ICCJ. Decizia nr. 167/2014. Penal. Traficul de influenţă (art.291 NCP). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Apel
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 167/A/2014
Dosar nr. 1516/2/2014
Şedinţa publică din 06 iunie 2014
Asupra apelurilor de fată
În baza lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 196/F din 24 aprilie 2014 Curtea de Apel Bucureşti, în baza art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., a condamnat inculpatul B.Ș., la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de avocat, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. a aplicat inculpatului ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de avocat.
În baza art. 72 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.Ș. durata reţinerii de 24 ore, de la 31 ianuarie 2014, ora 0413, până la 01 februarie 2014, ora 0413 şi a arestării preventive de la data de 13 februarie 2014 la zi.
În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului B.Ș.
În baza art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., a condamnat inculpatul I.A., la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. a aplicat inculpatului ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
În baza art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului I.A. durata reţinerii de 24 ore, începând cu data de 31 ianuarie 2014, ora 0647, până la data de 01 februarie 2014, ora 0647 şi a arestării preventive de la data de 24 februarie 2014 lăzi.
În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului I.A.
În baza art. 19 din Legea 78/2000 s-a confiscat de la inculpatul B.Ș. suma de 1.000 euro, în echivalent lei la data executării măsurii de siguranţă.
În baza art. 19 din Legea 78/2000 s-a confiscat de la inculpatul I.A. suma de 1.000 euro, în echivalent lei la data executării măsurii de siguranţă.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 20 din Legea nr. 78/2000, a fost menţinută măsura sechestrului asigurător instituită în cursul urmăririi penale prin ordonanţa emisă de procuror la data de 25 februarie 2014, în Dosarul nr. 13/P/2014, asupra sumei de 401 lei, ridicată de la inculpatul B.Ș. şi asupra sumei de 4.109,1 lei, aflată în contul xxx deschis pe numele inculpatului B.Ș. la SC B.C.R. SA - Sucursala Bucureşti - Crângaşi, până la concurenţa sumei de 1.000 euro, în echivalent lei.
În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 20 din Legea nr. 78/2000, a fost menţinută măsura sechestrului asigurător instituită în cursul urmăririi penale prin ordonanţa emisă de procuror la data de 25 februarie 2014, în dosarul nr. 13/P/2014, asupra sumei de 155 lei, ridicată de la inculpatul I.A. şi asupra sumelor de bani ce vor intra în contul xxx deschis la SC B.C.R. SA pe numele inculpatului I.A., până la concurenţa sumei de 1.000 euro, în echivalent lei.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata a câte 30.100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. 13/P/2014 din 5 martie 2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor B.Ș. şi I.A., zis „R.” pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă că, în perioada decembrie 2013 - ianuarie 2014, B.Ș., avocat în cadrul Baroului Bucureşti şi I.A., zis „R.”, persoană fără calitate ce s-a prezentat drept avocat în cadrul aceluiaşi barou, au pretins de la denunţătorii C.L. (arestat preventiv prin încheierea Tribunalul Bucureşti din data de 03 decembrie 2013 dată în Dosarul nr. 38510/3/2013 pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc), concubina acestuia, G.F. şi sora acesteia, P.C., suma de 12.000 euro, din care au primit suma de 2.000 euro, în schimbul căreia, prin influenţa pe care ambii inculpaţi au susţinut că o are B.Ș. asupra judecătorilor din cadrul Tribunalului Bucureşti, precum şi prin influenţa pe care I.A. a susţinut că o are asupra judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Bucureşti şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au promis că vor obţine o soluţie favorabilă denunţătorului C.L.
Situaţia de fapt menţionată a fost susţinută cu următoarele mijloace de probă: carte de vizită pe numele B.Ș., denunţuri, proces verbal privind efectuarea actelor premergătoare, declaraţii B.Ș., fise cazier judiciar, declaraţii I.A., procese verbale (împreună cu anexele aferente) privind verificarea calităţii de avocat a numitului S.I. şi a actelor de urmărire penală, ordonanţa de refacere a unor acte de urmărire penală, proces verbal din 30 ianuarie 2014 de constatare a infracţiunii flagrante cu planşă foto, proces verbal din 30 ianuarie 2014 privind efectuarea percheziţiei autoturismului înmatriculat cu nr. X, procese verbale privind consemnarea seriilor bancnotelor cu planşe foto, procese verbale de desigilare a bunurilor ridicate de la inculpaţi cu planşe foto, autorizaţii şi încheieri emise de Curtea de Apel Bucureşti, procese verbale de redare integrală a convorbirilor purtate în mediu ambiental şi planşe foto, proces verbal de efectuare a supravegherii operative cu planşă foto, procese verbale de redare a convorbirilor telefonice, proces verbal de verificare convorbiri şi comunicări telefonice, declaraţii G.F., declaraţii P.C., declaraţii C.L., declaraţii V.M.I., declaraţii Z.P., declaraţii M.C., declaraţii M.R.A., procese verbale de redare parţială a convorbirilor purtate în mediu ambiental, recipise şi chitanţe privind consemnarea sumelor ridicate de la inculpaţi, procese-verbale de restituire bunuri către inculpaţi, înscrisuri obţinute de la D.G.P.M.B. - C.R.A.P. nr. 9, procese-verbale de verificări a situaţiei lui C.L., procese verbale de verificare a calităţii de avocat pentru B.Ș. şi I.A., proces verbal de identificare a documentului „Fişă individualizare a pedepsei în cazul infracţiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului ilicit de droguri”, 4 CD-uri conţinând copiile înregistrărilor convorbirilor telefonice redate, 5 DVD-uri conţinând copiile înregistrărilor convorbirilor purtate în mediu ambiental redate, 2 DVD-uri conţinând imagini foto-video ale supravegherii operative din data de 22 ianuarie 2012 şi constatare a infracţiunii flagrante la data de 30 ianuarie 2014, 1 CD şi 1 DVD conţinând filmările video efectuate cu ocazia desigilării bunurilor şi înscrisurilor ridicate de la inculpaţi.
La termenul de judecată din data de 18 aprilie 2014 inculpaţii B.Ș. şi I.A. au solicitat să fie judecaţi potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 374 alin. (4) C. proc. pen., declarând că recunosc în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în rechizitoriu şi că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunosc şi însuşesc.
Instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile art. 374 alin (4) C. proc. pen. în sensul că inculpaţii au recunoscut în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu au solicitat administrare de probe noi, în afară de proba cu înscrisuri în circumstanţiere, astfel încât a procedat la judecata cauzei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi a înscrisurilor în circumstanţiere depuse de inculpaţi.
În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanţa de fond a reţinut că în fapt, în perioada decembrie 2013 - ianuarie 2014, B.Ș., avocat în cadrul Baroului Bucureşti şi I.A., zis „R.”, persoană fără calitate ce s-a prezentat drept avocat în cadrul aceluiaşi barou, au pretins de la denunţătorii C.L. (arestat preventiv prin încheierea Tribunalului Bucureşti din data de 03 decembrie 2013 dată în Dosarul nr. 38510/3/2013 pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc), concubina acestuia, G.F. şi sora acesteia, P.C., suma de 12.000 euro, din care au primit suma de 2.000 euro, în schimbul căreia, prin influenţa pe care ambii inculpaţi au susţinut că o are B.Ș. asupra judecătorilor din cadrul Tribunalului Bucureşti, precum şi prin influenţa pe care I.A. a susţinut că o are asupra judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Bucureşti şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au promis că vor obţine o soluţie favorabilă denunţătorului C.L..
La începutul lunii decembrie 2013, faţă de C.L. a fost dispusă măsura arestării preventive de către Tribunalul Bucureşti, la propunerea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti, instituţie care îl cerceta pe C.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, faptă încadrată în prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
În această situaţie, discutând cu martora V.M.I., ce asigura asistenţa juridică ca avocat ales pentru C.L., G.F. a aflat de la aceasta că, având în vedere circumstanţele reale ale dosarului în care cel dintâi era inculpat (1,1 kg de heroină), precum şi faţă de circumstanţele personale ale acestuia (stare de recidivă postcondamnatorie faţă de o altă condamnare tot pentru trafic de droguri), şansele să fie pus în libertate, pe parcursul procesului sau la finalizarea lui erau, practic, nule. Mai mult, pentru aceleaşi motive, deşi ar fi urmat să beneficieze de prevederile art. 3201 C. proc. pen. anterior, pedeapsa urma a fi stabilită între limitele 6 ani şi 9 luni - 13 ani şi 6 luni, ţinându-se cont şi de starea de recidivă care nu conducea spre o pedeapsă apropiată de minim (luând în considerare legea penală aplicabilă la acel moment), în condiţiile în care denunţul pe care îl făcuse pentru a beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000 nu avusese rezultatul scontat de martorul-denunţător C.L.
Pe fondul acestei situaţii, martora-denunţătoare G.F. a aflat că în aceeaşi situaţie cu ea se afla şi martora M.C. al cărei concubin, U.M.C., zis „M.”, se afla tot în stare de arest preventiv pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni, dar într-o altă cauză. Discutând cu M.C., martora-denunţătoare a aflat că şi aceasta o angajase iniţial tot pe V.M.I. drept apărător pentru concubinul său, însă renunţase la serviciile martorei menţionate deoarece preferase alţi avocaţi.
Aflând că M.C. este mulţumită de ceea ce aceşti avocaţi urmau să facă pentru concubinul ei (declaraţii, volumul III, filele 67-69, 70-78 D.U.P.), dorindu-şi o soluţie similară pentru C.L., martora-denunţătoare G.F. a acceptat oferta de a i se face cunoştinţă cu cei doi avocaţi.
În consecinţă, în luna decembrie 2013, la o cafenea din incinta AFI Cotroceni, au avut loc un număr de trei întâlniri. La două dintre acestea au participat ambii inculpaţi, precum şi martora-denunţătoare, în timp ce la a treia doar inculpatul I.A. a venit la întâlnirea cu G.F.
Din declaraţiile inculpatului B.Ș. (volumul I, filele 22-28, 29-37, 50-52, 59-60 d.u.p.), ce se coroborează cu cele ale martorei-denunţătoare (volumul III, filele 1-13, 14, 15-23 d.u.p.), rezultă că la prima întâlnire la care a participat B.Ș., inculpatul a aflat de la G.F. detaliile cauzei concubinului acesteia şi şi-a exprimat intenţia de a studia dosarul de urmărire penală, scop în care martora-denunţătoare i-a semnat o delegaţie, cu toate că nu se încheiase vreun contract de asistenţă juridică prin care B.Ș. să fi fost angajat.
La cea de-a treia întâlnire, dat fiind că B.Ș. considera drept unic factor decizional arestatul, şi-a manifestat intenţia de a discuta cu C.L., sens în care martora-denunţătoare i-a mai semnat o delegaţie. Cum G.F. solicita asigurări cu privire la influenţa afirmată, în prezenţa celor trei martori, în condiţiile în care B.Ș. avea o atitudine precaută, acesta din urmă a decis ca pentru viitor discuţiile să se poarte de către inculpaţi direct cu martora-denunţătoare, sens în care inculpatul şi G.F. au făcut schimb de numere de telefon.
Pe parcursul conversaţiilor purtate la aceste întâlniri, ambii inculpaţi au lăsat să se creadă că B.Ș. are influenţă la Tribunalul Bucureşti şi, la una dintre ele, B.Ș. i-a garantat martorei-denunţătoare că, pe baza acestei influenţe, poate obţine pentru C.L. o condamnare la o pedeapsă de 5-6 ani, cu executare în regim de detenţie.
La data de 13 ianuarie 2014 inculpatul B.Ș. a fost la C.R.A.P. nr. 9 din incinta Secţiei 15 Poliţie (volumul III, filele 244-252 d.u.p.), unde a discutat cu martorul - denunțător C.L. Cu această ocazie, inculpatul i-a adus la cunoştinţă şi personal lui C.L. că, prin folosirea influenţei pe care o are la Tribunalul Bucureşti, poate obţine o soluţie favorabilă martorului-denunţător, soluţie care altfel nu ar putea fi obţinută.
Cu privire la această întâlnire, chiar inculpatul B.Ș. a arătat, pe parcursul conversaţiei avute în mediu ambiental la data de 16 ianuarie 2014 cu martora-denunţătoare G.F. (procesul verbal de redare - volumul II, filele 24-55 d.u.p.), că „El m-a întrebat dacă mergem pe procedură. Eu i-am spus: „Las-o dracu de procedură! Discutăm.” Respectăm strict procedura. Corect! Aicea nu mai e de interpretat procedură şi de. la ce avem noi. Dacă mergem strict pe procedură, poate să o facă cu un avocat care e stagiar şi a ieşit. ieri de pe băncile facultăţii. Se uită în carte şi zice: „Mă.”„, dar şi că „Pe procedură, pe procedură. Pe care tre" s-o respectăm, normal. că de-aia zic. Da? Nu, nu mai e cazul la voi de procedură. Nu poţi să spui că. ce ai .[neinteligibil].”.
Din aceste afirmaţii rezultă cu claritate atât opinia profesională a avocatului B.Ș., cât şi opinia traficantului de influenţă B.Ș., fată de circumstanţele reale ale dosarului în care C.L. era inculpat (deţinere a 1,1 kg de heroină), precum şi faţă de circumstanţele personale ale aceluiaşi inculpat (stare de recidivă postcondamnatorie faţă de o altă condamnare, tot pentru trafic de droguri), în sensul că nu există aspecte de natură procedural penală care să conducă, prin invocare, la obţinerea unei soluţii favorabile denunţătorului.
Cu ocazia aceleiaşi convorbiri din data de 16 ianuarie 2014 inculpatul B.Ș. a mai arătat că „Eu, unul, am discutat cu L., ieri” „Şi ne-am înţeles asupra acestui aspect. Am crezut că v-a transmis” şi, cu privire la conţinutul discuţiei avute cu C.L., că „Noi am discutat ce trebuia discutat şi cât se putea discuta vizavi de”, iar, în concluzie, că „Eu. eu am discutat cu L. aşa. Am stabilit.”. Se observă astfel că inculpatul personal a indicat că a stabilit cu C.L. toate detaliile înţelegerii infracţionale, excepţie făcând suma de bani deoarece „Cum să discuţi acolo? Ce.? Doamne fereşte!”, respectiv „Da. Cum să discuţi sume? Cum să discuţi. nu. Ne-am înţeles şi .[neinteligibil].”
De altfel, inculpatul B.Ș. a continuat convorbirea precizând şi a treia oară că „Şi, cu privire la cazu-n speţă, el m-a întrebat. ă. „Mergeţi doar pe procedură?” Adică în sensul. Eu i-am spus: „Las-o dracu" de procedură! O ştim toţi.” Nu? Mesajul a fost cât se poate de clar. Şi el mi-a zis: „Ok. Şi vorbiţi cu soţia.” Punct.”.
Conform declaraţiei martorului-denunţător C.L. (volumul III, filele 43-47 d.u.p.), speculând momentele în care poliţistul ce asigura supravegherea întâlnirii nu era atent, B.Ș. i-a spus lui C.L. că are „blat” la Tribunalul Bucureşti şi că, în urma judecării fondului la această instanţă, va primi o condamnare de 3 ani şi 6 luni, în condiţiile în care pedeapsa pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc era între 10 şi 20 de ani, iar C.L. era recidivist. Când acesta din urmă l-a întrebat pe B.Ș. dacă era ceva sigur în legătură cu promisiunea pe care o făcuse, avocatul i-a răspuns afirmativ, frecându-şi totodată degetele de la mână de parcă ar fi numărat bancnote, semn din care martorul-denunţător a înţeles că promisiunea este sigură în condiţiile în care va plăti pentru acest lucru. Faţă de aspectele discutate şi văzând că B.Ș. era foarte suspicios, nedorind să vorbească prea multe în acel loc, C.L. i-a spus avocatului că detaliile legate de bani vor fi discutate cu concubina sa, G.F.
În aceste condiţii, tot la data de 13 ianuarie 2014, în jurul orei 1200, după ce B.Ș. discutase cu C.L. şi anterior momentului formulării denunţurilor din prezenta cauză, inculpaţii şi martorele-denunţătoare G.F. şi P.C. s-au întâlnit la o cafenea din U.S.C.
La această întâlnire s-a stabilit şi ultimul detaliu al înţelegerii infracţionale, anume suma de bani pe care inculpaţii o solicită pentru traficarea influenţei, anume 12.000 euro. Pe parcursul conversaţiei, inculpatul B.Ș. a prezentat discuţia avută cu C.L., inclusiv modul în care a calculat pedeapsa pe care o promitea pentru C.L.
Prezenţa martorei-denunţătoare P.C., precum şi solicitările acesteia de a i se clarifica dacă inculpaţii au influenţă, au determinat o atitudine reticentă a inculpaţilor faţă de ea, în ciuda faptului că a fost prezentată drept sora lui C.L. şi persoana care, lucrând în Germania, dispune de suma de bani pretinsă de cei doi, astfel că ar fi îndreptăţită să cunoască pentru ce va da aceşti bani, atitudine ce s-a păstrat deşi martora-denunţătoare s-a legitimat cu actul de identitate pentru a-şi demonstra calitatea.
Cu această ocazie, având în vedere relaţiile apropiate ce existau între familia martorilor-denunţători şi T.C.V., coinculpat alături de C.L., dar şi pedeapsa mică promisă de inculpaţi pentru acesta din urmă, I.A. a întrebat martorele-denunţătoare dacă ar avea „probleme” în cazul în care C.L. ar fi condamnat la o pedeapsă mai mică decât această persoană, deşi primul era recidivist, iar cel de-al doilea infractor primar. De altfel, pe parcursul întâlnirii avute cu G.F. la data de 16 ianuarie 2014, I.A. a făcut referire la această afirmaţie a sa din data de 13 ianuarie 2014 considerând, cu privire la ce trebuia să înţeleagă P.C. din acea susţinere a sa, că: „Ne-am întâlnit noi la masă şi ţi-am spus, şi a auzit şi cumnata. Deci, n-avea cum să mai aibă dubii când am zis dacă deranjează pe cineva dacă el ia mai puţin decât. ă. complicii.”.
De altfel, pe parcursul convorbirii purtate în mediu ambiental la data de 30 ianuarie 2014 între inculpaţi şi G.F. (procesul verbal de redare - volumul II, filele 198-211), inculpatul B.Ș. a arătat expres, cu referire la P.C., că „Deci, am rugămintea, nu mai discuta nici cu cumnata.” deoarece „Cu aia, nu, nu vreau cu. cu ea niciun fel de discuţie, că era urecheată şi așa mai departe. Chiar nu, chiar nu vreau să.”.
În ceea ce priveşte modul în care a decurs discuţia din data de 13 ianuarie 2014, inculpatul I.A. a declarat (volumul I, filele 116, 123-132, 139-141 d.u.p.), că, prin întrebările pe care le adresa, P.C. era foarte vehementă, în sensul că din ceea ce spunea se deducea cu claritate că nu are nevoie de un avocat care să pledeze în cauză, deoarece poate angaja orice avocat în acest scop, ci are nevoie de un avocat care să aibă relaţii. Această atitudine fermă a martorei-denunţătoare de a i se explica exact pentru ce anume va da cei 12.000 euro le-a creat inculpaţilor o stare de temere, firească având în vedere activitatea infracţională pe care o desfăşurau, în sensul că o persoană neimplicată până la acel moment în discuţii le solicită explicaţii clare. La acest moment, potrivit declaraţiilor ambelor martore-denunţătoare (volumul III, filele 1-13, 14, 15-23, respectiv 24-31, 32-35, 36-42 d.u.p.), ce se coroborează şi cu cea a inculpatului I.A., B.Ș. a întrebat-o pe P.C. cine este, precum şi „care dintre cele două femei este cea cu care trebuie discutat”. În aceste condiţii, P.C. a scos din geantă şi a prezentat inculpaţilor cartea ei de identitate, pentru ca aceştia să vadă că are aceeaşi adresă cu cea unde îşi are domiciliul fratele său, C.L. Deşi nu cunoşteau unde avea acesta din urmă domiciliul, având în vedere că nu studiaseră dosarul de urmărire penală, inculpaţii s-au declarat convinşi de gradul de rudenie.
La data de 16 ianuarie 2014, la ora 14:15:18, martora-denunţătoare G.F. şi B.Ș. au stabilit, pe parcursul unei convorbiri telefonice, o nouă întâlnire. Imediat după această discuţie, la ora 14:19:25, B.Ș. 1-a contactat telefonic pe I.A. căruia i-a adus la cunoştinţă cele discutate cu G.F. Pe parcursul convorbirii I.A. l-a întrebat pe B.Ș. „Păi, noi ne vedem mai devreme, sau cum facem?”, acesta răspunzându-i „Păi, n-am. să ne vedem mai devreme pentru ce?”, specificând apoi că „Păi, ce să. ce să. că n-avem ce să discutăm, să.” (procesul verbal de redare - volumul II, filele24-55). Se remarcă modul familiar în care I.A. îşi întreabă „şeful” dacă ei doi se vor întâlni anterior discuţiei cu martora-denunţătoare şi, de altfel, şi din răspunsul pe care îl primeşte rezultă existenţa unei astfel de practici a inculpaţilor, de a se întâlni înainte de a discuta cu clientul, pentru a se pune de acord cu privire la ce anume îi vor spune acestuia. în plus, acelaşi comportament se va observa la inculpaţi şi la data de 30 ianuarie 2014, înainte de şi în vederea întâlnirii la care s-a realizat flagrantul.
La ora 14:34:13 în ziua de 16 ianuarie 2014 cei doi inculpaţi poartă o nouă convorbire telefonică, în care I.A. a afirmat expres că „Eu cred că ne cheamă să ne dea ce trebuie să ne dea”, răspunsul lui B.Ș. fiind „Nu, nu, nu! Păi, mi-a zis mie că pleacă sâmbătă soră-sa şi vrea să mai discute soră-sa cu noi” (procesul verbal de redare - volumul II, filele 218-231 d.u.p.), Desigur, convingerea că la data de 16 ianuarie 2014 li s-ar fi putut remite „ceea ce trebuie să ne dea” putea veni doar din cunoaşterea existenţei unei înţelegeri clare, iar nu din cunoaşterea existenţei unor negocieri. Pe parcursul aceleiaşi convorbiri telefonice inculpaţii au stabilit şi modul în care se vor îmbrăca la întâlnire, B.Ș. arătând că nu se mai îmbrăca într-un mod sobru „Bine, că. mă. mă vin în pulover, să ştii, nu mai mă.”, spre surpriza lui I.A., exprimată prin „A, da" fără sacou, nu?”, inculpatul B.Ș. confirmând că „Da, da. nu ştiu, vin în pulover, clar. îmi iau o. o geacă şi pulover, ca să mă îmbrac uşor, nu-mi pun cămaşă, nu.”. Explicaţia acestei schimbări de imagine, de care B.Ș. nu era totuşi foarte sigur, ca şi explicaţia comunicării ei între inculpaţi, stă în modul acestora de operare, deoarece o persoană care provine dintr-un mediu modest cum este martora-denunţătoare este mult mai susceptibilă să dea crezare afirmării unei influenţe de către o persoană care, prezentându-se avocat, se îmbracă într-un mod care face credibile susţinerile sale că ar discuta cu judecătorii cu termenii de „bă” sau „băi” şi folosind singularul, decât de la o persoană îmbrăcată sport, ca majoritatea oamenilor obişnuiţi.
Cu ocazia întâlnirii, ce a fost înregistrată în mediu ambiental (procesul verbal de redare - volumul II, filele 24-55 d.u.p., la care s-a făcut referire şi anterior), ambii inculpaţi au făcut şi alte afirmaţii (în afară de ineficienta procedurii penale pentru cumpărătorul de influenţă, despre care s-a făcut vorbire), din care rezultă cu claritate că soluţia promisă de ei şi dorită de cumpărătorul influenţei nu urma a fi obţinută prin folosirea căilor legale, a talentului şi experienţei acumulate de avocatul B.Ș., ci pe căi ilegale.
Pe parcursul convorbirii telefonice purtate de inculpaţi în ziua următoare, 17 ianuarie 2014, la ora 12:52:54, întrebându-l pe coinculpat dacă a fost contactat de martora denunţătoare, B.Ș. a afirmat că „[.] Păi, asta zic: bă, să ştiu cum mă-sa, cum jucăm, ce ne facem mai departe, cum facem lecţiile” precizând că, în ipoteza în care coinculpatul nu va afla ce îl interesează, „O sun eu, pe cuvânt, dacă nu, o iau eu şi o. şi zic: „Bă, v-aţi hotărât? Ce facem? Hai. să ştim, să nu.” „Mă trezesc cu. pedalez în gol, aşa.” (procesul verbal de redare - volumul II, filele 218-231 d.u.p.), Mai mult, B.Ș. a precizat expres că ceea ce aşteaptă este „Ha? Da, da. nu eram curios dacă. Da. Păi, nu, da" mă. măcar să ne spună.” „Ceva nou, nu poveşti” şi, la afirmaţia lui I.A. că „Noi stăm să aşteptăm ca mortu" colacu" şi e naşpa pe urmă”, B.Ș. a confirmat că „Păi, da, şi stai că vine termenu", stai că nu vine termenu" stai că fac, stai că nu fac. nu?”.
De aici rezultă că B.Ș. era nemulţumit de atitudine martorei-denunţătoare deoarece aceasta solicita asigurări şi explicaţii în loc să le remită inculpaţilor suma solicitată. Aşa cum va rezulta şi din discuţiile ulterioare purtate de B.Ș., singurul „angajament” pe care martorii-denunţători puteau să-l ia şi care să fie suficient de ferm, în opinia inculpatului, pentru a-l asigura de existenţa unei înţelegeri, era efectiva remitere a banilor.
În acest sens, exemplificativă este reacţia inculpatului pe parcursul convorbirii telefonice purtate la data de 18 ianuarie 2014, la ora 14:23:43, după ce I.A. discutase telefonic cu G.F. care îi comunicase că săptămâna următoare le va da banii. Astfel, I.A. şi-a informat „şeful” că „Adică e ok şi gata!” în sensul că „E ok şi că merge mai departe”, observându-se relaţia dintre obţinerea certitudinii remiterii banilor şi expresiile „e ok”, respectiv „merge mai departe” (procesul verbal de redare - volumul II, filele 218-231 d.u.p.). De altfel, în cursul convorbirii I.A. a mai arătat despre discuţia pe care a avut-o că „Eu n-am. n-am forţat nota mai mult decât s-a pronunţat atunci” „Da" o să. după ce batem palma şi e ok, o să-i spun eu pe urmă: „Domn"e, într-o lună, maxim, vezi că trebuie, măcar două trebuie să mai vii.”, nu? Nu e bine?”, în încercarea de a obţine acordul liderului. Cum nu a obţinut acest acord („Într-o lună? Păi, nu, că ăsta se termină repede. Da, în fine. Bine, om vedea. Om vedea. Analizăm.”), I.A. a schimbat imediat planul „E mult o lună. Am înţeles! Atunci îi dau trei zile.”.
Ulterior, la ora 14:36:34, I.A. a purtat o nouă conversaţie telefonică cu G.F. şi, la solicitarea acesteia de a-i preciza la ce anume se referă când întreabă cum a rămas înţelegerea, inculpatul a arătat că „Nu, adică când am fost atunci, de ne-am văzut prima dată la cafea, rămân să se că ne vedem marţi sau miercuri, să finalizăm. să dăm drumu" la treabă şi şefu" mâine se duce la o discuţie, şi mi-a zis: „Măi, vorbeşte să ştiu ce vorbesc acolo, să nu mă fac de râs.”(procesul verbal de redare - volumul II, filele 218-231 d.u.p.). Inculpatul va R.A. şi va detalia tema întâlnirii lui B.Ș. din ziua următoare şi cu ocazia convorbirii în mediu ambiental ce a avut loc seara, între el şi martorele-denunţătoare G.F. şi P.C.
Se observă în cele de mai sus echivalenţa, din punctul inculpaţilor de vedere, între expresiile „e ok”, „să finalizăm” şi „să dăm drumu la treabă” pe de o parte, şi certitudinea remiterii într-un orizont scurt de timp a sumei solicitate, pe de altă parte.
Astfel, în seara zilei de 18 ianuarie 2014, în incinta unui restaurant din C.O., a avut loc o întâlnire între inculpatul I.A. şi martorele-denunţătoare G.F. şi P.C. (procesul verbal de redare - volumul II, filele 62-105 d.u.p.).
În debutul întâlnirii, I.A. a arătat că „Hai să deschid eu subiectul. In condiţia în care. ar fi. să folosesc o metaforă frumoasă. nişte urme de îndoieli, da?” în sensul „Generic. Generic. da. Când am stat de vorbă cu şefii" şi după ce am stat de vorbă cu frati"tu. [.]. Noi am făcut un calcul, noi. nu numai eu cu şefu" şi cu alte persoane.”, mai exact „Şi ar mai fi fost. S-a făcut un calcul undeva, că. ca şi pedeapsă, ar fi undeva la patru ani şi două luni”.
Inculpatul I.A. a explicat că „[…] Te-am sunat mai devreme, pentru că el mâine merge la o discuţie cu lumea bună. Şi ăştia când se întâlnesc stau de vorbă, îşi aduc aminte.”. Solicitându-i-se precizări „Lumea bună din.?”, inculpatul a arătat că „Mă, ei regretă că a căzut C. Băi, fetelor!”. Cum martorele-denunţătoare nu erau interesate de opiniile politice, i-au precizat inculpatului ce anume le interesează „Lumea bună din cercu" lor care a fost acolo, procuror, judecător, ce e ăia acolo "şa, nu?”, I.A. răspunzând „Din cercu" lor! Da, da, comunişti înrăiţi, bă!”. Asupra acestei întâlniri a lui B.Ș. din ziua următoare inculpatul va reveni abia spre finalul discuţiei, arătând că „ Bă, femeie, omu" mâine se întâlneşte cu lumea care îl judecă pe bărbată-tu!”, pentru a afirma apoi, despre convorbirea pe care ar fi avut-o cu B.Ș. înainte de a veni la întâlnire, că „Am vorbit, bă omule, e OK, nu e nicio problemă!”,3ă, eu duminică mă văd cu lumea. Ce fac?” „Băi, te anunţ că e OK! Că e OK.”„.
Pe parcursul convorbirii, văzând că nu se face înţeles, inculpatul le-a explicat martorelor-denunţătoare ierarhia instanţelor şi a căilor de atac după care, întrebat fiind care din instanţele pe care le-a menţionat vor fi implicate în soluţionarea dosarului („Şi noi ne învârtim aici, cum ar fi.”, mai exact „In. ăsta pe Dâmboviţa, cum se zice el acolo.?”), inculpatul a răspuns afirmativ „Da, da!”, respectiv „Junior!”. întrebat fiind dacă există o relaţie între instanţa stabilită de I.A. ca fiind cea care urma a judeca dosarul şi întâlnirea pe care B.Ș. urma să o aibă în ziua următoare („Deci, şefu" are discuţia asta aicea cu.”), inculpatul a răspuns în mod repetat „Da!”, „Da!”, respectiv „Mă rog, da, da!”. Cu această ocazie, auzind că G.F. a înţeles greşit la o întâlnire anterioară că B.Ș. a fost procuror, inculpatul a corectat-o, afirmând că „Eu am fost procuror.” şi „B. a fost judecător, da!?”, repetând aceste afirmaţii şi pe parcursul convorbirii. Desigur, aşa cum au arătat şi inculpaţii, niciunul din ei nu a avut vreodată calitatea de magistrat. în contextul calităţilor de fost judecător, respectiv procuror, I.A. a explicat că „Dacă tu, tu eşti judecător, eu vin la tine cu căciula-n mână. B. vine pe aceiaşi treaptă cu tine. Pentru că şi tu şi B. aţi făcut aceiaşi şcoală”.
Cu referire la situaţia procesuală a martorului-denunţător C.L. şi la ceea ce ar putea un avocat, prin prestaţiile obişnuite, să facă pentru acesta, I.A. a insistat că „Şi mi-aş dori să mai staţi de vorbă de acum în colo cu încă o sută de avocaţi şi o să vă pună creierii pe moaţe pe tot felul de proceduri. Nu ai cum, fată, să mergi pe procedură şi nu ai cum să mergi, indiferent cât de frumos sau cât de bine ştiu eu să latru, dacă nu am pe ea care să mă ajute”, astfel „Ca ea să te cunoască pe tine şi să mă ajute din umbră”, explicând că „Ştii cât de frumos îţi vorbesc eu? Şi la final., vorbim româneşte şi Iu" ăla i-ai dat optişpe ani. Sau nu-i dai optişpe, îi dai doar şaişpe”.
În acelaşi sens, I.A. a recunoscut că „Vorbim pe încadrare p-ăla, de. între zece şi douăzeci. Ce dracu", mă!”, însă „Da” noi dacă vorbim ceea ce nu cred că niciun avocat nu vorbeşte. Domn"e, cumnata ta a fost O.K.! Şi. Nu că ar câştiga ceva. Da" a fost normală, care e un lucru greu de găsit astăzi. Eu la rându" meu, ea m-a obligat să fiu la fel de normal. Nu ştiu cu câţi avocaţi a vorbit şi mi-aş dori acuma, să-mi aduci acuma aici cinci avocaţi şi crede-mă că mătur cu ei pe jos. Din punct de vedere procedural şi pe procedură penală, că toţi vorbesc pe litera de lege. In căzu" nostru pe litera de lege, eu vă dau în scris, că indiferent ce faci, îşi ia în cea mai. Eu am fost obligat o dată să. Obligat e mult spus. Moral! Să exagerez un pic, dar eu vorbesc legal şi normal şi firesc şi uman, pe doişpe ani. Orice avocat care vine şi vrea să te agate, să-ţi ia un leu în plus, n-are cum să-ţi ia sub. Undeva e vorba între un zece şi doişpe ani. Dacă n-ai un înger la că, la care să apelezi, dacă n-ai o discuţie cu care s-o porţi.”.
Strategia inculpatului de a le explica martorelor-denunţătoare ierarhia instanţelor şi a căilor de atac s-a întors însă împotriva lui deoarece, când acestea l-au întrebat dacă ar fi posibil ca dosarul „să se finalizeze” la Tribunalul Bucureşti (implicit, cu soluţia favorabilă pentru care inculpaţii le cereau banii), I.A. nu a sesizat riscul, astfel că a răspuns negativ „Aşa, nu! în continuare”, confirmând că dosarul va ajunge „La Curtea de Apel!”. Abia când a fost întrebat din nou, dar prin raportare la Curtea de Apel Bucureşti, dacă „Aici ne putem, rămâne definitiv fără a ajunge la.”, „înalta Curte? In, într-o rezoluţie favorabilă pentru noi”, I.A. a sesizat greşeala de strategie pe care o făcuse, în sensul că tocmai le spusese martorelor-denunţătoare că pedeapsa pe care inculpaţii o garantau pentru C.L. şi pentru obţinerea căreia cereau 12.000 euro putea sau nu să fie cea finală, astfel că martorii-denunţători nu mai aveau niciun motiv să fie de acord cu înţelegerea şi, implicit, să le remită inculpaţilor suma cerută.
În aceste condiţii I.A. a hotărât să-şi remedieze greşeala, alegând aceeaşi cale pe care o folosise şi până atunci, respectiv afirmarea unei influenţe, dar cu privire la toate celelalte instanţe ce ar urma să se pronunţe asupra pedepsei promise. In acest sens, inculpatul a afirmat că „Doamnelor, eu dacă am o problemă, ajung la prietena mea şi îmi doresc foarte mult să înţelegi ce vorbesc. Ajung la prietena mea la înalta. la Curtea de Apel, da? Tu nu eşti cu noi la masă.”, deoarece „Eu vorbesc cu altcineva.”, mai exact „Sunt la înalta Cu. La, pardon, la Curtea de Apel, care e prietena mea, da?”.
Atunci când martorele-denunţătoare i-au explicat inculpatului motivul pentru care avea loc întâlnirea, în sensul că „Ea a înţeles că banii ăştia doişpe mii e onorariu vostru”, respectiv „Da! Deci, ea a venit aseară la mine, eram plecată şi mi-a spus, zice: „Uite, m-am găsit cu oamenii şi mi-a zis că-i onorariu lui!” Fată, eu bani pe onorariu, eu nu-i dau banii ăştia ţie pe onorariu, că cu doişpe mii, poţi să-l cauţi mult şi bine la puşcărie.”, I.A. a reacţionat foarte vehement „Nu e, mă, onorariu! Ce ai, mă, nene!?”.
La întâlnirea ce a avut loc la data de 22 ianuarie 2014 la un restaurant din U.S.C. şi la care au participat cei doi inculpaţi şi G.F. (procesul verbal de redare - volumul II, filele 106-138 d.u.p.), atunci când aceasta din urmă l-a confruntat pe inculpatul B.Ș.
B.Ș. a revenit la discuţie, cu prima ocazie în care nu s-a mai vorbit de bani, atunci când G.F. i-a întins cei 2.000 euro, B.Ș. nu i-a luat, făcând un semn discret cu capul spre I.A.. Acesta, primindu-i, s-a arătat surprins „Doar două mii sunt aicea?”, martora-denunţătoare precizând din nou „Da. Şi zece mii. ţi-i. ţi-i dau când e siguranţă! Când sunt eu convinsă de tine, ce mi-ai spus!”. La această solicitare, I.A. a răspuns că „Păi, nu tre" să-mi dai zece mii, toţi o dată.”, în timp ce B.Ș. a arătat că „.[neinteligibil]. O să începem să ne vedem. Dacă. da.”
Cu privire la modul în care a avut loc remiterea efectivă a banilor, I.A. a declarat că G.F. a întins banii spre B.Ș., iar acesta s-a uitat spre I.A. şi i-a făcut un semn cu capul spre bani, semn din care acesta a înţeles că trebuie să-i ia, ceea ce a şi făcut. După întâlnire, în maşină, inculpatul i-a remis lui B.Ș. întreaga sumă de 2.000 euro, din care acesta i-a înapoiat 1.000 euro.
Ulterior, la data de 23 ianuarie 2014, ora 21:12:52, inculpaţii au purtat o altă conversaţie telefonică, în care I.A. a solicitat „şefului” instrucţiuni cu privire la modul în care ar trebui să procedeze în privinţa martorei-denunţătoare, în următorii termeni „Că eu. trebuie să ne vedem mâine, să ştiu cum o. îi sparg dinţii din faţă Iu" asta.” (procesul verbal de redare - volumul II, filele 232-245 d.u.p.), Frustrarea inculpatului I.A. este evidentă.
Din chiar modul în care inculpatul B.Ș. s-a exprimat pe parcursul acestei convorbiri telefonice, prin raportare la aşteptările pe care inculpaţii le aveau cu privire la întâlnirea din data de 22 ianuarie 2014 (expresia „[.] mâine încasăm” folosită de I.A. în convorbirea telefonică purtată cu coinculpatul la data de 20 ianuarie 2014, la ora 13.43.29, procesul verbal de redare - volumul II, filele 232-245) şi la ceea ce s-a întâmplat în realitate, rezultă că reproşul lui B.Ș. nu a vizat însăşi faptul că I.A. a afirmat existenţa unei alte influenţe la data de 18 ianuarie 2014, ci faptul că l-a contrazis, susţinând că nu ar avea influenţă la Tribunalul Bucureşti, ci la Curtea de Apel Bucureşti, astfel că martora-denunţătoare a amânat plata până la apel, ceea ce pentru inculpaţi reprezenta un „eşec”.
In seara zilei de 30 ianuarie 2014, inculpaţii s-au întâlnit cu martora-denunţătoare G.F. în incinta unui restaurant din Unirea Shopping Center. în acest scop, la ora 18:27:54, I.A. ş-ai întrebat „şeful” pe parcursul unei convorbiri telefonice cum vor face astfel încât să aibă o întâlnire prealabilă (proces-verbal de redare - volumul II, filele 246-257 d.u.p.), arătând că „Păi, şi cum facem ca să ne vedem înainte să ne vedem cu ea?”, „Că dacă e deja ea înăuntru şi ne-aşteaptă la masă?”. Se observă modul în care inculpaţii ridică problema, anume „cum” fac să se întâlnească, iar nu „de ce” ar trebui ca ei doi să se vadă prealabil întâlnirii cu G.F.. Se mai remarcă, spre deosebire de solicitarea prealabilă întâlnirii din data de 16 ianuarie 2014 cu aceeaşi martoră-denunţătoare, că de această dată B.Ș. a considerat necesară discuţia prealabilă a inculpaţilor, acceptând solicitarea: „Păi, nu, ne vedem. eu urc în parcare, sus, la cât? La şase, nu? Sau la cât, la patru?”, „La şase. Păi, ne vedem acolo, ai. sus la şase, a? Că tu iei liftu" şi ne. pe hol, acolo, undeva, a? Da.” şi „Păi, da! Ne vedem în buză, acolo. Când am ajuns în parcare, sus, te sun să-mi spui unde eşti.”.
Întâlnirea a decurs, în esenţă, la fel ca şi cea din data de 16 ianuarie 2014, în sensul că B.Ș. i-a făcut martorei-denunţătoare un rezumat al aspectelor pe care discutase anterior cu C.L. (proces-verbal de redare - volumul II, filele 198-211). în acest sens, B.Ș. a arătat despre C.L. că „începuse să-şi dea drumu" la gură. „Nu, că nu-i.” „Băi!” zic: „Vezi de treabă! Băi, băiete!” zic. „Ce Dumnezeu!” zic. „Păi, numai tu poţi să gândeşti că. e liber aicea?” Şi i-am explicat eu, zic: „Nu te urmăresc pe tine. Sunt ăştia de antifraudă, îi urmăresc pe poliţişti, care mai iau şpagă de la voi, care mai fac.[neinteligibil]. Stai liniştit, nu continua! îţi bagă microfoane de nu te vezi. [.]”. Se observă clar că ceea ce l-a deranjat pe B.Ș. pe parcursul convorbirii avute cu C.L. nu a fost fondul chestiunilor discutate sau vreun eventual caracter de noutate al lor pentru inculpat prin raportare la discuţiile anterioare, ci doar riscurile la care C.L. îl expunea pe inculpat, prin dorinţa de a vorbi în mod clar acele aspecte într-un loc pe care inculpatul nu îl considera suficient de „liber”.
Cu privire la suma de 10.000 euro, martora-denunţătoare a arătat de două ori pe parcursul conversaţiei că a venit tocmai pentru a le remite inculpaţilor diferenţa din folosul pretins, atât la începutul întâlnirii, cu referire la discuţia pe care a avut-o cu C.L. („F., am vorbit cu domnu" mi-a zis că e totu" O.K., ce.” Şi să vin să vă aduc banii!”), cât şi pe parcursul acesteia („El astăzi era, era o.k. când m-a sunat şi mi-a zis „Am vorbit, e o.k. du-te şi dă-i restul de bani Iu" domnu".”„), fără ca vreunul dintre inculpaţi şi, în special, B.Ș., să întrebe la ce bani se referă şi nici de ce îi achită în acea zi.
De altfel, spre finalul întâlnirii, când G.F. a scos cei 10.000 euro şi s-a oferit să-i numere, inculpatul B.Ș. a fost cel care i-a comunicat că nu e nevoie, tot el răspunzând negativ şi la oferta martorei-denunţătoare ca banii să fie număraţi de inculpaţi. Faţă de această ofertă, I.A. a avut chiar o reacţie exacerbată „Nu-i număra, mă, aicea! Mamă, cum să-i numeri aicea!?”.
Cu privire la această convorbire I.A. a declarat (volumul I, filele 116, 123-132, 139-141 d.u.p.), că, "după întâlnirea pe care B.Ș. a avut-o cu C.L., l-a sunat şi i-a spus că a vorbit cu G.F. şi urmează să se întâlnească la ora 1900, la unul dintre restaurantele de la etajul 4 din magazinul Unirea. I.A. a ajuns mai devreme la întâlnire şi, deşi nu-şi aminteşte la iniţiativa cui şi nici de ce, s-a întâlnit cu B.Ș. în parcarea aferentă etajului 4 al magazinului. Cu această ocazie, B.Ș. i-ar fi spus că nu ştie de ce trebuie să se întâlnească cu F., deoarece nu s-a discutat despre bani. în consecinţă, ambii inculpaţi au intrat în magazin şi s-au aşezat la masa unde G.F. deja îi aştepta. I.A. a declarat că nu ştie despre ce au discutat coinculpatul şi martora-denunţătoare, deoarece nu era atent, dar îşi aminteşte că, la un moment dat, G.F. a pus mâna pe geantă şi a scos din ea un pachet de bani pe care a început să-i numere. La acest moment, B.Ș. i-ar fi spus acesteia „Ce ai domne, ai înnebunit? Numeri banii?”, G.F. răspunzându-i că vroia să-i numere pentru ca inculpaţii să vadă că sunt toţi. Martora-denunţătoare a strâns banii, i-a prins cu un elastic şi i-a întins spre B.Ș., care a făcut un gest de retragere, după care s-a uitat spre I.A. în aceste condiţii, inculpatul a întins mâna şi a luat banii pe care i-a pus pe canapea, între el şi B.Ș. După ce G.F. s-a ridicat şi a plecat, la solicitarea lui B.Ș. „Fă ceva cu banii ăia!”, I.A. a luat suma de bani şi a introdus-o într-o borsetă pe care o avea asupra sa, unde a şi fost găsită.
Pe parcursul întâlnirii, inculpatul a fost surprins când G.F. a scos banii, respectiv cei 10.000 euro ce reprezentau întreaga diferenţă de onorariu. Cu toate acestea, niciunul dintre inculpaţi nu au întrebat-o pe aceasta ce reprezintă suma, de ce le-a adus toată diferenţa de bani şi nici de ce a venit cu banii în acea seară.
În drept, fapta inculpatului B.Ș., constând în aceea că, în cursul lunilor decembrie 2013 - ianuarie 2014, în calitate de avocat în cadrul Baroului Bucureşti, împreună cu I.A., persoană fără calitate ce s-a prezentat drept avocat în cadrul aceluiaşi barou, au pretins de la denunţătorii C.L. (arestat prin încheierea Tribunalul Bucureşti din data de 03 decembrie 2013 dată în Dosarul nr. 38510/3/2013 pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc), concubina acestuia, G.F. şi sora acestuia, P.C., suma de 12.000 euro, din care au primit suma de 2.000 euro, în schimbul căreia, prin influenţa pe care au susţinut că o au asupra judecătorilor din cadrul Tribunalul Bucureşti (B.Ș.), respectiv Curtea de Apel Bucureşti (I.A.), au promis că vor obţine o soluţie favorabilă martorului-denunţător C.L., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
De asemenea, fapta inculpatului I.A., constând în aceea că, în perioada decembrie 2013 - ianuarie 2014, I.A., zis „R.”, persoană fără calitate ce s-a prezentat drept avocat în cadrul Baroului Bucureşti, împreună cu B.Ș., avocat în cadrul baroului menţionat, au pretins de la denunţătorii C.L. (arestat preventiv prin încheierea Tribunalul Bucureşti din data de 03 decembrie 2013 dată în Dosarul nr. 38510/3/2013 pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc), concubina acestuia, G.F. şi sora acestuia, P.C., suma de 12.000 euro, din care au primit suma de 2.000 euro, în schimbul căreia, prin influenţa pe care ambii inculpaţi au susţinut că o are B.Ș. asupra judecătorilor din cadrul Tribunalului Bucureşti, precum şi prin influenţa pe care I.A. a susţinut că o are asupra judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Bucureşti şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au promis că vor obţine o soluţie favorabilă denunţătorului C.L., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Cum instanţa a reţinut că inculpaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimis in judecata in prezenta cauza, a dispus condamnarea acestora şi aplicarea unor pedepse.
La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege (reduse cu o treime atât minimul cât şi maximul prin aplicarea disp. art. 396 alin. (10) C. proc. pen.) şi toate celelalte circumstanţe care particularizează faptele comise şi persoana inculpaţilor, respectiv criteriile generale prev. de art. 74 C. pen. „împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
În acest sens s-a avut în vedere gravitatea deosebită a infracţiunilor săvârşite de inculpaţi, circumscrise faptelor de corupţie care au un impact negativ major în rândul societăţii, în condiţiile în care au fost comise în legătură cu activitatea inculpatului B.Ș. de avocat în cadrul Baroului Bucureşti şi privitor la pronunţarea unor hotărâri în dosare care se aflau pe rolul instanţelor, impactul negativ fiind amplificat şi creând o tulburare însemnată în rândul opiniei publice prin punerea sub semnul îndoielii a credibilităţii şi autorităţii actului de justiţie.
Faptul că un avocat a pretins o sumă mare de bani (12.000 euro) pentru a-şi folosi pretinsa influenţă asupra unor magistraţi în scopul rezolvării problemelor judiciare de o manieră favorabilă denunţătorului (arestat preventiv pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc - 1,1 kg. heroina), constituie, în mod cert, o împrejurare care determină reacţii justificate de neîncredere a populaţiei în sistemul judiciar în general şi nu în ultimul rând în corectitudinea actului de justiţie.
Datele care caracterizează persoana inculpatului B.Ș., au fost avute, prioritar, în vedere la individualizarea pedepsei, cu atât mai mult cu cât, calitatea sa de avocat îl situa într-o poziţie din care era chemat să contribuie la desfăşurarea actului de justiţie în condiţii de legalitate.
În ceea ce îl priveşte pe I.A., instanţa a luat în considerare faptul că motivaţia săvârşirii infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată este reprezentată de tendinţa inculpatului de a-şi asigura mijloacele de trai pe orice căi, fie acestea şi unele ilegale. În acest sens, relevantă este convorbirea telefonică pe care inculpatul a purtat-o la data de 18 ianuarie 2014, ora 20:10:43 cu soţia, din analiza căreia s-a observat „normalitatea” cu care acesta obţine sume de bani nejustificate, dar şi tendinţa de a considera justificată „recompensarea” sa cu bani pentru simplul fapt că a susţinut că are influenţă.
Atitudinea reală a inculpatului I.A. faţă de fapta pentru care a fost trimis în judecată este arătată chiar de către acesta pe parcursul unei convorbiri telefonice purtate la data de 03 februarie 2014, la ora 14:49:37, în care a relatat că „A. l-a sunat pe ăsta, pe, zi, pe şefii", o cioară, şi când am fost la discuţii, sărăcia a pus banii pe masă şi ne-a luat D.N.A. - ul.”, „Asta-i prost, bă, că toată lumea spune, nu te băga bă cu ciorile, că ăştia sunt, indiferent de situaţie şi în ziua de Paşte sunt nişte. şi de Paşte sunt animale. Ce vrei, mă? Aia este! E urât, da" ce să fac? Nu ştiu ce să zic.” (proces-verbal de redare - volumul II, filele 258-264 d.u.p.).
S-a reţinut şi faptul că inculpatul nu are o pregătire profesională dovedită, nici ocupaţie şi nici o sursă probată de venituri licite, împrejurări care adăugate celor reţinute anterior, precum şi afirmaţiei făcute chiar de inculpat în sensul că s-a bucurat de banii oferiţi de denunţătoarea G.F. întrucât avea nevoie de ei, conduc la concluzia că, deşi nu are antecedente penale, inculpatul este dispus să comită inclusiv fapte penale, pentru a face oricând rost de bani.
În acest context, lipsa antecedentelor penale ale inculpaţilor nu poate fi calificată drept circumstanţă atenuantă judiciară prev. de art. 75 alin. (2) lit. a) sau b) C. pen., lipsa antecedentelor penale fiind o condiţie impusă tuturor cetăţenilor şi care ar trebui să constituie o stare de normalitate.
În plus, înscrisurile depuse de inculpaţi în circumstanţiere nu dovedesc sub nicio formă existenţa vreunuia din cazurile prev. de art. 75 alin. (2) lit. a) sau b) C. pen., căruia să i se poată acorda valenţe de circumstanţă atenuantă, în condiţiile în care în ciuda vârstei şi a studiilor superioare juridice în cazul inculpatului B.Ș., care le-ar fi permis să conştientizeze gravitatea faptelor, au săvârşit o activitatea infracţională legată de activitatea de înfăptuire a actului de justiţie.
În ceea ce priveşte comportarea sinceră a inculpaţilor, instanţa apreciază că acesteia nu-i poate fi acordată relevanţa unei circumstanţe atenuante judiciare prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. a) sau b) C. pen., cauza fiind soluţionată potrivit procedurii prevăzute de art. 374 alin. (4) C. proc. pen. şi acordându-i-se relevanţa prevăzută de art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în sensul reducerii limitelor de pedeapsă cu 1/3.
Curtea a apreciat că, natura şi gravitatea faptelor săvârşite de inculpaţi conduc la concluzia nedemnităţii acestora de a exercita drepturile de a fi aleşi în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, drepturi care le vor fi interzise ca pedeapsă complementară în condiţiile art. 66 alin. (1) C. pen. şi ca pedeapsă accesorie în condiţiile art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen.
Având în vedere faptul că inculpatul B.Ș. a săvârşit infracţiunea de trafic de influenţă în exercitarea profesiei de avocat şi folosindu-se de această calitate, i s-a interzis acestuia şi dreptul de a exercita profesia de avocat, ca pedeapsă complementară şi ca pedeapsă accesorie.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanţa a apreciat că, având în vedere gravitatea faptelor, modul şi circumstanţele de comitere a acestora, precum şi a altor împrejurări privitoare la persoana inculpaţilor, se impune executarea pedepsei în regim privativ de libertate.
În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. instanţa a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor deoarece temeiurile care au stat la baza luării măsurii subzistă, impunându-se în continuare izolarea inculpaţilor de comunitate, întrucât lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, conducând la o erodare a încrederii publicului în eficienţa organelor judiciare şi generând un sentiment de insecuritate în rândul persoanelor care respectă valorile sociale ocrotite de lege, într-un context social în care toate organele statului fac un efort susţinut în vederea combaterii fenomenului de corupţie.
Pe de altă parte, privarea de libertate nu a depăşit un termen rezonabil, arestarea preventivă fiind dispusă pentru o perioadă de aproximativ 4 luni, ţinând seama că împotriva inculpaţilor a fost deja pronunţată o hotărâre în primă instanţă.
Având în vedere că, din suma de 12.000 euro pe care cei doi inculpaţi au pretins-o de la martorii denunţători pentru a-şi exercita influenţa în vederea obţinerii unei soluţii favorabile denunţătorului C.L., inculpaţii au primit suma de 2.000 euro pe care şi-au împărţit-o în mod egal, în baza art. 19 din Legea nr. 78/2000, instanţa a confiscat de la inculpatul B.Ș. suma de 1.000 euro, şi de la inculpatul I.A. suma de 1.000 euro, în echivalent lei la data executării măsurii de siguranţă.
Având în vedere măsura confiscării speciale dispusă faţă de cei doi inculpaţi, în baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 20 din Legea nr. 78/2000, instanţa a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită în cursul urmăririi penale prin ordonanţa emisă de procuror la data de 25 februarie 2014, în Dosarul nr. 13/P/2014, asupra sumei de 401 lei, ridicată de la inculpatul B.Ș. si asupra sumei de 4.109,1 lei, aflată în contul xxx deschis pe numele inculpatului B.Ș. la SC B.C.R. SA - Sucursala Bucureşti - Crângaşi, până la concurenţa sumei de 1000 euro, în echivalent lei.
Tot în baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 20 din Legea nr. 78/2000, a fost menţinută şi măsura sechestrului asigurător instituită în cursul urmăririi penale prin ordonanţa emisă de procuror la data de 25 februarie 2014, în Dosarul nr. 13/P/2014, asupra sumei de 155 lei, ridicată de la inculpatul I.A. şi asupra sumelor de bani ce vor intra în contul xxx deschis la SC B.C.R. SA pe numele inculpatului I.A., până la concurenţa sumei de 1000 euro, în echivalent lei.
Faţă de soluţia de condamnare a inculpaţilor, în baza art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., aceştia au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în faza de urmărire penală şi în faza judecăţii de prima instanţă, în sumă totală de câte 30.100 lei pentru fiecare dintre cei doi inculpaţi.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii criticând-o sub aspectul netemeiniciei solicitând, fiecare în parte, reducerea cuantumului pedepsei aplicate, schimbarea modalităţii de executare a pedepsei şi reducerea cuantumului cheltuielilor judiciare către stat.
Examinând apelurile prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte a constatat că sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Instanţa de apel constată că ambii inculpaţi au invocat aceleaşi critici legate de cuantumul pedepsei, modalitatea de executare a acesteia dar şi cu privire la cuantumul cheltuielilor judiciare, apreciat ca fiind exagerat.
Se constată că ambii inculpaţi au solicitat să fie judecaţi în procedura simplificată, conform dispoziţiilor art. 374 alin. (4) rap. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., fiind trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 C. pen., faptă sancţionată de legiuitor cu închisoarea cuprinsă între 2 şi 7 ani închisoare.
În urma reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă inculpaţilor li s-a aplicat câte o pedeapsă de 1 an şi 10 luni închisoare cu executare efectivă. Inculpaţii au solicitat ca pedeapsa să fie redusă la minimul de 1 an şi 4 luni închisoare cu aplicarea dispoziţiilor referitoare la suspendarea sub supraveghere a acesteia.
Este adevărat că în urma aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. se reduc cu o treime limitele de pedeapsă însă judecătorul nu este obligat să aplice o pedeapsă egală cu minimul special redus.
Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului, pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte. Cu alte cuvinte, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităţilor fiecărui individ şi raţională, să fie adecvată şi proporţională cu gravitatea faptei comise.
La individualizarea sancţiunii aplicată fiecărui apelant inculpat s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute în art. 74 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă (reduse cu o treime atât minimul, cât şi maximul urmare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.), gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpaţilor şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Ca atare, în procesul de individualizare a sancţiunii trebuie să se ţină cont de un ansamblu de criterii şi nu numai de unul singur, pentru că numai prin prisma acestora se poate diferenţia pedeapsa aplicată unui infractor sau altul pentru acelaşi gen de infracţiuni.
În opinia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, menţinerea cuantumului pedepsei aplicată fiecărui apelant inculpat este justificată atât din perspectiva dispoziţiilor art. 74 C. pen., cât şi din cea referitoare la scopul preventiv şi educativ al sancţiunii, fiind proporţională cu gravitatea faptei reţinută în sarcina inculpaţilor. Şi menţinerea modalităţii de executare a pedepsei - în condiţii de detenţie - este justificată, neexistând elemente care să conducă instanţa la concluzia că apelanţii inculpaţi se pot îndrepta şi fără executarea efectivă a sancţiunii.
Astfel, critica vizând greşita individualizare a pedepsei atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare, este neîntemeiată.
În ce priveşte critica referitoare la cuantumul exagerat al cheltuielilor judiciare la care au fost obligaţi inculpaţii apelanţi, instanţa de apel constată că nu există nicio dispoziţie legală care să îndrituiască instanţa să cenzureze cuantumul acestora.
Fată de cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B.Ș. şi I.A. împotriva sentinţei penale nr. 196/F din 24 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi va obliga inculpaţii apelanţi la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii B.Ș. şi I.A. împotriva Sentinţei penale nr. 196/F din 24 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.Ș. durata reţinerii din 31 ianuarie 2014 şi a arestării preventive de la 13 februarie 2014 la 06 iunie 2014.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I.A., durata reţinerii din 31 ianuarie 2014 şi a arestării preventive de la 24 februarie 2014 la 06 iunie 2014.
Obligă apelantul inculpat B.Ș. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă apelantul inculpat I.A. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 06 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1733/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 1646/2014. Penal. Omorul deosebit de grav... → |
|---|
