-a comunicat că Ie-a cumpărat bilet de călătorie, pe ruta Câmpia Turzii - Spania, la o firmă de transport persoane. La data la care numitele G. şi T. au plecat spre Spania, inculpatul Ie-a spus că preţul transportului este 300 euro de persoană, pe care îl vor plăti după ce vor începe să lucreze, şi tot cu acea ocazie ie-a comunicat că jumătate din câştigurile pe care le vor realiza, trebuie să i le dea lui pentru că Ie-a găsit de lucru. Cu aceeaşi ocazie, inculpatul Ie-a spus că vor fi aşteptate în Spania de soţia lui, inculpata R.A.C., care le va conduce la barul unde urmau să lucreze.

După ce au ajuns în Spania, cele două s-au întâlnit cu inculpata R., care Ie-a spus că acei club este un club de noapte, unde pentru a câştiga bani vor trebui să meargă cu clienţii în cameră şi să întreţină relaţii sexuale contra cost. în acel moment, numitele G. şi T. au realizat că deşi urmau să lucreze ca şi dansatoare, pentru a câştiga suficienţi bani ca să plătească datoriile avute faţă de inculpatul C.V., era necesar să practice prostituţia, întrucât nu aveau altă opţiune.

Din prima zi, li s-a explicat celor două faptul că fiecare dintre fetele angajate în bar trebuia să stea de vorbă cu clienţii pentru a-i determina să facă consumaţie cât mai mare, iar apoi să urce cu ei în camerele special amenajate în incinta localului. De asemenea, li s-a spus care este tariful practicat pentru „cupele” consumate de clienţi şi tariful pentru o jumătate de oră de servicii sexuale; precum şi modalitatea în care se achită tariful de client. Cu toate că în urma practicării prostituţiei „barul” reţinea taxa de 15 euro care reprezenta cearceaful şi prezervativele, iar diferenţa le revenea fetelor, inculpaţii C.V. şi R.A.C. le luau fetelor aduse de ei în bar jumătate din suma care li se cuvenea acestora.

Deşi iniţial nu au întreţinut relaţii sexuale cu clienţii, în timp numitele G.L.M. şi T.P. au realizat că doar în această modalitate vor putea să câştige bani şi să-i plătească inculpatului C. sumele de bani ce reprezentau transportul şi cheltuielile de obţinere a paşapoartelor, întrucât nu au mai avut de-a face cu „lumea respectivă”, cele două fete s-au prezentat clienţilor cu numele reale, cu toate că celelalte fete care practicau prostituţia aveau alte prenume, cu care erau cunoscute de clienţi, cum ar fi martora C.A.N.

Întrucât numita G.L.M. a încercat iniţial să obţină bani doar din „cupe”, inculpatul C.V. a început să o ameninţe, spunându-i că „îi sparge gura” dacă nu realizează mai mulţi bani. De asemenea, şi inculpata R.A.C. o ameninţa şi îi cerea tot timpul „să-şi facă treaba”. În aceste condiţii, numita G. a practicat prostituţia, iar sumele obţinute în această modalitate Ie-a dat integral celor doi inculpaţi pentru a-şi acoperi datoriile.

Mai mult, în perioada în care numitele G. şi T. au lucrat în clubul amintit, inculpata R.A.C. le cerea să sune acasă pe telefonul fix de pe telefonul ei mobil şi să le spună părinţilor că sunt în localităţi diferite şi să-i asigure că totul este în regulă.

În acelaşi interval de timp, şi numita T.P. a practicat prostituţia în beneficiul celor doi, în aceleaşi condiţii ca şi numita G.L.M.

După aproximativ o lună de zile de la sosirea lor în Spania, numita G.L.M. Ie-a spus celor doi inculpaţi că intenţionează să se întoarcă în ţară şi că nu doreşte să mai practice prostituţia, motiv pentru care, deşi iniţial inculpatul C.V. s-a opus, ulterior în urma insistentelor ei a acceptat ca aceasta să plece din club, pentru a nu avea probleme cu autorităţile.

Numita G.L.M. a revenit în ţară cu o firmă de transport persoane, însă în momentul în care a plecat din Spania a fost ameninţată de inculpatul C.V., care i-a atras atenţia să nu vorbească, pentru că altfel va avea probleme. În aceste condiţii, numita G.L.M. nu a formulat o plângere penală împotriva inculpaţilor C.V. şi R.A.C., iar cu ocazia audierii sale de către organele de urmărire penală a solicitat iniţial să fie audiată sub altă identitate. Ulterior a revenit asupra cererii sale, fiind de acord să dea o declaraţie cu identitatea reală, însă a precizat că nu înţelege să participe în procesul penal în calitate de parte vătămată sau parte civilă, astfel că a fost audiată ca şi martor.

Cu ocazia audierii sale la data de 09 decembrie 2011, numita G.L.M. a arătat că a acceptat propunerea inculpatului C.V., în contextul în care având o situaţie familială delicată şi vârsta de 17 ani, i s-a părut că viata descrisă de inculpatul C. „este o viată de vedetă”. Mai mult, aceasta a precizat că încă de la început i-a spus inculpatului că nu este majoră, astfel că acesta a fost motivul pentru care au aşteptat un anumit interval de timp până când a împlinit vârsta de 18 ani şi a putut să iasă din ţară fără acordul părinţilor. În cuprinsul depoziţiei sale, numita G.L.M. a precizat că la foarte scurt timp după ce a ajuns în clubul din Spania a realizat că lucrurile nu erau aşa de simple cum au fost descrise de inculpat şi că din simpla ocupaţia de dansatoare nu avea cum să plătească contravaloarea transportului şi a celorlalte cheltuieli achitate de inculpat. Numita G.L.M. a afirmat că în intervalul de timp cât a stat în Spania, a întreţinut relaţii sexuale cu 4 sau 5 clienţi, iar tariful practicat era cel al localului, respectiv aproximativ 60 euro o jumătate de oră, din care 15 euro se plătea la bar. Aceasta a declarat că patronul localului nu avea cunoştinţă despre faptul că inculpaţii C.V. şi R.A.C. luau toţi banii obţinuţi de fetele aduse de ei pentru a practica prostituţia, motiv pentru care uneori o implicau şi pe martora C.A.N., pe care o trimiteau să ia de la fete sumele de bani. Mai mult, numita G. a mai precizat şi că în situaţia în care nu se ocupa de clienţi, cei doi inculpaţi o ameninţau, strigau la ea, încercând să o determine să facă câţi mai mulţi bani. De asemenea, aceasta a declarat că cei doi inculpaţi aveau şase fete pe care le-au adus în clubul respectiv şi pe care le exploatau sexual.

Numita G.L.M. a susţinut în cuprinsul depoziţiei sale că a suferit o traumă psihică în urma experienţei trăite, motiv pentru care s-a impus efectuarea unei evaluări psihologice de către psihologi din cadrul Direcţiei Generale de Asistentă Socială şi Protecţia Copilului Cluj. în conţinutul raportului din 04 octombrie 2011 întocmit de instituţia amintită, s-a precizat faptul că şi în prezent, după aproximativ 6 ani de zile de la data faptei, numita G.L.M. prezintă un echilibru emoţional fragil, instabilitate şi tensiune emoţională, impunându-se includerea acesteia într-un program de asistenţă psihologică. În raportul de psihodiagnostic şi evaluare clinică s-a precizat faptul că la nivel subiectiv emoţional numita G.L.M. prezintă sentimente de vinovăţie (de exemplu: de ce nu am putut spune nu atunci, de ce nu i-am cerut bani bunicii pentru a-i înapoia lui V. pentru paşaport), furie împotriva ei înseşi (am fost naivă, nu mi-am dat seama ce se poate întâmpla, de ce nu mi-am păstrat decizia atunci când m-am hotărât să nu mai plec) şi împotriva celor care au implicat-o în această activitate (V. şi C.), teama de a nu fi pedepsită de un anume „V.” (mi-e frică că o să mă caute, mi-e frică ca să nu se ia de mine dacă află că am vorbit) şi teama că se va afla ceea ce s-a întâmplat (mi-e frică ca va afla mama). Totodată, s-a menţionat că prezintă sentimente de dezorientare atunci când intră în contact cu persoane sau stimuli care îi activează amintiri din perioada faptei, precum şi sentimente de trădare (trebuia să ne spună cu nu-i opţional, că trebuie să facem asta).

La data de 28 august 2009 a fost audiat martorul L.B.C. de către organele de poliţie judiciară. Cu aceea ocazie martorul a arătat că lucrează în Spania din anul 2003, în diferite domenii, în localitatea Balaguer. Martorul a menţionat că pe prietena sa, T.P., a cunoscut-o în anul 2006 într-un bar din Spania, iar de atunci locuiesc împreună şi ocazional revin în România.

Ulterior, la data de 09 septembrie 2011, martorul L.B.C. a fost reaudiat de către procuror, iar cu aceea ocazie a precizat că de fapt a cunoscut-o pe prietena sa T.P. într-un club de noapte din localitatea Lerida unde lucra învinuitul C.V. împreună cu fosta sa soţie. Martorul a precizat că T.P. era dansatoare în acel club, însă el nu ştia dacă în clubul amintit se practica sau nu prostituţia.

Din declaraţia martorei C.A.N. a rezultat faptul că în perioada în care ea practica prostituţia în clubul din Spania, au mai venit două fete, E. şi L., care au practicat prostituţia, însă L. nu a stat decât două luni de zile, deoarece la un moment dat a spus că acest lucru nu este pentru ea şi că vrea să se întoarcă în ţară să-şi termine şcoala. în legătură cu E. martora C. a arătat că aceasta la un moment dat şi-a găsit un prieten pe nume B., iar de atunci cei doi sunt împreună şi locuiesc în Spania.

La data de 01 septembrie 2011 au fost audiaţi părinţii martorei T.P., numiţii T.V. şi T.P., care au arătat că aceasta a început o relaţie cu martorul L.B.C. înainte de a pleca în Spania, cei doi cunoscându-se în Turda. Mai mult, cei doi martori au confirmat faptul că fiica lor T.P., a plecat în Spania la începutul anului 2006, împreună cu prietena sa „L.”, cu autocarul. Aceştia au precizat şi că cele două fete nu au avut bani pentru a-şi plăti transportul, însă au luat împrumut de la mai multe persoane, sume de bani pe care ulterior le-au restituit. Astfel, din cele două depoziţii testimoniale a rezultat faptul că declaraţia martorei T.P. este nesinceră şi în ceea ce priveşte momentul în care l-a cunoscut pe martorul L.B.C., aspect care este de natură să confirme declaraţia numitei G.L.M., care a susţinut în cuprinsul declaraţiei sale faptul că martorul L.B.C. a fost de faţă la o parte dintre discuţiile purtate de cele două fete cu învinuitul C.V. Având în vedere că martorii T.V. şi T.P. sunt părinţii numitei T.P., este evident că aceştia nu au ştiut adevăratul loc de muncă al fiicei lor şi că au avut reprezentarea faptului că aceasta face menaj şi îngrijeşte bătrâni în Spania.

Totodată, depoziţia martorei T.P. este nereală şi în ceea ce priveşte susţinerea acesteia că nu a practicat prostituţia în clubul din localitatea Candasmos, aspect care rezultă din declaraţia numitei G.L.M., din declaraţia martorei C.A.N. (martoră care are o poziţie subiectivă în prezenta cauză, fiind soţia inculpatului C.V.), dar şi din declaraţia inculpatului C.V. Mai mult, sub acest aspect, este relevant şi faptul că toate persoanele care au fost angajate în clubul respectiv, au arătat că regulile în club erau în aşa fel făcute încât practicarea prostituţiei era singura modalitate de a obţine bani; astfel că este greu de crezut că doar martora T.P. (ale cărei depoziţii au fost contradictorii pe parcursul urmăririi penale) nu a întreţinut relaţii sexuale contra cost.

Având în vedere împrejurările concrete de săvârşire a faptei de către inculpatul C.V. cu privire la numitele G.L.M. şi T.P. s-a considerat că activitatea sa este de natură să fie calificată drept recrutare, în sensul prevăzut de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi respectiv art. 329 alin. (2) C. pen. Ca urmare a faptului că din declaraţiile celor două persoane a rezultat faptul că în momentul în care inculpatul C.V. Ie-a făcut propunerea să meargă să lucreze ca şi dansatoare într-un club de noapte din Spania, unde dacă vor să obţină mai mulţi bani, pot practica şi prostituţia, considerăm că raportat la acestea, recrutarea nu s-a realizat prin fraudă sau înşelăciune - una dintre condiţiile esenţiale pentru realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii de trafic de persoane.

Întrucât numita G.L.M. avea vârsta de 17 ani la data la care a fost recrutată de către inculpatul C.V., în legătură cu aceasta a fost reţinută în sarcina inculpatului comiterea infracţiunii de trafic de minori prev. şi ped. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. Cu privire la această persoană vătămată, este relevant faptul că întreaga conduită de recrutare realizată de către inculpat, a venit în contextul în care aceasta nu avea vârsta de 18 ani, avea o situaţie familială delicată, o situaţie materială precară, condiţii în care descrierea modalităţilor de obţinere a unor sume fabuloase de bani, a fost interpretată de către persoana vătămată ca fiind „o viaţă de vedetă”. Practica şi literatura de specialitate, precum şi actul normativ au stabilit că în situaţia minorilor, indiferent de vârsta acestora, efectuarea oricărei acţiuni dintre cele prevăzute cu titlu alternativ la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, este de natură să atragă incidenţa acestui text de lege, chiar dacă acţiunile respective nu au fost realizate prin ameninţare, violenţă, alte forme de constrângere, răpire, fraudă sau înşelăciune, abuz de autoritate, profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane.

În acest sens, întrucât infracţiunea de trafic de minori este o infracţiune continuă, s-a considerat că nu are nici un fel de importanţă faptul că organizarea transportului numitei G.L.M. s-a realizat la scurt timp după ce aceasta a împlinit vârsta de 18 ani, deoarece întreaga activitate de racolare a avut loc în perioada în care aceasta era minoră. Totodată, s-a considerat că raportat la această persoană vătămată, sunt realizate elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prev. şi ped. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi în ceea ce priveşte latura subiectivă, şi anume scopul urmărit, respectiv acela de exploatarea sexuală a minorei.

În ceea ce o priveşte pe numita T.P., întrucât aceasta avea la data recrutării împlinită vârsta de 18 ani, acest act material nu a putut fi reţinut în sarcina inculpatului C.V. ca şi act material ce intră în conţinutul infracţiunii de trafic de persoane prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, ci ca act material care intră în conţinutul infracţiunii de proxenetism prev. şi ped. de art. 329 alin. (2) C. pen. în legătură cu aceasta, a rezultat faptul că de la început inculpatul C.V. i-a spus că poate să practice prostituţia în clubul din Spania, astfel că nu se poate vorbi că ar fi indus-o în eroare cu privire la condiţiile în care urma să lucreze în străinătate. Cu toate că numita T.P. nu a recunoscut că ar fi practicat prostituţia în clubul din localitatea Candasmos, mijloacele de probă pe care le-am analizat mai înainte dovedesc contrariul. în aceste condiţii, s-a apreciat că atitudinea comisivă a inculpatului C.V. este de natură să constituie recrutare pentru prostituţie în sensul cerut de art. 329 alin. (2) C. pen.; iar acţiunile inculpatului, cum ar fi cele constând în faptul că a organizat plecarea în Spania, a suportat cheltuielile pentru eliberarea paşaportului, a plătit transportul pe ruta Câmpia Turzii - Lleida, s-a ocupat de cazarea acesteia în localitatea Candasmos; denotă tocmai acest lucru.

Pe cale de consecinţă, raportat la cele două persoane, în sarcina inculpatului C.V. au fost reţinute două infracţiuni distincte, respectiv una de trafic de minori prev. şi ped. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (privind recrutarea, transportul şi găzduirea numitei G.L.M.) şi una de proxenetism prev. şi ped. de art. 329 alin. (2) C. pen. (privind recrutarea numitei T.P.). în ceea ce priveşte conţinutul alternativ al infracţiuni de trafic de minori, în sarcina învinuitului a fost reţinută şi varianta transportării, deoarece faptul că s-a ocupat de plata biletului de călătorie, rezervarea călătoriei pe ruta România - Spania, chiar şi fără vinovăţia şoferului firmei de transport persoane, se circumscrie şi acestei modalităţi ce intră în conţinutul obiectiv al infracţiunii menţionate.

În concluzie, în sarcina inculpatului au fost reţinute:

- trafic de minori prev. şi ped. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 (minora G.L.M., în forma recrutării, transportării şi găzduirii în scopul exploatării sexuale a acesteia prin ameninţare)

- proxenetism prev. şi ped. de art. 329 alin. (2) C. pen. (numita T.P. în forma recrutării)

De asemenea, în sarcina inculpatei R.A.C. a fost reţinută infracţiunea de:

- proxenetism prev. şi ped. de art. 329 alin. (1) C. pen. (privind înlesnirea practicării prostituţiei de către numita G.L.M. şi tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către aceasta).

Analizând întregul ansamblu probatoriul administrat în cauză, s-a considerat că participarea inculpaţilor C.V. şi R.A.C. la comiterea faptelor reţinute în sarcina ior a fost dovedită, după cum urmează:

- toate cele patru persoane audiate, respectiv numitele S.A.A., C.C.L., G.L.M. şi T.P., au declarat că au fost recrutate în vederea practicării prostituţiei de către inculpatul C.V.. S-a menţionat că cele patru persoane au fost audiate la intervale mari de timp unele de celelalte şi cu toate acestea au confirmat acelaşi mod de operare al inculpatului. De asemenea, o parte dintre ele nu se cunosc, astfel că nu s-a putut reţine că ar fi avut vreun interes să dea declaraţii identice în legătură cu conduita inculpatului;

- din toate declaraţiile persoanelor audiate, a rezultat aceeaşi stare de fapt în legătură cu condiţiile în care se practica prostituţia în clubul unde erau angajaţi cei doi inculpaţi. Mai muit, aceleaşi aspecte au rezultat şi din declaraţiile inculpaţilor;

- din aceleaşi mijloace de probă, a rezultat şi faptul că numitele C.C.L., G.L.M. şi T.P. s-au prostituat în clubul din Spania şi că au fost nevoite ca în această modalitate să obţină sume de bani pe care să le dea inculpaţilor pentru contravaloarea transportului şi a documentelor de călătorie şi cheltuielile de cazare;

- din declaraţiile persoanele audiate a mai rezultat şi faptul că întreaga conduită a inculpaţilor s-a realizat în scopul obţinerii unor beneficii materiale de pe urma practicării prostituţiei de persoanele pe care le-au recrutat şi transportat în Spania.

Inculpatul P.V. şi P.V.A sunt soţ şi soţie, însă în prezent sunt separaţi în fapt. În perioada 2005-2006, cei doi au aflat în anturajele pe care le frecventau că se pot obţine sume importante de bani în străinătate, mai exact în Spania şi Italia, în urma exploatării sexuale a persoanelor care practicau prostituţia de bună voie. Din actele de urmărire penală a rezultat faptul că cei doi au luat hotărârea infracţională de a se deplasa în străinătate împreună cu mai multe fete, prostituate, de pe urma cărora să realizeze venituri substanţiale, ca şi proxeneţi. Aceştia, fiind din municipiul Turda, jud. Cluj, ştiau că zona benzinăriei A. este o zonă frecventată de prostituate, astfel că au existat date că aceştia au abordat mai multe persoane din aceea zonă şi le-au propus să-i însoţească în străinătate, în schimbul protecţiei acordate şi a cazării să practice prostituţia în beneficiul lor.

Inculpatul P.V. şi învinuita P.V.A. erau vecini cu numita P.I.C., care locuia împreună cu familia sa pe raza municipiului Turda, jud. Cluj şi care practica prostituţia de bună voie. Cunoscând acest lucru, în cursul anului 2006, fără a se putea stabili cu exactitate data, numita P.I.C. s-a hotărât să plece în străinătate şi să practice prostituţia. în acest context, auzind despre învinuitul P.V. că „are fete la produs” l-a întrebat dacă nu ştie unde s-ar putea duce în străinătate, dându-i de înţeles că vrea să se prostitueze în continuare. Acesta i-a spus că poate să o ducă în Italia sau în Spania deoarece cunoaşte mai multă lume şi i-ar putea asigura protecţia. Încă de la început înţelegerea între cei doi a constat în aceea că numita P.I.C. urma să se prostitueze, iar banii obţinuţi din practicarea prostituţiei să-i împartă cu învinuitul în mod egal.

La scurt timp, cei doi au plecat împreună în Spania, în zona localităţii Lleida, unde numita P.I.C. a început să practice prostituţia, iar banii obţinuţi în această modalitate i-a dat învinuitului, cu toate că înţelegerea iniţială a fost alta. Inculpatul i-a explicat numitei P. că urmează să ţină el toţi banii şi că periodic va trimite diferite sume în ţară pe numele mamei acesteia, martora G.M. sau îi va depune într-un cont în bancă pe numele acesteia.

În Spania, numita P. a practicat prostituţia într-un club, despre care învinuitul i-a spus că aparţine unui cunoscut de-al lui şi unde tarifele practicate erau 30 euro pentru relaţii sexuale normale şi 50 euro pentru relaţii sexuale orale. Numita P. a practicat prostituţia în Spania o perioadă de aproximativ 3 ani de zile, interval de timp în care la un moment dat a venit în Spania şi învinuita P.V.A. care, crezând că între cei doi există o relaţie a stat doar câteva zile, după care s-a întors în ţară.

Toţi banii câştigaţi de numita P. de pe urma practicării prostituţiei în Spania, i-au fost daţi inculpatului P.V. care deşi a susţinut că periodic va expedia diferite sume de bani în ţară la familia acesteia, nu a respectat înţelegerea avută şi practic a profitat de toţi banii obţinuţi de către aceasta.

Până în cursul anului 2009, inculpatul şi numita P. au locuit în Spania, după care au hotărât să se mute în Italia în zona oraşului Milano, unde de asemenea numita P. a continuat să practice prostituţia în folosul acestuia.

Cu toate că la început învinuitul i-a propus numitei P. să practice prostituţia sub protecţia sa, urmând ca banii astfel obţinuţi să-i împartă în mod egal cu el, aşa cum am menţionat mai sus, o dată ajunşi în străinătate acesta nu a mai respectat înţelegerea din ţară, astfel că întreaga sumă de bani pe care numita P.I.C. o realiza în fiecare noapte îi era luată de către inculpat, care îi dădea doar sume mici de bani, din care îşi asigura traiul zilnic, în toată perioada de timp cât numita P.I.C. a practicat prostituţia în condiţiile arătate, învinuitul îi permitea doar ocazional să ia legătura telefonic cu familia sa, de fiecare dată fiind supravegheată de acesta, în aceste condiţii, deşi în ţară avea un copil minor lăsat în grija mamei sale, numita P.I.C. trimitea sume modice de bani acasă, între 50 şi 150 euro, la anumite intervale de timp.

În toată perioada de timp, cât numita P.I.C. a practicat prostituţia în Spania şi Italia, inculpatul îi impunea ca în fiecare zi „să stea pe stradă” atâta timp cât era necesar să obţină suma de bani pe care el o considera suficientă. Mai mult, în perioada respectivă existau situaţii în care nu îi permitea să mănânce şi era agresată fizic de acesta.

Numita P.I.C. a practicat prostituţia în Italia şi în Spania în beneficiul inculpatului până în cursul anului 2009 când a aflat că acesta nu a trimis în ţară la familia sa nici o sumă de bani şi că practic toţi banii obţinuţi din practicarea prostituţiei au fost însuşiţi de acesta.

La datele de 19 iulie 2010 şi respectiv 27 ianuarie 2011, a fost audiată martora B.A.F. Cu această ocazie, martora a precizat că în vara anului 2009, împreună cu prietenul ei de la data respectivă a plecat la muncă în Italia, în zona oraşului Milano. O dată ajunşi acolo, cei doi au locuit într-o casă în care stăteau mai multe familii de români, printre care şi familia P. şi numita P.I.C. Martora a arătat că în intervalul de timp cât a locuit în Italia împreună cu familia P. a constatat că numita P.I.C. practica prostituţia în beneficiul celor doi, în sensul că banii pe care aceasta îi obţinea în acest fel îi împărţea cu învinuitul. Martora a afirmat că ceea ce a constatat personal a fost faptul că atât P.V., cât şi P.V.A. se purtau foarte urât cu numita P., în sensul că o înjurau, iar inculpatul P.V. o ameninţa că dacă nu face bani îi violează fetiţa şi îi cerea ca în fiecare zi când „ieşea pe stradă” să facă o anumită sumă de bani şi să nu se întoarcă acasă decât în momentul în care obţinea suma pe care acesta o aprecia suficientă pentru o zi de muncă. Mai mult, martora a declarat că deşi numita P. a susţinut că împarte în mod egal cu inculpatul banii obţinuţi din practicarea prostituţiei, a văzut-o când ascundea de acesta sume mici de bani, pe care încerca să-i trimită acasă sau din care îşi cumpăra ţigări şi mâncare.

Martora B.A.F. a mai arătat că la un moment dat învinuita P.V.A. i-a propus şi ei să practice prostituţia în beneficiul lor, explicându-i că numita P.I.C. obţine sume importante de bani în acest fel, respectiv şi câte 1.000 euro pe noapte. Cu toate că propunerea învinuitei era atractivă, martora a refuzat deoarece a constatat personal că numita P.I.C. nu beneficia de 50% din sumele obţinute, ci de mult mai puţin, deoarece majoritatea banilor îi erau luaţi de către învinuit. Totodată, martora a afirmat că după două luni de zile a plecat din Italia şi a revenit în ţară, însă pe la începutul anului 2010 s-a întâlnit pe raza municipiului Turda cu învinuitul P.V. care i-a propus şi el să se întoarcă în Italia, unde să practice prostituţia sub protecţia lui, dar şi să caute fete sărace care nu au părinţi şi pe care el urma să le găzduiască în Italia şi să le scoată „la produs”. Martora a menţionat că nu a fost de acord cu propunerea învinuitului şi că din acel moment nu a mai avut vreo legătură, nici cu acesta şi nici cu soţia lui.

În cauză au fost audiaţi martorii P.P.D., fratele numitei P.I.C., P.A.D., sora numitei P.I.C. şi martora G.M., mama numitei P.I.C. Din depoziţiile testimoniale a rezultat faptul că numita P.I.C. a practicat prostituţia în România şi că aproximativ prin anul 2006, împreună cu învinuiţii P.V. şi P.V.A., pe care îi cunoştea întrucât au fost vecini, a plecat în Spania, iar apoi în Italia unde a practicat prostituţia în beneficiul acestui. Atât fraţii, cât şi mama numitei P.I.C. cunoşteau împrejurarea că aceasta este prostituată, dar şi faptul că banii pe care îi realiza în modalitatea arătată îi erau luaţi aproape integral de către învinuit. Din declaraţiile celor trei martori a rezultat, pe de o parte faptul că numita P.I.C. ţinea legătura telefonic cu ei, iar pe de altă parte faptul că de fiecare dată când vorbea la telefon le spunea că învinuitul îi cere să facă cât mai mulţi bani, pe care i-i lua aproape în întregime. Mai mult, cei trei martori au declarat că deşi vorbeau la telefon cu numita P.I.C., întotdeauna când se întâmpla acest lucru, aceasta era supravegheată de către învinuit. Martorii au mai afirmat că după ce numita P.I.C. a reuşit să scape de acesta, le-a spus că o agresa fizic.

La data de 01 februarie 2012 a fost audiată numita P.I.C. care a arătat că nu înţelege să participe în procesul penal ca şi parte vătămată. Cu ocazia audierii sale, aceasta a recunoscut că a practicat prostituţia de bună voie în folosul învinuitului P.V., însă a menţionat că neînţelegerile dintre ei au apărut după ce a aflat că toţi banii pe care ea i-a realizat din practicarea prostituţiei au fost însuşiţi de învinuit. Numita P. a mai afirmat şi faptul că înţelegerea iniţială cu învinuitul a fost aceea ca sumele de bani realizate în urma prestării serviciilor sexuale contra cost să fie împărţite în mod egal cu învinuitul, în schimbul protecţiei pe care i-o oferea acesta. Mai mult aceasta a precizat că intenţiona ca toţi banii pe care îi realiza în străinătate să-i trimită la familia sa în ţară pentru a-şi cumpăra un apartament, sens în care întreaga sumă de bani realizată în fiecare noapte îi era dată învinuitului pentru ca acesta fie să-i trimită mamei sale, fie să-i deschidă numitei P. un cont în bancă în care să depună banii. Totodată, numita P. a arătat că în perioada în care a practicat prostituţia a obţinut câte 500-600 euro pe noapte, şi că în tot intervalul de timp în care a practicat prostituţia pentru învinuitul P.V. a obţinut aproximativ 30.000 euro. Aceasta a mai afirmat şi că aproximativ prin luna decembrie 2009, după ce a reuşit să scape de învinuit, a început să trimită pe numele mamei sale sume mari de bani.

În legătură cu învinuita P.V.A., a arătat că a fost în relaţii amicale cu aceasta până în momentul în care a plecat în Spania împreună cu învinuitul şi că nu a avut nici o înţelegere cu ea legată de practicarea prostituţiei. Sub acest aspect numita P. a mai arătat că singurul cu care a avut discuţii referitoare la faptul că urmează să împartă banii obţinuţi din practicarea prostituţiei a fost învinuitul P.V. Aceasta a recunoscut şi faptul că în cazul în care învinuitul P.V. era în ţară, iar ea rămăsese în străinătate, a trimis pe numele acestuia sau a soţiei sale diferite sume de bani.

În cursul cercetărilor efectuate în cauză s-a solicitat operatorilor W.U. (diferite instituţii bancare sau Poşta Română), situaţia transferurilor realizate prin intermediul lor în perioada 2006-2009 pe numele învinuiţilor P.V. şi P.V.A., precum şi a numitei P.I.C. Din analiza datelor comunicate a rezultat faptul că în perioada cuprinsă între luna septembrie 2006 şi luna decembrie 2009, numita P.I.C. a expediat pe numele învinuitului P.V. suma totală de 13.575,85 euro. De asemenea, în perioada cuprinsă între luna septembrie 2006 şi noiembrie 2007, numita P.I.C. a expediat pe numele învinuitei P.V.A. suma de 3.655,59 euro. Din datele furnizate de către operatorii W.U. a rezultat faptul că sumele menţionate au fost expediate din diferite localităţi din Spania, cum ar fi Lleida, Alcarras, Malaga, dar şi din diferite localităţi din Italia, cum ar fi Cologno Monzese şi Vimercate. Din aceleaşi înscrisuri, a mai rezultat şi faptul că în perioada iulie 2006 - mai 2010, învinuitul P.V. a expediat pe numele soţiei sale, învinuita P.V.A. suma totală de 15.006,01 euro, iar pe numele copiilor din prima căsătorie a soţiei sale, respectiv numiţii O.M.C. şi O.A.L., a expediat în perioada ianuarie 2008 - aprilie 2010, suma totală de 1.270,88 euro.

Având în vedere declaraţia numitei P.I.C., coroborată şi cu depoziţiile testimoniale administrate în cauză, precum şi cu transferurile efectuate prin W.U., s-a considerat că s-a dovedit faptul că aceasta a practicat prostituţia, atât în timp ce se afla în România, cât şi în timp ce se afla în Spania şi Italia. De asemenea, din aceleaşi mijloace de probă a rezultat şi faptul că numita P. s-a deplasat în străinătate împreună cu învinuitul la propunerea acestuia, precum şi faptul că din practicarea prostituţiei în Spania şi Italia a obţinut sume importante de bani de care a beneficiat acesta. Raportat la împrejurările concrete de comitere a faptei, s-a considerat că rezultă faptul că numita P. practica prostituţia de bunăvoie şi că învinuitul, prin conduita sa nu a determinat-o în acest sens, ci prin condiţiile create (respectiv protecţia asigurată şi cazare), a tras foloase şi a înlesnit practicarea prostituţiei de către aceasta. Relevante sub acest aspect sunt declaraţiile celor patru persoane audiate în cauză, dar şi transferurile unor sume importante de bani care au fost efectuate de numita P. către învinuiţi. Astfel, din nici un mijloc de probă nu rezultă că numita P. ar fi avut o altă ocupaţie sau că ar fi avut vreun loc de muncă legal, şi nici că învinuiţii ar fi dobândit sumele de bani la care ne-am referit mai sus în altă modalitate. Susţinerile învinuiţilor referitoare la faptul că, deşi erau separaţi în fapt de patru ani de zile, era normal ca învinuitul P.V. să o întreţină pe învinuita P.V.A., nu concordă cu realitatea şi sunt infirmate de probatoriul administrat. În acest sens, este important de subliniat faptul că în decursul a aproximativ trei ani de zile învinuiţii au beneficiat numai prin transferuri de bani de suma totală 32.237,45 euro, din care suma de 17.231,44 euro Ie-a fost expediată de numita P. Mai mult, învinuiţii au susţinut în declaraţiile lor că nu au avut un loc de muncă stabil, că nu au încheiat contracte de muncă în toată perioada de timp cât au stat în Spania şi Italia şi că au lucrat doar ocazional.

Chiar dacă declaraţiile martorilor P.P.D., P.A.D., şi G.M. ar putea fi subiective, ţinând cont de relaţia de rudenie pe care o au cu numita P.I.C., aceste depoziţii nu sunt singulare, ci se coroborează cu alte mijloace de probă, cum ar fi declaraţia martorei B.A.F., persoană care a fost audiată de două ori în cursul urmăririi penale şi care a avut aceeaşi poziţie, neoscilantă şi necontradictorie, confirmând susţinerile celorlalte persoane audiate în cauză.

Având în vedere probele administrate, s-a considerat că prin conduita lor învinuiţii nu au determinat-o pe numita P. să practice prostituţia, aceasta obţinându-şi mijloacele de trai în această modalitate, înainte de a avea o legătură directă cu învinuiţii, însă acest aspect a fost folosit de către învinuitul P.V. care prin atitudinea sa i-a înlesnit condiţiile de practicare a prostituţiei, transportând-o în străinătate unde a şi cazat-o şi a tras foloase de pe urma acesteia.

În concluzie, în sarcina învinuitului P.V. a fost reţinută o infracţiune de proxenetism prev. şi ped. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (privind înlesnirea practicării prostituţiei de către numita P.I.C. şi tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către aceasta).

În ceea ce o priveşte pe învinuita P.V.A., raportat la declaraţia numitei P.I.C., care a arătat că nu a avut nici o înţelegere cu învinuita referitoare la modalitatea concretă de practicare a prostituţiei, precum şi că singurul care a beneficiat de sumele de bani obţinute de ea din prostituţie a fost învinuitul P.V., s-a considerat că în sarcina acesteia nu a putut fi reţinută săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. şi ped. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât prezumţia de nevinovăţie nu a fost răsturnată, principiul „in dubio pro reo” profitându-i acesteia în aceste condiţii, şi s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de învinuita P.V.A., fiind incidente prevederile art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte fapta inculpatului P.V. faţă de numitele B.E. şi K.A., s-a menţionat că numita K.A. este mama numitei B.E. şi amândouă practică prostituţia de mai mulţi ani de zile, în zona benzinăriei A. din municipiul Turda.

În vara anului 2010, fără a se putea stabili cu exactitate data, inculpatul P.V. a frecventat zona menţionată, căutând printre prostituate persoane interesate să plece în străinătate, unde să practice prostituţia în beneficiul lui. În acest context, a abordat-o pe martora B.E. şi a întrebat-o dacă nu vrea să îl însoţească în Italia, unde poate să-i asigure cazarea şi unde poate să „obţină bani frumoşi” făcând acelaşi lucru ca şi în ţară. Iniţial, martora a fost de acord cu propunerea inculpatului P.V., însă întrucât nu deţinea acte de identitate, inculpatul i-a spus să-i dea certificatul de naştere pentru că se va ocupa el de obţinerea cărţii de identitate la scurt timp după ce martora i-a dat învinuitului certificatul de naştere, aceasta a aflat de la alte persoane care practicau prostituţia în acea zonă, că învinuitul obişnuieşte ca după ce duce fetele în străinătate să le agreseze, să le ia toţi banii, sub pretextul că sunt necesari pentru chirie sau mâncare. Mai mult, martora a aflat că cea care se ocupă de supravegherea fetelor este învinuita P.V.A., care le şi obligă să obţină o anumită sumă de bani impusă de ea.

După ce a aflat toate aceste detalii, martora s-a răzgândit şi nu a mai vrut să meargă în străinătate împreună cu învinuitul, sens în care i-a povestit cele întâmplate mamei sale, martora K.A., căreia i-a spus să se întâlnească ea cu inculpatul şi să-i ceară să-i restituie certificatul de naştere. Ca urmare a acestui fapt, martora K.A. s-a întâlnit cu inculpatul P.V., căruia i-a cerut certificatul de naştere al fiicei sale, spunându-i totodată că aceasta s-a răzgândit şi nu mai doreşte sa plece in Italia împreună cu el. Inculpatul i-a restituit înscrisul respectiv şi de atunci nu i-a mai propus martorei B.E. să-l însoţească în Italia.

În aceeaşi perioadă, respectiv în vara anului 2010, fără a se putea stabili cu exactitate date, învinuitul a abordat-o şi pe martora K.A. în acelaşi scop, explicându-i că o poate duce în Italia unde se va putea prostitua, însă va putea obţine bani şi din „compania clienţilor”; iar în această modalitate va putea scăpa de sărăcie. Mai mult, inculpatul a spus martorei că „o va face frumoasă ca pe soţia sa”. Martora nu a fost de acord cu propunerea învinuitului şi i-a spus încă de la început că nu doreşte să plece în străinătate întrucât îi este teamă că va fi omorâtă şi batjocorită.

La data de 27 ianuarie 2011 a fost audiată martora K.A., care, a confirmat faptul că inculpatul P.V. a recrutat-o atât pe ea, cât şi pe fiica ei, B.E., propunându-le amândurora să meargă în Italia, unde să practice prostituţia pentru mai mulţi bani, sub protecţia lui.

La data de 31 ianuarie 2011, a fost audiată martora B.E. care a inculpatul P.V. obişnuia să caute, în zona benzinăriei A. din municipiul Turda, prostituate interesate să meargă cu el în Italia în acelaşi scop. Având în vedere declaraţiile celor două martore, depoziţii care se coroborează între ele, precum şi cu declaraţia numitei P.I.C., dar şi cu declaraţia numitei V.A.N., care a confirmat faptul că învinuitul a recrutat-o pe numita B.E. în scopul arătat, s-a apreciat că în sarcina învinuitului P.V. au fost reţinute cele două acte materiale ale infracţiunii de proxenetism prev. şi ped. de art. 329 alin. (2) C. pen., în forma recrutării. Raportat la împrejurările concrete de comitere a faptei, s-a considerat că propunerea făcută de învinuit celor două persoane care practică prostituţia de bunăvoie, este de natură să se circumscrie laturii obiective a infracţiunii de proxenetism în forma arătată, neavând nici o relevanţă faptul că cele două martore nu au dat curs propunerii învinuitului.

Pe cale de consecinţă, în sarcina inculpatului au fost reţinute două acte materiale ale infracţiunii de proxenetism prev. şi ped. de art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (privind recrutarea pentru prostituţie a numitelor B.E. şi K.A.).

În cursul cercetărilor efectuate în cauză, au fost audiaţi martorii B.T.M., P.G., C.S. şi S.M.M., şoferi la societăţi de transport persoane care efectuau curse regulate din municipiul Turda spre Spania. Din depoziţiile testimoniale a rezultat faptul că inculpatul P.V. se deplasa deseori din municipiul Turda în Spania sau Italia, precum şi că ştiau despre numita P.I.C. că „era protejată de inculpatul P.” şi că practica prostituţia.

Analizând întregul ansamblu probatoriul administrat în cauză, s-a considerat că participarea inculpatului P.V. la comiterea faptelor reţinute în sarcina sa a fost dovedită, după cum urmează:

- toate persoanele audiate au declarat că numita P.I.C. practica prostituţia în Spania şi în Italia în beneficiul material al acestuia şi sub protecţia sa;

- din toate documentele puse la dispoziţie de operatorii W.U. a rezultat faptul că numita P. a transferat pe numele învinuitului sume importante de bani;

- din declaraţiile numitelor B.E. şi K.A. a rezultat aceeaşi stare de fapt şi acelaşi mod de operare al inculpatului P.V., respectiv recrutarea celor două persoane în vederea practicării prostituţiei în beneficiul său.

În cursul cercetărilor efectuate în prezenta cauză au rezultat date cu privire la faptul că, în cursul anului 2003 numita P.R.A., în prezent în vârstă de 25 de ani, a fost recrutată de inculpatul P.V., care, sub pretextul găsirii unui loc de muncă în Italia, a transportat-o în zona oraşului Milano, unde a obligat-o să se prostitueze în beneficiul său.

Ca urmare a acestui fapt, au fost audiaţi martorii E.A. şi C.M. (rude cu numita P.R.A.), care au confirmat faptul că aceasta în perioada în care avea 16 ani a fost transportată în Italia de inculpatul P.V., care prin violenţă şi ameninţare, timp de aproximativ o lună de zile a obligat-o să se prostitueze în beneficiul său. Numita P.R.A. a fost audiată în calitate de martor în cauza nr. 104/D/P/2005 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, însă în prezentul dosar nu s-a prezentat în faţa organelor de urmărire penală, deoarece este plecată în străinătate.

Întrucât pentru lămurirea acestor împrejurări este imperios necesară audierea numitei P.R.A., s-a dispus disjungerea cauzei sub acest aspect în vederea continuării cercetărilor faţă de inculpatul P.V. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. şi ped. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Instanţa, având în vedere probatoriul administrat în faza de urmărire penală şi cea a cercetării judecătoreşti s-a apreciat că toate apărările inculpaţilor sunt de convenienţă, nu au suport real în probaţiunea administrată şi Ie-a înlăturat.

În drept, fapta inculpatului C.V., care în cursul lunii decembrie 2005, fără a se putea stabili cu exactitate data, a racolat-o pe minora G.L.M., în vârstă de 17 ani, iar în anul 2006 i-a asigurat transportul ruta România - Spania, după care a cazat-o în clubul de noapte din localitatea Candasmos unde se practica prostituţia şi unde prin ameninţare a determinat-o pe aceasta să se prostitueze în beneficiul său material, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prev. şi ped. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001.

Fapta inculpatului C.V. care în perioada vara - iarna anului 2005, fără a se putea stabili cu exactitate data, Ie-a recrutat pe numitele S.A.A., C.C.L. şi T.P., în vederea practicării prostituţiei de către acestea în Spania, după care Ie-a îndemnat să practice prostituţia în ţară sau în străinătate şi a tras foloase de pe urma acestora, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prev. şi ped. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Întrucât faptele au fost comise înainte de a interveni o hotărâre de condamnare pentru vreuna dintre ele, în cauză îşi găsesc incidenţa dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen. privind concursul real de infracţiuni.

Inculpatul C.V. are cinci condamnări definitive pentru comiterea unor infracţiuni contra patrimoniului, însă de sub efectele acestora este reabilitat. Prin sentinţa penală nr. 6 din 14 ianuarie 2009 a Judecătoriei Turda, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. şi ped. de art. 184 alin. (1) şi (2) C. pen. - sentinţă rămasă definitivă prin neapelare la data de 27 ianuarie 2009. Ca urmare a faptului că, prezentele fapte sunt concurente cu infracţiunea respectivă, instanţa de judecată a analizat oportunitatea aplicării art. 85 alin. (1) C. pen., întrucât infracţiunile ce formează obiectul prezentului dosar au fost descoperite înainte de expirarea termenului de încercare.

Fapta inculpatei R.A.C. care în vara anului 2005, fără a se putea stabili cu exactitate data, a recrutat-o pe numita C.C.L., în vederea practicării prostituţiei de către acestea în Spania, după care a îndemnat-o să practice prostituţia în clubul unde era angajată şi ea, şi a tras foloase de pe urma acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prev. şi ped. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatei R.A.C. care la începutul anului 2006, a înlesnit practicarea prostituţiei de către numita G.L.M. (care împlinire vârsta de 18 ani), într-un club din Spania şi a tras foloase şi de pe urma acesteia întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prev. şi ped. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului P.V. care în perioada cuprinsă între 2006-2009, fără a se putea stabili cu exactitate data, a înlesnit practicarea prostituţiei de către P.I.C. în Spania şi în Italia şi a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către aceasta, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prev. şi ped. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.

Fapta inculpatului P.V. care în cursul anului 2010, fără a se putea stabili cu exactitate data, Ie-a recrutat pentru prostituţie pe numitele B.E. şi K.A., care practicau prostituţia de bunăvoie în zona benzinăriei A. din municipiul Turda, jud.Cluj, propunându-le să-l însoţească în străinătate unde să facă acelaşi lucru în beneficiul său, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prev. şi ped. de art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.

Prin sentinţa penală nr. 343 din 01 iunie 2000 a Tribunalului Cluj, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 327 din 12 octombrie 2000 a Curţii de Apel Cluj, învinuitul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, pedeapsă considerată executată la data comiterii prezentelor infracţiuni astfel că în cauză îşi găseşte incidenţa art. 37 lit. b) C. pen., privind recidiva mare postexecutorie.

Faptele descrise mai sus au fost probate prin: adresa şi referat cu propunere de declinare întocmite de B.C.C.O. Cluj la data de 19 noiembrie 2008, proces-verbal de sesizare din oficiu, procese-verbale de investigaţii, ordonanţe de delegare, rezoluţie de începere a urmăririi penale din data de 05 februarie 2009, ordonanţa de extindere a cercetărilor şi începerea urmăririi penale, ordonanţa de schimbare a încadrării juridice din data de 10 aprilie 2012, copiile documentelor depuse de martora C.C.L. privind dovedirea stării de sănătate a fiicei sale, copia paşaportului numitei C.C.L., procese-verbale de căutare a martorei C.C.L., declaraţia părţii vătămate S.A.A., împuterniciri avocaţiale, proces-verbal de audiere sub altă identitate potrivit art. 77¹ C. proc. pen., raportul din 04 octombrie 2011 de psihodiagnostic şi evaluare clinică întocmit de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, acte depuse de martorii T.P. şi L.B.C. privind adresa de reşedinţă din Spania, adresa emisă de Consiliul Local Cluj - Serviciul de Evidenţa Persoanelor Cluj-Napoca, adresa emisă de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple Cluj, adresa emisă de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple Maramureş, adresa emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor Cluj, adresa Poliţiei Municipiului Turda, adresa Direcţiei Impozite şi Taxe Locale Turda, acte doveditoare privind căutarea numitei D.A.A., cerere formulată de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj la data de 15 septembrie 2009 privind autorizarea interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice purtate de inculpatul C.V., încheierea penală nr. 231/C/P/15.09.2009 a Tribunalului Cluj, secţia penală, autorizaţia emisă de Tribunalul Cluj, secţia penală, proces-verbal privind faptul că nu au rezultat convorbiri relevante în urma punerii în executare a autorizaţiei nr. 339/2009, declaraţiile martorilor C.C.L., B.B., G.L.M., T.P., L.B.C., T.V., T.P., C.A.N., B.D.L., T.D.M., M.M., M.P., procese-verbale de aducere la cunoştinţă a învinuirii, declaraţiile inculpatului C.V., declaraţiile inculpatei R.A.C., fişe de cazier, cereri formulate în probaţiune, copiile actelor depuse în apărare de inculpata R.A.C., procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, ordonanţa de extindere a cercetărilor şi începerea urmăririi penale din data de 27 ianuarie 2011, procese-verbale de aducere la cunoştinţă a învinuirii, declaraţiile inculpatului P.V., declaraţiile învinuitei P.V.A., împuterniciri avocaţiale, fişe de cazier, cereri formulate de apărători, ordonanţe de delegare, copiile actelor depuse în apărare de învinuitul P.V., procese-verbale de efectuare a unor verificări, copia cărţii de identitate a numitei P., adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda, adresa Direcţiei Impozite şi Taxe Locale Turda, adresa Direcţiei Impozite şi Taxe Locale Turda, adresa Grupării de Jandarmi Mobilă Cluj, adresele Poliţiei Municipiului Turda, dovezi de încunoştinţare ale apărătorilor, transferuri de bani efectuate pe numele învinuiţilor, declaraţiile martorilor P.I.C., G.M., K.A., B.E., P.P.D., P.A.D., B.A.F., V.A.N., V.M., G.A., M.I., B.T.M., P.G., S.M.M., C.S., copiile declaraţiilor numiţilor G.A., P.R.A., E.A. şi C.M., proces-verbal întocmit la data de 18 aprilie 2012, în conţinutul căruia s-a consemnat faptul că inculpatul P.V. a solicitat acordarea unui termen angajării de apărător pentru prezentarea materialului de urmărire penală, dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru prezentarea materialului de urmărire penală, mandate de aducere cu însoţitor emise de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj şi procese-verbale de căutare a inculpatului P.V. emise şi întocmite ulterior termenului acordat învinuitului pentru a se prezenta în faţa procurorului cu apărătorul ales, proces-verbal de prezentare a dosarului de urmărire penala apărătorului desemnat din oficiu pentru exercitarea dreptului la apărare a învinuitului P.V.

Procedând la individualizarea pedepselor, instanţa a aplicat criteriile generale indicate de art. 72 C. pen., cu referire la limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptelor, ridicat tocmai datorită specificului infracţiunilor comise, prin valorile sociale ocrotite de legea penală şi lezate prin acţiunile antisociale ale inculpaţilor, nu în ultimul rând persoana acestora, dintre care unii sunt recidivişti, iar alţii la prima confruntare cu legea penală.

În aceste condiţii, instanţa a urmărit, ca prin pedepsele ce Ie-a aplicat şi mai ales prin modalităţile de executare, să atingă scopurile indicate de art. 52 C. pen., cu prioritate pentru constrângerea şi reeducarea acestor inculpaţi.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj şi inculpaţii C.V., R.A.C. şi P.V.

D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj a solicitat desfiinţarea în parte a sentinţei apelate, în ce priveşte soluţia dată faţă de inculpatul C.V., urmând a se constata nelegalitatea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată inculpatului C.V. pentru infracţiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a se pronunţa o nouă hotărâre de condamnare a acestui inculpat la o pedeapsă în limitele prevăzute de lege, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei.

S-a arătat că inculpatul C.V. a comis fapta de trafic de minori în luna decembrie 2005, ulterior modificării art. 13 din Legea nr. 678/20001 prin O.U.G. nr. 79 din 14 iulie 2005, publicată în M. Of. nr. 629 din 19 iulie 2005, infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) C. pen. din Legea nr. 678/2001 fiind pedepsită cu închisoarea de la 7 la 18 ani, astfel că pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată de instanţa de fond inculpatului C.V. este nelegală.

În opinia apelantului nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului C.V., având în vedere gravitatea şi natura faptelor comise, modui concret de săvârşire a acestora, persoana inculpatului, care nu se află la prima confruntare cu legea penală.

Inculpatul C.V. a solicitat achitarea sa în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. sau, în subsidiar, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

inculpatul a precizat că a ajuns în Spania, împreună cu fosta sa soţie, inculpata R.A.C., din dorinţa de a-şi găsi un loc de muncă, angajându-se în cursul anului 2005 la un local din localitatea Candasnos, unde se practica şi prostituţia, printre fetele care se prostituau fiind şi mai multe românce.

Cu privire la infracţiunea de trafic de minori a susţinut inculpatul că nu a racolat-o pe minora G.L.M., că paşaportul s-a eliberat în favoarea acesteia la cererea sa, fiind şi ridicat de minoră.

La data depunerii cererii pentru paşaport partea vătămată era majoră, la fel şi la data la care a părăsit ţara.

Chiar dacă ar fi încercat să o recruteze pe minoră în vederea practicării prostituţiei, nu a putut fi invocată frauda sau înşelăciunea, deoarece martora ştia exact în ce fel de bar urma să lucreze şi nu a declarat că inculpatul C. ar fi agresat-o, dimpotrivă a declarat în cursul urmăririi penale că i-ar fi adus doi clienţi pentru a întreţine relaţii sexuale, însă ea a început să plângă, motiv pentru care nu a mai insistat şi i-a spus că va pleca acasă.

Din declaraţiile celorlalte martore a rezultat că puteau pleca oricând din bar, că nu erau supravegheate.

Din declaraţia martorei T.P. a reieşit că persoanele care lucrau în localul respectiv aveau un drept de opţiune între a practica prostituţia sau a fi dansatoare şi că inculpatul nu Ie-a luat paşapoartele.

În concluzie a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori.

Referitor la infracţiunea de proxenetism a arătat că martora C. avea acces la telefon, dar nu a anunţat nicio autoritate din Spania sau din România că este obligată să practice prostituţia şi nici nu a solicitat ajutorul altor persoane pentru a anunţa autorităţile.

Nici martora S.A. nu a anunţat autorităţile că este obligată să se prostitueze, dimpotrivă a acceptat să întreţină relaţii sexuale cu doi bărbaţi prezentaţi de inculpat.

Martora T.P. a declarat că nu a practicat prostituţia, că a ales să lucreze ca dansatoare, că i-a achitat inculpatului C. doar transportul şi paşaportul.

A mai arătat inculpatul C.V. că nu a întreprins nicio acţiune de recrutare, constrângere ori trafic al unei persoane pentru desfăşurarea activităţii de prostituţie.

Inculpata R.A.C. a solicitat admiterea apelului, cu consecinţa achitării inculpatei în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât faptele reţinute în sarcina inculpatei nu au fost săvârşite de aceasta.

Infracţiunile de proxenetism care s-au reţinut în sarcina inculpatei nu există deoarece inculpata nu a ştiut despre intenţiile şi activitatea infracţională a soţului său.

Nu există dovezi care să stabilească vinovăţia inculpatei dincolo de orice dubiu pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa.

Inculpatul P.V. a solicitat admiterea apelului, achitarea sa pentru infracţiunea de proxenetism, iar în urma stabilirii pedepselor pentru primul capăt de acuzare, prin reţinerea circumstanţelor atenuante, a se înlătura starea de recidivă reţinută în sarcina inculpatului prev. de art. 37 lit. b) C. pen.

Referitor la cel de-al doilea capăt de acuzare s-a arătat că în cauză nu există nici un fel de dovadă care să indice că inculpatul se face vinovat de această infracţiune, singurele probe ce susţin aceste acuzaţii fiind declaraţiile date în instanţă de martorelor B.E. şi K.A., care nu au putut arăta cu exactitate momentul în care s-a comis această infracţiune.

Declaraţiile acestora nefiind coroborate cu nici un alt mijloc de probă, nu au putut fi luate în considerare.

În ce priveşte reţinerea stării de recidivă mare post executorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen., a considerat că în privinţa pedepsei de 5 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 343 din 01 iunie 2000 a Tribunalului Cluj, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 327 din 12 octombrie 2000 a Curţii de Apel Cluj, termenul de reabilitare este împlinit.

Prin decizia penală nr. 192/A din 14 octombrie 2013 a Curţii de Apel Cluj s-au admis apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj şi inculpatul P.V. împotriva sentinţei penale nr. 264 din 25 iunie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 6628/117/2012 al Tribunalului Cluj, pe care a desfiinţat-o în parte,sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului C.V. pentru infracţiunea de trafic de minori şi respectiv, cuantumul pedepsei rezultante aplicate inculpatului P.V.

Pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite, a fost condamnat inculpatul C.V. pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de: 7 ani închisoare şi interzicerea pe 4 ani a exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

S-a menţinut pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., precum şi dispoziţia privind anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 6 din 14 ianuarie 2009 a Judecătoriei Turda.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei de 2 ani 6 luni închisoare, anterior menţionată cu pedepsele de 7 ani închisoare şi 3 ani închisoare, aplicate pentru infracţiunile deduse judecăţii şi i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea 7 ani închisoare şi interzicerea pe 4 ani a exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

S-a înlăturat sporul de 1 an închisoare cu care a fost sporită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.V., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

S-a constatat că inculpatul P.V. este arestat în altă cauză.

S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii C.V. şi R.A.C. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj sumele de câte 75 RON - onorarii parţiale pentru apărătorii din oficiu ai inculpaţilor C. şi R. - av. G.E. şi av. l.M. şi, respectiv, 300 RON, onorariu apărător din oficiu pentru inc. P.V. - av. H.G.C., sume ce se vor plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art. 378 C. proc. pen., Curtea de Apel Cluj a constatat că apelurile declarate de către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj şi inculpatul P.V. sunt fondate sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului C.V. pentru infracţiunea de trafic de minori, respectiv cuantumul pedepsei rezultante aplicate inculpatului P.V., şi în aceste limite au fost admise, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Astfel, s-a constatat că instanţa de fond a reţinut o stare de fapt corectă, susţinută de probele administrate în cauză, stabilind însă o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege pentru inculpatul C.V., pentru infracţiunea de trafic de minori, şi aplicând un spor de contopire care nu se impunea inculpatului P.V.

A rezultat din ansamblul probator că în cursul lunii decembrie 2005, fără a se putea stabili cu exactitate data, inculpatul C.V. a racolat-o pe minora G.L.M., în vârstă de 17 ani, iar în anul 2006 i-a asigurat transportul pe ruta România - Spania, după care a cazat-o în clubul de noapte din localitatea Candasmos unde se practica prostituţia, unde prin ameninţare a determinat-o pe aceasta să se prostitueze în beneficiul său material.

În perioada vara - iarna anului 2005, fără a se putea stabili cu exactitate data, acelaşi inculpat Ie-a recrutat pe numitele S.A.A., C.C.L. şi T.P., în vederea practicării prostituţiei de către acestea în Spania, după care Ie-a îndemnat să practice prostituţia în ţară sau în străinătate şi a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către acestea.

În vara anului 2005, fără a se putea stabili cu exactitate data, inculpata R.A.C. a recrutat-o pe numita C.C.L., în vederea practicării prostituţiei de către acestea în Spania, după care a îndemnat-o să practice prostituţia în clubul unde era angajată şi ea, şi a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către aceasta.

La începutul anului 2006, aceeaşi inculpată a înlesnit practicarea prostituţiei de către numita G.L.M. (care împlinise vârsta de 18 ani), într-un club din Spania şi a tras foloase şi de pe urma practicării prostituţiei de către aceasta.

Inculpatul P.V. în perioada cuprinsă între 2006-2009, fără a se putea stabili cu exactitate data, a înlesnit practicarea prostituţiei de către P.I.C. în Spania şi în Italia şi a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către aceasta.

În cursul anului 2010, fără a se putea stabili cu exactitate data, acelaşi inculpat Ie-a recrutat pentru prostituţie pe numitele B.E. şi K.A., care practicau prostituţia de bunăvoie în zona benzinăriei A. din municipiul Turda, jud.Cluj, propunându-le să-l însoţească în străinătate unde să facă acelaşi lucru în beneficiul său.

Vinovăţia inculpaţilor C.V., P.V. şi R.A.C. în comiterea infracţiunilor mai sus menţionate a fost dovedită prin următoarele probe şi mijloace de probă: procese-verbale de investigaţii copiile documentelor depuse de martora C.C.L. privind dovedirea stării de sănătate a fiicei sale, copia paşaportului numitei C.C.L., declaraţia părţii vătămate S.A.A., proces-verbal de audiere sub altă identitate potrivit art. 77¹ C. proc. pen., raportul din 04 octombrie 2011 de psihodiagnostic şi evaluare clinică pentru G.L.M. întocmit de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, acte depuse de martorii T.P. şi L.B.C. privind adresa de reşedinţă din Spania, adresa emisă de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple Cluj, adresa emisă de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple Maramureş, declaraţiile martorilor C.C.L., B.B., G.L.M., T.P., L.B.C., T.V., T.P., C.A.N., B.D.L., T.D.M., M.M., M.P., declaraţiile inculpatului C.V., declaraţiile inculpatei R.A.C., fişe de cazier, copiile actelor depuse în apărare de inculpata R.A.C., declaraţiile inculpatului P.V., declaraţiile învinuitei P.V.A., fişa de cazier P.V., copiile actelor depuse în apărare de inculpatul P.V., procese-verbale de efectuare a unor verificări, copia cărţii de identitate a numitei P., transferuri W.U. efectuate pe numele inculpaţilor, declaraţiile martorilor P.I.C., G.M., K.A., B.E., P.P.D., P.A.D., B.A.F., V.A.N., V.M., G.A., M.I., P.G., S.M.M., C.S., copiile declaraţiilor martorilor G.A., C.M., E.A. şi P.R.A.

Fiind dovedită vinovăţia inculpaţilor în comiterea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, nu a putut fi primită solicitarea acestora de achitare.

Instanţa de fond a procedat la o corectă individualizare a pedepsei aplicate inculpatei R.A.C., atât ca şi cuantum, cât şi ca modalitate de executare, aceste aspecte nefiind criticate în apel de inculpată.

În privinţa inculpatului C.V. s-a constatat că pedeapsa pentru infracţiunea de trafic de minori a fost stabilită în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 este sancţionată cu închisoarea de la 7 la 18 ani.

Nu s-a impus reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului C.V., având în vedere natura şi gravitatea infracţiunilor comise, persoana acestuia, care nu se află la prima confruntare cu legea penală, astfel că, admiţând apelul declarat de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, Curtea de Apel a dispus condamnarea inculpatului C.V. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori, iar în urma efectuării contopirii cu pedepsele pentru infracţiunile concurente, inculpatul urmează a executa pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.

În ce priveşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.V., Curtea de Apel Cluj a apreciat că, raportat la natura infracţiunilor comise de acesta (proxenetism), la gravitatea mai redusă a acestor infracţiuni faţă de infracţiunea de trafic de minori, nu se impunea aplicarea unui spor cu ocazia contopirii pedepselor stabilite pentru cele două infracţiuni concurente.

Ca urmare, admiţând apelul inculpatului P.V., s-a înlăturat sporul de contopire de 1 an închisoare, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

Nu a putut fi primită solicitarea inculpatului P.V. de înlăturare a prevederilor art. 37 lit. b) C. pen., cu motivarea că ar fi împlinit termenul de reabilitare în privinţa pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 343 din 1 iunie 200, Dosar nr. 9390/1999 al Tribunalului Cluj, deoarece analizând datele referitoare la această condamnare, a reieşit că termenul de reabilitare urma a se împlini în luna mai 2011.

Astfel, inculpatul P.V. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare prin sentinţa mai sus menţionată, arestat în 8 noiembrie 1999, liberat condiţionat la data de 19 martie 2003, cu un rest neexecutat de 600 zile de închisoare.

Termenul de reabilitare pentru această condamnare este de 6 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 135 lit. a) C. pen. şi curge de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale, conform art. 136 alin. (1) C. pen., respectiv de la data de 13 noiembrie 2004 şi nu de la data liberării condiţionate.

Termenul de reabilitare urma a se împlini abia în luna mai 2011, motiv pentru care pentru faptele din prezentul dosar, comise în perioada 2006-2009, sunt incidente prevederile legale referitoare la recidiva mare postexecutorie.

Pentru considerentele prezentate, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea de Apel a admis apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj şi inculpatul P.V. împotriva sentinţei penale nr. 264 din 25 iunie 2013 pronunţată în Dosar nr. 6628/117/2012 al Tribunalului Cluj, pe care a desfiinţat-o în parte, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului C.V. pentru infracţiunea de trafic de minori, respectiv cuantumul pedepsei rezultante aplicate inculpatului P.V.

Pronunţând o nouă hotărâre în aceste limite, a condamnat pe inculpatul C.V., pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de: 7 ani închisoare şi interzicerea pe 4 ani a exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei de 2 ani 6 luni închisoare, anterior menţionată, cu pedepsele de 7 ani închisoare şi 3 ani închisoare, aplicate pentru infracţiunile deduse judecăţii şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare şi interzicerea pe 4 ani a exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen.

S-a constatat că inculpatul P.V. este arestat în altă cauză.

Au fost menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii C.V. şi R.A.C. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În baza art. 189 C. proc. pen. s-au stabilit în favoarea Baroului Cluj sumele de câte 75 RON - onorarii parţiale pentru apărătorii din oficiu ai inculpaţilor C. şi R. - av. G.E. şi av. I.M. şi, respectiv 300 RON, onorariu apărător din oficiu pentru inc. P.V. - av. H.G.C., sume ce urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

împotriva deciziei penale nr. 192/A din 14 octombrie 2013 a Curţii de Apel Cluj au declarat recurs inculpaţii C.V. şi M.A.C., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 6628/117/2012.

Înalta Curte constată incidenţa art. 12 din Legea nr. 255/2013, prezenta cauză judecându-se conform dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Primul termen de judecată a fost stabilit la data de 06 martie 2014.

Recurenta inculpată R.A.C. a depus motivele de recurs la data de 06 martie 2014, prin care a invocat achitarea pentru infracţiunea pentru care a fost condamnată şi exonerarea sa de la plata oricăror sume de bani ce ar urma să-i fie confiscate. în cadrul dezbaterilor, apărătorul ales al inculpatei a formulat concluzii numai cu privire la legea penală favorabilă.

Recurentul inculpat C.V. a depus motivele de recurs la data de 28 februarie 2014.

Apărătorul ales, în cadrul dezbaterilor a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12 şi pct. 17² C. proc. pen., solicitând achitarea inculpatului pentru infracţiunile pentru care a fost condamnat şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de minori cu reţinerea alin. (2), în infracţiunea de trafic de minori în forma simplă. A pus concluzii pe aplicarea legii penale mai favorabile.

Examinarea recursurilor se va face conform cazurilor de casare, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

I. Referitor la recursul declarat de inculpata M.A.C., Înalta Curte reţine că acesta este nefondat.

Inculpata a depus motivele de recurs, cu încălcarea dispoziţiilor art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen., care prevăd că: „motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată”, sub sancţiunea neluării în considerare a cazurilor de casare care nu se iau în considerare din oficiu conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.

Înalta Curte mai constată că prevederile art. 385¹⁰ C. proc. pen., stabilesc condiţiile de formulare a motivelor de recurs astfel:

Dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (1) C. proc. pen. prevăd că recursul trebuie să fie motivat.

Dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. prevăd că motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2²) C. proc. pen. prevăd că în cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. (1) şi (2), instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3), se iau în considerare din oficiu.

Dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (3) C. proc. pen. prevăd că dispoziţiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul prevăzut de art. 385⁶ alin. (3), când recursul poate fi motivat şi oral în ziua judecăţii.

În cauza de faţă, decizia penală nr. 192/A din 14 octombrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost pronunţată la data de 14 octombrie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, „lege privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 143/2010 privind Codul de procedură civilă”, publicată în M. Of., Partea l, nr. 89 din 12 martie 2013.

Astfel, dispoziţiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen., republicat, cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, sunt aplicabile cauzelor penale soluţionate prin hotărâri împotriva cărora se poate formula calea de atac a recursului, după data intrării în vigoare a prezentei legi menţionate anterior.

Cum, în prezenta cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (3) C. proc. pen., nefiind vorba de un recurs devolutiv, şi, de asemenea, nefiind incidente nici dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2²) C. proc. pen. pentru a se lua în discuţie din oficiu cazurile de casare prev. de art. 385⁹ alin. (3) Cod proc. pen, recurenta avea obligaţia instituită de dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. să formuleze, în scris, pin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, motivele de recurs care trebuiau depuse la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, ceea ce nu s-a realizat.

Motivele de recurs nefiind depuse la dosarul cauzei conform normelor procedurale penale expres şi limitativ prevăzute de lege, Înalta Curte constată că instanţa de recurs nu-şi poate exercita controlul judiciar asupra recursului declarat de inculpata M.A.C. împotriva deciziei penale nr. 192/A din 14 octombrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, fiind împiedicată, în egală măsură să procedeze şi la efectuarea controlului judiciar asupra hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs ce trebuiau depuse la dosarul cauzei înlăuntrul termenului prevăzut şi instituit de normele penale actuale.

Având în vedere că, recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al dispoziţiilor art. 385⁹ C. proc. pen., cadru legal adus prin noile modificări ale Legii nr. 2/2013, iar criticile formulate de recurentă nu se circumscriu acestui cadru legal, aceste critici nu se vor analiza.

Referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că legea veche este legea penală favorabilă pentru inculpata M.A.C. dar şi pentru inculpatul C.V., pentru infracţiunea de proxenetism, inculpatul C.V. fiind condamnat şi la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea pe o durată de 4 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpata M.A.C. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea pe durata de 4 ani a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pe 4 ani pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., urmând ca în baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi interzicerea pe durata de 4 ani a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., s-a aplicat art. 86¹ C. pen.

În baza art. 329 alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 10.100 euro sau echivalentul în RON la data confiscării efective.

Limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) din vechiul C. pen. sunt cuprinse între 2-7 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi şi pentru art. 329 alin. (2) C. pen. limitele sunt cuprinse de la 3-10 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi. Infracţiunea de proxenetism pentru care a fost condamnată atât inculpata M.A.C., dar şi inculpatul C.V., de instanţele anterioare, se regăseşte în art. 213 alin. (1) şi (2) din noul C. pen. cu limite de pedeapsă cuprinse de la 2-7 ani şi interzicerea unor drepturi şi respectiv pentru alin. (2) limite de la 3-10 ani şi interzicerea unor drepturi.

Raportat la acuzaţiile aduse inculpaţilor C.V. şi M.A.C., se constată că sub aspectul elementului material al laturii obiective şi sub aspectul formei de vinovăţie cerute de lege nu au intervenit modificări prin adoptarea Legii nr. 187/2012, în ceea ce priveşte infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) C. pen., astfel că, nu suntem în prezenţa unor modificări legislative care să permită o apreciere asupra aplicării legii penale mai favorabile sub aspectul încadrării juridice dată faptelor.

Totodată, nici sub aspectul regimului sancţionator şi circumstanţele de individualizare în raport cu încadrarea juridică reţinută în sarcina inculpaţilor C.V. şi M.A.C., nu au intervenit modificări, astfel că o apreciere asupra aplicării legii penale mai favorabile nu se impune cu privire la infracţiunea de proxenetism.

În ce priveşte concursul de infracţiuni, se constată că potrivit C. pen. anterior pedeapsa în cazul concursului de infracţiuni este reglementată de dispoziţiile art. 34, potrivit cărora în situaţia în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

În noul C. pen. regimul sancţionator al concursului de infracţiuni, prev. de art. 39 alin. (1) lit. b), instituie obligaţia pentru judecător de a adăuga la pedeapsa cea mai grea un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, ceea ce în speţa de faţă ar duce la aplicarea unei pedepse mai severe.

Ca atare, se constată că în privinţa concursului de infracţiuni, pentru această faptă, legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior.

Referitor la sancţionarea infracţiunii continuate, se observă că ambele legi penale succesive reglementează, stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, precum şi posibilitatea aplicării unui spor facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător. Deşi C. pen. în vigoare (art. 36) prevede un spor mai redus (până la 3 ani, fată de 5 ani, cum prevedea legea anterioară în cazul pedepsei închisorii), raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de legile penale succesive pentru infracţiunile săvârşite, în privinţa cărora s-a reţinut forma continuată, mai favorabil este C. pen. anterior, întrucât în cauză nu există unitate de subiect pasiv (aşa cum prevede noul C. pen.), fiind vorba de părţi vătămate diferite, ceea ce ar conduce la reţinerea concursului de infracţiuni pe noua reglementare pentru această infracţiune, agravându-se astfel situaţia sancţionatorie a inculpaţilor (dacă s-ar reţine aplicarea noilor reglementări).

Nici sub aspectul pedepselor complementare şi accesorii aplicate inculpatei M.A.C., legea penală nouă nu se va aplica, având în vedere că aplicarea acestei pedepse a fost determinată de condamnarea acesteia pentru infracţiunile pentru care a fost cercetată şi condamnată care prevăd această sancţiune corelativ pedepsei principale şi care nu a suferit modificări după data de 1 februarie 2014, iar cuantumul în care a fost aplicată se încadrează în limitele impuse de noua reglementare (pe o perioadă de la 1 la 5 ani), după cum şi drepturile a căror exercitare a fost interzisă se regăsesc în noile dispoziţii ale art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen.

Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.A.C.

II. Referitor la recursul inculpatului C.V. se constată că acesta este nefondat în ceea ce priveşte cazurile de casare invocate dar se va admite raportat la aplicarea legii penale favorabile în baza art. 5 din noul C. pen. pentru infracţiunea de trafic de minori.

Înalta Curte constată că deşi cazurile de casare invocate de inculpat prev. de art. 385⁹ pct. 17² şi 12 C. proc. pen. sunt în vigoare prin raportare la modificările intervenite C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013, se constată că respectivele critici invocate nu se circumscriu acestor cazuri de casare.

Astfel, critica privind schimbarea încadrării juridice dată faptei din art. 329 alin. (1) şi (2) din vechiul C. pen. în art. 329 alin. (1) din vechiul C. pen., nu intră sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. şi nici nu poate forma obiect de analiză în recurs, această critică circumscriindu-se cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., care a fost abrogat prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

De asemenea, criticile privind greşita condamnare a inculpatului pentru ambele infracţiuni din perspectiva analizării greşite a probatoriului administrat prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte constată că în cadrul acestui caz de casare trebuia să se invoce lipsa unui element constitutiv al infracţiunii şi nu greşita analizare a probatoriului, această critică circumscriindu-se cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. care a fost abrogat prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Astfel, prin invocarea acestor cazuri de casare nu se poate pune în discuţie existenţa faptelor în materialitatea lor sau să se facă o reapreciere a probelor prin care să se stabilească o altă situaţie de fapt, deoarece acest motiv de recurs conform voinţei legiuitorului, ulterior judecării apelului, judecătorul învestit cu calea de atac a recursului nu mai este îndrituit să reexamineze probatoriul administrat şi să modifice situaţia de fapt. În cauza penală controlul judiciar în recurs după adoptarea Legii nr. 2/2013 vizează exclusiv aspecte de aplicare a legii la faptele reţinute de instanţele anterioare. Dar recursul inculpatului va fi admis prin aplicarea legii penale mai favorabile numai în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de minori.

Infracţiunea de proxenetism pentru care a mai fost condamnat inculpatul C.V. a fost analizată împreună cu cea a inculpatei M.A.C., respectiv infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., astfel că pentru această infracţiune mai favorabilă este legea penală veche.

Pentru infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.V. la 7 ani închisoare (în apel majorându-i-se pedeapsa), l-au fost reţinute pedepsele complementare prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. de interzicere a drepturilor pe 4 ani.

S-au aplicat disp. art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi s-a dispus în baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 confiscarea de la inculpat a sumei de 10.200 euro şi 3.000 RON.

Infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu modificările intervenite până la data de 1 februarie 2014 are limite de pedeapsă cuprinse de la 5-15 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi pentru alin. (1) şi limite de la 7-18 ani şi interzicerea unor drepturi pentru alin. (2) al aceluiaşi articol.

Art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 îşi are corespondent în art. 211 alin. (1), (2) din noul C. pen. cu limite de pedeapsă cuprinse de la 3-10 ani închisoare şi interzicerea exercitării unor drepturi pentru alin. (1) şi limite de la 5-12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi pentru alin. (2) al aceluiaşi articol.

Se constată că limitele de pedeapsă sunt mult mai reduse în noile reglementări astfel că Înalta Curte constată incidenţa aplicării art. 5 din noul C. pen. pentru această infracţiune.

Se vor menţine dispoziţiile privind concursul de infracţiuni prev. de art. 33 lit. a), art. 34 Iit. b), art. 35 din vechiul C. pen. întrucât îi este mai favorabil inculpatului.

Pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b), e) din vechiul C. pen. îşi are corespondent în noul C. pen. la art. 66 lit. a), b), f) C. pen.

Pentru aceste considerente, în baza art. 385¹⁵ alin. (2) lit. d) din vechiul C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 192/A din 14 octombrie 2013 a Curţii de Apei Cluj, secţia penală şi de minori.

În baza art. 385¹⁵ alin. (1) lit. b) din vechiul C. proc. pen., va respinge recursul declarat de inculpata M. (fostă C.) A.C. împotriva aceleiaşi decizii.

Văzând dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi (3) din vechiul C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 192/A din 14 octombrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Casează în parte decizia penală atacată şi în parte sentinţa penală nr. 264 din 25 iunie 2013 a Tribunalului Cluj şi rejudecând:

I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), lit. b) şi lit. e) din C. pen. anterior aplicată inculpatului C.V. în pedepsele componente pe care ie repune în individualitatea lor, astfel:

- 7 ani închisoare şi interzicerea pe o durată de 4 ani a exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

- 3 ani închisoare şi interzicerea pe o durată de 4 ani a exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen. aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Menţine dispoziţia de anulare a suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 6 din 14 ianuarie 2009 a Judecătoriei Turda pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

Constată că această infracţiune de vătămare corporală din culpă este concurentă cu infracţiunile de mai sus.

Reduce de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului C.V. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. f) C. pen. pe o durată de 3 ani conform art. 68 C. pen.

Menţine pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 329 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen. anterior cu aplicarea art. 35 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 din C. pen. anterior inculpatul C.V. va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. f) C. pen. conform art. 68 C. pen.

Dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. f) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate dacă nu sunt contrare prezentei decizii.

II. Respinge recursul declarat de inculpata M. (fostă C.) A.C. împotriva deciziei penale nr. 192/A din 14 octombrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurenta inculpată M. (fostă C.) A.C. la plata sumei 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat C.V., în sumă de 75 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 mai 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1664/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de...		ICCJ. Decizia nr. 1672/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul deosebit de... →

ICCJ. Decizia nr. 1671/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Proxenetismul (art. 329 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1671/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Proxenetismul (art. 329 C.p.). Recurs