ICCJ. Decizia nr. 176/2014. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Apel

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 176/A/2014

Dosar nr. 236/45/2007

Şedinţa publică din 12 iunie 2014

Asupra apelurilor de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Prin Decizia penală nr. 184 din data de 5 decembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi de minori, s-au dispus următoarele:

„1. Condamnă inculpatul P.V.R. - la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 1 septembrie 2006 la 30 septembrie 2006.

În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achită pe inculpatul P.V.R. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mita prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

2. În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achită inculpatul I.F.L., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Constată că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la 1 septembrie 2006 la 30 septembrie 2006.

3. În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achită pe inculpatul B.T.C.:

- pentru săvârşirea a două infracţiuni de complicitate la luare de mită prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la dare de mită prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- Constată că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la 1 septembrie 2006 la 30 septembrie 2006.

4. Condamnă pe inculpatul M.C. - pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen. C. pen., cu aplicarea ari 74 lit. c) şi 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 (un) an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza disp. art. 86⁴ C. pen. cu referire la art. 83 C. pen. revocă suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 180 din7 iunie 2001 a Tribunalului Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 6111 din 18 noiembrie 2004 a I.C.C.J., pedeapsă pe care o cumulează cu cea aplicată prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 1 (un) an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 1 septembrie 2006 la 30 septembrie 2006.

În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achită inculpatul M.C. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., pentru cea de a doua infracţiune de complicitate la luare de mită, vizându-l pe inculpatul I.F.L.

În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită inculpatul M.C.:

- pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la dare de mită prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen.;

- pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen.

În baza disp. art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 348¹ C. proc. pen. dispune desfiinţarea totală a actului intitulat „antecontract de vânzare cumpărare”, autentificat din 22 august 2006 la Biroul Notarului Public - I.B.

Admite cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului I.F.L. privind scutirea de plata amenzii şi în consecinţă:

În baza disp. art. 199 alin. (3) C. proc. pen. dispune scutirea de plata amenzii de 1.000 lei, aplicată domnului avocat V.A. prin încheierea de şedinţă din data de 23 noiembrie 2011.

În baza disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă inculpaţii să plătească statului cheltuieli judiciare, după cum urmează:

- inculpatul P.V.R., suma de 4.000 lei;

- inculpatul M.C. 1.000 lei cu acelaşi titlu.

În baza disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului. ”

Pentru a pronunţa aceasta hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei s-au dispus următoarele:

Trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpaţilor:

- P.V.R. , sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi complicitate la luare de mită, prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior;

- I.F.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- B.T.C. - sub aspectul săvârşirii complicităţii la infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi complicităţii la infracţiunea de dare de mită, prev. de art. 26 rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. Anterior;

- M.C. - sub aspectul săvârşirii complicităţii la infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, complicităţii la infracţiunea de dare de mită, prev. de art. 26 rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. anterior, şi infr. de fals în declaraţii, în realizarea scopului unei fapte de corupţie, prev. de art. 292 C. pen. anterior rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen. anterior şi art. 37 lit. a) şi b) C. pen. anterior.

Faţă de numitul F.D., s-a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 255 alin. (3) C. pen. anterior, iar în ceea ce o priveşte pe F.N.C., s-a apreciat că, în speţă, „nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii, faptă prevăzută de art. 292 C. pen. anterior, lipsind vinovăţia penală”.

Pentru a se pronunţa astfel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a corupţie a reţinut următoarele:

Inculpatul P.V.R. a fost numit în funcţia de prefect al judeţului Iaşi prin H.G. nr. 26 din 07 ianuarie 2005, având ca atribuţii de serviciu, printre altele, emiterea ordinelor privitoare la soluţionarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, semnarea hotărârilor Comisiei Judeţene de Fond Funciar şi a titlurilor de proprietate, prefectul îndeplinind totodată şi funcţia de preşedinte al Comisiei Judeţene de Fond Funciar.

Inculpatul I.F.L. a fost numit în funcţia de şef al Biroului Judeţean de Rentă Viageră Agricolă şi Reprezentanţă Teritorială Iaşi prin mandatul special din 06 martie 2006 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale - Agenţia Domeniilor Statului, printre alte atribuţii profesionale fiind şi acelea de a stabili, împreună cu Oficiile cadastru şi Publicitate Imobiliară şi Direcţiile Agricole şi Dezvoltare Rurală Judeţene, amplasamentul suprafeţelor care fac obiectul Legii nr. 18/1991; monitorizarea întocmirii documentaţiei pe baza cererii Comisiei Judeţene de Fond Funciar şi reprezentarea A.D.S. în Comisia Judeţeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, organizată pe lângă Prefectură (vol. 7 filele 171-175).

Inculpatul B.T.C. este avocat în cadrul Baroului Iaşi, iar inculpatul M.C. este administrator al SC B.S. SRL, fiind şi asociat în cadrul SC F.O. SRL.

În cursul lunii iulie 2006, inculpatul P.R.V. a pretins de la numitul F.D., prin intermediul Iui B.T. transferul cu titlu gratuit al dreptului de proprietate cu privire la un teren în suprafaţă de 30.000 m.p., având o valoare de piaţă estimată la suma de aproximativ 150.000 euro, situat în comuna Miroslava, judeţul Iaşi, din care 20.000 m.p. pentru sine, iar 10.000 m.p. pentru inculpatul I.F.L., cu ştiinţa şi cu acordul ultimului menţionat, în scopul emiterii unei hotărâri de schimbare a amplasamentului terenului pe care numita F.N.C., soţia numitului F.D., urma a fi pusă în posesie, precum şi pentru emiterea titlului de proprietate cu privire la o suprafaţă totală de 160.000 m.p., acte în eliberarea cărora prefectul, în calitate de preşedinte al Comisiei Judeţene Iaşi pentru aplicarea Legii nr. 247/2005, avea atribuţii de serviciu, respectiv pentru urgentarea întocmirii documentaţiei necesare emiterii unui aviz privind amplasamentul, de către Agenţia Domeniilor Statului Iaşi, act în privinţa căruia avea atribuţii de serviciu şeful acestei instituţii I.F.L. şi el membru al Comisiei Judeţene Iaşi.

Actele de pretindere descrise în alineatul precedent au fost reluate de inculpatul P.V.R. la data de 17 august 2006, în cadrul unei discuţii pe care acesta a avut-o cu F.D. şi B.T.C.

În sensul celor arătate, inculpaţii P.V.R. şi I.F.L. au procedat la încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare, prin intermediul inculpatului M.C., cu numita F.N.C., documentul respectiv fiind autentificat din 22 august 2006 la Biroul Notarului Public - I.B.- soţia inculpatului M.C. - prin care promitenta- vânzătoare (F.N.) se obliga să vândă promitentului-cumpărător (M.C.), ulterior obţinerii titlului de proprietate, în condiţiile Legii nr. 247/2005, dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 30.000 m.p., la preţul de 50.000 euro, în acte atestându-se, contrar realităţii, plata cu titlu de avans către promitenta-vânzătoare a sumei de 25.000 euro, M.C. cunoscând cauza ilicită a actului.

La data de 17 august 2006, numitul F.D. a formulat un denunţ împotriva inculpaţilor P.V.R., I.F.L., B.T.C. şi M.C., arătând că, în cadrul procedurii de emitere a titlului de proprietate asupra terenului şi punerii în posesie, P.V.R. şi, indirect, I.F.L. au pretins, pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu, o suprafaţă de 3 ha, cu complicitatea lui B.T. şi prin intermediul lui M.C.

Faţă de toate acestea, prin rezoluţia nr. 148/P/2006 din 31 august 2006 s-a dispus începerea urmăririi penale, iar prin ordonanţa cu acelaşi număr din 01 septembrie 2006 s-a pus în mişcare acţiunea penală, fiind reţinute în sarcina inculpaţilor infracţiunile de luare de mită şi complicitate la infracţiunea de luare de mită (P.V.R.); luare de mită (I.F.L.); complicitate la infracţiunile de luare de mită şi, respectiv, dare de mită (B.T.C.); complicitate la infracţiunile de luare de mită şi, respectiv, dare de mită şi fals în declaraţii, în realizarea scopului unei fapte de corupţie (M.C.).

În conformitate cu Hotărârea nr. 288 din 21 decembrie 2000 a Comisiei Judeţene de Fond Funciar Iaşi s-a reconstituit martorei F.N.C. dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 20,4 hectare teren, situat în comuna Rediu, judeţul Iaşi, art. 3 din hotărârea menţionată precizând că Administraţia Domeniilor Statului Iaşi şi Comisia Locală de Fond Funciar Rediu vor aduce la îndeplinire dispoziţiile din cuprinsul actului. Deşi sus-numita a făcut multiple demersuri pentru a intra efectiv în posesia suprafeţei de teren pentru care i se reconstituie dreptul de proprietate, acestea au rămas fără rezultat, motiv pentru care a recurs la acţionarea în judecată a Comisiei Locale de Fond Funciar Rediu şi a primarului comunei Rediu, în calitate de preşedinte al acestei comisii, solicitând instanţei aplicarea Hotărârii nr. 288 din 21 decembrie 2000, cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi cu nr. 23196/2001.

Prin sentinţa civilă nr. 918 din 03 februarie 2003, definitivă şi executorie la 26 mai 2003, Judecătoria Iaşi a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta F.N.C., obligând Comisia Locală de Fond Funciar Rediu la întocmirea procesului-verbal de punere în posesie şi a fişei cadastrale pentru suprafaţa de 20,4 ha., precum şi pe primarul comunei Rediu, judeţul Iaşi, la plata a câte 300.000 ROL pentru fiecare zi de întârziere, cu titlu de daune cominatorii, începând de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea obligaţiei.

Prin Biroul Executorului Judecătoresc A.C., reclamanta F.N.C. a procedat la comunicarea sentinţei definitive şi executorii către Comisia Locală de Fond Funciar Rediu şi către primarul comunei Rediu, judeţul Iaşi. De asemenea, sus-numita s-a adresat instituţiei menţionate cu cererile înregistrate din 04 martie 2005 şi din 16 august 2005, răspunsurile primite fiind evazive.

La data de 15 august 2005 a fost înregistrat, sub nr. 1003, la Instituţia Prefectului judeţului Iaşi, memoriul adresat preşedintelui Comisiei de Aplicare a Legii nr. 247/2005, formulat de martora F.N.C., prin avocat B.T.C., prin care se solicita aducerea la îndeplinire a sentinţei civile nr. 918 din 03 februarie 2003, în sensul de a se proceda efectiv la punerea în posesie şi eliberarea titlului de proprietate pentru suprafaţa de 20,4 ha pe raza comunei Rediu, judeţul Iaşi. Ca urmare a acestui. memoriu, instituţia Prefectului judeţului laşi a solicitat Primăriei comunei Rediu, prin adresa nr. 1003 din 14 septembrie 2005, comunicarea motivelor pentru care nu s-a trecut la punerea în posesie, solicitând, totodată, urgentarea îndeplinirii dispoziţiilor hotărârii judecătoreşti şi începerea demersurilor pentru eliberarea titlului de proprietate.

La data de 27 septembrie 2005, sub nr. 3627, Primăria comunei Rediu, judeţul Iaşi, a adus la cunoştinţa Instituţiei Prefectului judeţului Iaşi faptul că, prin procedura privind întocmirea documentaţiei necesare protocoalelor de predare-primire încheiate sau care urmează a se încheia cu Agenţia Domeniilor Statului, se va încerca soluţionarea favorabilă a situaţiei solicitantei F.N.C., avându-se în vedere că aceasta a fost inclusă în anexa 37, care cuprinde persoanele ale căror terenuri au fost preluate de stat, iar la data reconstituirii acestora se aflau în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului. Prin adresa 32 din 07 noiembrie 2005, Primăria comunei Rediu, judeţul Iaşi a comunicat avocatului B.T.C., în calitate de reprezentant al lui F.N.C., cu Primăria comunei Rediu nu deţine teren în raza sa administrativ-teritorială, aflându-se în imposibilitatea de a o pune în posesie cu suprafaţa de 20,4 ha.

În aceste condiţii, martora F.N.C., prin avocat B.T.C., s-a adresat Preşedintelui Comisiei Judeţene de aplicare a Legii nr. 247/2005 cu solicitarea de a se dispune anularea Hotărârii nr. 288 din 21 decembrie 2000 a Comisiei Judeţene de Fond Funciar Iaşi şi emiterea unei noi hotărâri pentru aceeaşi suprafaţă, dar având un alt amplasament, respectiv pe teritoriul Staţiunii Didactice şi Experimentale Copou. Cererea a fost înregistrată la Instituţia Prefectului judeţului Iaşi din 24 noiembrie 2005, fiind reiterată la 04 decembrie 2005, cu solicitarea de a se dispune analizarea cererii în prima şedinţă a Comisiei Judeţene de Aplicare a Legii nr. 247/2005.

În cadrul derulării procedurii de soluţionare a acestei cereri, prin adresa nr. 3384 din 19 ianuarie 2006, Instituţia Prefectului judeţului Iaşi a solicitat Agenţiei Domeniilor Statului, Reprezentanţa Iaşi, identificarea unui amplasament, în suprafaţă de 20,4 ha, această instituţie propunând sub nr. 1125 din 21 februarie 2006, suprafeţele de teren amplasate în comuna Miroslava, aflate în administrarea Staţiunii Didactice din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Iaşi, aflate în administrarea SC P.C. SA din comuna Popricani ori în municipiul Iaşi, trupul Şorogari. Ulterior, din cauza unor impedimente de ordin Administrativ, Agenţia Domeniilor Statului Iaşi a propus, sub nr. 1286 din 13 iunie 2006, 6 ha pe teritoriul administrativ al Municipiului Iaşi, tarlaua 47 din cadrul S.C.D.P. Iaşi şi 10 ha. pe teritoriul administrativ al comunei Miroslava, aflate în administrarea SC A. SA, întrucât s-a constatat că pe suprafaţa de 6 ha. din cadrul S.C.D.P. Iaşi fusese reconstituit dreptul de proprietate unei alte persoane, prin adresa nr. 1329 din 11 iulie 2006, Agenţia Domeniilor Statului Iaşi a comunicat Comisiei Judeţene de Fond Funciar Iaşi că solicitanta F.N.C., prin avocat B.T.C. a acceptat un alt amplasament şi anume 16 ha. pe teritoriul administrativ al comunei Miroslava, judeţul Iaşi, făcând parte din domeniul privat al statului şi aflate în administrarea SC A. SA, cu identificarea cadastrală în T6, T8 şi T9. Toate adresele emise de Agenţia Domeniilor Statului Iaşi au fost semnate de inculpatul I.F.L., în calitate de Şef Birou R.V.A. Iaşi.

În perioada menţionată, dosarul având ca obiect cererea formulată de martora F.N.C. a fost introdus în repetate rânduri în şedinţele Comisiei Judeţene pentru Aplicarea Legii nr. 247/2005 (27 martie 2006, 31 mai 2006, 14 iunie 2006 - când a fost emisă şi Hotărârea nr. 1718, număr de înregistrare anulat ulterior, aşa cum rezultă,din convocatoarele de şedinţă, ordinea de zi şi procesele-verbale ale şedinţelor Comisiei), fără a fi însă soluţionat prin emiterea unei hotărâri, din motivele mai sus arătate.

În acest context, inculpatul B.T.C. a efectuat diligentele pe lângă instituţiile competente în eliberarea actelor necesare, respectiv Instituţia Prefectului judeţului Iaşi - Comisia Judeţeană pentru Aplicarea Legii nr. 247/2005, Agenţia Domeniilor Statului laşi, Primăria comunei Rediu, judeţul Iaşi.

La data de 26 iulie 2006, numitul F.D., aflându-se împreună cu familia în concediu, a fost contactat telefonic de către B.T.C., printr-un SMS (a se vedea planşa foto vol. 2 filele 185-189), iar în urma discuţiei ce a urmat, inculpatul i-a comunicat că în şedinţa Comisiei Judeţene de Aplicare a Legii nr. 247/2005 din ziua respectivă, i s-a aprobat martorei F.N.C. punerea în posesie cu suprafaţa de 16 ha. în comuna Miroslava, judeţul Iaşi, în zona A. Cu acelaşi prilej, inculpatul B.T.C. a precizat că inculpatul P.V.R., preşedintele Comisiei Judeţene a menţionat cu ocazia unei discuţii purtate în biroul său, că hotărârea va rămâne asupra sa până la rezolvarea unei „probleme ” pretinzându-i expres inculpatului B.T.C., ca reprezentant al intereselor familiei F., remiterea cu titlu gratuit a unei suprafeţe de 3 ha din cele 16 cu care martora F.N.C. urma a fi pusă în posesie, inculpatul P.R.V. făcând precizarea că 2 ha sunt pentru sine, iar un hectar pentru inculpatul I.F.L., şeful Asociaţiei Domeniilor Starului Iaşi.

În susţinerea celor afirmate în alineatul precedent, vom aminti precizările făcute de inculpatul T.B. care, referindu-se la discuţia telefonică pe care a avut-o în luna iulie 2006 cu F.D., arată că „în incinta Prefecturii Iaşi m-am întâlnit cu I.F.L., pe data de 26 iulie 2006, exact în ziua când Comisia s-a întrunit, deoarece doream să particip la şedinţă ca să văd ce se întâmplă. I.F.L. m-a întrebat dacă am rezolvat cu prefectul R.V.P. Îmi amintesc că I.F.L. mi-a spus că „trebuie să vorbeşti cu R.V.P.”. Imediat am mers în biroul prefectului, i-am spus că m-am văzut cu I.F.L. şi să-mi spună ce trebuie să fac. R.V.P., într-un mod conspirativ mi-a spus că urmează să primească prin intermediar o suprafaţă de 3 hectare, fiind evident că este vorba de cumpărarea serviciilor sale. Eu i-am spus lui R.V.P. că iniţial înţelesesem că este vorba de oferirea cu titlu de mită a unei suprafeţe de 2 hectare, şi nu 3 hectare. Atunci R.V.P. mi-a spus că 2 hectare sunt pentru el şi un hectar pentru I.F.L.. I-am spus lui R.V.P. că nu pot decide unilateral faţă de pretenţiile sale şi că este necesar ca aceste lucruri să fie aduse la cunoştinţa familiei I.F.L., care în acel moment era plecată din ţară”. - (Declaraţiile lui T.B. din datele de 31 august şi, respectiv, 01 septembrie 2006. (vol. 6 filele 184-188).

Precizăm că T.B. a susţinut aceleaşi aspecte, atât în faţa instanţei de judecată, precum şi cu ocazia confruntării sale cu inculpatul R.V.P.: „Dintr-o discuţie pe care am avut~o cu R.V.P., în biroul prefectului, acesta mi-a relatat că ar dori să ia 2 hectare de teren din suprafaţa familiei I.F.L. din comuna Miroslava într-o altă discuţie^ mi-a comunicat că, în cele din urmă, pretenţiile sale se circumscriu la o suprafaţă de 3 hectare din ternul familiei I.F.L. (comuna Miroslava, judeţul Iaşi).

Faţă de această situaţie, i-am replicat domnului R.V.P. că-i voi aduce la cunoştinţă clientului meu dimensiunea acestei pretenţii, dar apreciez că este necesar ca R.V.P. să discute cu clientul meu şi nu cu mine.

F.D. a arătat în declaraţia sa din data de 27 septembrie 2006, că „La data de 26 iulie 2006 am primit un alt mesaj de la T.B., acesta solicitându-mi să-l sun urgent. L-am sunat pe T.B. în aceeaşi zi, el spunându-mi că demersurile în ceea ce priveşte suprafaţa de teren sunt în curs, dar că „avem o problemă”, lăsându-mă să înţeleg „că trebuie să cumpărăm „ bunăvoinţa unor funcţionari.

După întoarcerea sa în România, F.D. a luat legătura cu avocatul, primul menţionat relatând că, în dimineaţa de 17 august 2006 inculpatul B.T.C., în prezenţa sa, i-a contactat telefonic pe inculpatul R.V.P., stabilind cu acesta o întâlnire la sediul Prefecturii, pentru aceeaşi zi, în jurul orei 15,30, la care urma să participe şi numitul F.D.. La ora stabilită, cei doi s-au deplasat la sediul Prefecturii, inculpatul B.T.C. anunţându-l, prin intermediul unui mesaj scris, pe inculpatul R.V.P., care a ieşit din biroul său pe holul instituţiei.

Cu ocazia discuţiei purtate cu numitul F.D., inculpatul R.V.P. a reiterat solicitarea făcută anterior prin intermediul avocatului, respectiv aceea ca viitorul proprietar să transfere cu titlu gratuit dreptul de proprietate cu privire la o suprafaţă de 3 hectare, din care un hectar pentru inculpatul I.F.L., făcând şi precizarea că, pentru efectuarea tranzacţiei, trebuie să ia legătura cu inculpatul M.C., al cărui număr de telefon i-l indicase inculpatului B.T.C., cu ocazia unei întâlniri anterioare.

Discuţia purtată a fost înregistrată de către numitul I.F.L. cu ajutorul unui reportofon digital marca Philips, fiind transpusă prin mijloace proprii pe un suport magnetic tip C.D., care a fost predat organelor de urmărire penală.

Atunci, la 17 august 2006 a fost primul moment când F.D. a aflat direct, nemijlocit, de la prefectul R.V.P. pretenţiile ilicite ale acestuia şi, implicit, ale lui I.F.L. şi anume pretinderea cu titlu de mită a unei suprafeţe de 3 hectare, în schimbul îndeplinirii sarcinilor de serviciu ale celor doi funcţionari.

În aceeaşi ordine de idei, tot acum F.D. a. aflat, tot de la prefect, că persoana de legătură era un anume „C.”.

Aşadar, din analiza elementelor de fapt petrecute la data de 17 august 2006 reiese în mod evident că relaţiile infracţionale dintre cei patru inculpaţi erau deja stabilite, iar desfăşurarea ulterioară a faptelor nu face decât să confirme această concluzie, urmând a se observa că toţi cei patru inculpaţi vor acţiona conform planului prezentat de prefect la data de 17 august 2006, în cadrul discuţiei pe care R.V.P. a avut-o cu F.D. şi B.T.C.

De altfel, pe lângă mijloacele cu valoare probantă de netăgăduit, instanţa urmează a constata şi sinceritatea afirmaţiilor Iui F.D., acesta, în declaraţiile sale din datele de 17 şi 20 august 2006, susţinând că „La data de 17 august 2006 avocatul T.B. a trecut pe la mine pe la serviciu şi împreună ne-am deplasat la Prefectură.. Avocatul T.B. i-a dat un mesaj SMS pe telefonul mobil, spunându-i că suntem în hol, în faţa biroului. Acesta (prefectul) a ieşit imediat din birou pe hol unde am discutat despre faptul că trebuie să-i dau 3 hectare de teren, confirmându-mi cele spuse de avocat. Acesta mi-a spus că din cele 3 hectare pretinse, un hectar îl va da lui F. de la A.D.S., iar pentru efectuarea tranzacţiei să luăm legătura cu numitul „C.” (avocatul mi-a spus că este vorba de numitul C.M.) al cărui număr de telefon i l-a dat prefectul avocatului T.B.

Am înţeles astfel că terenul, cele 3 hectare, urmau să ajungă la prefect şi la F.I. prin intermediul acestui C.M. despre care ulterior am aflat că soţia sa este notar”. (Vol. I filele 66-68; 86-92).

Revenind la înregistrarea făcută de I.F.L.D. la data de 17 august 2006 şi transcrisă în cadrul Serviciului Tehnic al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, denunţătorul, în declaraţia sa din data de 01 noiembrie 2006, face mai multe precizări care au menirea să explice conţinutul acelei transcrieri, în sensul corelării celor întâmplate şi discutate în incinta Prefecturii Iaşi, la data de 17 august 2006, cu textul propriu-zis al redării scriptice.

În sensul celor arătate în alineatul precedent, s-au redat o parte din mai sus amintita declaraţie.

Astfel:

„În legătură cu înregistrarea audio pe care am efectuat-o la data de 17 august 2006, din proprie iniţiativă şi cu un aparat proprietate personală, această înregistrare referindu-se la discuţiile pe care le-am purtat cu T.B. şi R.V.P., în sediul Prefecturii Iaşi, precizez că:

În momentul în care, împreună cu T.B. am ajuns în faţa biroului prefectului, avocatul mi-a explicat că, în cadrul unei discuţii anterioare pe care o avusese cu R.V.P., acesta din urmă i-a spus lui B. să sune la un număr de telefon, despre care ulterior am aflat că aparţine lui M.C. În acest context, T.B. a afirmat că „Nu ştia cum să-mi dea mie s-o scriu eu, că o scrie el! Şi când a făcut cifrele, a făcut. Să-l suni pe ăla ăă.. da! N-o să-l cunoşti pe ăsta? Da, te duci la el şi…Da, cum ... îţi dau un… ăsta e numărul lui, separat”.

De asemenea, îmi amintesc că, în momentul în care T.B. i-a trimis prefectului un SMS, avocatul a folosit expresia „Am ajuns şi aşteptăm pe hol.”

În cadrul discuţiei pe care am avut-o cu prefectul, discuţie la care a asistat şi T.B., R.V.P. mi-a spus cu voce joasă că, în schimbul îndeplinirii atribuţiilor sale de serviciu în ceea ce priveşte rezolvarea problemei imobiliare a soţiei mele, pretinde 3 hectare de teren din suprafaţa ce urma să-i fie atribuită I.F.L., 2 hectare pentru el, iar unul pentru I.F.L. Această solicitare a fost însoţită, de asemenea în mod conspirat şi de un gest pe care prefectul l-a făcut cu mâna, cu degetele indicându-mi cifra 3. Repet, toate aceste discuţii şi gesturi au avut un caracter strict conspirativ, după acestea eu afirmând” Am înţeles! Am înţeles! Domnule!. (Vol. 1 fila 84).

În declaraţia dată organelor de urmărire penală la data de 20 august 2006, numitul F.D., reiterând aspectele din conţinutul denunţului, a mai arătat că, în ziua de 18 august 2006, inculpatul B.T.C., aflându-se la biroul denunţătorului, l-a contactat telefonic pe inculpatul M.C., din discuţia purtată cu acesta, rezultând că nu avea cunoştinţă de faptul că urma să fie „beneficiarul” vreunei tranzacţii imobiliare. F.D. a declarat că, în aceste condiţii, inculpatul B.T.C. a luat legătura personal cu inculpatul P.V.R., iar acesta din urmă l-a anunţat pe inculpatul M.C., căruia i-a explicat situaţia, după care acesta a fost din nou apelat telefonic de inculpatul B.T.C., stabilindu-se o întâlnire la care urma să participe şi numitul F.D., în aceeaşi zi, în jurul orei 18, la cabinetul de avocatură al inculpatului B.T.C. În jurul orei 15, la solicitarea inculpatului M.C., acesta, împreună cu avocatul, s-au deplasat la biroul numitului F.D., pentru a stabili detalii privind modalitatea în care se va încheia actul având ca obiect transferul proprietăţii pentru suprafaţa de 3 hectare, inculpatul M.C. făcând precizarea că se va proceda la perfectarea de către notar a unei promisiuni de vânzare-cumpărare între F.N.C., în calitate de promitent-vânzător şi o persoană a cărei identitate nu a precizat-o, în calitate de promitent- cumpărător. Totodată, s-a stabilit ca actul să fie încheiat în ziua de luni, 21 august 2006, la ora 12, la Biroul Notarului Public - I.B.

Aspectele arătate de numitul F.D. au fost confirmate de soţia acestuia, martora F.N.C., care a luat cunoştinţă de aceste împrejurări în mod indirect, din relatările sus-numitului.

Aşadar, rezultă indubitabil că în acel moment - seara de vineri, 18 august 2006 - înţelegerea dintre P. şi M. era deja realizată, fiind evident că prefectul îl alesese pe M.C. să joace rolul de intermediar, cu atât mai mult cu cât soţia acestuia din urmă (I.B.) era notar public.

Asupra acestui aspect se revine pe parcursul prezentului act de sesizare, invocându-se şi alte mijloace de probă - înregistrări ale unor convorbiri telefonice şi în mediul ambiental, precum şi ataşarea unor documente notariale care confirmă atât obişnuinţa lui P.V.R. de a apela la serviciile notarului public I.B., cât şi largheţea cu care aceasta a întocmit numeroase acte în favoarea soţului său, operaţiune interzisă notarilor publici, conform disp. art. 56 lit. a) din Legea nr. 36/1995.

Prin ordonanţa din 20 august 2006 s-a dispus autorizarea cu titlu provizoriu a interceptării şi înregistrării audio şi video, pe o durată de 24 de ore, de la 20 august 2006, ora 19, până la 21 august 2006, ora 19, a convorbirilor purtate în mediul ambiental de către numitul F.D. cu inculpaţii R.V.P., I.F.L., M.C. şi cu alte persoane, precum şi a convorbirilor telefonice purtate de F.D., P.V.R. şi M.C. de la posturile telefonice utilizate de aceştia, fiind emisă autorizaţia din 20 august 2006.

Prin încheierea din 21 august 2006 emisă-în Dosarul nr. 13155/2006, Tribunalul Iaşi a dispus confirmarea ordonanţei procurorului din 20 august 2006, precum şi autorizarea, în continuare, pe o durată de 29 de zile, a interceptării şi înregistrării audio şi video a convorbirilor purtate de persoanele menţionate anterior, fiind emise autorizaţiile nr. 176, 177, 178 şi 179 din 21 august 2006.

În urma punerii în executare a acestor autorizaţii, a rezultat că în dimineaţa de 21 august 2006 inculpatul M.C. s-a deplasat, în vederea efectuării unei lucrări dentare, la cabinetul stomatologic al martorei F.N.C., unde se află şi domiciliul acesteia şi al soţului său, F.D.. Cu acest prilej, inculpatul M.C. şi numitul F.D. au purtat unele discuţii referitoare la încheierea unor acte, context în care, la întrebarea adresată de F.D., dacă ar trebui să se întâlnească cu inculpatul R.V.P., inculpatul M.C. l-a îndrumat să meargă să discute cu acesta, precizând, totodată, că el se va întâlni în cursul zilei respective cu prefectul, pentru a examina şi acesta actele ce urmau a fi semnate şi pentru a-şi da acordul, fiind foarte clar că M. ştia ce urma să se întâmple.

În aceeaşi dimineaţă, ca urmare a unei înţelegeri anterioare cu inculpatul B.T.C., numitul F.D. şi martora I.F.L. s-au deplasat la sediul Prefecturii Iaşi, în scopul purtării unei discuţii cu inculpatul R.V.P. Cu acest prilej, inculpatul B.T.C., care se afla deja la locul stabilit, i-a precizat persoanei care efectua paza instituţiei că a „vorbit cu domnul prefect care îi aştepta pe soţii I.F.L., după care i-a introdus pe aceştia în anticamera biroului inculpatului R.V.P., fără a rămâne pentru a participa la discuţii.

Cu ocazia întâlnirii dintre F.D., I.F.L., N.C. şi inculpatul R.V.P., care a avut loc în biroul acestuia din urmă, a rezultat că acesta a luat cunoştinţă de vizita pe care inculpatul M.C. o făcuse numitului I.F.L.D. în aceeaşi dimineaţă, precum şi de faptul că în ziua respectivă urmau să fie verificate actele, inculpatul M.C. urmând să-i comunice lui I.F.L.D. şi soţiei acestuia şi numele persoanelor care vor avea calitatea de viitori cumpărători. La întrebarea numitului I.F.L.D. referitoare la durata formalităţilor pentru emiterea titlului de proprietate, raportat la momentul încheierii actelor, inculpatul R.V.P. i-a dat asigurări că va urgenta soluţionarea problemei, după obţinerea unei aprobări de la Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti, atât prin efectuarea în timp scurt a actelor ce-i intrau în atribuţii în calitate de preşedinte al Comisiei Judeţene pentru Aplicarea Legii nr. 247/2005, cât şi prin contactarea primarului comunei Miroslava, pentru a-i pune în vedere să facă demersurile necesare punerii efective în posesie. Un alt aspect important al discuţiei purtate între persoanele menţionate mai sus este acela că, numitul I.F.L.D. şi martora I.F.L., N.C. punând problema încrederii pe care o pot avea în persoana inculpatului M.C., ca intermediar al tranzacţiei şi solicitând garanţii că terenurile ce constituiau obiectul acesteia vor ajunge „unde trebuie”, inculpatul R.V.P. i-a asigurat că inculpatul M.C. este un om serios şi o persoană de încredere. De asemenea, solicitându-i-se de către numitul I.F.L.D. părerea referitoare la oportunitatea contactării şi a inculpatului I.F.L., inculpatul R.V.P. a răspuns că va discuta el cu şeful Agenţiei Domeniilor Statului Iaşi, că acesta şi-a dat acceptul (cu referire la amplasamentul pe care urma a se face punerea în posesie), menţionând că îl va ruga să urgenteze obţinerea avizului de la Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti.

In aceeaşi ordine de idei şi referindu-ne la această înregistrare audio^:video, al cărei conţinut parţial se redă mai jos, se constată, atât naturaleţea cu care R.V.P. explică soţilor I.F.L. cum şi prin cine, el şi I.F.L., vor intra în posesia celor 3 hectare de teren, cât şi expresia facială a prefectului, faţa lui R.V.P. trădând mimica unui om încântat de acea discuţie (cu cei doi soţi) şi mulţumit de rezultatele ei.

Redare parţială a discuţiei purtate de prefectul R.V.P. şi soţii D. şi N.I.F.L., în biroul inculpatului, la data de 21 august 2006:

„F.D. : Ştiţi cine-i pacientu" ?

R.V.P.: Nu ?!

B.T.C. : Domnu" C.M.!

I.F.L.D. (vorbeşte în acelaşi timp cu I.F.L.) : Bine … I-am spus ... eu vreau să vorbesc.., deci el a spus că e bine ca să facem astăzi actele, să le verificăm, să fie corecte, să fie-n regulă O să ne spună pe numele cui le facem sau ce facem.. Voiam să vă-ntreb, pe urmă cam cât mai durează ca să.. ? Că soţia fiind proprietara, ştiţi cum îi! Să obţinem titlu de proprietate?

R.V.P.: îi.. iese, trimitem la ..Bucureşti, la consi. ... Dacă mai este nevoie de aprobarea Bucureştiului şi cum a venit hârtia de la Bucureşti.

P, V.R, : O să vorbesc cât mai repede, să meargă!

F.D.: Că sunt ăă...adică, măcar..şi persoana cu care mergem acolo e de încredere? (este vorba de M.C., n.n.). P.V,R.:Da, da.

F.D. :Adică ştiţi cum e, nu vreau să..mă trezesc că două terenuri se duce pe nu ştiu unde…

PVR. :Da, da.

P. V.R.: Deci, la mine iese mâine!

F.D.: Am înţeles!

P.V.R.: O să vorbesc la BUCUREŞTI, să dea drumu" mai repede şi poate într-o săptămână dă

drumu" de acolo.,

P.V.R. : Şi după aia, încă trei, patru, cinci zile aicea pân" se face titlu, după ce avem răspunsu" de la BUCUREŞTI.

F.D.: Şi la primărie aicea, la M.? Aştia-s mai…

P. V.R. : Am să vorbesc eu să…

P. V.R. : O să vorbesc eu cu el. Ştiu că-i mai ciudat primaru¹ ăsta!

P. V.R. : Da, da. Păi, am să-l chem zilele astea la mine şi stau de vorbă cu el până îmi vine răspunsu" că nu..

F.D. : Adică asta era problema! Ştim că e om de încredere.. şi nu .. ăă.. că vorba aia, mi-a spus soţia: „Băi, tu ai vorbit că nu ştiu ce, da" eu ce.. ce faci tu? „ P.V.R.: (râde)

I.F.L. : De asta am zis să .. să văd să fie o chestia serioasă ca să… (neinteligibil)…

P. V.R. :Eu aşa ştiu! (se referă la M.C., n.n.)

F.D. :Da. Bun..

P. V.R. :Eu aşa-l ştiu, om serios! Dacă nu, scoateţi încă doi dinţi în plus! (râde) (se referă la M.C., n.n.). F.N. .11 gâtuiţi! îl gâtuiţi! (râde).

(Vol. 2 filele 21-42).

Din analiza acestei convorbiri rezultă că în acel moment (dimineaţa de 21 august 2006), F.D. cunoştea faptul că intermediarul, adică persoana desemnată de prefect este M.C., R.V.P. încurajându-i pe soţii I.F.L. să acţioneze aşa cum le va spune M., R.V.P. dându-le asigurarea că „Eu aşa-l ştiu! Eu aşa-l ştiu, om serios”!

Apare ca fiind evident că între R.V.P. şi M. exista o relaţie solidă, de încredere, ultimul menţionat fiind desemnat numai în ceea ce priveşte crearea unei aparenţe de legalitate asupra modalităţii prin care cele 3 hectare urmau să intre, în cele din urmă, în posesia lui R.V.P. şi I.F.L., fiind de la sine înţeles că actul de înstrăinare a terenului în niciun caz nu putea fi întocmit pe numele lui I.F.L. sau pe cel al lui R.V.P.

De asemenea, foarte important este a se reţine faptul că în niciun segment al discuţiei, nici măcar aluziv, nu s-a făcut vreo referire la faptul că C.M. intenţiona să cumpere în mod real o suprafaţă de teren aparţinând soţilor I.F.L.

În realizarea aceloraşi scopuri infracţionale şi întrucât se stabilise care este preţul - 2 hectare - îndeplinirii îndatoririlor sale de serviciu, R.V.P. s-a angajat în faţa soţilor I.F.L. să fie extrem de diligent, oferindu-se „să-l cheme la el şi să stea de vorbă cu primarul comunei Miroslava, deşi acesta nu era în subordinea sa,

Aspectele discutate cu inculpatul R.V.P. i-au fost relatate şi inculpatului B.T.C., de către F.D., imediat după finalizarea întâlnirii, B.T.C. exprimându-şi nedumerirea cu privire la faptul că inculpatul I.F.L. nu i-a pretins direct suprafaţa de un hectar, preferând să facă acest lucru numai prin intermediul inculpatului P.V.R. Cu aceeaşi ocazie, inculpatul B.T.C., vorbind despre modalităţile în care se pot rezolva probleme de natură imobiliară similare, i-a precizat numitului F.D. că un coleg al său i-ar fi spus că „este un anumit segment care nu poate fi sărit, adică prefectul cu F.”, exprimare având semnificaţia obligativităţii remiterii unor foloase către persoanele menţionate, în scopul soluţionării cererilor formulate.

În aceeaşi după-amiază, inculpatul B.T.C. a primit prin fax, la cabinetul său de avocatură, de la Biroul Notarului Public I.B., un exemplar al actului ce urma a fi autentificat, pe care i l-a prezentat numitului F.D., pentru a discuta cu privire la clauzele acestuia, stabilind, totodată, să-l contacteze pe inculpatul M.C., pentru a se prezenta la notar în ziua următoare, la ora 12, în scopul autentificării înscrisurilor.

Numitul F.D. şi-a exprimat, în prezenţa inculpatului B.T.C. , temerea în legătură cu posibilitatea ca unul din cele 3 hectare de teren, care urma să-i revină inculpatului I.F.L., să nu-i mai fie remis acestuia din urmă de către „intermediar” sau de către inculpatul P.V.R., împrejurare în care inculpatul B.T.C. a afirmat că îl va încunoştinţa personal pe inculpatul I.F.L.

La data de 22 august 2006, în jurul orei 13,30, numitul F.D., împreună cu martora F.N.C. şi cu inculpatul B.T.C., s-au deplasat la Biroul Notarului Public I.B., unde se afla deja inculpatul M.C. (reamintim, I.B. fiind soţia lui M.C., n.n.).

Din conţinutul discuţiilor purtate cu acest prilej între persoanele menţionate anterior a rezultat că numai în acel moment numitul F.D. şi soţia sa, martora F.N.C., au aflat că persoana cu care urmau să încheie promisiunea de vânzare-cumpărare este chiar inculpatul M.C.. De asemenea, a mai reieşit că un exemplar al actului respectiv îi fusese prezentat şi inculpatului P.V.R. de către inculpatul M.C., acesta folosind exprimarea „Da, aia. Păi, aia, cu aia am fost şi eu în partea cealaltă” Vol. 2 fila 58 (a se vedea şi nota de redare a convorbirii purtate în sediul Biroului Notarial la data de 22 august 2006, dintre inculpatul M.C. şi inculpatul B.T.C., n.n.) şi răspunzând explicit afirmativ la întrebarea dacă a vorbit cu „domnul prefect”, formulată de numitul F.D. , precum şi implicit, la aceeaşi întrebare, formulată în legătură cu inculpatul I.F.L., confirmarea expresă venind de la B.T.C.

„M.C.: Da aia. Păi, aia, cu aia am fost şi eu în partea cealaltă (la R.V.P., n.n.).

B.T.C.: Da

F.D. : Deci, aţi vorbit cu domnu" prefect, cu domnu"..

M.C. :Da, da, da! „Vol. 2 fila 58.

Pe parcursul derulării formalităţilor necesare autentificării promisiunii de vânzare-cumpărare, numitul F.D. s-a adresat inculpatului M.C. cu precizarea că este bine că acesta este promitentul-cumpărător, pentru că astfel poate avea încredere că terenul va ajunge în posesia persoanelor interesate în acest context, inculpatul M.C., dorind să se asigure că I.F.L.D. a înţeles exact care este rolul său (ai lui C.M.) în această tranzacţie a făcut precizări clare, fără echivoc, în sensul că menirea sa este exclusiv aceea de a garanta tuturor persoanelor interesate (soţii I.F.L., R.V.P., I.F.L. şi B.T.) că cele 3 hectare se vor îndrepta spre P. şi I.F.L., singura sa recompensă fiind „să bea la urmă un şpriţ, când se rezolvă” (Vol. 2 fila 61).

În continuare s-au redat o parte din transcrierea înregistrării convorbirilor purtate în sediul Biroului Notarial, la data de 22 august 2006:

„F.D.: Da, să nu mă trezesc cu alte surprize!

M.C.: Dumneavoastră aţi înţeles care este rolul meu aici, da?

F.D. Deci, să nu fi.

M.C. : Fac un bine şi de-o parte şi de alta, joc rolul de garant, atât!

F.D.: Să, să se ducă ăă.. la cine trebuie, ştiţi?

M.C.: Şpritu" îl daţi la urmă, când se rezolvă?

F.D. : Să nu fie .. mă trezesc pe urmă cu alte ăă..probleme ştiţi?

I.F.L.: Minuni.

M.C.: Dacă cineva are încredere în mine eu zic că…

F.D.: Păi, să ştiţi că ieri domnu" prefect mi-a spus că te gât.. îl gâtul dacă nu … (râde). Deci, sperăm să, să nu fie… “ (Vol. 2 fila 61).

În acelaşi timp, aflându-se în incinta biroului notarial, inculpatul M.C. l-a contactat telefonic pe inculpatul P.V.R., solicitându-i acestuia să se întâlnească.

Notarul public I.B. a redactat şi autentificat, sub nr. 504 din 22 august 2006, un antecontract de vânzare-cumpărare între F.N.C. , în calitate de promitent-vânzător şi inculpatul M.C., în calitate de promitent-cumpărător, având ca obiect un teren situat pe raza administrativ-teritorială a comunei Miroslava, judeţul Iaşi, în suprafaţă de 30.000 m.p., din totalul de 160.000 m.p., ce urmau a fi atribuiţi promitentei-vânzătoare în baza sentinţei civile nr. 918 din 03 februarie 2003, pronunţată de Judecătoria Iaşi. În cuprinsul antecontractului s-a specificat că părţile contractante au convenit ca preţul total al vânzării să fie 50.000 euro, inculpatul M.C. declarând că a achitat, cu titlu de avans, promitentei-cumpărătoare, suma de 25.000 euro, la data autentificării înscrisului.

Antecontractul de vânzare-cumpărare a fost semnat de numita F.N.C. , în calitate de promitent-vânzător şi inculpatul M.C., în calitate de promitent-cumpărător.

După finalizarea acestor formalităţi, în cursul zilei de 22 august 2006, inculpatul M.C. l-a contactat telefonic în două rânduri pe inculpatul P.V.R., solicitându-i să se întâlnească pentru a-i comunica „ceva”, din conţinutul celei de-a doua convorbiri rezultând că cei doi s-au întâlnit în faţa imobilului unde domiciliază inculpatul P.V.R.. (a se vedea schiţa din Vol. 2 filele 91-93 şi 97).

Avându-se în vedere toate acestea, precum şi din analizarea întregului conţinut al înregistrării audio-video efectuate în sediul Biroului Notarial, rezultă în mod indubitabil caracterul pur formal al antecontractului încheiat la data de 22 august 2006, fiind evident şi de la sine înţeles că, în realitate, nici nu s-a pus vreun moment problema predării efective a avansului (25.000 euro), acest aspect susţinut constant de F.D., F.N.C. şi B.T., acesta fiind momentul (22 august 2006) când, prin „prestaţia” sa, finalizată prin semnarea antecontractului incriminat, M.C. a săvârşit şi infracţiunea de fals în declaraţii în realizarea scopului unei fapte de corupţie, prev. de art. 292 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

La data de 24 august 2006, cu prilejul unei întâlniri pe care inculpatul B.T.C. a avut-o cu numitul F.D., cel dintâi i-a confirmat că, atât inculpatul P.V.R., cât şi inculpatul I.F.L. au luat cunoştinţă de semnarea antecontractului de vânzare-cumpărare şi că sunt „mulţumiţi . De asemenea, inculpatul B.T.C. a precizat că în ziua respectivă l-a contactat telefonic pe inculpatul I.F.L., care i-a răspuns cu cuvintele: „da, ştiu, am înţeles, nu discut”, iar inculpatul B.T.C. sfătuindu-l pe numitul F.D. să nu-i caute pe inculpaţii R.V.P. şi I.F.L. decât prin intermediul său şi să nu facă telefonic vreo comunicare explicită referitoare la cele întâmplate şi să nu mai folosească cuvântul „şpagă”.

La data de 25 august 2006, în cadrul unei noi întâlniri, inculpatul B.T.C. i-a precizat numitului F.D. că în cursul zilei de luni a săptămânii următoare urma să aibă o întâlnire cu inculpatul I.F.L., precum şi că într-o discuţie anterioară, acesta i-a promis că va urgenta întocmirea actelor a căror emitere intră incompetenţa Agenţiei Domeniilor Starului Iaşi.

În cursul zilei de duminică, 27 august 2006, inculpatul B.T.C. s-a întâlnit, în mod întâmplător, cu inculpatul I.F.L., iar în ziua următoare l-a vizitat pe numitul F.D., căruia i-a relatat conţinutul discuţiei purtate cu şeful Agenţiei Domeniilor care a arătat că va telefona la Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti, pentru a impulsiona semnarea de către această instituţie a protocolului vizând suprafaţa de teren pe care urma a se face punerea în posesie, solicitându-i avocatului discreţie din partea clientului său, în sensul de a nu afla persoane din cadrul Agenţiei Domeniilor Statului Bucureşti, despre pretinderea şi primirea de către inculpaţi a suprafeţei de 30.000 m.p. De asemenea, inculpatul B.T.C. a precizat că i-a pus în vedere inculpatului I.F.L. să rezolve problema, întrucât beneficiază şi el de un hectar din acel teren, acesta răspunzându-i că ştie şi că preţul unui m.p. este de 20 de euro. Inculpatul B.T.C. i-a descris numitului F.D. şi modul în care s-a comportat inculpatul I.F.L. cu ocazia acelei întâlniri, menţionând că s-au plimbat spre pădure catalogându-l drept „paranoic” pe I.F.L., întrucât acesta se temea să vorbească. La solicitarea numitului F.D. de a i se intermedia în zilele următoare întâlniri cu inculpaţii R.V.P. şi I.F.L., în scopul de a obţine personal confirmarea acestora, inculpatul B.T.C. a răspuns afirmativ.

Astfel, la data de 31 august 2006, în jurul orei 8,54, numitul F.D., însoţit fiind de inculpatul B.T.C. s-au deplasat la sediul Prefecturii Iaşi, pentru a discuta cu inculpatul P.V.R. Acesta i-a întâmpinat având o atitudine foarte prietenoasă şi adresându-i-se numitului F.D. cu menţiunea: „ce cauţi aici?...dar e rezolvat de atunci!”, (Vol. 2 fila 136.) cu precizarea că hotărârea a fost semnată şi că înaintarea în efectuarea demersurilor depinde de semnarea protocolului de predare-primire a terenului de către Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti. Inculpatul P.V.R. le-a" promis, cu acest prilej, numitului F.D. şi inculpatului B.T.C. că îl va întreba pe inculpatul I.F.L. despre durata acestor formalităţi, precum şi că în cursul zilei respective îl va convoca atât pe acesta, cât şi pe primarul comunei Miroslava, în vederea rezolvării situaţiei.

Se redă în continuare o parte din discuţia purtată de cei trei în biroul prefectului, la data de 31 august 2006:

„B.T.C.: Sunaţi-l pe F. şi rugaţi-l să trecem pe la el acum, într-o vizită!

P.V.R.: (vorbeşte în acelaşi timp şi B.T.C.); II chem.. A..! II chem azi şi cu primara" de dincolo şi.. să rezolvăm treaba!.. (neinteligibil)…

F.D.: Da.

B.T.C.: Mulţumim foarte mult! Să ne trăiţi!

P.V.R. : Dacă vreţi, treceţi…da "..tot aşa e…

F.D.: Să trăiţi! B.T.C. : Ce rost arc să vă deranjăm?

P.V.R.: Lasă-mă să vorbesc cu el un pic şi vorbeşti tu cu el!

B.T.C.: Da..

P.V.: ..(neinteligibil)…

F.D.: Da.

P.V.R.: ...(neinteligibil)... e băgat în priză, da" n-are hârtie … (neinteligibil)... de dincolo!

B.T.C.: Eu dum... eu duminică am vorbit şi mi-a spus, toru" e... e dat drumu" pe sistem! Aşa mi-a spus el! A verificat!

F.D.: Să trăiţi! Sănătate!. Vol. 2 fila 138.

În cadrul aceleaşi discuţii, inculpatul B.T.C. l-a informat şi pe inculpatul P.V.R. despre faptul că în duminica precedentă s-a întâlnit cu inculpatul N.F.L., care i-a confirmat că demersurile sunt în derulare. La solicitarea inculpatului B.T.C., adresată inculpatului P.V.R., de a-l contacta pe inculpatul I.F.L. pentru a-l anunţa că numitul F.D., împreună cu avocatul său, doresc să-i facă o vizită, în acelaşi scop, inculpatul P.V.R. a răspuns că pot face acest lucru, dar că inculpatul I.F.L. le va da acelaşi răspuns, în sensul că, deşi e „băgat în priză” (exprimarea inculpatului P.V.R.), nu este încă în posesia protocolului semnat de Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti.

Inculpatul P.V.R. i-a înmânat, cu această ocazie, numitului F.D., Hotărârea nr. 2212 din 26 iulie 2006, semnată de prefect, în calitate de Preşedinte al Comisiei Judeţene Iaşi pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate şi contrasemnată de subprefect L.T., prin care s-a admis cererea martorei F.N.C. şi s-a modificat Hotărârea nr. 288/2000, în sensul radierii din anexa 37 a comunei Rediu a poziţiei solicitantei cu suprafaţa de 20,4 hectare teren şi înscrierii acesteia în anexa 30 a comunei Miroslava cu suprafaţa de 16 hectare teren aflat în administrarea SC A. SA. De altfel, semnarea acestei hotărâri pe data de 31 august 2006, în aceeaşi zi documentul fiind înmânat lui F.D., dovedeşte o dată în plus că, întrucât toate pretenţiile sale (atribuirea celor 3 hectare de teren, prin interpusul M.C. , etc.) fuseseră respectate, inculpatul R.V.P. a înţeles să se „achite” şi el de obligaţiile asumate în faţa denunţătorului.

Faţă de acestea, se redă în continuare un pasaj din declaraţia martorului L.T., formulată la data de 10 noiembrie 2006:

„Revenind la faptele pentru care este cercetat inculpatul R.V.P., în această cauză şi referindu-mă la hotărârea Comisiei judeţene nr. 2212 din data de 26 iulie 2006, fac următoarele precizări:

Capitolul 2 al acestei hotărâri are următorul conţinut: „Prevederile prezentei hotărâri vor fi aduse la îndeplinire de Comisia Locală de Fond Funciar Miroslava, SC A. SA, A.D.S. Iaşi şi O.C. PEN.I. Iaşi.”

Eu am semnat această hotărâre în momentul adoptării ei, în şedinţa din 26 iulie 2006, subsemnatul neputând face nici un fel de precizări cu privire la momentul în care R.V.P. a semnat această hotărâre, dar afirm cu certitudine că prefectul nu a semnat acest act la data adoptării lui.

Constatând că această hotărâre nu se referă la anularea unei hotărâri anterioare - 1718 din 14 iunie 2006, la data de 24 august 2006 s-a convocat o şedinţă în cadrul Comisiei Judeţene de Fond Funciar, în cadrul căreia s-a supus spre radiere Hotărârea nr. 1718 din 14 iunie 2006, emisă pe numele de F.N.C., pentru ca, în cele din urmă, să se redacteze şi să se aprobe o altă hotărâre, cu acelaşi număr şi cu aceeaşi dată (2212 din 26 iulie 2006), articolul 2 al acestei ultime hotărâri având următorul conţinut: „Se anulează numărul 1718 din 14 iunie 2006 de înregistrare anterioară a hotărârii”.

Subsemnatul, am semnat această hotărâre la data de 24 august 2006, iar R.V.P. a semnat-o la data de 31 august 2006.

În aceeaşi ordine de idei, mai arăt faptul că, din câte cunosc, prefectul R.V.P. nu semna o evidenţă clară a hotărârilor Comisiei Judeţene, aduse în faţa sa, pentru a fi semnate.

Concluzionând, fac precizarea că hotărârea Comisiei Judeţene, în forma sa finală şi cu toate menţiunile corespunzătoare, referitoare la N.C., I.F.L., a fost semnată de R.V.P. la data de 31 august 2006, fiind înmânată apoi lui F.D.

Personal, apreciez că prin desemnarea unor amplasamente greşite sau cu situaţie juridică incertă, la intervale mari de timp, (mă refer la cererea N.I.F.L.) denotă, din partea lui P. şi l. faptul că intenţionau să creeze o presiune asupra solicitantei.

În încheiere arăt că înţeleg să pun la dispoziţia organelor de urmărire penală din cadrul D.N.A., copii ale unor documente la care m-am referit în prezenta declaraţie. (Vol. 6 filele 41-42).

În aceeaşi zi, înjurai orei 10,48, numitul F.D. s-a întâlnit cu inculpatul B.T.C., deplasându-se, împreună cu acesta, la sediul Agenţiei Domeniilor Statului Iaşi, în vederea purtării unei discuţii cu şeful acestei instituţii, inculpatul I.F.L.

Numitul F.D. i-a comunicat inculpatului I.F.L. că, în urma dialogului purtat cu inculpatul P.V.R. în dimineaţa aceleaşi zile, acesta i-a precizat că demersurile următoare depind de şeful Agenţiei Domeniilor Statului Iaşi, inculpatul I.F.L. aprobând verbal această afirmaţie, cu promisiunea că va întocmi actul (protocolul - n.n.) în cursul week-end-ului, astfel ca în ziua de miercuri a săptămânii următoare acesta să poată fi aprobat în comisia constituită în cadrul Agenţiei Domeniilor Statului Bucureşti. De asemenea, inculpatul I.F.L. a făcut vorbire de întâlnirea pe care a avut-o în duminica precedentă cu inculpatul B.T.C., iar în momentul în care acesta i-a amintit de faptul că a promis că în două săptămâni rezolvă problema, inculpatul I.F.L. a reiterat această afirmaţie, făcând chiar precizarea că durează două săptămâni, în condiţiile în care va interveni pentru urgentarea semnării actului. în finalul discuţiei, numitul I.F.L.D. s-a adresat inculpatului I.F.L., cerându-i o confirmare a soluţionării cu certitudine a situaţiei referitoare la teren şi şi-a exprimat speranţa că „a fost toată lumea mulţumită” şi că „nu sunt probleme” interlocutorul său răspunzându-i afirmativ şi repetând promisiunea că va urgenta soluţionarea cauzei.

Ne vom opri asupra înregistrării audio-video (discuţia dintre I.F.L.D. şi I.F.L.), insistând asupra elementelor care conduc spre concluzia vinovăţiei inculpatului I.F.L.:

Întrucât înţelegerea cu ceilalţi inculpaţi era deja realizată, în momentul în care şefului ADS i s-a comunicat că în urmă cu puţin timp avusese loc o nouă discuţie cu prefectul (dialog în cadrul căruia fuseseră reluate aceleaşi teme), I.F.L. a avut o reacţie firească, care. trădează conivenţa infracţională între cei doi (P. şi I.F.L.), urmând a se constata că acesta este sensul întregii discuţii, iar în final, după cum aminteam, I.F.L. manifestând un sentiment de mulţumire faţă de cele întâmplate şi discutate.

„I.F.L.: Ce faceţi, domnu"..(neinteligibil)…?

I.F.L.D.: Bună ziua, domnu" F.! Ce să facem, uitaţi cu…

B.T.C.: Să trăiţi! Să trăiţi!

I.F.L.D. : Pe ultima sută de metri.

I.F.L.: Cum e?

B.T.C. : Am fost la..

I.F.L.D. : Am fost dimineaţă la domnu prefect..

I.F.L.: Aşa.

F.D.: Şi a spus că: „Acum hârtia-i făcută”. Da" bine, eu i-am spus: Domnu"e, am

nelinişte, e terenu¹ Iu" nevasta-mea”. Femeia, ştiţi cum e! Te scoate din casă pe geam, pe uşă..

I.F.L.: îhî.

F.D. :Domnu"e, ce faci? Terminăm, terminăm.. ce facem?”

I.F.L.: Corect.. (neinteligibil)…

F.D.: Şi a zis că depinde de tine! E la tine hârtia şi de acum, să-ţi spună se meargă repede…

I.F.L.: îhî, îhî, îhî

F.D.: Şi.”

I.F.L.: Ăă.. haideţi că .. n.. nu reuşesc.. am să-l fac vineri, sâmbătă, aşa.. şi luni..ăă. îl…

B.T.C.: Sau miercuri dimineaţă.

I.F.L.: II bag în circuit şi miercuri, da. Ca să fie miercuri în comisie.

B.T.C.: Deci, miercurea asta intră în comisie? Aşa a spus!

I.F.L.: Da, da, da.. Eu pot să-l bag!

I.F.L. (vorbeşte în acelaşi timp cu B.T.C.): Atunci la.. aşa şi mi-ai zis că s-a semnat şi totu" e OK.

B.T.C.: Da.

I.F.L.: Că eu, nici nu am cum şi nu ştiam...

F.D. Da, da…

B.T.C. : Şi nu…

I.F.L.: Ăă.. sâmbătă ne~am văzut la Mogoşeşti…

B.T.C. : Duminică.

F.D. Aşa…

I.F.L.: Aşa..ăă.. Da, deci îl fac eu…

F.D. Da.

I.F.L.: îl fac eu în week-end, văd eu când..Şi după aia, luni îl..îl chem pe T., îl trimit pe la toţi să-l semneze..

F.D. Aşa.

B.T.C. : Mă duc eu.

I.F.L. : Şi.. îl bagă miercuri în comisei.

F.D.: îl..şi-n comisie.. Şi pe urmă, ce mai urmează?

B.T.C. : Deci, eu luni vin la tine!

I.F.L. (vorbeşte în acelaşi timp cu B.T.C.): După aceea eu îl trimit la Bucureşti…

F.D. : Da.

I.F.L.: Da.

B.T.C.: Tu mi-ai spus, două săptămâni, F... că poate să rezolve problema?

I.F.L.: Aproximativ. I-am zis sincer să intervin, să-l scot cât mai repede! Da două săptămâni, cu intervenţii, durează.. de regulă.

F.D.: îhî.

B.T.C.: Şi eu am.. eu ştiu ce trebuie să fac!

I.F.L.: Da.. Da.. Da.. Da, până.. (neinteligibil)…

F.D.: Adică, nu .. sunt probleme! Treaba-i rezolvată, cred c-a fost toată lumea mulţumită.. nu-i problemă!

I.F.L. : Da..! Da, da, da.. Da, da, da,.. Sigur, sigur!.” (Vol. 2 filele 146-149).

Cu ocazia percheziţiilor domiciliare şi la locurile de muncă, efectuate la data de 5 septembrie 2006, în temeiul autorizaţiilor nr. x/2006 (R.V.P.) şi y/2006 (I.F.L.), emise în Dosarul nr. 13927/2006 al Tribunalului Iaşi, au fost identificate şi ridicate mai multe documente.

Astfel, în locuinţa lui R.V.P. s-au găsit, printre altele, mai multe documente care atestă că membri ai familiei prefectului deţin suprafeţe de teren în comuna Miroslava; - P.C. (tatăl): 6.875 m.p.;

- R.V.P.L. (mătuşă): 9.375 m.p.;

- R.V.P.A. (mătuşă): 30.875 m.p. (a se vedea schiţa din Vol. 4 fila 168), precum şi un set de acte notariale încheiate de notar public I.B..

Rezultă că rudele inculpatului (părinte, mătuşi) deţin importante suprafeţe de teren în comuna Miroslava, judeţul Iaşi, din acest motiv fiind uşor de explicat interesul lui R.V.P. faţă de aceea zonă, în sensul că inculpatul ar fi avut toate motivele să mărească întinderea suprafeţelor ce aparţineau familiei R.V.P.

În continuarea cercetărilor, s-a procedat la efectuarea unei percheziţii şi în biroul prefectului, acolo fiind găsite mai multe înscrisuri şi un calculator tip Laptop, aceste aspecte urmând să fie comentate într-un alt alineat.

Cu ocazia efectuării percheziţiei imobiliare în biroul de lucru a lui I.F.L., s-au constatat următoarele:

În agenda inculpatului s-au găsit mai multe însemnări, fiind menţionate numele avocatului T.B., „I.F.L. „R.V.P.”, etc., iar în urma verificării conţinutului memoriei calculatorului s-au găsit înregistrările mai multor documente (inclusiv unele care să se refere la N.I.F.L.), specifice activităţii A.D.S.

Pe birou s-a găsit o mapă din carton pe coperta căreia era inscripţionată expresia „PROBLEME - I.F.L., (Vol. 3 fila 190) această mapă conţinând mai multe documente în legătură cu situaţia imobiliară a I.F.L., în aceea mapă aflându-se o adresă emisă de Primăria Rediu şi adresată N.I.F.L., pe acest act fiind lipit un bilet adeziv pe care este făcută menţiunea „T. miercuri”. (Vol. 3 fila 192).

Aceste menţiuni, scrise de I.F.L. nu-şi pot avea explicaţia decât prin aceea că, întrucât F.D. se angajase să onoreze pretenţiile infracţionale ale şefului A.D.S. şi ale prefectului, I.F.L. şi R.V.P. urmau ca, la rândul lor să-i rezolve denunţătorului problemele imobiliare, acestea neputând fi rezolvate decât, evident, prin emiterea unei hotărâri a Comisiei Judeţene Iaşi Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor, cu precizarea că aceste şedinţe se ţineau întotdeauna într-o zi de miercuri.

„După cum am precizat, Comisia Judeţeană de pe lângă Prefectura Iaşi are ca atribuţie validarea dreptului de proprietate al cetăţeanului solicitant, şedinţele acestei comisii ţinându-se săptămânal, în anul 2006, într-o zi de miercuri.

Prefectul este preşedintele acestei comisii în calitatea pe care o are în cadrul A.D.S., I.F.L. era şi el membru al Comisiei Judeţene”. (Declaraţia lui R.V.P. din data de 13 septembrie 2006). (Vol. 6 filele 112-117).

După cum rezultă din cuprinsul proceselor-verbale încheiate cu ocazia efectuării percheziţiilor în birourile inculpaţilor R.V.P. şi I.F.L., în aceste locuri s-au găsit câte un set de schiţe cadastrale, toate acestea referindu-se la aceleaşi suprafeţe de teren din comuna Miroslava (a se vedea raportul de expertiză tehnică judiciară).

De asemenea, setul de două schiţe găsite în biroul prefectului aveau aplicate nişte menţiuni olografe - „I.F.L. 25 ha”.; „6,00 ha.”; „10 ha.”; „Predate”; „Public”; „Cimitir.” -, toate aceste menţiuni fiind scrise de I.F.L. (a se vedea raportul de constatare tehnico-ştiinţifică).

Existenţa celor două schiţe (după cum aminteam, găsite pe biroul prefectului), reprezentând terenuri din comuna Miroslava, fiind inscripţionate de către I.F.L. şi predate apoi lui R.V.P. vine o dată în plus să dovedească faptul că între cei doi inculpaţi a existat tot timpul o conivenţă infracţională, cu atât mai mult cu cât, aşa cum susţine şi martorul L.V.T., schiţele respective, în mod firesc, nu aveau de ce să se afle în locul în care au fost găsite.

Fiind chestionat cu privire la prezenţa schiţelor pe biroul său, R.V.P. a formulat o apărare ambiguă, inculpatul afirmând că nu-şi aminteşte în ce condiţii acele schiţe au ajuns pe biroul său.

Tot cu ocazia efectuării percheziţiei în biroul prefectului, în memoria calculatorului de serviciu a fost găsită o înregistrare audio care se referă la discuţia dintre R.V.P. şi soţii I.F.L., din data de 21 august 2006.

Referitor la acest aspect, inculpatul menţionează că „nu a mai procedat aşa în nici o situaţie, dar s-a gândit că poate folosi aceea înregistrare pentru a sesiza instituţiile competente”. Dar, inculpatul a dezvăluit existenţa acestei înregistrări numai în momentul în care procurorul care efectua percheziţia s-a îndreptat spre calculator, din procesul-verbal rezultând că acest act de urmărire penală s-a făcut la data de 5 septembrie 2006, primele declaraţii ale inculpatului fiind luate la data de 31 august 2006. În aceeaşi ordine de idei, precizăm că nici în momentul desigilării biroului său, pentru a se realiza procedura percheziţiei, R.V.P. nu a dezvăluit organelor de urmărire penală existenţa acestei înregistrări, fiind exclusă, evident, intenţia inculpatului de a,,sesiza instituţiile competente”.

Prin ordonanţa nr. 148/P/2006 din data de 18 septembrie 2006 a fost dispusă o expertiză tehnică, urmând să se stabilească dacă schiţele cadastrale găsite în cele două birouri - A.D.S. Iaşi şi Prefectura Iaşi - se referă la aceleaşi terenuri şi cui aparţin aceste imobile, identificarea proprietarilor actuali ai parcelelor din schiţele cadastrale ce au fost puse la dispoziţie, precum şi estimarea valorii de piaţă a parcelelor menţionate în acele schiţe, la nivelul lunii august 2006; dacă membrii familiilor R.V.P. şi I.F.L. deţin suprafeţe de teren în comuna Miroslava, judeţul Iaşi.

În cuprinsul raportului său, expertul tehnic D.M. a stabilit că cele două seturi de schiţe se referă la aceleaşi suprafeţe de teren, preţul de piaţă al acestor parcele oscilând între 23.00 euro/m.p. - 0,63 euro/m.p., precum şi că R.V.P.C. (6.875 m.p.), R.V.P.L. (9.375 m.p.) şi R.V.P.A. (9.375 m.p. şi 2,15 ha la Legea nr. 247/2005) deţin suprafeţe pe raza comunei Miroslava judeţul Iaşi (vol. 4 filele 31-33).

Nemulţumit de răspunsul dat de D.M. la întrebarea nr. 4 („estimarea valorii de piaţă a parcelelor menţionate în acele schiţe, la nivelul lunii august 2006”), expertul desemnat de inculpatul R.V.P. - inginer C.A. în raportul său (corect, acrul ar fi fost necesar să fie denumit „anexă”) a formulat obiecţiuni cu privire la răspunsul de la obiectivul nr. 4, reducând valoarea acelor terenuri cu aproximativ 50%.

Faţă de această situaţie, la data de 20 noiembrie 2006, expertul D. M. a adus unele precizări, argumentând motivat faptul că îşi menţine punctul de vedere exprimat în raportul iniţial.

Din analiza celor două rapoarte - al expertului desemnat şi cel al expertului-parte - concluzionăm că punctele de vedere exprimate în cuprinsul lor coincid, mai puţin în ceea ce priveşte stabilirea valorii de piaţă ale terenurilor în discuţie.

Fără a maximaliza importanţa acestei valori (aproximativ 150.000 euro), care nu condiţionează în niciun fel existenţa infracţiunilor pentru care inculpaţii sunt cercetaţi, considerăm că aprecierile expertului D.M. sunt mai apropiate de realitate, punct de vedere agreat şi de Camera Notarilor Publici Iaşi, instituţie care, în raportul de evaluare înaintat Direcţiei Naţionale Anticorupţie stabileşte o cotă minimă de taxare de 3 euro/m.p. pentru terenurile aflate în extravilanul comunei Miroslava, jud. Iaşi. (Vol. 4 filele 450-453).

S-a procedat la audierea mai multor martori (B.M.M., B.C., V.D., A.T., A.M.L., I.B.A., G.M., L.V. T. şi L.T. - subprefect), majoritatea dintre aceştia fiind funcţionari în cadrul A.D.S. şi Prefecturii Iaşi.

Cei mai mulţi dintre aceştia au explicat organelor de urmărire penală procedurile de lucru ale A.D.S. şi Prefecturii Iaşi, în general, precum şi circuitul cererii N.I.F.L., în special.

O importanţă aparte au declaraţiile martorilor G.M., L.V.T. şi L.T.

Astfel, în declaraţia sa din data de 26 septembrie 2006, G.M., referindu-se la „atenţia” cu care R.V.P. aborda cererea N.I.F.L. (în perioada anterioară denunţului), afirmă că „am intrat în biroul acestuia, unde, printre alte dosare, le-am găsit şi pe cele două solicitate de domnul prefect. Am luat cele două dosare şi le-am adus domnului prefect, acesta semnând una din hotărâri după care mi-a înmânat ambele dosare, cel al lui I.F.L. nefiind semnat. Nu pot preciza motivele pentru care dosarul lui I.F.L. mi-a fost dat nesemnat. „(Vol. 6 filele 28-29) .Considerăm că această atitudine a inculpatului nu poate fi explicată decât prin aceea că, în perioada la care se referă martora, „tratativele” cu familia I.F.L. şi B.T. erau în desfăşurare, P. neavând niciun motiv, în aceea perioadă, să semneze hotărârea Comisiei Judeţene, întrucât, în acel moment antecontractul notarial - garanţia solicitată ulterior de P. şi I.F.L. - nu era încă semnat.

În calitatea sa de funcţionar al” A.D.S. şi fiind chestionat în legătură cu faptele pentru care R.V.P. şi I.F.L. sunt cercetaţi, martorul L.V., la data de 12 septembrie 2006 a precizat că schiţele cadastrale (care se refereau la extravilanul comunei Miroslava), găsite în birourile celor doi inculpaţi nu reprezentau propriu-zis nişte documente, fiind logică deducţia că cei doi inculpaţi foloseau acele schiţe, atât în ceea ce priveşte stabilirea amplasamentului imobiliar, cât şi pentru a-şi delimita suprafeţele ce urmau să le primească drept mită, cu atât mai mult cu cât „schiţele găsite pe biroul lui R.V.P. se aflau acolo în afara obligaţiilor profesionale ale prefectului”. (Vol. 6 fila 27).

În declaraţiile sale din datele de 18 septembrie şi 10 noiembrie 2006, L.T. oferă lămuriri suplimentare referitoare la Hotărârea Comisiei Judeţene Iaşi pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor nr. 2212 din 26 iulie 2006 (privitoare la N.I.F.L.), în sensul că acest document, din cauza unor erori materiale strecurate în cuprinsul său, a dobândit forma sa finală abia în urma şedinţei Comisiei Judeţene din data de 24 august 2006, la aceeaşi dată fiind semnată şi de către martor, R.V.P. semnând-o la data de 31 august 2006, când i-a şi înmânat-o lui F.D.

De asemenea, opinia lui L.T., în ceea ce-i priveşte pe inculpaţi este aceea că „Prin desemnarea unor amplasamente greşite sau cu situaţie juridică incertă, la intervale mari de timp, (mă refer la cererea N.I.F.L.) denotă, din partea lui P. şi I.F.L. faptul că intenţionau să creeze o presiune asupra solicitantei”, (vol. 6 fila 42).

În sensul celor prezentate mai sus, în continuare se subliniază aspecte care privesc vinovăţia celor patru inculpaţi:

Cu prilejul audierii de către organele de urmărire penală, inculpatul P.V.R. a declarat că, într-adevăr, începând cu primăvara anului 2006 a avut mai multe discuţii cu B.T. şi F.D., inclusiv la datele de 17, 21 şi 31 august 2006, dar aceste discuţii s-au referit la rezolvarea legală a cererii formulate de N.I.F.L.

În aceeaşi ordine de idei, încercând să nege legătura infracţională pe care o avea cu inculpatul M.C., R.V.P. mai arată că, în împrejurări pe care nu şi le mai aminteşte, a avut o discuţie cu C.M., în sensul că acesta din urmă şi-ar fi manifestat interesul de a cumpăra suprafeţe de teren aparţinând familiei I.F.L..

Cu privire la acest ultim aspect, în declaraţia sa din data de 13 septembrie 2006, inculpatul R.V.P.. face precizarea că discuţia dintre el şi C.M. a avut loc într-o perioadă când „M.C. şi N.I.F.L. nu încheiaseră nici un act care să se refere la o tranzacţie imobiliară”, afirmându-se în continuare, în cuprinsul aceleaşi declaraţii că aceasta a fost ultima discuţie, telefonică sau faţă în faţă, pe care a avut-o cu M.C.. (Vol. 6 fila 117).

Referindu-se la împrejurarea în care B.T. a intrat în posesia numărului de telefon mobil al lui M.C., R.V.P. mai arată că el i-a dat lui B. acel număr de telefon, dar numai pentru că ar fi aflat că C.M. intenţionează să cumpere suprafeţe de teren.

Mijloace de probă:

- Denunţai şi declaraţiile numitului F.D. - Vol. 1 filele 66-68; 84-111 ;

- Declaraţiile numitei I.F.L. - Vol. 6 filele 1-11;

- Declaraţiile inculpatului R.V.P. - Vol. 6 filele 92-100; 108- 117;

- Declaraţiile inculpatului I.F.L. - Vol. 6 filele 132-137; 144-153;

- Declaraţiile inculpatului B.T.C. - Vol. 6 filele 170-188; 196-205;

- Declaraţiile inculpatului M.C. - Vol. 6 filele 226; 234-237;

Procese-verbale întocmite cu ocazia confruntării inculpaţilor între ei, precum şi cu numiţii F.D. şi I.F.L.. Vol. 6 filele 45-80; Declaraţiile martorilor;

- A.M.L. - Vol. 6 filele 12-15;

- I.B.A. - Vol. 6 fila 16;

- B.M.M. - Vol. 6 filele 17-18;

- V.D. - Vol. 6 filele 19-20;

- A.T. - Vol. 6 filele 21-22;

- B.C. - Vol. 6 filele 23-24;

- L.V.T. - Vol. 6 filele 25-27;

- G.M. - Vol. 6 filele 28-29;

- L.T. - Vol. 6 filele 30-42;

- Transcrierea discuţiei purtate de F.D., la data de 17 august 2006 cu B.T. şi R.V.P., în sediul Prefecturii Iaşi; Vol. 1 filele 69-83.

- Planşe foto reprezentând conţinutul mesajului scris, prin intermediul telefonului mobil, trimis lui F.D., de către avocatul său B.T., la data de 26 iulie 2006. Vol. 2 filele 185-189.

- Procese-verbale de redare în formă scrisă a conţinutului dialogurilor purtate în mediul ambiental de F.D., I.F.L., R.V.P., I.F.L., B.T.C., precum şi procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de F.D., R.V.P. şi M.C., în perioada 20-31 august 2006, împreună cu schiţele relaţionale şi planşele foto aferente. Vol. 2 filele 21-163.

- Procesele-verbale încheiate de organele de urmărire penală cu ocazia efectuării percheziţiilor domiciliare şi în birourile de serviciu ale inculpaţilor R.V.P. şi I.F.L. Vol. 3 filele 4-6; 13-15; 24-25; 28-30.

- Documentele şi înscrisurile ridicate în urma realizării acestor percheziţii şi planşele foto aferente:

- 2 schiţe cadastrale ale unor suprafeţe de teren, pe una dintre aceste schiţe făcându-se menţiunea „SC A. SA Teritoriul Miroslava T6 şi T9”, iar pe cealaltă făcându-se menţiunile „Foma 25.ha”, „10 ha”, „6 ha, Foma”, „Predate”, „Public”, „Cimitir”. Vol. 3 filele 40-41.

- l schiţă cadastrală reprezentând extras aferent Municipiului Iaşi. Vol. 3 fila 42.

- Plan de situaţie referitor la L.I.A.S. şi loturi proprietate personală - comuna Miroslava. Vol. 3 fila 43.

- Contract de vânzare-cumpărare având nr. încheiere de autentificare din 11 martie 2003 încheiat între R.V.P.O., R.V.P.A., R.V.P.C., R.V.P. LICA, în calitate de vânzători, şi N.A.E., în calitate de cumpărător. Vol. 3 fila 44.

- Titlu de proprietate din 10 noiembrie 1997 pe numele R.V.P.O., R.V.P.A., R.V.P.C., R.V.P.L. Vol. 3 fila 46.

- Titlu de proprietate din 11 august 1992 pe numele R.V.P.C. Vol. 3 fila 47.

- Titlul de proprietate din 11 august 1992 pe numele R.V.P.L. Vol. 3 fila 48.

- Titlul de proprietate din 29 ianuarie 1992 pe numele R.V.P.C. şi R.V.P.L. Vol. 3 fila 49.

- O agendă pe coperta căreia se află menţiunea „Instalaţii pentru generaţii DAS - 2006”, conţinând înscrisuri personale ale lui I.F.L.. Vol. 3 filele 50-187.

- Adresa nr. 1251 din 23 mai 2006 a A.D.S. Iaşi către Comisia Judeţeană de Fond Funciar Iaşi privind acceptarea suprafeţei de 16 ha. de I.F.L. Vol. 3 filele 188-189.

- O mapă tip „dosar” din carton pe care se află menţiunea „PROBLEME - I.F.L.”. Vol. 3 fila 190.

- Adresa Primăriei comunei Rediu nr. 56 din 09 ianuarie 2006 către I.F.L. prin care îi aduce la cunoştinţă că nu mai are teren disponibil, având aplicat un bilet cu inscripţia „T.M.”. Vol. 3 filele 192-193.

- Un set de acte cuprinzând 6 file reprezentând corespondenţa dintre I.V.D.P. şi Agenţia Domeniilor Statului Iaşi, cu nr. 1065/01 aprilie 2006, însoţit de o împuternicire avocaţială. Vol. 3 filele 197-203.

-7 schiţe cadastrale reprezentând suprafeţe de teren din Municipiul Iaşi şi comuna Miroslava, pe 3 dintre acestea fiind făcute menţiuni (delimitări) cu marker. Vol. 3 filele 204-210.

- Adresa nr. 1234 din 15 mai 2006 a Cabinetului de Avocatură T.C.B. către Comisia Judeţeană Iaşi - Legea 247/2005 şi A.D.S. Iaşi, referitoare la solicitarea numitei I.F.L. în vederea identificării unui amplasament. Vol. 3 fila 211-212.

- Adresele nr. 10454 din 12 iunie 2006 a Instituţiei Prefectului Judeţului Iaşi către A.D.S. Iaşi, prin care se solicită a se comunica dacă anumite suprafeţe de teren solicitate de numita I.F.L. se află în domeniul public al statului. Vol. 3 fila 213.

- Antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 504 din 22 august 2006, în original, încheiat la data de 22 august 2006, de F.N.C. şi M.C.. Vol. 3 filele 215-216.

- Documente puse la dispoziţie de I.B., acestea referindu-se, printre alţii, la soţul ei - inculpatul M.C., precum şi la inculpatul R.V.P.. Vol. 3 filele 217-257.

- Documentele puse la dispoziţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie de Prefectura Iaşi, reprezentând atribuţiile profesionale ale prefectului, procedura de eliberare a titlurilor de proprietate, documente din dosarul de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea I.F.L., adrese reprezentând corespondenţa cu diferite instituţii, adrese înaintate Instituţiei Prefecturii de către T.B., ordine emise de prefect, convocatoare de şedinţă, ordine de zi, procese-verbale de şedinţă ale Comisiei Judeţene de Fond Funciar din datele de 27 martie 2006, 31 mai 2006, 14 iunie 2006, 26 iulie 2006 şi 24 august 2006, fotocopii ale hotărârii Comisiei Judeţene nr. 2212 din 26 iulie 2006, astfel cum această hotărâre a fost modificată succesiv, adrese ale Primăriei Rediu către avocatul T.B., adrese AD.S. Iaşi către Instituţia Prefectului, hotărârea nr. 1718 din data de 14 iunie 2006 a Comisiei Judeţene Iaşi pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată, prin care se admite cererea I.F.L., referate, adrese ale I.F.L., prin avocatul T.B., către preşedintele Comisiei Judeţene de Aplicare a Legii nr. 247/2005, etc. - vol. 7 filele 1-152; 234-247.

- Documente puse la dispoziţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie de Agenţia Domeniilor Statului referitoare la fişa postului inculpatului I.F.L., procedura aprobată de Consiliul de Administraţie al AD.S. privind încheierea protocoalelor de predare-preluare a terenurilor cu destinaţie agricolă, copia mandatului special al A.D.S. cu nr. 51271 din 6 martie 2006, prin care inculpatul I.F.L. a fost mandatat să participe în calitate de membru în Comisia Judeţeană de Fond Funciar. Vol. 7 filele 153-155; 171-214.

- Adresa nr. 1329 din 11 iulie 2006 a AD.S. Iaşi către Comisia de Fond Funciar Iaşi, în care se comunică faptul că I.F.L. a acceptat amplasamentul de 16 ha. pe raza comunei Miroslava, cu identificare cadastrală în T6, T8 şi T9. Vol. 7 fila 22.

- Adresă Cabinet Avocatură T.B. către AD.S. prin care se comunică faptul că I.F.L. a acceptat un amplasament pe teritoriul comunei Miroslava. Vol. 7 fila 23.

- Documente aparţinând I.F.L., reprezentând copii ale unor cereri, plângeri, încheieri judecătoreşti, hotărâri emise de Prefectura Judeţului Iaşi - Comisia Judeţeană Iaşi de Fond Funciar, adrese, comunicări, certificate de deces, titluri de proprietate, certificate de moştenitor, raport de expertiză tehnică judiciară, schiţe cadastrale, etc. Vol. 7 filele 284-381.

- Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de specialistul D.N.A. - I.S., în urma percheziţionaţii informatice a sistemelor de calcul ridicate de la inculpaţi cu ocazia percheziţiilor domiciliare, împreună cu 13 suporturi de memorie pe care au fost efectuate copii logice la data de 08 septembrie 2006, reprezentate prin 13 DVD+R personalizate cu semnăturile inculpaţilor R.V.P. şi I.F.L. Voi. 5 filele 1-612.

- Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 11 octombrie 2006, întocmit de M.A.I. - I.G.P.R., mijloc de probă prin care s-a stabilit că scrisul de pe documentele ridicate din birourile lui R.V.P. şi I.F.L., aparţine ultimului inculpat, împreună cu procesele-verbale aferente. Vol. 4 filele 469-567.

- Raportul de expertiză tehnică-judiciară evaluatoare imobiliară, întocmit de expert D.M., precum şi anexa expertului-parte A.C., împreună cu procesele-verbale aferente. Vol. 4 filele 6-449.

- Raportul de evaluare înaintat instituţiei noastre de către Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România. Vol. 4 fila 450.

- 7 suporturi magnetice reprezentând înregistrările audio-video, în perioada 20-31 august 2006, astfel cum au fost menţionate în procesele-verbale de redare, ce vor fi anexate la dosar.

În drept:

- Faptele inculpatului P.V.R., care, în calitate de prefect al judeţului Iaşi şi preşedinte al Comisiei Judeţene pentru Aplicarea Legii nr. 247/2005, a pretins de la numitul F.D., prin intermediul inculpatului B.T.C., transferul cu titlu gratuit al dreptului de proprietate cu privire la teren în suprafaţă de 30.000 m.p., având o valoare estimată de piaţă de aproximativ 150.000 euro, situat în comuna Miroslava, judeţul Iaşi, din care 20.000 m.p. pentru sine, iar 10.000 m.p. pentru inculpatul I.F.L., şeful Agenţiei Domeniilor Statului Iaşi, cu ştiinţa şi acordul acestuia, în scopul emiterii unei hotărâri de schimbare a amplasamentului terenului pe care martora F.N.C., soţia numitului F.D., urma a fi pusă în posesie, precum şi pentru emiterea titlului de proprietate cu privire la o suprafaţă totală de 16 hectare (160.000 m.p.), acte în eliberarea cărora prefectul, în calitate de preşedinte al Comisiei Judeţene Iaşi pentru Aplicarea Legii nr. 247/2005, avea atribuţii de serviciu, respectiv pentru urgentarea întocmirii documentaţiei necesare emiterii unui aviz privind amplasamentul de către Agenţia Domeniilor Statului Iaşi, document în privinţa căruia avea atribuţii de serviciu şeful acestei instituţii şi a primit suprafaţa de teren solicitată prin intermediul inculpatului M.C., sub forma încheierii de către acesta cu martora F.N.C. a unui antecontract de vânzare-cumpărare, promitentul-cumpărător cunoscând cauza ilicită a actului, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior, rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi complicitate a luare de mită, prev. de art. 26 C. pen. anterior, rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

- Fapta inculpatului I.F.L., care, în calitate de şef al Agenţiei Domeniilor Statului Iaşi, a pretins, prin intermediul inculpatului P.V.R., un hectar de teren de la numitul F.D., în scopul urgentării întocmirii documentaţiei necesare emiterii unui aviz privind amplasamentul de către Agenţia Domeniilor Statului Iaşi, act în privinţa căruia avea atribuţii de serviciu directorul acestei instituţii şi a primit suprafaţa de teren solicitată prin intermediul inculpatului M.C., sub forma încheierii de către acesta cu martora F.N.C. a unui antecontract de vânzare-cumpărare, promitentul-cumpărător cunoscând cauza ilicită a actului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

- Faptele inculpatului B.T.C., care, în perioada iulie-august 2006, a transmis numitului F.D. solicitarea inculpatului P.V.R. de transfer cu titlu gratuit al dreptului de proprietate cu privire la un teren în suprafaţă de 30.000 m.p., având o valoare estimată de piaţă de aproximativ 150.000 euro, situat în comuna Miroslava, judeţul Iaşi, din care 20.000 m.p. pentru sine, iar 10.000 m.p. pentru inculpatul I.F.L., şeful Agenţiei Domeniilor Statului Iaşi, cu ştiinţa şi acordul acestuia, în scopul emiterii unei hotărâri de schimbare a amplasamentului terenului pe care martora F.N.C., soţia numitului F.D., urma a fi pusă în posesie, precum şi pentru emiterea titlului de proprietate cu privire la o suprafaţă totală de 16 hectare (160.000 m.p.), acte în eliberarea cărora prefectul, în calitate de preşedinte al Comisiei Judeţene Iaşi pentru Aplicarea Legii nr. 247/2005, avea atribuţii de serviciu, respectiv pentru urgentarea întocmirii documentaţiei necesare emiterii unui aviz privind amplasamentul de către Agenţia Domeniilor Statului Iaşi, act în privinţa căruia avea atribuţii de serviciu directorul acestei instituţii, înlesnind contractele între F.D. şi inculpatul R.V.P. şi I.F.L. şi consiliindu-i pe numitul F.D. şi pe soţia acestuia cu prilejul încheierii unui antecontract de vânzare-cumpărare, cunoscând cauza ilicită a actului, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 26, rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi complicităţii la infracţiunea de dare de mită, prev. de art. 26 rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. - anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

- Faptele inculpatului M.C. care a semnat în calitate de promitent-cumpărător, cu numita F.N.C. un antecontract de vânzare-cumpărare, autentificat din 22 august 2006 la Biroul Notarului Public - I.B. , prin care promitenta-vânzătoare se obliga să vândă promitentului-cumpărător, ulterior obţinerii titlului de proprietate în condiţiile Legii nr. 247/2005, dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 30.000 m.p., la preţul de 50.000 euro, în acte atestându-se, contrar realităţii, plata cu titlu de avans către promitenta-vânzătoare, a sumei de 25.000 euro, promitentul-cumpărător cunoscând cauza ilicită a actului, respectiv de a asigura transferul cu titlu gratuit al dreptului de proprietate cu privire la un teren în suprafaţă de 30.000 m.p., având o valoare estimată de piaţă de aproximativ 150.000 euro, situat în comuna Miroslava, judeţul Iaşi, din care 20.000 m.p. pentru inculpatul R.V.P. - R.V.P., iar 10.000 m.p. pentru inculpatul I.F.L., directorul Agenţiei Domeniilor Starului Iaşi, cu ştiinţa şi acordul acestora, în scopul emiterii unei hotărâri de schimbare a amplasamentului terenului pe care martora F.N.C., soţia numitului F.D., urma a fi pusă în posesie, precum şi pentru emiterea titlului de proprietate cu privire la o suprafaţă totală de 16 hectare (160.000 m.p.), acte în eliberarea cărora prefectul, în calitate de preşedinte al Comisiei Judeţene Iaşi pentru Aplicarea Legii nr. 247/2005, avea atribuţii de serviciu, respectiv pentru urgentarea întocmirii documentaţiei necesare emiterii unui aviz privind amplasamentul de către Agenţia Domeniilor Statului Iaşi, act în privinţa căruia avea atribuţii de serviciu directorul acestei instituţii, întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, complicităţii la infracţiunea de dare de mită, prev. de art. 26 rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi infracţiunii de fals în declaraţii, în realizarea scopului unei fapte de corupţie, prev. de art. 292 C. pen. anterior rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

- Faţă de numitul F.D., întrucât acesta a sesizat organele de urmărire penală cu privire la infracţiunile ce fac obiectul acestei cauze, se constată incidenţa disp. art. 255 alin. (3) C. pen. anterior, iar în ceea ce o priveşte pe F.N.C. care, deşi a semnat acel antecontract, în calitate de promitent-vânzător, fără a încasa avansul de 25.000 euro (aşa cum rezultă din conţinutul actului), se apreciază că, în speţă, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii, faptă prev. de art. 292 C. pen. anterior, lipsind vinovăţia penală.

Prin ordonanţa nr. 148/P/2006 din data de 31 octombrie 2006, în conformitate cu disp. art. 238 C. proc. pen. anterior s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de B.T.C. şi M.C., în sensul că faptelor săvârşite de cei doi inculpaţi le sunt aplicabile disp. art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi nu dispoziţiile din cuprinsul art. 33 lit. b) C. pen. anterior, constatându-se, totodată, că în ceea ce-l priveşte pe M.C. sunt incidente disp. art. 37 lit. a) şi b) C. pen. anterior.

Luând act de conţinutul acestei ordonanţe, cei doi inculpaţi au declarat că îşi menţin în totalitate declaraţiile date anterior.

Împotriva inculpaţilor s-a luat măsura reţinerii şi apoi a arestării preventive, începând cu data de 1 septembrie 2006, iar prin încheierea nr. 544/R din 29 septembrie 2006, dispusă în Dosarul nr. 2892/2006 a Curţii de Apel Bucureşti s-a dispus admiterea recursului declarat de inculpaţi împotriva încheierii de şedinţă din data de 26 septembrie 2006 pronunţata de Tribunalul Bucureşti, secţia a I-a penală, în Dosarul nr. 32203/3/2006, respingându-se totodată propunerea de prelungire a duratei arestării preventive, formulată de Direcţia Naţională Anticorupţie.

Cauza a fost înregistrată la data de 4 decembrie 2006 sub nr. 20270/99/2007 pe rolul Tribunalului Iaşi. Dosarul de urmărire penală are nr. 148/P/2006 şi conţine un număr de 8 volume.

La această instanţă au fost audiaţi inculpaţii R.V.P. (filele 104 - 108), B.T.C. (filele 48-58), I.F.L. (filele 59-63), iar inculpatul M.C. s-a prevalat de dreptul de a nu face declaraţii prev. de art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Prin sentinţa penală nr. 251 din data de 16 aprilie 2007 a Tribunalului Iaşi a fost admisă excepţia necompetenţei după calitatea persoanei ridicată de fiecare dintre inculpaţi, prin apărători, şi în consecinţă, în temeiul art. 42 C. proc. pen. cu referire la art. 28 ¹ pct. lit. b) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 79 din 26 martie 2007 a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privindu-i pe inculpaţii: R.V.P.,I.F.L., B.T.C., M.C.,în favoarea Curţii de Apel Iaşi. A fost respinsă cererea de disjungere a cauzei formulată de inculpatul M.C., prin apărător.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

Pe parcursul derulării acestei faze procesuale, prin articolul unic din Legea nr. 76 din 26 martie 2007 a fost modificat art. 28¹ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior în sensul că „infracţiunile săvârşite de ... avocaţi ...” atrag competenţa personală de soluţionare, în primă instanţă, a curţii de apel.

Acest act normativ a stat la baza invocării la termenul din 16 aprilie 2007, de către fiecare dintre inculpaţi, prin apărători a excepţiei de necompetenţă după calitatea persoanei a Tribunalului Iaşi, excepţie apreciată de instanţă ca fiind întemeiată pe următoarele considerente:

- legea de modificare a art. 28¹ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior nu a stipulat dispoziţii tranzitorii. Prin adoptarea acestei legi, în vederea aplicării ei nu s-au instituit norme de tranziţie, situaţie în care se aplică integral normele şi regulile cu caracter general. Prin urmare, unde legea nu distinge nici interpretul nu o poate face. în lipsa unor dispoziţii tranzitorii speciale, cât şi a unor dispoziţii generale care să reglementeze situaţiile ivite în cazul succesiunii de legi procesual penale în timp, a opera cu distincţii, fie referitoare la data săvârşirii faptelor, fie la data declanşării procesului penal, înseamnă a adăuga la lege;

- normele de procedură sunt de strictă interpretare şi de imediată aplicare şi, cum nu s-au prevăzut dispoziţii tranzitorii, rezultă că Legea nr. 79 din 26 martie 2007 se aplică strict şi în totalitate de la data intrării în vigoare şi cu efect numai pe viitor, potrivit principiului activităţii legii procesual penale române (tempus regit actum);

- totodată actele procesuale şi procedurale efectuate potrivit legii de procedură penală în vigoare la acel moment rămân valabile după modificarea acesteia. Potrivit principiului tempus regit actum toate activităţile procesuale se realizează numai în conformitate cu legea aplicabilă în momentul efectuării actului. Acest principiu este de strictă interpretare şi el implică, pe de-o parte, efectuarea tuturor actelor procesuale şi procedurale în conformitate cu legea în vigoare, iar, pe de altă parte, recunoaşterea ca valabile a actelor efectuate anterior intrării în vigoare a legii de procedură (inclusiv cele privitoare la sesizarea instanţei).

Dispoziţiile Legii nr. 79 din 26 martie 2007 nu cuprind vreo dispoziţie tranzitorie care să dispună în sens contrar.

Faţă de considerentele expuse, mai sus, tribunalul a admis excepţia de necompetenţă după calitatea persoanei ridicată de fiecare dintre inculpaţi, prin apărători, şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Iaşi.

În ceea ce priveşte cererea de disjungere a cauzei, formulată de inculpatul M.C., prin apărător, tribunalul a respins această cerere, reţinând că între infracţiunile reţinute prin rechizitoriu ca fiind comise de fiecare dintre inculpaţi există o strânsă legătură, judecarea lor impunându-se pentru o bună înfăptuire a justiţiei.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. 236/45/2007 la data de 03 mai 2007, cu prim termen de judecată la data de 22 mai 2007, când s-au dispus măsuri procedurale pentru a fi audiate părţile (inculpaţi, martori) acordându-se în continuare termene la 6 iunie 2006 şi 27 iunie 2006.

La termenul din 12 septembrie 2007 s-a invocat neconstituţionalitatea art. 28¹ pct. 1 lit. b) din Legea nr. 79/2007, iar la termenul din 13 septembrie 2007 a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, s-a dispus suspendarea cauzei şi trimiterea dosarului la Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei prev. de art. 28¹ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, dosarul fiind înaintat Curţii Constituţionale la data de 17 septembrie 2007.

Prin decizia nr. 76 din 5 februarie 2008 Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată de inculpat, dosarul fiind restituit la data de 21 februarie 2008, cu prim termen după restituire la data de 18 martie 2008.

La termenul din 2 aprilie 2008 s-a invocat de către inculpaţi neregularitatea actului de sesizare al instanţei, iar prin încheierea din 9 aprilie 2008 instanţa a respins excepţia privind neregularitatea actului de sesizare.

La data de 14 aprilie 2008 a fost înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, pentru soluţionarea recursurilor declarate de inculpaţi împotriva încheierii din 09 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi.

Prin decizia nr. 1944 din 30 mai 2008, (Dosar 3513/1/2008) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva încheierii din 09 aprilie 2008 a Curţii de Apel Iaşi. împotriva deciziei 1944 din 30 mai 2008 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inculpatul R.V.P. a formulat contestaţie în anulare, contestaţie ce a făcut obiectul Dosarului nr. 5078/1/2008 cu termen la data de 08 septembrie 2008. De asemenea inculpatul P. a formulat şi recurs împotriva deciziei Î.C.C.J. La data de 18 decembrie 2008 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a restituit Dosarul Curţii de Apel Iaşi nr. 236/45/2007, cu prim termen după restituire la 21 ianuarie 2009.

La termenul din 11 februarie 2009 inculpatul R.V.P. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. (4) şi art. 385¹ alin. (2) C. proc. pen. anterior, la care au achiesat şi ceilalţi inculpaţi.

Prin încheierea, din 25 februarie 2009 instanţa a respins cererea de sesizare a Curţii constituţionale, hotărâre recurată de inculpatul R.V.P.

La data de 5 martie 2009 dosarul a fost înaintat la Î.C.C.J. Bucureşti pentru soluţionarea recursului declarat de inculpatul P. împotriva încheierii din 25 februarie 2009, recurs ce a fost respins, ca nefondat. Dosarul a fost restituit instanţei la data de 30 martie 2009, cu prim termen după restituire la 15 aprilie 2009.

La termenul din 15 aprilie 2009, inculpatul R.V.P. a invocat neconstituţionalitatea art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Prin încheierea din 16 aprilie 2009, instanţa a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi de suspendare a judecăţii, încheiere ce a fost recurată de inculpatul R.V.P.

Prin decizia nr. 1781 din data de 13 mai 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul inculpatului R.V.P. declarat împotriva încheierii din 16 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, a casat încheierea şi a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate invocată de inculpat. La data de 04 iunie 2009 dosarul a fost Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, iar Curtea Constituţională a procedat la restituirea dosarului la data de 30 septembrie 2009, omiţând să anexeze o copie de pe soluţia dată, decizia nr. 1658 din 15 decembrie 2009 a Curţii Constituţionale, care a fost comunicată Curţii de Apel Iaşi la data de 2 februarie 2010.

Primul termen de judecată după restituire a fost la 27 ianuarie 2010, când au lipsit părţile. S-au acordat termene pentru a se continua cercetarea judecătorească, urmând a fi audiate părţile şi a se administra celelalte probe utile şi concludente soluţionării cauzei.

La termenul din 31 martie 2010 inculpatul P.V.R. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91¹ C. proc. pen. anterior, cerere la care au achiesat şi ceilalţi inculpaţi.

Prin încheierea din 6 aprilie 2010 instanţa a admis cererea inculpaţilor şi a dispus sesizarea Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei vizând neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 91¹ C. proc. pen. anterior şi a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea excepţiei invocate. Dosarul a fost înaintat Curţii Constituţionale la data de 12 aprilie 2010.

La data de 14 iulie 2010 a fost restituit dosarul de fond şi s-a comunicat decizia nr. 916 din data de 06 iulie 2010 a Curţii Constituţionale prin care a fost respinsă excepţia invocată de inculpat privind neconstituţionalitatea art. 91¹ C. proc. pen. anterior.

Judecata s-a reluat la termenul din 22 septembrie 2010, când inculpatul P.V.R. a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 255 alin. (3) C. pen. anterior, coroborat cu disp. art. 223 C. proc. pen. anterior şi art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, raportat la art. 78 C. proc. pen. anterior, cerere la care au achiesat şi ceilalţi inculpaţi.

Prin încheierea de şedinţă din 28 septembrie 2010, instanţa a admis cererea inculpaţilor şi a sesizat Curtea Constituţională pentru a fi soluţionată excepţia de neconstituţionalitate invocată, dispunând suspendarea judecării cauzei, până la soluţionarea excepţiei.

La data de 29 septembrie 2010 s-a înaintat dosarul Curţii Constituţionale, iar restituirea s-a făcut la data de 13 ianuarie 2011, din decizia nr. 1548 din 25 noiembrie 2010 rezultând că a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a disp. 255 alin. (3) C. pen. anterior, coroborat cu disp. art. 223 C. proc. pen. anterior şi art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, raportat la art. 78 C. proc. pen. anterior.

Din cauza excepţiilor privind neregularitatea actului de sesizare al instanţei şi a numeroaselor excepţii de neconstituţionalitate a unor dispoziţii legale invocate de inculpaţi, dosarul a fost înaintat, fie la Curtea Constituţională, fie la Î.C.C.J. fiind întrerupt cursul judecăţii o perioadă de 3 ani.

Astfel, cum s-a reţinut şi în încheierea de şedinţă din 09 aprilie 2008, când inculpaţii au invocat nulitatea unor acte de urmărire penală, efectuate cu nerespectarea disp. art. 172 alin. (1) C. proc. pen. anterior, modificat prin Legea nr. 57/2008 - referindu-se la confruntări dintre inculpaţi şi martorii audiaţi în faza urmăririi penale - s-a procedat la refacerea acestora, având în vedere caracteristicile juridice ale fazei judecăţii, caracteristici prevăzute în art. . 289 şi art. 290 C. proc. pen. anterior. Instanţa a dispus ascultarea tuturor părţilor din proces (inculpaţi, martorii audiaţi la urmărirea penală, martorul denunţător), a martorilor propuşi de inculpaţi precum şi administrarea tuturor probelor necesare lămuririi cauzei sub toate aspectele (înscrisuri, expertiză tehnică).

Au fost audiaţi inculpaţii P.V.R. (filele 74-76) şi B.T.C. (filele 70-72), ceilalţi inculpaţi prevalându-se de disp. art. 70 alin. (2) C. proc. pen. anterior.

Au fost ascultaţi nemijlocit, atât martorii audiaţi la urmărirea penală cât şi martorii propuşi de inculpaţi, după cum urmează:

- L.V. (fila 328) care a avut calitatea de primar al comunei Miroslava până în 2008, martor propus de inculpatul P.V.R.

- L.T. (fila 324), fost subprefect şi secretar general al Prefecturii;

- S.V. (fila 135), şef al Cancelariei Prefectului, în perioada 13 ianuarie 2005-iulie 2007;

- L.V.T. (fila 133) expert îndrumător la A.D.S., ce a îndeplinit şi funcţia de şef serviciu ADS şi Biroul de Rentă Viageră a Judeţului Iaşi, până în martie 2006, când a fost numit inculpatul I.F.L.;

- H.M. (fila 132)

- A.M.L. (fila 56)

- T.T.I.D. (fila 196) fost salariat al Prefecturii în perioada 2005-2007 care a lucrat în Secretariatul Prefecturii în luna august 2006, înlocuind-o pentru 3 săptămâni pe titulara compartimentului V.D.

- B. (fostă G.) M. (fila 197), persoană care în 2006 a lucrat în cadrul Comisiei de Fond Funciar de la Prefectură, în calitate de coordonator al colectivului de sprijin.

- B.M.M. (fila 180) - consilier juridic la Prefectură, care a lucrat în perioada 2005-2006 în colectivul de sprijin a Comisiei de Fond Funciar

- M.C. (fila 197), - fost salariat al prefecturii din 1997-2008, în 2006 ocupându-se de controlul legalităţii actelor, fiind în Corpul de control al Prefecturii.

- B.C. (fila 181) - fost consilier al prefectului din iunie 2006 până în februarie 2008.

Audiaţi şi la urmărirea penală, aceşti martori, salariaţi ai Prefecturii în anii 2005-2006, au relatat aspecte legate de derularea procedurii în cazul dosarelor de fond funciar, etapele pe care le parcurgeau acestea, precum şi compartimentele şi funcţionarii care le instrumentau. Din relatările acestora rezultă faptul că dosarul de fond funciar al petentei I.F.L. era unul despre care se cunoştea în Prefectură, dată fiind suprafaţa mare de teren pentru care trebuia să se stabilească un alt amplasament, complexitatea şi vechimea dosarului, faptul că se făcuseră mai multe propuneri pentru stabilirea amplasamentului.

Din relatarea martorului B.M.M. rezultă că „procedura în cazul dosarului I.F.L. era finalizată încă din luna iulie 2006, dar existând o eroare materială la înregistrare, greşeala trebuia îndreptată şi abia după aceea se comunica hotărârea, semnată în prealabil de prefect. La data de 31 august 2006, când prefectul se întorsese din concediu, m-a întrebat de ce nu i s-a comunicat părţii hotărârea - cu referire la dl I.F.L. care ieşise din Cabinetul Prefectului însoţit de avocatul B.T. I-am răspuns că hotărârea se află la semnat la el”.

Nici unul dintre martorii audiaţi nu a relatat aspecte relevante cu privire la momentele din 26 iulie 2006, 17 august 2006, 22 august 2006, momente cheie în fundamentarea acuzării. Ei au făcut referire aşa cum s-a arătat la ceea ce cunoşteau şi anume activitatea din cadrul Comisiei de Fond Funciar, parcursul dosarelor cu care era investită această Comisie, şi modul de lucru în această instituţie, importante fiind însă declaraţiile martorilor L.V.T. şi L.T., la care se va face referire în continuare.

Prin ordonanţa din 20 august 2006 s-a dispus autorizarea cu titlu provizoriu a interceptării şi înregistrării audio şi video, pe o durată de 24 de ore, de la 20 august 2006, ora 19, până la 21 august 2006, ora 19, a convorbirilor purtate în mediul ambiental de către numitul F.D.

Cu inculpaţii P.V.R., I.F.L., M.C. şi cu alte persoane, precum şi a convorbirilor telefonice purtate cu F.D., P.V.R. şi M.C. de la posturile telefonice utilizate de aceştia, fiind emisă autorizaţia nr. 11 din 20 august 2006.

Prin încheierea din 21 august 2006,dispusă în Dosarul nr. 13155/2006, Tribunalul Iaşi a dispus confirmarea ordonanţei procurorului din 20 august 2006, precum şi autorizarea, în continuare, pe o durată de 29 de zile, a interceptării şi înregistrării audio şi video a convorbirilor purtate de persoanele menţionate anterior, fiind emise autorizaţiile nr. 176,177, 178 şi 179 din 21 august 2006.

La termenul de judecată din 02 martie 2011 inculpatul R.V.P. a solicitat efectuarea unei expertize tehnice şi a unei expertize criminalistice cu următoarele obiective:

- să se identifice mijloacele tehnice (echipamente şi suporturi cu care au fost efectuate înregistrările audio);

- să se stabilească dacă suporturile tehnice pe care sunt imprimate înregistrările sunt originale şi dacă înregistrările sunt autentice;

- să se stabilească dacă înregistrările au fost supuse unor manopere de alterare, adăugare, ştergere sau editare.

- să se determine dacă vocile înregistrate şi identificate de organele de anchetă aparţin într-adevăr inculpaţilor;

- care este marja de eroare a metodei folosite pentru expertizare şi fundamentul ştiinţific al acesteia;

Inculpatul a precizat expres care sunt pasajele lipsă sau cele contestate, din înregistrările transcrise la dosarul cauzei, făcând trimitere la filele 79,80 - vol. I dos. urm. pen., 94-96 vol. 2 dos. urm. pen. şi 137 vol. 2 urm. pen., dar nu a solicitat audierea nemijlocită cu ocazia judecăţii a acestor înregistrări pe care le-a contestat.

În acest condiţii, instanţa a apreciat că este necesară cauzei efectuarea unei expertize tehnice care să stabilească dacă înregistrările aflate la dosar sunt autentice, dacă s-a intervenit asupra lor, alterându-se, modificându-se conţinutul acestora, aşa cum susţine inculpatul.

Raportat la contextul faptic al dosarului şi din perspectiva dispoziţiilor art. 63¹ C. proc. pen. anterior instanţa a apreciat că nu există indicii care să releve concludenta şi utilitatea probei cu expertiză criminalistică cu privire la vocile din aceste înregistrări.

Procesele-verbale de redare în formă scrisă a conţinutului dialogurilor purtate în mediul ambiental de F.D. şi I.F.L., R.V.P., I.F.L., B.T.C., precum şi procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de F.D., R.V.P. şi M.C., în perioada 20-31 august 2006, împreună cu schiţele relaţionale şi planşele foto aferente se găsesc în Vol. 2 dosar urm. pen., filele 21-163.

Înregistrările audio-video pe foi suporturi optice au fost înaintate expertului, pentru a răspunde obiectivelor precizate.

Având în vedere R.V.P. de tehnicitate relativ ridicat al lucrării şi pentru a evita eventualele confuzii vizând exprimarea şi interpretarea unor noţiuni, expertul a folosit o terminologie unitară şi a prezentat în capitolul IV al Raportului de expertiză nr. 194/18 noiembrie 2011 (fila 408 dosar), definiţiile şi conceptele utilizate în cadrul programelor informatice.

Conform standardului internaţional AES27-1996 o înregistrare audio este autentică dacă a fost realizată simultan cu evenimentele acustice conţinute de aceasta, nu conţine intervenţii sub formă de decupări, înserări sau alte clemente de contrafacere şi a fost realizată cu echipamentul tehnic prezentat de parte.

Examinarea înregistrărilor audio şi video în vederea verificării autenticităţii cuprinde căutarea eventualelor elemente de copiere sau alterare a înregistrării prin analiza integrităţii fizice a înregistrării, analiza formei de undă şi a spectrogramelor semnalelor înregistrate, precum şi a caracteristicilor tehnice ale echipamentelor utilizate la înregistrare.

Expertul a concluzionat în sensul că fişierele audio-video în litigiu nu au fost create simultan cu evenimentele acustice care au avut loc, nu îndeplinesc cele 3 cerinţe pentru autenticitate „fără ca acesta să însemne că aceste înregistrări nu reprezintă copii fidele ale înregistrărilor originale, sau că transferarea lor nu a fost realizată cu acurateţe”.

Expertul nu a semnalat existenţa unor intervenţii tehnice de natură să le modifice conţinutul (ştergeri, înserări, etc.).

În ceea ce priveşte decalajul observat dintre sistemul audio şi video ale înregistrărilor de pe suporturile optice, posibilele cauze ar putea fi unele disfuncţionalităţi ale suporturilor optice, codexuri lipsă, conversiei din formatul original în format A.V.I.

Conform definiţiei 3.2 din A.E.S. 27-1996, noţiunea de înregistrare audio autentică, constă într-o înregistrare simultană cu evenimentele petrecute, efectuată cu aparatul indicat de către parte şi care nu prezintă alterări sau ştersături inexplicabile.

Din acest punct de vedere, al îndeplinirii cumulative a celor 3 condiţii mai sus arătate definiţia ar putea fi valabilă doar în cazul înregistrărilor audio pe bandă (casetă) magnetică, (aceasta putând juca rolul de suport al unei înregistrări autentice).

În materie digitală însă definiţia este lipsită de orice efecte, deoarece termenele de original şi copie au un sens cronologic, întrucât din punct de vedere al integrităţii fişierelor astfel create între primul creat şi următoarele (prin „ copy-paste „) nu există nici o diferenţă de conţinut.

Mai mult decât atât, fişierele create în mediile de stocare digitală sunt transferate din memoria aparatelor, la un moment ulterior, pe suporţi optici de tip CD/DVD-uri care apoi sunt înaintate instanţei ca probă. Deci momentul inscripţionării CD-urilor, nu este niciodată simultan cu momentul efectuării înregistrărilor, acestea fiind făcute iniţial pe memoriile interne ale aparatelor utilizate.

Înregistrările sunt descărcate la fiecare dată pe CD/DVD-uri, după care memoria aparatelor este ştearsă ireversibil.

Înregistrările ambientale audio-video au fost realizate cu echipamente tehnice digitale cu „softuri proprietar” care înregistrează imagini şi sunete în „format proprietar”.

Softul „proprietar” este un soft creat de către producătorul echipamentului care nu permite intervenţii asupra imaginii sau a sunetelor înregistrate, decât cu consecinţa alterării vizibile sau distrugerii în întregime a înregistrării, deoarece formatul fişierelor rezultate, respectiv structura internă a acestora nu este cunoscută decât de către producătorul softului respectiv al echipamentelor.

Din multitudinea de softuri existente la liber pe internet sau aflate în posesia specialiştilor, nici unul nu este utilizabil în cazul înregistrărilor în format proprietar.

Aceasta înseamnă că fişierele respective nu pot fi modificate decât în situaţia în care producătorul echipamentelor pune la dispoziţie acest soft.

Producătorii echipamentelor respective furnizează echipamentele numai pentru uzul organelor de urmărire penală, acestea fiind setate din fabricaţie să efectueze înregistrări nealterabile care să poată fi luate în considerare drept probe de către instanţele de judecată.

Aşa cum reiese şi din definiţia softului proprietar dată mai sus, majoritatea producătorilor echipamentelor tehnice au prevăzut inclusiv mijloace de protecţie reactive asupra integrităţii fişierelor create şi aflate în memoria echipamentelor.

Cât timp înregistrările de imagini şi sunete au fost efectuate in „format proprietar”, care nu permite intervenţii asupra imaginii sau a sunetelor înregistrate, decât cu consecinţa alterării vizibile sau distrugerii în întregime a înregistrării, deoarece formatul fişierelor rezultate, respectiv structura internă a acestora nu este cunoscută decât de către producătorul softului respectiv al echipamentelor, rezulta indubitabil ca înregistrările sunt autentice.

Aşa fiind, contestarea acestora de către inculpaţi, care an invocat ca înregistrările nu sunt autentice, este neîntemeiată.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 26 iulie 2006, în incinta Prefecturii Iaşi, inculpatul B.T., avocatul petentei F.N.C., urmărind parcursul procedurilor derulate în dosarul de fond funciar al clientei sale, s-a întâlnit cu I.F.L. - şeful A.D.S. din cadrul prefecturii - care i-a spus: „trebuie să vorbeşti cu R.V.P.”.

Imediat, B.T. a mers în biroul lui P.V.R., prefect la acea data, care i-a adus la cunoştinţa avocatului ca hotărârea Comisiei de Fond Funciar privind-o pe clienta sa I.F.L. va rămâne asupra sa până la rezolvarea unei „probleme”, spunându-i într-un mod evaziv, ca pretenţiile sale se circumscriu la 3 ha din terenul familiei I.F.L., „din care unul pentru I.F.L. de la A.D.S.”. In aceeaşi manieră, P.V.R. i-a dat lui B.T. un număr de telefon spunându-i că aparţine lui M.C.

Nedumerit şi intrigat cu privire la cererea lui P.V.R., B.T. a refuzat-o şi l-a informat că este necesar ca aceste lucruri să fie aduse la cunoştinţă clientei sale.

Inculpatul B.T. l-a contactat telefonic pe F.D. şi pentru că acesta era plecat din ţară în concediu şi nu răspundea la telefon, i-a trimis şi mesaj telefonic în acest sens lui F.D. Contactat telefonic de F.D., B.T. l-a informat că a fost aprobată de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate cererea de retrocedare a terenului cuvenit soţiei sale, petenta în dosarul de fond funciar, dar că „avem o problema”.

După ce familia I.F.L. a revenit în ţară, la data de 17 august 2006,. la solicitarea lui F.D. şi împreună cu acesta, inculpatul B.T. s-a deplasat la prefectură. B.T. l-a anunţat printr-un mesaj telefonic pe P.V.R., că F.D. se află pe hol.

Inculpatul P.V.R. a ieşit din birou şi a discutat cu F.D.

Cu prilejul acestei discuţii, inculpatul P.V.R. a pretins în mod direct lui F.D. trei ha de teren, din suprafaţa ce urma a fi reconstituită petentei I.F.L., „din care unul pentru I.F.L. de la A.D.S.”, P.V.R. având reprezentarea că pretinderea va fi transmisă de soţ, soţiei sale, care era şi titulara dreptului de proprietate.

Cererea a fost făcută de P.V.R. într-un mod conspirativ, cu voce joasă şi însoţita de un gest pe care l-a făcut cu mâna, cu degetele, indicând cifra trei, spunându-i să ia legătura cu „C.”

Inculpatul B.T. era la o distanţă de câţiva metri de cei doi, nu a participat la discuţie, dar a auzit parţial ce s-a discutat şi a văzut gesturile făcute cu degetele de P.V.R. indicând numărul doi sau trei.

După ce a avut loc discuţia dintre inculpatul P. şi F.D., acesta din urmă era nervos, intrigat de conduita prefectului, relatându-i avocatului B.T. că prefectul i-a cerut „şpagă”.

Confirmându-se astfel bănuiala pe care avocatul B. a avut-o în legătură cu cererea inculpatului P., auzind direct de la F.D. că i s-au pretins cele 3 ha de teren din cele 16 pentru care urma să i se reconstituie dreptul lui I.F.L., inculpatul B.T. a dezavuat în mod explicit şi vehement conduita lui P.V.R., afirmând „nu dai nimic”. Ulterior avocatul a declarat că s-a opus categoric unei astfel de pretenţii, întrucât „era vorba despre munca sa de un an de zile”. Nu rezultă din nicio probă că inculpatul B. a sfătuit-o pe clienta sa I.F.L., sau pe F.D. să achieseze pretenţiilor formulate de inculpatul P.V.R., sau că a transmis el clientei sale vreo asemenea cerere, în condiţiile în care iniţial şi el era contrariat şi confuz cu privire la discuţia pe care a avut-o cu inculpatul P. la 27 iunie 2006.

Din probele dosarului cu referire la declaraţia dată la 20 august 2006 la urmărirea penală, de numitul F.D., rezultă că, în ziua de 18 august 2006, inculpatul B.T.C., aflându-se la biroul denunţătorului, l-a contactat telefonic pe inculpatul M.C., dar din discuţia purtată cu acesta, reiese că M.C. nu avea cunoştinţă de faptul că urma să fie „beneficiarul” vreunei tranzacţii imobiliare. F.D. a mai relatat ca în aceste condiţii, „inculpatul B.T.C. a luat legătura personal cu inculpatul P.V.R. , iar acesta din urmă l-a anunţat pe inculpatul M.C., căruia i-a explicat situaţia. După ce acesta a fost din nou apelat telefonic de inculpatul B.T.C. s-a stabilit o întâlnire la care urma să participe şi numitul F.D., în aceeaşi zi, înjurai orei 18, la cabinetul de avocatură al inculpatului B.T.C. În aceeaşi zi, la 18 august 2006, M.C. împreună cu avocatul, s-au deplasat la biroul numitului F.D. Cu acea ocazie, s-a stabilit că se va proceda la perfectarea de către notar a unei promisiuni de vânzare-cumpărare între F.N.C., în calitate de promitent-vânzător şi o persoană a cărei identitate nu s-a menţionat, în calitate de promitent-cumpărător. Actul urma să fie încheiat în ziua de luni, 21 august 2006, la ora 12, la Biroul Notarului Public - I.B.

Aspectele arătate de numitul F.D. au fost confirmate de soţia acestuia, martora F.N.C., care a luat cunoştinţă de aceste împrejurări în mod indirect, din relatările soţului sau.

F.D. a cerut insistent explicaţii avocatului B.T. despre consecinţele juridice ale unui asemenea act, respectiv antecontract de vânzare-cumpărare, avocatul explicându-i acestuia că un asemenea act nu este translativ de proprietate, terenul rămânând în proprietatea soţiei sale creându-se obligaţii vizând doar restituirea eventualelor prestaţii ale părţilor.

Aceeaşi derulare a evenimentelor, este reţinută şi de rechizitoriu.

I.F.L. nu a participat la aceste întâlniri şi a luat la cunoştinţă despre aceste împrejurări din relatările soţului său.

La 21 august 2006, .inculpatul M.C. s-a deplasat la Cabinetul Stomatologic al martorei I.F.L.. Aici s-a întâlnit şi cu F.D.. In aceeaşi dimineaţă, inculpatul B.T. i-a însoţit pe F.D. şi pe I.F.L. la prefectură, unde soţii I.F.L. au discutat cu inculpatul P., întâlnire la care avocatul B. nu a participat.

Cu acea ocazie inculpatul P.V.R. i-a asigurat pe cei doi că va urgenta soluţionarea procedurilor pentru punerea efectivă în posesie a petentei Foma Norina şi s-a oferit să-l cheme şi să stea de vorbă cu primarul comunei Miroslava, deşi acesta nu era în subordinea sa.

Întrebat de soţii I.F.L. despre M.C., P.V.R. a răspuns că acesta este un „om serios” şi o persoană de încredere.

Întrebat totodată de F.D. despre oportunitatea contactării inc. I.F.L., P.V.R. a răspuns că va discuta el cu I.F.L., lăsând să se înţeleagă că nu este oportun un contact direct al soţilor I.F.L. cu I.F.L.

Această discuţie i-a fost adusă la cunoştinţă inculpatului B.T. de către F.D., care şi la acest moment şi-a arătat indignarea cu privire la modul de rezolvare al unor probleme de natură imobiliară, afirmând faţă de F.D. că, a auzit de la un coleg că „este un anumit segment care nu poate fi sărit” în cadrul Comisiei de Fond Funciar.

Inculpatul B.T. a dezavuat această conduită şi şi-a exprimat totodată nedumerirea cu privire la faptul ca inculpatul I.F.L., cu care discuta amical ori de câte ori se întâlnea, nu a lăsat să se înţeleagă că ar vrea ceva, că ar pretinde ceva pentru a face sau a nu face ceva în legătură cu atribuţiile sale de serviciu, în cazul clientei avocatului B.

F.D. şi-a exprimat şi el, în prezenţa lui B.T., incertitudinea, dubiul cu privire la faptul că un ha de teren urma să-i fie remis lui I.F.L., intenţionând să-l întrebe direct pe I.F.L. despre acest lucru.

La data de 22 august 2006, în jurul orei 13,30, la cererea numitei F.N.C., avocatul B.T.C., a însoţit-o pe clienta sa cu maşina la Biroul Notarului Public I.B., unde se afla deja inculpatul M.C. (soţul notarei). Inculpatul M.C., a precizat ca rolul sau este „de garant, atât”.

Deşi era incompatibilă (art. 56 lit. a) din Legea nr. 36/1995), notarul public I.B. , soţia inculpatului M.C., a redactat şi autentificat, din 22 august 2006, un antecontract de vânzare-cumpărare între F.N.C., în calitate de promitent-vânzător şi inculpatul M.C., în calitate de promitent-cumpărător, având ca obiect un teren situat pe raza administrativ-teritorială a comunei Miroslava, judeţul Iaşi, în suprafaţă de 30.000 m.p., din totalul de 160.000 m.p., ce urmau a fi atribuiţi promitentei-vânzătoare în baza sentinţei civile nr. 918 din 03 februarie 2003, pronunţată de Judecătoria Iaşi. În cuprinsul antecontractului s-a specificat că părţile contractante au convenit ca preţul total al vânzării să fie 50.000 euro, inculpatul M.C. declarând că a achitat, cu titlu de avans, promitentei-cumpărătoare, suma de 25.000 euro, la data autentificării înscrisului.

Antecontractul de vânzare-cumpărare a fost semnat de numita F.N.C., în calitate de promitent-vânzător şi inculpatul M.C., în calitate de promitent-cumpărător.

Promisiunea de vânzare este un antecontract care dă naştere la un drept de creanţă, una dintre părţi obligându-se (obligaţia de a face), faţă de cealaltă, să vândă în viitor un anumit bun, beneficiarul promisiunii având posibilitatea de a opta între a cumpăra sau nu.

În situaţia în care beneficiarul promisiunii s-a decis pentru a cumpăra bunul, iar promitentul vânzării refuză perfectarea acesteia, încălcându-şi obligaţia asumată, contractul proiectat nu se mai poate încheia, însă beneficiarul promisiunii este îndreptăţit la daune-interese în baza art. 1075 C. civ.

Promisiunea bilaterală (sinalagmatică) de vânzare-cumpărare este un antecontract în care oricare dintre părţi poate cere încheierea contractului, iar partea care refuză încheierea acestuia, în mod culpabil, va fi obligată la plata de daune-interese.

Antecontractul de vânzare-cumpărare nu are şi nu poate avea efect translativ de proprietate.

Din antecontract nu putem trage concluzia că promitentul vânzător a vândut sau că cealaltă parte a cumpărat, deşi părţile au convenit asupra bunului şi preţului, dar cu încheierea în viitor a contractului şi evident cu respectarea tuturor cerinţelor legale, mai ales atunci când este vorba despre imobile.

În aceste condiţii nu se poate reţine că infracţiunea de luare de mită s-a consumat şi în varianta primirii unui folos necuvenit, astfel cum susţine acuzarea, prin încriminarea momentului încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 22 august 2006.

Infracţiunea de luare de mită s-a consumat la data de 17 august 2006, în momentul când P.V.R., prefect la acea dată şi preşedinte al Comisiei de Fond Funciar, i-a pretins martorei I.F.L., prin intermediul soţului acesteia, F.D., trei ha de teren din cele 16 ha menţionate în hotărârea Comisiei de Fond Funciar, pentru care acceptase amplasamentul stabilit prin propunerea din 11 iulie 2006 a A.D.S. Iaşi, pentru a semna hotărârea ceea ce însemna, finalizarea procedurii la această Comisie.

Acţiunile ulterioare datei de 17 august 2006, când s-a consumat infracţiunea de luare de mită în forma pretinderii, dau însă consistenţă acuzării raportat la acest moment al săvârşirii faptei din data de 17 august 2006, dar, nu susţin întrutotul participaţia penală a celorlalţi inculpaţi, astfel cum este reţinută prin actul de inculpare.

Curtea de apel a reţinut că încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare din 22 august 2006 nu prezintă relevanţă sub aspect faptic - în contextul acţiunilor incriminate de legiuitor în art. 254 alin. (1) C. pen. anterior şi care se circumscriu laturii obiective a acestei infracţiuni -, dar sub aspect probator, acest moment întăreşte convingerea că inculpatul P.V.R. a pretins cele trei ha de teren în scopul menţionat. Tocmai de aceea el a întârziat cu intenţie semnarea hotărârii Comisiei de Fond Funciar, în ce priveşte pe I.F.L. Abia după semnarea hotărârii de către prefect se consideră finalizată procedura şi urma să se facă punerea în posesie pe amplasamentul stabilit prin hotărâre.

Sub aspect faptic, importante sunt trei momente care relevă activitatea infracţională a inculpatului P.V.R.:

- cel din 26 iulie 2006, când a avut loc întâlnirea dintre P.V.R. şi B.T., discuţia dintre aceştia fiind relatată de inculpatul B.T.;

- 17 august 2006, când s-a întâlnit F.D. cu P.V.R.;

- 22 august 2006, când s-a încheiat actul notarial.

După discuţia dintre inculpatul P.V.R. şi inculpatul B.T. în biroul celui dintâi, când i-a dat de înţeles că pretenţiile sale se circumscriu la trei ha din terenul familiei I.F.L., B.T. a fost nedumerit şi nu a acceptat rolul de a intermedia. I-a spus lui P.V.R. care sunt limitele mandatului său de avocat şi suspicionând o neregulă l-a anunţat pe clientul său ca este o problemă legată de trei ha.

La 17 august 2006, P.V.R. i-a transmis lui F.D. pretinderea celor trei ha de teren, fiind evident că F.D. urma să transmită titularului dreptului, soţiei sale, această cerere, legea prezumând şi un mandat tacit al soţilor.

Inculpatul B.T. nu a participat la discuţie, dar a relatat că pe holul prefecturii l-a văzut pe P.V.R. discutând conspirativ cu voce joasă cu clientul său şi făcând un gest cu mâna (degetele) indicând nr. 2 sau 3, însoţit şi de cuvinte. El a perceput doar frânturi din discuţia celor doi (F.D. şi P.V.R.).

Dacă după primele două momente mai existau dubii cu privire la infracţiunea de luare de mită reţinute în sarcina lui P.V.R., acest moment vine să clarifice derularea faptelor şi existenţa infracţiunii de luare de mită în forma pretinderii.

F.D. şi I.F.L. au declarat că inculpatul P.V.R. le-a pretins trei ha pentru a intra în posesia hotărârii Comisiei de Fond Funciar vizând noul amplasament acceptat de petentă, etapă ce însemna şi finalizarea procedurii prin semnarea hotărârii de către prefect.

Inculpatul B.T. a confirmat şi el faptul că discuţiile s-au purtat vizând o suprafaţă de trei ha „cu privire la care sunt probleme”.

Promisiunea de vânzare făcută în faţa notarului vizează exact cele trei ha şl nu o altă suprafaţă.

Nu există probe din care să rezulte că I.F.L. ar fi dorit să vândă teren şi M.C. să cumpere, înainte să se facă punerea în posesie, dar nici că F.D. i-ar fi promis lui P.V.R. că-i va da o suprafaţă din cea care urma a fi reconstituită soţiei sale.

Acest moment formează convingerea instanţei că P.V.R. a pretins cele 3 ha de teren şi pentru a-şi realiza scopul infracţional, l-a cooptat în acest sens şi pe M.C.

În apărare, inculpatul P.V.R. suspine că potrivit atribuţiilor sale de serviciu nu avea cum să influenţeze derularea procedurii, în cazul dosarelor de fond funciar el fiind preşedintele Comisiei de Fond Funciar, semna doar aceste hotărâri luate de către Comisie.

La fila 109 din dosarul de urmărire penală, în declaraţia dată în faţa judecătorului la soluţionarea propunerii de arestare preventivă, inculpatul P.V.R. a declarat:

„Am stabilit ca în şedinţele Comisiei Judeţene de Fond Funciar să se prezinte unul dintre cei doi subprefecţi pentru ca eu să am posibilitatea, ca fiind în afara comisiei, să cenzurez hotărârile care sunt ilegale şi să le trimit, eventual, înapoi în comisie, pentru că eu sunt cel care semnez hotărârile, alături de un subprefect”.

În continuarea declaraţiei, inculpatul R.V.P. evocă istoricul dosarului I.F.L., menţionând că „au fost 6-7 hotărâri ale Comisiei Judeţene de Fond Funciar dar nu au fost acceptate amplasamentele propuse” şi a arătat cele trei probleme pe care le ridică amplasamentul acceptat de denunţător: „trebuia întocmit un proces-verbal de delimitare şi trimis la Bucureşti la A.D.S., trebuia semnătura Primăriei Miroslava şi trebuia îndreptată o eroare materială cu privire la înregistrarea a două hotărâri ce vizau acelaşi amplasament”.

La data de 31 august 2006, inculpatul P.V.R. a susţinut că B.T. şi F.D. au venit în biroul său şi i-au spus că hotărârea Comisiei Judeţene nu este semnată. El a semnat-o pe loc urmând să se întocmească proces-verbal de delimitare. In această declaraţie, inculpatul a arătat că B.T. i-ar fi spus mai de mult că F.D. doreşte să vândă o suprafaţă de teren şi pentru că l-a auzit - la o dată neprecizată - pe inculpatul M.C. că vrea să cumpere teren, i-a dat avocatului B. numărul de telefon al acestuia.

Inculpatul P.V.R. a susţinut că a fost rugat de martora I.F.L. şi de B.T. să facă demersuri pe lângă cei de la A.D.S. Bucureşti şi Primăria Miroslava pentru a grăbi acest lucru şi a intra în posesia terenului, care putea să dureze aproximativ trei luni, el le-a promis că va încerca dar nu a dat curs acestei cereri.

Chiar din această declaraţie rezultă că inculpatul P.V.R. cunoştea bine dosarul I.F.L. şi istoricul său, că el cenzura hotărârile ilegale şi semna toate hotărârile Comisiei de Fond Funciar, după care se făcea punerea în posesie pe amplasamentele stabilite prin hotărâri.

În declaraţia inculpatului de la filele 74-76 el a reiterat aceste apărări. Totodată, a susţinut că a acceptat să discute cu F.D. la rugămintea avocatului B. care era agasat de insistenţa clientului său pe care l-a descris ca un „tip coleric”, aspect remarcat şi de inculpatul P.

Referindu-se la atribuţiile sale de serviciu în legătură cu activitatea desfăşurată la Comisia de Fond Funciar, inculpatul P. a arătat că delegase aceste atribuţii subprefecţilor, el semnând hotărârile din „dosarele ce îi erau aduse de doamna Gabor, cea care făcea legătura dintre Cabinetul său şi Comisie”. Atunci când „pe data de 28 sau 29 iunie doamna Gabor mi-a spus că aveţi un dosar ce nu trebuie semnat, referindu-se la dosarul I.F.L.”. A aflat că în acest caz, din eroare, au fost emise două hotărâri vizând acelaşi amplasament, astfel că una dintre acestea urma să fie anulată.

Inculpatul P. a susţinut că el a semnat hotărârea privind-o pe I.F.L. „de două ori, atât la data de 21 iunie cât şi la data de 14 iunie 2006”, dar spre surprinderea sa atunci când a revenit din concediu la 31 august 2006, a fost informat că hotărârea din dosarul I.F.L. nu era semnată. „Eram în secretariat când dl B. cred că a. fost cel care a luat dosarul de pe masă şi mi l-a dat.. de faţă cu toţi am semnat hotărârea şi l-am rugat pe dl B. să le comunice hotărârea în noua sa formă”, având în vedere eroarea de înregistrare produsă din culpă de un funcţionar al prefecturii.

Martorul B.M.M. consilier juridic la Prefectură, care a lucrat în perioada 2005-2006 în colectivul de sprijin a Comisiei de Fond Funciar a susţinut că „procedura în cazul dosarului I.F.L. era finalizată încă din luna iulie 2006, dar existând o eroare materială la înregistrare, greşeala trebuia îndreptată şi abia după aceea se comunica hotărârea, semnată în prealabil de prefect. „La data de 31 august 2006, când prefectul se întorsese din concediu, m-a întrebat de ce nu i s-a comunicat părţii hotărârea - cu referire la dl I.F.L. care ieşise din Cabinetul Prefectului însoţit de avocatul B.T. I-am răspuns că hotărârea se află la semnat la el”.

În declaraţia de la urmărirea penală (filele 28,20 vol. 6) la care martora G. (actualmente B.) M. face trimitere, fiind ascultată în instanţă după trecerea unui interval relativ mare de timp, aceasta a relatat că „în perioadă anterioară denunţului am dus prefectului cele două dosare, acesta semnând una din hotărâri, după care mi-a înmânat ambele dosare, cel al lui I.F.L. mi-a fost dat nesemnat”.

Martorul L.T. referindu-se în declaraţia sa din 10 noiembrie 2006 la hotărârea Comisiei Judeţene nr. 2212 din 26 iulie 2006 vizând-o pe petenta I.F.L., a relatat că el a semnat în aceeaşi zi hotărârea, adică la 26 iulie 2006 dar „cu certitudine nu şi prefectul”. Acelaşi martor referindu-se în declaraţia dată în instanţă la parcursul hotărârii de fond funciar din dosarul I.F.L., a relatat că semnătura prefectului reprezenta pasul final şi nu exista posibilitatea de a se întoarce la el. Eroarea materială nu putea fi imputată prefectului.

Inculpatul P. a contestat legalitatea înregistrărilor efectuate în cauză, invocând faptul că acestea nu sunt autentice.

Având în vedere concluziile expertizei tehnice efectuate in cauză, la care s-a făcut referire, instanţa apreciază ca nefondată această susţinere a inculpatului; expertul a stabilit că aceste înregistrări, deşi nu sunt create simultan cu evenimentele acustice conţinute şi suporturile nu sunt originale, „înregistrările reprezintă copii fidele ale înregistrărilor originale, transferarea fiind realizată cu acurateţe, copiile fiind identice în toate privinţele, dar produse mai târziu”.

Termenul literar şi sintactic de probă digitală originală nu are decât un sens pur cronologic al naşterii informaţiei, fiind irelevantă succesiunea copierilor şi a creării duplicatelor, atât timp cât copiile în forma originalului sunt reprezentate digital, fiind identice între ele.

Probele din dosar - cu referire la declaraţiile martorilor - I.F.L., G.M., B.M.M., ale martorului denunţător F.D. - cele ale coinculpatului B.T., înregistrările audio-video ale convorbirilor ambientale şi a celor telefonice efectuate în condiţii de legalitate, antecontractul din 22 august 2006, dovedesc că P.V.R. a pretins trei ha teren şi, pentru a-şi asigura garanţii că va obţine terenul pretins, l-a cooptat şi pe M.C. care a acceptat să încheie antecontractul de vânzare-cumpărare la cabinetul notarial al soţiei sale.

Acţiunea de pretindere s-a consumat la data de 17 august 2006, cu ocazia întâlnirii pe care P.V.R. a avut-o cu F.D., soţul martorei I.F.L., petenta în dosarul de fond funciar şi titulara dreptului de proprietate, cu privire la 16 ha teren pentru care se propusese un alt amplasament, mai exact în comuna Miroslava. I.F.L. a susţinut constant în declaraţiile date, că a aflat despre pretenţiile formulate la data de 17 august 2006 de prefectul P., de la soţul ei F.D.

În drept, fapta inculpatului P.V.R. care, în calitate de funcţionar public cu atribuţii de control, prefect al judeţului Iaşi şi preşedinte al Comisiei Judeţene pentru aplicarea Legii nr. 247/2005, a pretins de la I.F.L. 3 ha de teren prin intermediul soţului acesteia denunţătorul F.D., în scopul de a-şi îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, respectiv de a semna hotărârea Comisiei de Fond Funciar privind schimbarea amplasamentului pentru cele 16 ha de teren vizând-o pe petenta I.F.L. realizează elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, în formă calificată, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior, raportat la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Sub aspect obiectiv, infracţiunea de luare de mită săvârşită de inculpat s-a consumat la data de 17 august 2006,.- prin acţiunea de pretindere a celor 3 ha teren de la I.F.L., prin intermediul soţului acesteia F.D. - pentru a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu, respectiv de a semna hotărârea Comisiei de Fond Funciar vizând-o pe aceasta.

Urmarea imediată a acţiunii inculpatului a fost crearea unei stări de pericol, care aduce atingere bunului mers al activităţii de aplicare a legii, prin atitudinea sa lipsită de probitate.

Intre acţiunea sa şi urmarea imediată există legătură de cauzalitate.

Sub aspect subiectiv, acţiunile inculpatului au fost săvârşite cu intenţie directă, întrucât acesta a pretins 3 ha teren în scopul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, în calitate de prefect şi preşedinte al Comisiei de Fond Funciar ce avea obligaţia să verifice şi să semneze hotărârile acestei comisii.

Curtea de apel a reţinut că nu poate fi reţinută însă participaţia inculpatului P. sub forma complicităţii la luare de mită în ce-l priveşte pe inculpatul I.F.L. pentru care acuzarea este nefondată, din considerentele ce urmează:

Inculpatul I.F.L. a fost numit în funcţia de şef al Biroului Judeţean de Rentă Viageră Agricolă şi Reprezentanţă Teritorială Iaşi prin mandatul special nr. 51271 din 06 martie 2006 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale - Agenţia Domeniilor Statului, printre alte atribuţii profesionale fiind şi acelea de a stabili, împreună cu Oficiile Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi Direcţiile Agricole şi Dezvoltare Rurală Judeţene, amplasamentul suprafeţelor care fac obiectul Legii nr. 18/1991; monitorizarea întocmirii documentaţiei pe baza cererii Comisiei Judeţene de Fond Funciar şi reprezentarea A.D.S. în Comisia Judeţeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, organizată pe lângă Prefectură (a se vedea fişa postului (vol. 7 filele 171-175 dosar urm. pen.).

La data de 19 ianuarie 2006 Instituţia Prefectului a solicitat ADS identificarea unui nou amplasament în suprafaţa de 20,4 ha teren în dosarul de fond funciar al petentei F.N.C.

La data 21 februarie 2006 inc. I.F.L. a făcut o propunere pentru un anumit amplasament, dar ulterior, din cauza unor impedimente de ordin administrativ, neimputabile inculpatului I.F.L. - astfel cum reţine şi rechizitoriul - la 13 iunie 2006 A.D.S. a făcut o altă propunere pe care însă petenta F.N.C. nu o acceptat-o. Abia în urma propunerii A.D.S. din 11 iulie 2006, petenta I.F.L. a acceptat un alt amplasament pentru 16 ha pe teritoriul Comunei Miroslava.

Nu a existat nicio probă că pretinsa acţiune infracţională s-a făcut în scopul urgentării întocmirii documentaţiei pentru că nu există nicio dovadă ca s-a urgentat întocmirea documentaţiei.

Acţiunea lui. I.F.L. în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu s-a finalizat la 11 iulie 2006 prin semnarea adresei nr. 1329 din 11 iulie 2006 prin care A.D.S. a comunicat Comisiei Judeţene de Fond Funciar, că solicitanta F.N.C. a acceptat un nou amplasament, împrejurare reţinută şi de rechizitoriu.

Infracţiunea de luare de mită în forma pretinderii s-a consumat la data de 17 august 2006, atunci când inculpatul P.V.R. s-a întâlnit pe holul prefecturii cu F.D. şi a pretins prin intermediul acestuia 3 ha de teren din cele 16 ce urma să-i fie atribuite soţiei acestuia, I.F.L., petenta în dosarul de fond funciar pentru a semna hotărârea Comisiei de Fond Funciar.

Întâlnirea întâmplătoare din 26 iulie 2006 dintre inculpaţii I.F.L. şi B.T. de pe holul prefecturii, ocazie cu care I.F.L. i-a spus lui B.T. „trebuie sa vorbeşti cu R.V.P.”, nu fundamentează în niciun fel acuzarea, pentru niciuna dintre infracţiunile incriminate, vizându-i pe cei doi inculpaţi.

Din probele dosarului rezultă că ori de cate ori se întâlneau, cei doi discutau amical, aşa încât ar fi de neînţeles de ce I.F.L. nu ar fi comunicat direct cu B.T. despre vreo pretenţie a sa, în mod explicit sau implicit, sugestiv, prin gesturi, scriere sau în orice alt mod.

Mai mult decât atât, infracţiunea de luare de mita în forma pretinderii nu s-a consumat la aceasta data 26 iulie 2006, ci ulterior, la 17 august 2006, atunci când P.V.R. s-a întâlnit cu F.D., chiar martora I.F.L. declarând că a aflat despre pretenţiile lui P.V.R. în legătură cu retrocedarea terenului de la soţul sau, F.D.

Din probele administrate, atât urmărirea penală, cât şi din faza cercetării judecătoreşti rezultă că relaţiile dintre inculpatul P.V.R. şi inculpatul I.F.L. erau strict profesionale, instituţionale.

Toţi martorii audiaţi nemijlocit în instanţă - salariaţi ai Prefecturii la acea dată - au relatat că relaţia dintre P.V.R. şi I.F.L. era una strict profesională şi nu exista niciun indiciu probator care să releve că între cei doi ar fi existat o relaţie mai apropiată care să exceadă cadrului profesional.

În situaţia în care ar fi existat o înţelegere între P.V.R. şi I.F.L., acesta din urma nu i-ar fi solicitat inculpatului B.T. să rezolve problema cu prefectul, iar I.F.L. s-ar fi oferit să discute direct cu P.V.R. şi nu i-ar fi recomandat inculpatului B.T. să discute el cu prefectul, spunându-i la data de 27 iunie 2006, când s-au întâlnit întâmplător, „trebuie să vorbeşti cu R.V.P.”.

Este exclusă astfel ipoteza pretinderii de către I.F.L. prin intermediul lui P.V.R.

Dacă I.F.L. nu i-a solicitat personal lui P.V.R. să rezolve problema dosarul I.F.L., nu este plauzibil să-l fi folosit pe inculpatul P.V.R. pentru a pretinde în numele său terenul, ar fi putut să-i spună el lui B.T. despre acest lucru, cu atât mai mult din declaraţiile inculpatului B.T. şi I.F.L. rezultă că aceştia se cunoşteau mai demult şi discutau amical chiar atunci când se întâlneau din întâmplare.

Singurele referiri ale inculpatului I.F.L. în discuţiile cu avocatul B.T. referitoare la clienta sa I.F.L. sunt interogative, I.F.L. întrebându-l pe B.T.: „ai rezolvat cu R.V.P.”? şi în altă discuţie: „dacă este OK”!

Aceste referiri nu au nici măcar valoare sugestivă.

În lipsa altor elemente probatorii, cu valoare de certitudine, nu se poate reţine în sarcina inculpatului l. fapta de luare de mită în forma pretinderii.

Acţiunea de a pretinde ceva, bani sau alte foloase, din cadrul conţinutului constitutiv al infracţiunii prev. de art. 254 C. pen. sub aspectul laturii obiective, presupune din partea făptuitorului formularea unei cereri, a unei pretenţii, având ca obiect bani sau alte foloase.

Acţiunea de pretindere se poate realiza prin cuvinte, gesturi, scriere sau orice alt mijloc de comunicare, deci trebuie să fie înţeleasă de către cel căreia i se adresează.

Din nicio probă nu rezultă că a existat vreo acţiune de pretindere din partea inculpatului I.F.L., nici implicită, nici măcar sugestivă sau că inculpatul B.T. a înţeles din discuţiile purtate cu I.F.L. o astfel de cerere din partea acestuia. Mai mult decât atât, nu rezultă că I.F.L. i-a cerut vreodată ceva inculpatului B.T., că ar fi avansat vreo cerere nici măcar implicit sau aluziv referitor la terenul petentei I.F.L., în toate discuţiile dintre cei doi.

În speţă, în ce-l priveşte pe I.F.L. nici acceptarea, nici pretinderea nu sunt susţinute de probele dosarului.

Nu există nici dovezi cu privire la pretindere şi nici la acceptare expresă, dar nici tacita, acceptare care ar fi putut rezulta din anumite manifestări care ar releva-o în mod neîndoielnic.

Mai mult decât atât, nu este îndeplinită o altă cerinţă esenţială prevăzută în norma de incriminare ce plasează în timp acţiunea de pretindere, acceptare sau primire. Acestea trebuie să aibă loc înainte, sau să fie concomitente neîndeplinirii sau întârzierii actului ce intră în sfera atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului mituit, în condiţiile în care, la data de 11 iulie 2006 A.D.S. Iaşi, prin adresa nr. 1329, semnată de I.F.L., prin care practic A.D.S. s-a dezinvestit, a comunicat Comisiei Judeţene de Fond Funciar că solicitanta I.F.L. a acceptat un alt amplasament şi anume 16 ha teren pe teritoriul administrativ al comunei Miroslava.

Proba cheie care susţine conivenţa infracţională dintre P.V.R. şi I.F.L., invocată de acuzare (fila 34 rechizitor), se referă „existenta celor două schiţe de pe biroul prefectului” cu ocazia percheziţiei efectuate. Aceste două schiţe aveau aplicate nişte menţiuni olografe: „I.F.L. 25 ha”, „6 ha”, „10 ha”, „predate”, „public”, „cimitir”, menţiuni ce se retine ca au fost scrise de inculpatul I.F.L. şi vizau terenuri din comuna Miroslava. Despre aceste schiţe martorul L.V.T. a susţinut într-o primă declaraţie la urmărirea penală că „nu aveau de ce să se afle în locul în care au fost găsite”.

Audiat nemijlocit în instanţă, martorul L.V.T. a precizat următoarele: (fila 33) „inculpatul l., Flavius îndeplinea funcţia de şef serviciu A.D.S. din martie 2006. Mai mult eu mă ocupam de întocmirea schiţelor cadastrale, inculpatul I.F.L. era la începutul activităţii, mai mult învaţă în acea perioadă”. In legătură cu amplasamentul terenului din dosarul I.F.L., acelaşi martor declară că au fost făcute trei propuneri şi nu a existat nicio sugestie din partea nimănui vizând suprafeţele de teren ce urmau să fie atribuite. Martorul a relatat că el a făcut ciornele, a mers în teren cu avocatul B., identificând practic amplasamentele. Nu a sesizat că intre inculpaţii I.F.L. şi P.V.R. să existe vreo relaţie amicală, mai apropiată, şi nu i s-a părut nimic suspect în faptul că acele ciorne, vizând fişele cadastrale ale terenurilor propuse în dosarul I.F.L. au fost găsite în biroul lui P.V.R.

Martorul mai relatează că în mod obişnuit se făceau adnotări, menţiuni în scriere olografă, pe schiţele care se întocmeau, chiar el a făcut astfel de menţiuni şi în dosarul I.F.L.

Existenţa acestor note şi menţiuni în scriere olografă pe schiţele şi actele cadastrale întocmite sau verificate de inculpatul I.F.L. nu atestă participaţia sa infracţională astfel cum se susţine în rechizitoriu.

I.F.L. nu a contestat scrisul de pe schiţele cadastrale şi de pe mapa dosarului I.F.L. găsită în birou. El a susţinut constant că scrierea îi aparţine. I.F.L. explică şi în declaraţia de la tribunal, că motivul pentru care a scris pe dosarul I.F.L. „probleme”, era acela că, fusese sesizat de A.D.S. Bucureşti, cât şi de reprezentantul legal al unui alt petent (I.V.P.) cu privire la o suprapunere a amplasamentelor terenurilor din dosarele I.F.L. şi I. (fila 62 dosar tribunal), aspect confirmat şi de martorul L.V.

În mod obişnuit, atât inculpatul I.F.L., cât şi martorul, lucrau sâmbăta şi duminica, pentru că era un volum mare de dosare, iar în dosarele vechi, cum era şi dosarul I.F.L., se depuneau diligente suplimentare pentru a se finaliza.

De cate ori era nevoie, prefectul, în calitate de preşedinte al comisiei de fond funciar, îl chema pe şeful compartimentului A.D.S. cu schiţe, cu ciorne vizând amplasamentele respective pentru care A.D.S. făcea propunerile şi întocmea schiţele.

Dosarele erau semnate de prefect, în funcţie de vechimea lor, iar procedura era terminată după ce prefectul semna hotărârea comisiei judeţene de fond funciar.

Chiar în rechizitoriu se susţine că la data de 31 august 2006, atunci când F.D. şi B.T. i-au solicitat inculpatului P.V.R. să-l contacteze pe I.F.L., pentru că cei doi (F.D. şi B.T.) vor să-i facă o vizita, inculpatul P.V.R. s-a eschivat, spunând că ei pot face acest lucru, dar inculpatul I.F.L. le va da acelaşi răspuns, în sensul că, „deşi e băgat în priză nu este încă în posesia protocolului semnat de A.D.S.”.

Această atitudine a inculpatului P.V.R. dovedeşte lipsa unei înţelegeri cu inculpatul I.F.L. I.F.L. cu privire la „dosarul I.F.L.”, lipsa unei relaţii mai apropiate, de încredere între cei doi.

În condiţiile în care ar fi existat pretinsa înţelegere infracţională între cei doi, inculpatul P.V.R. ar fi luat legătura cu I.F.L. şi ar fi anunţat vizita lui F.D.

Din discuţia din aceeaşi zi, orele 10.48, între F.D., B.T. şi I.F.L. care este invocată de acuzare (fila 31 din rechizitoriu.), că ar susţine conivenţa infracţională dintre P.V.R. şi I.F.L., rezultă că I.F.L. a aflat de la B.T. că P.V.R. semnase hotărârea, I.F.L. afirmând către B.T.: „atunci aşa mi-ai zis, ca s-a semnat şi totul este OK că eu, nici nu am cum şi nu ştiam … „Această discuţie vine să demonstreze tocmai contrariul şi anume că I.F.L. nu ştia şi nu avea cum să ştie despre activităţile lui P.V.R., aflând de la B.T. că P.V.R. semnase hotărârea.

Relevantă este şi declaraţia martorei A.M.L. (fila 96 din dosarul de fond) care l-a descris pe inculpatul I.F.L. salariat la A.D.S. în acea perioadă (2005-2006) „ca fiind o persoană corectă, - extrem de bine organizată, obişnuia să facă tot felul de note, adnotări, sublinieri, pe toate dosarele, era amabil cu cei care veneau în birou cu diverse probleme, le explica tuturor pe îndelete şi dacă nu înţelegeau le dădea scris relaţiile pe care le solicitau”.

În legătură cu speţa I.F.L., martora relatează că a sesizat doar o „discuţie obişnuită” ce se făcea pe dosarele de fond funciar, la acea discuţie participând I.F.L., B.T. dar şi L.V., în calitate de expert.

Martora precizează că şi ceilalţi salariaţi din Prefectură, audiaţi în proces cu aceeaşi calitate, respectiv de martori, că relaţiile dintre I.F.L. şi P.V.R. erau protocolare, de serviciu. Si martorul L.V. a susţinut că în mod obişnuit experţii A.D.S. făceau menţiuni, adnotări, sublinieri, pe actele din dosarele de fond funciar, aşa încât schiţele cadastrale cu sublinieri şi adnotări făcute chiar de inculpatul I.F.L. făceau parte din maniera obişnuită de lucru.

L.T., fost subprefect, audiat în calitate de martor (filele 324-326) a susţinut că relaţiile dintre inculpaţii I.F.L. şi P. R.V.P. erau profesionale, instituţionale şi nu a sesizat o relaţie mai specială între cei doi. Nu a sesizat ca în cazul I.F.L. inculpatul l. să manifeste vreun interes, să facă demersuri particulare sau să fi avut vreun comportament special în legătură cu acest dosar de fond funciar. Referindu-se la declaraţia sa de la urmărirea penală (fila 42) declaraţie invocată de procuror în rechizitoriu că ar susţine implicarea infracţională a inculpatului I.F.L., martorul Leonte a susţinut că această declaraţie de la urmărirea penală a fost scrisă de procuror, iar paragraful în care s-a menţionat aprecierea sa că „desemnarea unor amplasamente greşite sau cu situaţie juridică incertă, la intervale mari de timp - referindu-se la cererea petentei I.F.L. - denotau din partea inculpaţilor P. şi I.F.L. intenţia de a crea o presiune asupra solicitantei”, a vizat părerea sa cu privire la ipoteza de lucru ce i-a fost prezentată în acel moment de procuror. Martorul a declarat „eu nu am cunoscut nici la acel moment adică în 2006 şi nu cunosc nici astăzi detalii în legătură cu amplasamentul terenului oferit petentei N.I.F.L. şi nici cu situaţia juridică a acestuia. Nu am cunoscut şi nu cunosc aceste detalii. Era o ipoteză pusă în discuţie de procuror şi eu mi-am exprimat părerea, referindu-mă la acea ipoteză.

Aşa cum am spus, eu nu am auzit de o conduită mai specială sau de implicare a inculpatului I.F.L. în legătură cu cererea d-nei I.F.L.” (filele 325, 326).

Importantă sub aspect probator este şi discuţia între F.D. şi inculpatul B.T. din data de 22 august 2006 orele 14.00, după perfectarea actului la notar, discuţie în care F.D. apare neîncrezător cu privire la faptul că I.F.L. ar fi pretins ceva şi în care îi spune inculpatului B.T. că „ar vrea să verifice dacă I.F.L. a primit sau a existat o promisiune că va primi”.

Aceste probe formează convingerea instanţei că intre P.V.R. şi I.F.L. nu a existat conivenţa infracţională, astfel cum se susţine în rechizitoriu, inculpatul I.F.L. neavând nicio implicare în derularea activităţii infracţionale a inculpatului P.V.R.

Pentru considerentele prezentate, constatând că nu există fapta de luare de mită reţinută prin rechizitoriu inculpatului I.F.L., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 lit. a) C. proc. pen., instanţa a dispus achitarea acestui inculpat pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Pentru aceleaşi considerente, în temeiul dispoziţiilor art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus şi achitarea inculpatului P.V.R. pentru infracţiunea de complicitate la luare de mită prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, vizându-l pe I.F.L.

Inculpatul M.C. nu a consimţit să dea declaraţii în faţa acestei instanţe.

La data de 01 septembrie 2006, (fila 235 dosar urm. pen.), în faţa judecătorului, a susţinut că la începutul lunii august 2006, i-a spus inculpatului P.V.R. despre intenţia sa de a cumpăra un teren, iar acesta a susţinut că „ştie câteva persoane şi o să le dea numărul de telefon”.Ulterior a fost sunat de inculpatul B., care i-a adus la cunoştinţă că numitul I.F.L. avea un teren de vânzare, dar nu deţinea toate actele necesare. „Am stabilit o întâlnire la sediul firmei d-lui I.F.L., am discutat despre terenul pe care urma să-l cumpăr, am stabilit să încheiem un antecontract de vânzare”.

În continuarea declaraţiei, inculpatul arată: „în acelaşi timp am cunoscut-o şi pe doamna I.F.L., la care îmi făcusem o intervenţie chirurgicală şi mă deplasam zilnic la " cabinet”. Inculpatul susţine că tot atunci i-ar fi plătit avansul pe teren, în sumă de 25.000 euro, urmând ca în termen de 6 luni de zile de la încheierea antecontractului să-i plătească diferenţa. Inculpatul susţine ca l-a întrebat pe inculpatul P.V.R. dacă sunt şanse ca această persoană să obţină terenul, iar acesta a răspuns că va mai dura un timp, până trece dosarul prin toate comisiile.

Chiar în această declaraţie, există elemente de fapt contestabile şi anume:

- promptitudinea cu care inculpatul P.V.R. a dat numărul de telefon al inculpatului M.C. unor potenţiali vânzători de terenuri;

- împrejurarea că inculpatul B. i-a telefonat şi i-a făcut oferta de vânzare şi nu titularul dreptului de proprietate;

- întâlnirea ulterioară şi discuţia pe care inculpatul C.M. a avut-o la sediul firmei denunţătorului F.D., cu privire la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare şi faptul că banii (cei 25.000 euro) i-a dat soţiei acestuia - I.F.L., - fără nicio chitanţă de mână.

Logic se pune întrebarea, dacă înţelegerea a avut-o cu soţul, de ce s-a grăbit inculpatul C.M. să-i dea banii soţiei, respectiv martorei I.F.L., astfel cum susţine şi fără vreo dovadă cu privire la plata. Nu există niciun înscris în acest sens şi nici vreun alt indiciu cu privire la suma de 25.000 euro (extras de cont etc.), fiind greu de crezut că tranzacţia a fost făcută ad-hoc, cu banii pe care îi avea acasă, „din economii”, în discuţie fiind o sumă importantă.

Pe de altă parte nu apare ca justificată şi nici credibilă graba martorei I.F.L. de a. înstrăina exact 3 ha teren din cele 16 pentru care trebuia să fie pusă în posesie, încă înainte de finalizarea procedurii.

Nu rezultă din nicio probă că inculpatul M.C. a avut intenţia de a cumpăra şi I.F.L. de a vinde acel teren, care nu intrase efectiv în patrimoniul vânzătorului, nu intrase în circuitul civil, întrucât nu era finalizată procedura de schimbare a amplasamentului şi de punere în posesie.

Tocmai graba de a încheia actul, formează convingerea că scopul era de a-l ajuta pe inculpatul P.V.R.

În speţă, promitentul vânzător nu avea niciun motiv plauzibil de a urgenta tranzacţia şi nici promitentul comparator, inculpatul M.C.

Inculpatul a încercat să acrediteze faptul că a existat o înţelegere între el şi I.F.L., cu privire la această tranzacţie, care nu era una deghizată, era reală şi materializa intenţia de a cumpăra terenul.

Această teză a apărării este lipsită însă de suport probator, ori în lipsa unor elemente de fapt de necontestat, probele acuzării, cu privire la aceasta fapta, apar ca întemeiate.

Nu există niciun indiciu scris cu privire la provenienţa şi transferul banilor, a condiţiilor în care se susţine că „s-au plătit cu titlu de avans 25.000 euro”, o suma importantă despre care a susţinut că reprezintă „economii personale”.

Toate aceste susţineri sunt lipsite de consistenţă probatorii

Pe parcursul cercetării judecătoreşti la instanţa de fond, la cererea inculpatului M.C., a fost audiat martorul G.C.C. (fila 309) - cunoştinţă mai veche de a sa - care susţine că s-a întâlnit cu inculpatul în ziua de 21/22 august 2006 înjurai orei 7,00-7,10 în restaurantul B. din Podu Roş, unde obişnuia să-şi bea cafeaua. Mai exact, martorul susţine că inculpatul C.M. a intrat după venirea lui, s-a aşezat la o masă şi număra nişte bani pe care îi avea într-o pungă. Discutând cu C.M., acesta i-a relatat martorului că urma să cumpere un teren pentru părinţi iar martorul a înţeles că era vorba de 25.000 de euro. Acelaşi martor-mai invocă faptul că l-ar fi însoţit în acea zi cu maşina pe inculpatul C.M. la Cabinetul Stomatologic al martorei I.F.L. care era în aceeaşi curte cu imobilul în care aceasta locuia. C.M. l-ar fi rugat să-l ducă cu maşina pentru că era ameţit din cauza unui tratament cu antibiotice. Martorul susţine că l-a aşteptat, iar când a revenit M.C. nu mai avea punga cu bani în mână.

Faptul că acest martor nu a fost menţionat decât cu mare întârziere şi abia în faza cercetării judecătoreşti, sunt indicii ale lipsei de sinceritate a acestuia, astfel că instanţa a înlăturat această declaraţie pro causa.

Celelalte probe administrate în cauză, lipsa unui început de dovadă scrisă cu privire la suma pretins a fi oferită cu titlu de avans martorei I.F.L. infirmă susţinerile inculpatului M.C.

Este de neînţeles şi graba cu care inculpatul M.C. a oferit aceşti bani înainte de a se prezenta la notar şi nu în faţa notarului ales chiar în persoana soţiei inculpatului M.C., în condiţiile în care banii proveneau din economii personale, fiind admisă şi ipoteza în care nu ar fi vrut să se ştie despre aceste economii.

Nu ar avea finalitate logică nici ipoteza în care inculpatul M.C. ar fi dat banii personal martorei I.F.L. fără să ştie soţul acesteia, adică denunţătorul, în condiţiile în care discuţia despre vânzare a avut-o tocmai cu soţul martorei, iar banii i-a dat acesteia din urmă şi nu celui cu care s-a înţeles despre vânzare.

Inculpatul M.C. a fost de acord să-l ajute pe inculpatul P.V.R. , care a dorit să se asigure că va primi ceea ce a pretins la 17 august 2006, adică cele 3 ha de teren.

Din probele dosarului nu rezultă că inculpatul M.C. a urmărit un folos material pentru sine, singurul scop fiind acela de a-l sprijini pe inculpatul P.V.R. cu care era în relaţii de prietenie, afirmând chiar la data de 22 august 2006, cu ocazia întâlnirii de la notar cu familia I.F.L., că „va bea un şpriţ la sfârşit” (vol. 2 fila 61).

Nu rezultă însă nici existenţa vreunei înţelegeri între M.C. şi denunţătorul F.D. pentru a subzista infracţiunea de complicitate la dare de mită reţinută prin actul de inculpare.

Într-o asemenea ipoteză ar însemna că în plan subiectiv între F.D. şi M.C. a existat o înţelegere privind vânzarea terenului. Probele dosarului nu susţin acest aspect.

Pentru existenţa complicităţii se cer a fi îndeplinite trei condiţii: săvârşirea de către autor a unei fapte prevăzute de legea penală, săvârşirea de către complice a unor acte de sprijinire a autorului în comiterea faptei, activitatea complicelui să fi servit efectiv la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală. Orice contribuţie a participantului complice trebuie să se înscrie în antecedenţa cauzală a producerii rezultatului, aşadar, să reprezinte o condiţie sine qua non a producerii rezultatului.

Sub aspect intelectiv trebuie ca făptuitorii să fi avut reprezentarea ca îşi aduc contribuţia la o faptă prevăzută de legea penală şi să fi urmărit sau acceptat această finalitate.

În cauză curtea de apel a reţinut că probele dosarului nu relevă că între M.C. şi F.D. a existat în plan subiectiv vreo înţelegere cu privire la darea de mită.

Din probele dosarului rezultă că inculpatul M.C. a făcut declaraţii false în faţa notarului, soţia sa, cunoscând că valabilitatea juridică a unor asemenea acte este discutabilă în condiţiile incidenţei dispoziţiilor art. 56 lit. a) din Legea 36/1995, dar a dat aceste declaraţii necorespunzătoare adevărului pentru a-l ajuta pe P.V.R. şi în baza acestei rezoluţii infracţionale, aşa încât în plan subiectiv nu se poate reţine o rezoluţie infracţională distinctă, condiţie esenţială pentru a subzista infracţiunea prev. de art. 292 C. pen.

Mai mult decât atât, prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de F.D. şi Foma Norina sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 255 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi respectiv fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Fila 55 rechizitoriu „Faţă de numitul F.D., întrucât acesta a sesizat organele de urmărire penală cu privire la infracţiunile ce fac obiectul acestei cauze, se constată incidenţa disp. art. 255 alin. (3) C. pen., iar în ceea ce o priveşte pe F.N.C. care deşi a semnat acel antecontract în calitate de promitent vânzător, fără a încasa avansul de 25.000 euro (aşa cum rezultă din conţinutul actului) se apreciază că, în speţă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii, faptă prev. de art. 292 C. pen., lipsind vinovăţia penală”.

Ca urmare, răspunderea penală a inc. M.C. poate fi reţinută doar pentru infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., incidenţa recidivei fiind atrasă de condamnările anterioare, astfel cum rezultă din fişa de cazier a inculpatului M.C.: 3 ani închisoare pentru art. 215 alin. (2), (3), cu art. 13 C. pen., cu aplicarea art. 86¹ C. pen. fixându-se termen de încercare de 8 ani şi 1 an închisoare pentru 25 raportat la 292 C. pen., pedeapsă graţiată conform Legii nr. 543/2008 - sentinţa penală 180 din 7 iunie 2001 a Tribunalului Braşov, decizia penală nr. 6111 din 18 noiembrie 2004 a Î.C.C.J.

Pentru celelalte două infracţiuni reţinute, respectiv complicitate la dare de mită prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 78/200 şi respectiv fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen. se va dispune achitarea inculpatului M.C. potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Din declaraţiile martorei I.F.L. în faza de urmărire penală rezultă că pretinderea formulată de inculpatul P.V.R. i-a fost adusă la cunoştinţă de soţul acesteia, F.D.

În acelaşi sens, martorul F.D. a declarat în instanţă că în timp ce se afla în Grecia în concediu, a fost contactat de avocatul B.T., care i-a comunicat telefonic că s-a aprobat retrocedarea terenului, dar „este o problemă legată de trei hectare”.

Din toate declaraţiile inculpatului B.T. rezultă că acesta a avut doar o suspiciune cu privire la cererea inculpatului P.V.R. vizând un eventual transfer cu titlu gratuit a 3 ha de teren şi nu a comunicat-o titularului dreptului clientei sale I.F.L. sau soţului acesteia F.D. Acesta din urmă fiind nedumerit având aceeaşi suspiciune „că poate fi. vorba despre o spagă” l-a rugat pe avocatul său B.T. să-i înlesnească o întâlnire cu prefectul. B.T. l-a sfătuit pe F.D. să se întâlnească cu P.V.R. pentru a lămuri problema, nu s-a oferit să intermedieze, să-l ajute să dea şi pe P.V.R. să-l ajute să primească.

Chiar din aceste declaraţii rezultă că inculpatul B.T. a acţionat în limita mandatului său de avocat al I.F.L., petentă în dosarul de fond funciar, pendinte pe rolul Comisiei de Fond Funciar din cadrul prefecturii. F.D. a susţinut constant că, după discuţia cu inculpatul B.T. din data de 26 iulie 2006, a avut suspiciuni cu privire la o eventuală solicitare a inculpatului P., dar pretinderea mitei a fost formulată de inculpatul P.V.R. în mod direct, ulterior acestui moment, respectiv la data de 17 august 2006, când F.D. s-a întâlnit cu prefectul.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 51/1995 republicată., activitatea avocatului se realizează prin apărarea si reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor fizice în raporturile acestora cu autorităţile publice, cu instituţiile, iar în conformitate cu art. 33 din aceeaşi lege şi art. 8 din Statutul profesiei de avocat, avocatul este dator să păstreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost încredinţată, secretul profesional fiind de ordine publică. „Avocatul nu poate fi obligat în nicio circumstanţă şi de către nicio persoană să divulge secretul profesional. „Avocatul nu poate fi dezlegat de secretul profesional nici de către clientul său şi nici de către o altă autoritate sau persoană, cu excepţia cazurilor în care „avocatul este urmărit penal, disciplinar, sau atunci când există o contestaţie în privinţa onorariilor convenite, exclusiv pentru necesităţi stricte pentru apărarea sa…”

Din discuţia purtată la data de 26 iulie 2006 dintre inculpaţii P.V.R. si B.T. la solicitarea inc. P.V.R. (prefect la acea dată) ca prin intermediul lui să transmită titularului dreptului, adică clientei pe care avocatul o reprezenta şi pentru care făcuse numeroase diligente „pretinderea” într-o manieră eliptică, evazivă şi confuză a 3 ha teren, a fost refuzată de acesta; el l-a informat că are calitatea de avocat doar pentru retrocedarea terenului, precizând că este o problemă care interesează exclusiv părţile.

Inculpatul B.T. nu a transmis mesajul, solicitarea inculpatului P.V.R. titularului dreptului I.F.L. Chiar în rechizitoriu se reţine că, la 17 august 2006 a fost primul moment când F.D. a aflat direct, nemijlocit de la P.V.R. despre pretenţiile ilicite ale acestuia precizate în mod explicit, clar şi că persoana de legătură este un anume „C.”. Este evident că F.D. urma să transmită cererea soţiei sale şi titulara dreptului.

Nici celelalte două momente pe care acuzarea s-a bazat, data de 17 august 2006 şi respectiv 22 august 2006 nu relevă vreo acţiune a inculpatului B.T. care s-ar circumscrie complicităţii în sensul prev. de art. 26 C. pen. la luarea şi respectiv darea de mită.

Astfel, cum se reţine în rechizitoriu, la 17 august 2006 F.D. a aflat direct de la P.V.R. despre pretindere. Inculpatul B.T. era la o distanţă de cei doi de câţiva metri, nu a intermediat în niciun fel, nu a ajutat, nu a înlesnit acţiunea de pretindere a inculpatului P.V.R.

Din probele dosarului rezultă cu certitudine şi poziţia subiectivă, în plan intelectiv a inculpatul B.T. care şi-a exprimat nedumerirea şi a dezavuat constant conduita inculpatului P. Nu rezultă că inculpatul B. a înlesnit, a intermediat acţiunea inculpatului P.V.R. de a pretinde mita şi nici acţiunea lui F.D. de a oferi; nu rezultă că a efectuat vreun act în afara mandatului pe care îl avea ca avocat, iar simpla prezumţie că acesta a intermediat activitatea de luare şi respectiv de dare de mită, prin faptul că îşi reprezenta clienta în faţa autorităţilor că a însoţit-o la notar, şi a depus diligente în numele acesteia, obligaţii stabilite prin contractul de asistenţa juridică încheiat cu clienţii săi, nu constituie o probă suficientă si rezonabilă de natură a înlătura prezumţia de nevinovăţie.

La data de 21 august 2006 avocatul B.T. a condus-o la notar pe I.F.L. cu maşina, la cererea acesteia, dar nu a intervenit în niciun mod, nu a semnat, nu a parafat actul, nu s-a implicat în niciun fel, nici înainte nici în timpul întocmirii actului notarial.

Nu rezultă din nicio probă că, conduita inculpatului B.T. ar fi avut un caracter de ajutorare efectivă a inculpatului P.V.R. pentru pretinderea folosului necuvenit sau a lui F.D. pentru a corupe. Inculpatul B. nu a participat nici la discuţiile din biroul lui P.V.R. din 21 august 2006, aspect reţinut şi de acuzare.

În sarcina inculpatului B.T. nu se poate reţine o complicitate prin intermediere la luarea de mită prin pretindere, întrucât acţiunea de pretindere s-a realizat cu prilejul întâlnirii pe care prefectul a avut-o cu F.D., la 17 august 2006, discuţie la care avocatul nu a luat parte, fiind la o distanţă de câţiva metri de cei doi.

Inculpatul B.T. a precizat în instanţă că a folosit cuvântul mită după ce a fost informat de martorul F.D. cu privire la solicitarea lui P.V.R. de a-i ceda trei hectare.

Inculpatului B.T. nu i se poate reţine o complicitate nici anterioară, nici concomitentă la acţiunea de luare sau de dare de mită. împrejurarea că B.T. ulterior datei de 17 august 2006, mai exact la 18 august 2006 l-a contactat telefonic pe M.C., că şi-a consiliat clienta nu fundamentează acuzaţia în sarcina acestuia sub aspectul participaţiei in calitate de complice la infracţiunile de dare şi luare de mită.

Mai mult decât atât, nici ulterior datei de 17 august 2006, inculpatul B.T. nu a semnat, nu a parafat vreun act juridic între I.F.L. şi C.M., nu a atestat identitatea si calitatea părţilor, plata preţului, nu şi-a exercitat niciunul dintre prerogativele conferite de statutul său profesional, în conformitate cu art. 92 din Statutul profesiei şi a art. 3 lit. c) din Legea nr. 51/1995.

În cazul în care promisiunea de transmitere a folosului necuvenit survine ulterior solicitării acestuia de către funcţionarul public, aceasta nu se poate constitui în infracţiune în varianta dării de mită. în cazul în care, urmare a pretinderii folosului necuvenit, titularul dreptului pretins nu transmite, deşi promite o transmitere ulterioară şi nu o mai realizează, nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de dare de mită. Atunci când e făcută ulterior pretinderii, promisiunea prin ea însăşi nu constituie infracţiune.

Inculpatul B.T. era avocatul lui F.N.C. şi toate diligentele erau făcute în numele şi pentru clienta sa. Prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acesteia, prev. de art. 292 C. pen. reţinându-se ca „lipseşte vinovăţia penală”, iar cu privire la infracţiunea de dare de mită, faţă de aceasta nu s-a început urmărirea penală.

În aceste condiţii, cu atât mai mult curtea de apel a reţinut că inculpatului B.T. nu-i poate fi reţinută participaţia penală în forma complicităţii, reţinându-se astfel că faptele nu există, instanţa dispunând în temeiul dispoziţiilor art. 11, pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior, achitarea inculpatului B.T. pentru săvârşirea a două infracţiuni de complicitate la luare de mită prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000 si complicităţii la infracţiunea de dare de mită prev. de art. 26 rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

Cu privire la tratamentul sancţionator ce urmează a fi aplicat inculpaţilor P.V.R. şi M.C., instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, respectiv dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, R.V.P. de pericol social al faptelor săvârşite, persoana celor doi inculpaţi - P.V.R. şi M.C. - şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

R.V.P. de pericol social al faptei de luare de mită săvârşită de inculpatul P.V.R. rezultă din modul şi împrejurările în care a fost comisă, scopul urmărit, de persoana şi conduita făptuitorului.

Inculpatul a pretins o suprafaţă de 3 ha teren pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, acţionând cu intenţie directă, ceea ce-i atribuie faptei o periculozitate mai mare.

Inculpatul P.V.R. în vârstă de 38 de ani, studii superioare, este economist, căsătorit, are 1 copil minor şi nu prezintă antecedente penale.

După săvârşirea infracţiunii, inculpatul a avut o atitudine de negare a săvârşirii faptei, susţinând că nu i-a pretins terenul denunţătorului. Susţinerea lui nu este confirmată, aşa cum s-a arătat anterior, de celelalte probe administrate.

Este de reţinut, atât calitatea inculpatului, prefect, preşedinte al Comisiei de Fond Funciar, de organ cu atribuţii de control, care a acţionat în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, precum şi natura infracţiunii săvârşite de acesta, şi anume, infracţiune de corupţie, care este gravă şi necesită o reacţie promptă din partea autorităţilor, pe măsura tulburărilor pe care le creează în mediul social.

Având în vedere cele anterior reţinute, inculpatul P.V.R. a fost condamnat la o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de dispoziţiile art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, respectiv 4 ani închisoare dar cu executare în regim de detenţie. Această pedeapsă este pe măsura tulburării pe care fapta a produs-o în mediul social şi poate asigura scopul prevăzut în art. 52 C. pen. anterior.

În ce îl priveşte pe inculpatul M.C., participaţia sa penală este redusă comparativ cu cea a lui P.V.R., care l-a cooptat în activitatea infracţională. Totodată, se va ţine seama şi de faptul că nu s-a dovedit că inculpatul M.C. a urmărit obţinerea pentru sine a unui folos material, ajutându-l pe inculpatul P.V.R. cu care era prieten şi care „va da un şpriţ la sfârşit”.

La stabilirea tratamentului sancţionator, pentru acest inculpat, s-a avut în vedere şi aceste circumstanţe care justifică o pedeapsă sub limita minimului special prevăzut de textul de incriminare, singura modalitate legală de executare fiind detenţia, în condiţiile incidenţei disp. art. 37 lit. a) şi b) C. pen. anterior, pluralitatea infracţională fiind atrasă de condamnarea anterioară a acestui inculpat.

În baza disp. art. 86⁴ C. pen. anterior s-a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 180 din 7 iunie 2001 a Tribunalului Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 6111 din 18 noiembrie 2004 a Î.C.C.J., pedeapsă care se va cumula cu cea aplicată prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă.

Totodată, inculpaţii P.V.R. şi M.C. au fost condamnaţi şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani în ce-l priveşte pe inculpatul P.V.R. şi de 1 an în ce-l priveşte pe inculpatul M.C., după executarea pedepsei principale, fiind îndeplinite cerinţele art. 65 C. pen. anterior. Pedeapsa complementară este obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 254 C. pen. anterior.

Ca urmare a condamnării la pedeapsa închisorii, s-a aplicat inculpaţilor P.V.R. şi M.C. şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior, pe durata prevăzută în art. 71 alin. (2) C. pen. anterior.

Pentru interzicerea drepturilor civile instanţa a reţinut că natura faptei săvârşite, R.V.P. de pericol social al acesteia, circumstanţele personale ale inculpaţilor, precum şi pedeapsa principală aplicată fiecăruia dintre ei, duc la concluzia unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii.

Luând în considerare şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa a apreciat că interzicerea exerciţiului acestor drepturi este necesară pentru asigurarea unui scop legitim, respectiv desfăşurarea instrucţiei penale, măsură care este necesară într-o societate democratică. De asemenea, luând în considerare natura şi durata pedepselor principale aplicate, instanţa a apreciat că interzicerea acestor drepturi este proporţională cu situaţia care a determinat-o.

Având în vedere disp. art. 346 C. proc. pen. anterior rap. la art. 348¹ C. proc. pen. anterior s-a desfiinţat în totalitate actul intitulat „antecontract de vânzare cumpărare”, autentificat din 22 august 2006 la Biroul Notarului Public - I.B.

II. Împotriva sentinţei penale nr. 184/2011 din 5 decembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au declarat recurs, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpaţii P.V.R. şi M.C.

Prin încheierea de şedinţă din 06 februarie 2014 înalta Curte a recalificat calea de atac ca apel conform cu art. 10 din Legea nr. 255/2013, pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a criticat sentinţa atacată solicitând, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desfiinţarea în parte a hotărârii atacate cu privire la greşita achitare a inculpaţilor P.V.R., M.C., I.F.L. şi B.T.C., precum şi cu privire la greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor P.V.R. şi M.C. sub aspectul cuantumului şi a modalităţii de executare a pedepselor.

Cu privire la apelurile formulate de inculpaţi, a solicitat respingerea apelurilor.

O primă critică a vizat soluţia de achitare dispusă de către instanţa de fond faţă de inculpatul B.T.C. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită şi a infracţiunii de complicitate la dare de mită în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior. A arătat că instanţa de fond a reţinut că în cauză nu există probe suficiente pentru a dovedi că inculpatul B.T.C. i-a sfătuit pe denunţătorii I.F.L. să achieseze pretenţiilor formulate de inculpatul R.V.P. pentru ca acesta din urmă să îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu, însă la dosarul cauzei există probe din care rezultă ajutorul nemijlocit pe care inculpatul B.T.C. l-a dat, atât martorilor denunţători, cât şi inculpatului P.V.R., respectiv SMS-ul transmis către martorul F.D. de către inculpatul B.T.C., declaraţiile martorilor denunţători, declaraţiile inculpatului B.T.C. .care se coroborează cu declaraţiile martorilor denunţători, dar şi împrejurarea necontestată de Cabinetul de Avocatură al inculpatului de remitere a antecontractului prin care urma să se disimuleze săvârşirea infracţiunilor de dare de mită, respectiv de luare de mită. A arătat că din probele la care a făcut referire rezultă că inculpatul B.T.C. a fost persoana care a luat legătura cu inculpaţii P., l. şi C.M., l-a abordat pe inculpatul C.M. la recomandarea inculpatului P., dar şi faptul că este persoana care a realizat efectiv acordul între pretinderea folosului şi acceptarea remiterii acestuia.

De asemenea a solicitat să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la luare de mită şi de complicitate la dare de mită, fapte săvârşite în condiţiile concursului real. A apreciat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului B.T.C. este vechea reglementare şi, pe cale de consecinţă, a solicitat condamnarea inculpatului pentru faptele deduse judecăţii, astfel cum au fost încadrate juridic prin actul de sesizare al instanţei.

A doua critică a vizat soluţia de achitare a inculpatului I.F.L., în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior, reţinând că nu există la dosarul cauzei nicio probă care să confirme săvârşirea infracţiunii de luare de mită, şi anume că pretinsa acţiune infracţională s-a făcut în scopul urgentării întocmirii documentelor şi că nu există nicio dovadă că s-a urgentat întocmirea documentelor în cauză. A solicitat să se constate că la dosarul cauzei există probe care confirmă starea de fapt reţinută în actul de sesizare, respectiv declaraţiile inculpatului B.T.C., declaraţiile martorului F.D., precum şi înregistrarea ambientală din 17 august 2006 din care rezultă modalitatea în care inculpatul P. a explicat felul în care urma să fie recompensaţi, atât el, cât şi inculpatul I.F.L.

A arătat că la dosarul cauzei există o înregistrare ambientală realizată la data de 31 august care evidenţiază o discuţie prin care inculpatul P. le recomanda inculpatului B.T. şi martorului I.F.L. să discute cu inculpatul I.F.L., în mod direct şi nemijlocit, în contextul folosului ce urma a fi remis inculpatului l. pentru că acesta să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu. De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere schiţele găsite în biroul inculpatului I.F.L. cu prilejul percheziţiei efectuate la data de 5 septembrie, ce conţin menţiuni olografe aparţinând inculpatului. A solicitat să se aibă în vedere, în contextul activităţii infracţionale reproşate inculpatului I.F.L., declaraţia martorului L.T., precum şi agenda găsită cu ocazia percheziţiei efectuate la biroul inculpatului I.F.L. ce conţine o menţiune în sensul că „trebuie să găsim un amplasament”. A arătat că inculpatul I.F.L. a susţinut că activitatea sa s-ar fi finalizat la data de 11 iulie, dată la care a comunicat prefectului că martorul I.F.L. a acceptat un alt amplasament, însă pentru acel alt amplasament trebuia întocmită o documentaţie, iar din fişa postului inculpatului I.F.L. rezultă că acesta avea atribuţii în sensul urgentării întocmirii documentaţiei respective.

S-a mai arătat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului I.F.L. este noua reglementare, solicitând condamnarea acestuia pentru infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. la o pedeapsă situată în limitele prevăzute de lege. De asemenea, a solicitat să se aplice inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) şi k) C. pen.

O a treia critică a vizat soluţia de achitare a inculpaţilor P.V.R. şi M.C. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită de către inculpatul I.F.L., arătând că instanţa de fond a reţinut faptul că din probele administrate în cauză nu rezultă existenţa unei legături infracţionale cu inculpatul l. susţinut că vinovăţia inculpatului P.V.R. rezultă din declaraţia pe care acesta a dat-o în care a arătat că ştia că inculpatul C.M. ar fi interesat să cumpere terenuri aparţinând martorului denunţător şi că, în acest sens, inculpatul C.M. a fost recomandat de inculpatul B. A susţinut că nicio probă administrată în dosarul cauzei nu confirmă această apărare a inculpatului, ba mai mult din probele la care a făcut referire rezultă împrejurarea că inculpatul C.M., precum şi colaborarea cu acesta, a fost recomandată de inculpatul P. pentru disimularea infracţiunii de dare de mită, respectiv a infracţiunii de luare de mită.

A arătat că din declaraţiile martorilor denunţători F.D. şi I.F.L., date în cursul urmăririi penale, în cursul cercetării judecătoreşti şi în faţa instanţei de apel, coroborate cu înregistrările ambientale şi telefonice efectuate în cauză, rezultă împrejurarea că inculpatul P. pentru a elibera titlul de proprietate soţilor I.F.L. a pretins ca şi prestaţie o suprafaţă de 2 ha de teren aparţinând martorilor denunţători şi, în egală măsură, pentru a fi întocmită documentaţia aferentă, întrucât aceştia urmau să primească o suprafaţă de teren în alt amplasament decât cel iniţial, a solicitat în numele şi pentru inculpatul l. (pentru ca la rându-l lui să urgenteze întocmirea documentaţiei) o altă suprafaţă de teren, un hectar, destinat acestui inculpat.

A susţinut că din transcrierile convorbirilor telefonice rezultă că între inculpaţii P. şi C.M., în intervalul 21-22 august 2006, a existat o legătură infracţională permanentă, atât telefonică, cât şi prin întâlniri. în consecinţă, a solicitat condamnarea inculpaţilor P.V.R. şi M.C. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită, apreciind dovedită vinovăţia acestora.

O ultimă critică a vizat netemeinicia hotărârii atacate sub aspectul modalităţilor de individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor P.V.R. şi M.C. A solicitat să se dispună majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor, cu executare în regim de detenţie. A solicitat să se aibă în vedere faptul că inculpatul M.C. a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă cu suspendarea condiţionată a executării pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, ceea ce denotă o perseverenţă infracţională.

A apreciat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpaţilor P.V.R. şi M.C. este vechea reglementare, context în care a solicitat să se dispună condamnarea inculpaţilor pentru faptele deduse judecăţii, astfel cum au fost încadrate juridic prin actul de sesizare al instanţei. A solicitat menţinerea celorlalte dispoziţii ale hotărârii atacate care nu au fost criticate.

Apelantul intimat inculpat R.V.P. a criticat sentinţa apelată, apreciind că instanţa de fond s-a limitat la a prelua ad litteram ipoteza procurorului doar în ceea ce îi priveşte pe cei doi inculpaţi condamnaţi, iar în ceea ce îi priveşte pe cei doi inculpaţi achitaţi a luat aceleaşi argumente pe care le-a folosit în scopul motivării soluţiei de achitare, pronunţând o soluţie contradictorie, fără a judeca cu aceeaşi unitate de măsura. A susţinut că instanţa de fond a ignorat probe care ar fi condus la concluzia de nevinovăţie, a respins orice apărare pe care au formulat-o, astfel încât, după anii de cercetare judecătorească judecătorul fondului a înlăturat orice probă din care rezultă nevinovăţia inculpatului, nemotivat şi argumentând condamnarea acestuia strict pe situaţia de fapt din rechizitoriu.

A arătat că prima instanţă a omis să se pronunţe asupra unor probe sau deşi a admis probe pe care nu le-a administrat, a motivat că nu au fost solicitate de apărare. A susţinut că la prezentarea materialului de urmărire penală, l-a întrebat pe procurorul de caz, de unde rezultă că inculpatul R.V.P. ar fi pretins cele 3 ha cu titlu de mită, în condiţiile în care pe înregistrările efectuate în cauză nu apare nimic în acest sens, acesta spunându-le că acolo unde s-a cerut nu se aude.

În condiţiile în care înregistrările efectuate nu relevă că s-ar fi cerut mită (fiind cuvântul denunţătorului împotriva cuvântului prefectului), a solicitat să se observe că rechizitoriul este fundamentat pe expresii de tipul „mimica, expresia facială a prefectului exprima reacţia unui om încântat de acea discuţie”, „reacţie firească, care trădează conivenţa”, (filele 17, 19, 25, 30) şi se bazează pe gestica, mimica, semne cu degetele, dar şi faptul că, atât procurorul, cât şi instanţa de fond l-au crezut pe denunţător şi pe avocatul acestuia (coinculpatul B.), care a susţinut că ar fi citit pe buze discuţia de la 3 m. În acest context a pus înregistrările ambientale efectuate la dispoziţia unor specialişti, experţi în psihologie, în comunicare verbală şi nonverbală, ale căror opinii le-a depus la dosarul cauzei.

A arătat că camerele de luat vederi de pe holul prefecturii au fost solicitate de către inculpatul P., procurorul de caz nefiind interesat să ridice înregistrarea realizată cu laptopul prefecturii de către inculpatul P., înregistrare pe care apărarea a depus-o la instanţa de fond în anul 2011.

A susţinut că martorii care au asistat la discuţia din data de 17 august, martori indicaţi de inculpatul R.V.P. încă din faza de urmărire penală, respectiv martorii S. şi T., au fost audiaţi la 5 ani după presupusul moment al săvârşirii faptei. A mai susţinut că înregistrarea efectuată de inculpatul P. pe calculatorul prefecturii reprezintă o probă de nevinovăţie, iar judecătorul fondului a respins probe utile pentru aflarea adevărului în cauză, referindu-se la înregistrarea din 17 august şi la identificarea primarilor care au asistat la această discuţie. A arătat că instanţa de fond a înlăturat declaraţiile a 10 martori, martori din prefectură, care au relatat că niciodată P. nu le-a cerut ceva ilegal şi că tergiversarea dosarului I.F.L. s-a datorat unor erori de procedură a funcţionarilor, aspect susţinut şi de martorul propus de acuzare, subprefectul L.T., mai mult nu a motivat de ce a înlăturat declaraţiile acestor martori.

A solicitat să se constate inconsecventa instanţei de fond şi contradicţiile flagrante din susţineri. A arătat că la filele 29-31 din sentinţa atacată, instanţa de fond a preluat, în ceea ce-l priveşte pe P., ad litteram situaţia de fapt din rechizitoriu, motivând că vinovăţia rezultă din declaraţiile denunţătorului, ale soţiei acestuia, ale avocatului T.B. (coinculpat), precum şi din înregistrări, fără a analiza dacă sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.

Referitor la înregistrările efectuate în cauză a arătat că instanţa de fond a înlăturat concluziile expertului Î.N.E.C. care a susţinut că acestea nu sunt autentice şi că nu sunt realizate simultan cu evenimentele acustice, constatând că sunt autentice (preluând concluziile D.N.A.). A arătat că expertul Î.N.E.C. a susţinut că există decalaje între imagine şi sunet şi că D.N.A. nu i-a pus la dispoziţie aparatura.

A apreciat că au fost încălcate exigenţele art. 91³ C. proc. pen. anterior, referitoare la condiţia suportului original.

A susţinut că înregistrarea din 17 august, discuţia centrală reţinută de instanţa de fond şi de acuzare ca fiind momentul pretinderii, nu a existat la dosarul cauzei în faţa instanţei de fond, fiind expertizat un alt CD, iar această înregistrare a fost depusă de către D.N.A. abia în fata instanţei de prim control judiciar, solicitând a se avea în vedere faptul că au arătat prin nota pe care au depus-o la termenul anterior, că această înregistrare este trunchiată, conţinând mai multe pauze, ce totalizează peste 50 minute.

În ceea ce priveşte înregistrarea cu reportofonul a susţinut că instanţa de fond nu a analizat ipoteza înscenării, provocării şi premeditării, nu a avut în vedere că în procesul-verbal de confruntare I.F.L.P., din data de 27 septembrie 2006 (fila 67 dosar u.p.), la întrebarea prof. M. „Din iniţiativa cui a purtat tehnica denunţătorul?”, F.D. a răspuns că la iniţiativa D.N.A, aspect întărit în declaraţia dată de denunţător în faţa Înaltei Curţi.

A solicitat să se observe că denunţătorul F. nu era parte, aşa cum prevedea legea la momentul efectuării înregistrării cu reportofonul, şi nu s-a încheiat un proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare. A apreciat că înregistrările efectuate sunt în favoarea apărării, instanţa de fond omiţând să se pronunţe asupra acestor aspecte, ignorând singura proba făcută în condiţii de legalitate, respectiv înregistrarea de pe calculator realizată de inculpatul P.

A susţinut că instanţa de fond a motivat hotărârea de condamnare a inculpatului P., dând credibilitate maximă denunţătorului.

A susţinut că instanţa de fond a ignorat declaraţiile martorilor S. şi T. care au asistat efectiv la discuţia din 17 şi care au relatat că între prefect şi denunţător nu a existat nicio discuţie conspirată şi că prefectul nu a făcut niciun gest cu degetele fiindcă le-ar fi atras atenţia un astfel de gest. A susţinut că este dovedit faptul că inculpatul R.V.P. nu a cerut nimic pe data de 17 cu declaraţia martorului S. care a relatat faptul că prefectul ştia că i se pregăteşte ceva, că vor fi dosare penale pe fondul unei dispute politice.

A solicitat înlăturarea probei constând în declaraţiile denunţătorului din următoarele motive: declaraţiile denunţătorului sunt contrazise de înregistrări, în sensul că I.F.L. susţine că nu mai erau alte persoane pe holul prefecturii la momentul la care s-a cerut deşi sunt redate în procesul-verbal discuţii purtate în mediul ambiental de prefect cu alte persoane; şi deşi se susţine că reportofonul era în buzunarul cămăşii denunţătorului, la o distanţă de numai 1 m de prefect, acesta nu îşi poate explica de ce pe înregistrare nu apare expresia „3 ha” şi pretinderea.

A arătat cu privire la momentul din 17, că pentru a întări susţinerile denunţătorului, instanţa de fond şi-a întemeiat motivele de condamnare pe declaraţiile coinculpatului T.B., care ar fi perceput de la distanţa de 3 m discuţia.

A arătat că instanţa de fond a ignorat că cele 6 declaraţii ale inculpatului T.B. sunt confuze, contradictorii, bazate pe supoziţii şi pe bănuieli.

A apreciat că instanţa de fond a omis să analizeze întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii, întrucât inculpatul R.V.P. trebuia să pretindă înainte sau concomitent cu îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act ce intra în atribuţiile sale de serviciu. A solicitat să se observe că din declaraţia subprefectului L. rezultă că tergiversarea în cazul I.F.L. s-a datorat erorilor de formă strecurate în hotărârea adoptată, recunoscând că de 6 ori doar el a întors hotărârea la comisia juridică şi de sprijin. A arătat că Hotărârea a fost adoptată de Consiliul judeţean de fond funciar de la data de 14 iunie sub nr. 1718, iar datorită unei suprapuneri de amplasamente, s-a pronunţat o altă hotărâre pe data de 26 iulie sub nr. 2212 (cu o lună înainte de momentul săvârşirii presupusei infracţiuni). A solicitat să se constate că prefectul a semnat ambele hotărâri, aşa cum rezultă din actele dosarului, arătând că ulterior acestui moment, L. (subprefectul) a sesizat că nu s-a radiat numărul primei hotărâri, care era greşită, motiv pentru care hotărârea a intrat din nou în Comisie, în şedinţa din 24 august al cărei proces-verbal se află la dosar. A arătat că inculpatul a semnat hotărârea din 24 în prima zi de serviciu după concediu, aspect din care rezultă faptul că inculpatul P. nu a tergiversat dosarul I.F.L., mai mult a solicitat să se aibă în vedere că în procedura de adoptare a hotărârilor de către Consiliul judeţean de fond funciar se prevede expres că prefecţii nu au temei legal pentru a refuza semnarea hotărârii odată adoptată, singura modalitate de a contesta hotărârea este de a o ataca în instanţă (Regulamentul Comisiei Judeţene de Fond Funciar).

A solicitat să se observe că hotărârea era deja adoptată şi semnată de către prefect din iulie.

In ceea ce priveşte intenţia directă a arătat că aceasta nu există, iar instanţa de fond a omis să analizeze că din probele dosarului nu rezultă întrunirea acestei cerinţe, în acest sens a solicitat să se aibă în vedere declaraţia inculpatului T.B. dată în faţa Tribunalului Bucureşti „l-am contactat pe C.M. în vederea încheierii antecontractului, dar nu ştia despre ce e vorba am comunicat denunţătorului aceste aspecte şi au luat legătura cu prefectul care le-a spus că a uitat să-l anunţe”.

A solicitat achitarea, întrucât nu există nicio probă credibilă care să confirme ce spune denunţătorul anchetat de D.N.A. şi deşi s-a dus să obţină o probă cu reportofonul, înregistrarea infirmă, acest aspect; niciuna din discuţiile avute nu relevă cuvintele „3”, „hectare”, „antecontract”; mai mult în situaţia în care într-adevăr inculpatul P. ar fi cerut şi ar fi fost tipul de om care să se preteze, ar fi existat măcar încă o reclamaţie. Având în vedere că există cuvântul inculpatului R.V.P. contra cuvântului denunţătorului, a solicitat să se aibă în vedere profilul moral al inculpatului P., opiniile specialiştilor, scrisoarea deschisă semnată de angajaţii Prefecturii Iaşi şi diplomele inculpatului. A solicitat să fie înlocuite dubiile cu ceea ce este omeneşte corect şi să nu se sacrifice convingerea certei vinovaţii (in dubio pro reo) a inculpatului, pentru eficientizarea luptei împotriva corupţiei

Faţă de motivele arătate a solicitat să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 421 pct. 2 rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Referitor la interceptarea ambientală din data de 17 august 2006 a solicitat să se ia act de faptul că este vorba de o presupusă falsă coroborare a mijloacelor de probă, aşa cum se reţine în hotărârea atacată. A arătat că judecătorul fondului a reţinut că înregistrarea din 17 august 2006 se coroborează cu declaraţiile denunţătorului F.D., însă în realitate nu este decât un artificiu al acuzării prin care o interceptare ce nu conţine niciun indiciu incriminator conduce la ideea unei vinovăţii penale. A considerat că nu există niciun indiciu încriminator în înregistrarea din data de 17 august, fiind neplauzibil faptul că un prefect în condiţiile în care este înconjurat de martori şi persoane publice, să solicite mită pe holul unei instituţii unei persoane străine (persoană pe care nu o cunoştea şi cu care nu se afla în relaţii de prietenie). A susţinut că judecătorul fondului a avut în vedere declaraţia denunţătorului, neanalizând mărturii directe referitoare la momentul din 17 august 2006. A arătat că nu a fost avută în vedere declaraţia martorului S. care a declarat că nu a auzit nicio replică şi că nu a văzut niciun gest care să aibă semnificaţia celor susţinute de acuzare.

A solicitat respingerea apelului formulat de către parchet, apreciind că nu se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului faţă de circumstanţele personale ale acestuia şi de atitudinea procesuală a inculpatului. A solicitat, în cazul în care se va menţine pedeapsa stabilită de instanţa de fond, să se dispună suspendarea executării sub supraveghere. De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere faptul că inculpatul are în întreţinere un copil minor, iar soţia sa are o stare de sănătate precară.

Faţă de argumentele prezentate a solicitat admiterea apelului formulat, desfiinţarea parţială a hotărârii atacate, pentru motivul de nelegalitate a compunerii instanţei, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar pentru celelalte motive de apel achitarea inculpatului pentru toate faptele reţinute în sarcina acestuia.

Apelantul intimat inculpat M.C., a criticat sentinţa apelată solicitând admiterea apelului formulat, desfiinţarea în parte a hotărârii atacate şi rejudecând să se dispună achitarea acestuia în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele nu există.

în opinia sa, hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, la dosarul cauzei neexistând probe din care să rezulte vinovăţia inculpatului. A susţinut că în prezenta cauză nu au fost administrate probe care să susţină temeinicia în fapt şi în drept a acuzaţiei, condamnarea inculpatului fiind dispusă în baza unor presupuneri şi nu a unor probe indubitabile. A solicitat să se aibă în vedere faptul că nu a fost transferat dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 30.000 m.p., fiind vorba doar de un antecontract de vânzare- cumpărare, respectiv de o promisiune prin care nu se putea transfera drepturi. Din punctul său de vedere, în lipsa unei primiri a transferului dreptului de proprietate de la N.I.F.L. la P., presupusa faptă de luare de mită în forma primirii nu există.

A solicitat admiterea propriului apel şi respingerea apelului formulat de către parchet.

Înalta Curte, examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate câte şi în raport de dispoziţiile art. 417 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 418 C. proc. pen., constată următoarele:

Cu privire la derularea evenimentelor, Înalta Curte reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 26 iulie 2006, denunţătorul F.D. a fost contactat telefonic de către B.T.C., printr-un sms (planşa foto Vol. 2 filele 185-189 d.u.p.), iar în urma discuţiei telefonice ce a urmat, inculpatul i-a comunicat că în şedinţa Comisiei Judeţene de aplicare a Legii nr. 247/2005 din ziua respectivă, i s-a aprobat martorei F.N.C. punerea în posesie cu suprafaţa de 16 ha. în comuna Miroslava, judeţul Iaşi, în zona A. Cu acelaşi prilej, inculpatul B.T.C. a precizat că inculpatul P.V.R., preşedintele Comisiei Judeţene, a menţionat cu ocazia unei discuţii purtate în biroul său, că hotărârea va rămâne asupra sa până la rezolvarea unei „probleme” pretinzându-i expres inculpatului B.T.C., ca reprezentant al intereselor familiei I.F.L., remiterea cu titlu gratuit a unei suprafeţe de 3 ha din cele 16 cu care martora F.N.C. urma a fi pusă în posesie, inculpatul R.V.P. făcând precizarea că 2 ha sunt pentru sine, iar un hectar pentru inculpatul I.F.L., şeful Asociaţiei Domeniilor Statului Iaşi.

Relevantă sub acest aspect este declaraţia denunţătorului F.D. din data de 27 septembrie 2006, dar şi a inculpatului T.B. care, referindu-se la discuţia telefonică pe care a avut-o în luna iulie 2006 cu F.D., arată că „în incinta Prefecturii Iaşi m-am întâlnit cu I.F.L., pe data de 26 iulie 2006, exact în ziua când comisia s-a întrunit, deoarece doream să particip la şedinţă ca să văd ce se întâmplă I.F.L. m-a întrebat dacă am rezolvat cu prefectul R.V.P. Îmi amintesc că I.F.L. mi-a spus că „trebuie să vorbeşti cu R.V.P.”. Imediat am mers în biroul prefectului, i-am spus că m-am văzut cu I.F.L. şi să-mi spună ce trebuie să fac. R.V.P., într-un mod conspirativ mi-a spus că urmează să primească prin intermediar o suprafaţă de 3 hectare, fiind evident că este vorba de cumpărarea serviciilor sale. Eu i-am spus lui R.V.P. că iniţial înţelesesem că este vorba de oferirea cu titlu de mită a unei suprafeţe de 2 hectare, şi nu 3 hectare. Atunci P. mi-a spus că 2 hectare sunt pentru el şi un hectar pentru I.F.L. I-am spus lui P. că nu pot decide unilateral faţă de pretenţiile sale şi că este necesar ca aceste lucruri să fie aduse la cunoştinţa familiei I.F.L., care în acel moment era plecată din ţară”. - (declaraţiile din datele de 31 august şi, respectiv, 01 septembrie 2006. (vol. 6 filele 184-188 d.u.p.). Faţă de această situaţie, inculpatul B.T. i-a promis prefectului R.V.P. că-i va aduce la cunoştinţă clientului său aceste pretenţii, apreciind că este necesar ca R.V.P. să discute cu clientul său, aspecte ce rezultă chiar din declaraţia acestuia.

Mai mult F.D., a arătat în declaraţia sa din data de 27 septembrie 2006, că a fost informat de inculpatul T.B. despre cererea de mită, acesta spunându-i că demersurile în ceea ce priveşte suprafaţa de teren sunt în curs, dar că „avem o problemă”, adică „că trebuie să cumpărăm ” bunăvoinţa unor funcţionari.

Ulterior, inculpatul B.T.C., în dimineaţa de 17 august 2006 în prezenţa denunţătorului I.F.L.R., l-a contactat telefonic pe inculpatul P.V.R., stabilind cu acesta o întâlnire la sediul prefecturii, pentru aceeaşi, zi, în jurul orei 15,30, la care urma să participe şi numitul F.D.. La ora stabilită, cei doi s-au deplasat la sediul prefecturii, inculpatul B.T.C. anunţându-l, prin intermediul unui mesaj scris, pe inculpatul P.V.R., care a ieşit din biroul său pe holul instituţiei. Cu ocazia discuţiei purtate cu numitul F.D., inculpatul R.V.P. a reiterat solicitarea făcută anterior prin intermediul avocatului, respectiv aceea ca viitorul proprietar să transfere cu titlu gratuit dreptul de proprietate cu privire la o suprafaţă de 3 hectare, din care un hectar pentru inculpatul I.F.L., făcând şi precizarea că, pentru efectuarea tranzacţiei, trebuie să ia legătura cu inculpatul M.C., al cărui număr de telefon i-l indicase inculpatului B.T.C., cu ocazia unei întâlniri anterioare.

Relaţiile infracţionale dintre cei patru inculpaţi erau deja stabilite, atât între inculpaţii B.T. şi P. R.V.P., primul fiind de acord să transmită cererea inculpatului P. către clienţii Foma, cât şi între inculpaţii P. R.V.P. şi I.F.L., cel de-al doilea punându-l în temă pe inculpatul B.T. că trebuie să vorbească cu inculpatul P. pentru rezolvarea situaţiei imobiliare a familiei I.F.L., dar şi cu inculpatul M.C. al cărui număr de telefon ajunsese la inculpatul B.T. prin intermediul lui R.V.P., acesta fiind intermediarul primirii mitei pentru inculpaţii R.V.P. şi I.F.L.

În declaraţia dată organelor de urmărire penală la data de 20 august 2006, denunţătorul F.D., a mai arătat că, în ziua de 18 august 2006, inculpatul B.T.C., aflându-se în biroul denunţătorului, l-a contactat telefonic pe inculpatul M.C., din discuţia purtată cu acesta, rezultând că nu avea cunoştinţă de faptul că urma să fie „beneficiarul” vreunei tranzacţii imobiliare, situaţie în care inculpatul B.T.C. a luat legătura personal cu inculpatul P.V.R., iar acesta din urmă l-a anunţat pe inculpatul M.C., căruia i-a explicat situaţia, după care acesta a fost din nou apelat telefonic de inculpatul B.T.C., stabilindu-se o întâlnire la care urma să participe şi numitul F.D., în aceeaşi zi, înjurai orei 18, la cabinetul de avocatură al inculpatului B.T.C. La solicitarea inculpatului M.C., acesta, împreună cu avocatul, s-au deplasat la biroul numitului F.D., pentru a stabili detalii privind modalitatea în care se va încheia actul având ca obiect transferul proprietăţii pentru suprafaţa de 3 hectare, inculpatul M.C. făcând precizarea că se va proceda la perfectarea de către notar a unei promisiuni de vânzare-cumpărare între F.N.C., în calitate de promitent-vânzător şi o persoană a cărei identitate nu a precizat-o, în calitate de promitent-cumpărător. Totodată, s-a stabilit ca actul să fie încheiat în ziua de luni, 21 august 2006, la ora 12, la biroul notarului public I.B.

În dimineaţa de 21 august 2006 inculpatul M.C. s-a deplasat la cabinetul stomatologic al martorei F.N.C., prilej cu care inculpatul M.C. şi numitul F.D. au purtat unele discuţii referitoare la încheierea unor acte, context în care, inculpatul M.C. l-a îndrumat să meargă să discute cu inculpatul P. R.V.P..In aceeaşi dimineaţă, numitul F.D. şi martora F.N.C. s-au deplasat la sediul Prefecturii Iaşi, în scopul purtării unei discuţii cu inculpatul P.V.R. unde s-au întâlnit şi cu inculpatul B.T.C., care se afla deja la locul stabilit.

Cu ocazia întâlnirii dintre F.D., F.N.C. şi inculpatul P.V.R., care a avut loc în biroul acestuia din urmă, a rezultat că acesta a luat cunoştinţă de vizita pe care inculpatul M.C. o făcuse numitului F.D. în aceeaşi dimineaţă, inculpatul P.V.R. asigurându-i că inculpatul M.C. este un om serios şi o persoană de încredere. De asemenea, inculpatul P.V.R. a răspuns că va discuta el cu I.F.L. - şeful Agenţiei Domeniilor Statului Iaşi, că acesta şi-a dat acceptul (cu referire la amplasamentul pe care urma a se face punerea în posesie), menţionând că îl va ruga să urgenteze obţinerea avizului de la Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti.

Relevantă sub aspect probator este înregistrarea audio-video, a discuţiei purtate de prefectul R.V.P. şi soţii D. şi N.F., în biroul inculpatului, la data de 21 august 2006 (Vol. 2 filele 21-42 d.u.p.).

În aceeaşi după-amiază, inculpatul B.T.C. a primit prin fax, la cabinetul său de avocatură, de la biroul notarului public I.B., un exemplar al actului ce urma a fi autentificat, pe care i l-a prezentat numitului F.D., pentru a discuta cu privire la clauzele acestuia, stabilind, totodată, să-l contacteze pe inculpatul M.C., pentru a se prezenta la notar în ziua următoare, la ora 12, în scopul autentificării înscrisurilor.

La data de 22 august 2006, în jurul orei 13,30, numitul F.D., împreună cu martora F.N.C. şi cu inculpatul B.T.C., s-au deplasat la biroul notarului public I.B., unde se afla deja inculpatul M.C., moment în care numitul F.D. şi soţia sa, martora F.N.C., au aflat că persoana cu care urmau să încheie promisiunea de vânzare-cumpărare este chiar inculpatul M.C., care le-a confirmat că şi inculpatul R.V.P. a fost informat cu privire la clauzele antecontractului de vânzare-cumpărare (transcrierea înregistrării convorbirii din Vol. 2 fila 58 d.u.p.) şi asigurându-i pe denunţători că terenul va ajunge în posesia persoanelor interesate (transcrierea înregistrării convorbirilor vol. 2 fila 62 d.u.p.).

Antecontractul de vânzare-cumpărare a fost semnat de numita F.N.C., în calitate de promitent-vânzător şi inculpatul M.C., în calitate de promitent-cumpărător, consemnându-se fals că s-a achitat, cu titlu de avans, suma de 25.000 euro, la data autentificării înscrisului.

La data de 24 august 2006, inculpatul B.T.C. i-a confirmat denunţătorului F.D. că, atât inculpatul P.V.R., cât şi inculpatul I.F.L. au luat cunoştinţă de semnarea antecontractului de vânzare-cumpărare, că sunt „mulţumiţi şi că în ziua respectivă l-a contactat telefonic pe inculpatul I.F.L., care i-a răspuns cu cuvintele: „da, ştiu, am înţeles, nu discut”, iar inculpatul B.T.C. sfătuindu-l pe numitul F.D. să nu-i caute pe inculpaţii P.V.R. şi I.F.L. decât prin intermediul său şi să nu facă telefonic vreo comunicare explicită referitoare la cele întâmplate şi să nu mai folosească cuvântul „şpagă”.

La data de 25 august 2006, inculpatul B.T.C. i-a precizat numitului F.D. că în cursul zilei de luni a săptămânii următoare urma să aibă o întâlnire cu inculpatul I.F.L., precum şi că într-o discuţie anterioară, acesta i-a promis că va urgenta întocmirea actelor a căror emitere intra în competenţa Agenţiei Domeniilor Statului Iaşi. Astfel, în cursul zilei de duminică, 27 august 2006, inculpatul B.T.C. s-a întâlnit, în mod întâmplător, cu inculpatul I.F.L., iar în ziua următoare l-a vizitat pe numitul F.D., căruia i-a relatat conţinutul discuţiei purtate cu şeful Agenţiei Domeniilor care a arătat că va telefona la Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti, pentru a urgenta semnarea de către această instituţie a protocolului vizând suprafaţa de teren pe care urma a se face punerea în posesie.

De asemenea, inculpatul B.T.C. a precizat că i-a pus în vedere inculpatului I.F.L. să rezolve problema, întrucât beneficiază şi el de un hectar din acel teren, acesta răspunzându-i că ştie şi că preţul unui m.p. este de 20 de euro. Inculpatul B.T. a stabilit împreună cu denunţătorul F.D. ca primul să-i intermedieze întâlniri cu inculpaţii P.V.R. şi I.F.L., în scopul de a obţine personal confirmarea acestora.

Astfel, la data de 31 august 2006, numitul F.D., însoţit fiind de inculpatul B.T.C. s-au deplasat la sediul Prefecturii Iaşi, unde s-au întâlnit cu inculpatul P.V.R. care le-a comunicat că înaintarea în efectuarea demersurilor depinde de semnarea protocolului de predare-primire a terenului de către Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti. Inculpatul P.V.R. le-a promis, cu acest prilej, numitului F.D. şi inculpatului B.T.C. că îl va întreba pe inculpatul I.F.L. despre durata acestor formalităţi, precum şi că în cursul zilei respective îl va convoca, atât pe acesta, cât şi pe primarul comunei Miroslava, în vederea rezolvării situaţiei, aspecte probate cu transcrierea discuţiei purtate la data de 31 august 2006 (Vol. 2 fila 138 d.u.p.)

Inculpatul P.V.R. i-a înmânat, cu această ocazie, numitului F.D., hotărârea nr. 2212 din 26 iulie 2006, semnată de prefect, în calitate de preşedinte al Comisiei Judeţene Iaşi pentru stabilirea dreptului de proprietate şi contrasemnată de subprefect L.T., prin care s-a admis cererea martorei F.N.C. şi s-a modificat Hotărârea nr. 288/2000, în sensul radierii din anexa 37 a comunei Rediu a poziţiei solicitantei cu suprafaţa de 20,4 hectare teren şi înscrierii acesteia în anexa 30 a comunei Miroslava cu suprafaţa de 16 hectare teren aflat în administrarea SC A. SA.

În aceeaşi zi, numitul F.D. s-a deplasat împreună cu inculpatul B.T.C., la sediul Agenţiei Domeniilor Statului Iaşi, în vederea purtării unei discuţii cu inculpatul I.F.L., împrejurare în care inculpatul I.F.L. a promis că va întocmi actul în cursul week-end-ului, astfel ca în ziua de miercuri a săptămânii următoare acesta să poată fi aprobat în comisia constituită în cadrul Agenţiei Domeniilor Statului Bucureşti. De asemenea, inculpatul I.F.L. a făcut vorbire de întâlnirea pe care a avut-o în duminica precedentă cu inculpatul B.T.C., iar în momentul în care acesta i-a amintit de faptul că a promis că în două săptămâni rezolvă problema, inculpatul I.F.L. a reiterat această afirmaţie, făcând chiar precizarea că durează două săptămâni, în condiţiile în care va interveni pentru urgentarea semnării actului. Aceste aspecte sunt probate cu înregistrarea audio-video a discuţiei dintre F.D., I.F.L., şi B.T. (vol. 2 filele 146-149 d.u.p.).

Cu ocazia percheziţiilor domiciliare şi la locurile de muncă, efectuate la data de 5 septembrie 2006, în temeiul autorizaţiilor nr. 147/2006 şi 148/2006 emise în Dosarul nr. 13927/2006 al Tribunalului Iaşi, au fost identificate şi ridicate mai multe documente.

în biroul de lucru a lui I.F.L., în agenda inculpatului s-au găsit mai multe însemnări, fiind menţionate numele avocatului T.B., „I.F.L." „R.V.P.”, etc., iar în urma verificării conţinutului memoriei calculatorului s-au găsit înregistrările mai multor documente (inclusiv unele care să se refere la N.I.F.L.), specifice activităţii A.D.S.; pe birou s-a găsit o mapă din carton pe coperta căreia era inscripţionată expresia „probleme - I.F.L., (Vol. 3 fila 190 d.u.p.) această mapă conţinând mai multe documente în legătură cu situaţia imobiliară a I.F.L., în aceea mapă aflându-se o adresă emisă de Primăria Rediu şi adresată I.F.L., pe acest act fiind lipit un bilet adeziv pe care este făcută menţiunea „Toni miercuri”, (Vol. 3 fila 192 d.u.p.); s-au mai găsit câte un set de schiţe cadastrale, expertizate tehnic de expertul tehnic D.M. în cursul urmăririi penale care a stabilit că cele două seturi de schiţe se referă la aceleaşi suprafeţe de teren (Vol. 4 filele 31-33 d.u.p.).

Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că în mod corect prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului P.V.R. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Probele dosarului confirmă că în datele de 26 iulie 2006 şi 17 august 2006, inculpatul a pretins 3 ha teren de la I.F.L., prin intermediul soţului acesteia F.D. - pentru a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu, respectiv de a semna hotărârea Comisiei de Fond Funciar vizând-o pe aceasta.

Conform art. 254 C. pen. anterior infracţiunea de luare de mită constă în fapta funcţionarului care direct sau indirect pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Scopul pretinderii celor 3 ha teren pentru sine şi pentru inculpatul I.F.L. a fost dovedit cu întregul material probator administrat în cauză şi a constat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, respectiv în promisiunea de a semna hotărârea Comisiei de Fond Funciar privind schimbarea amplasamentului pentru cele 16 ha de teren vizând-o pe petenta I.F.L., după încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare între I.F.L. şi intermediarul inculpat M.C.

Obiectul mitei îl constituie terenul în suprafaţă de 3 ha asupra căruia inculpatul a convenit cu denunţătorul F.D. în cursul zilei de 17 august 2006, din care 2 ha pentru sine şi 1 ha pentru inculpatul I.F.L., şef al Biroului Judeţean de Rentă Viageră Agricolă şi Reprezentanţă Teritorială Iaşi prin mandatul special din 06 martie 2006 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale - Agenţia Domeniilor Statului, sub aspectul laturii subiective, infracţiunea de luare de mită îmbracă forma intenţiei directe, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 19 C. pen. anterior, întrucât acesta a pretins 3 ha teren în scopul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu.

Elementul material al laturii obiective constă în pretinderea indirectă a mitei pe data de 26 iulie 2006 prin intermediul inculpatului B.T.C., iar apoi pretinderea directă adresată denunţătorului F.D. din 17 august 2006, iniţiativă care i-a aparţinut inculpatului P.V.R., iar apărarea acestuia în sensul că a fost provocat, fiind incidente dispoziţiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen. anterior, urmează a fi înlăturată de către instanţa de apel.

Potrivit acestui text de lege, este oprit a determina o persoană să săvârşească sau să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe.

Urmarea imediată a acţiunii inculpatului a fost crearea unei stări de pericol, care aduce atingere bunului mers al activităţii de aplicare a legii, prin atitudinea sa lipsită de probitate.

Probele din dosar - cu referire la declaraţiile martorilor - L.T. (filele 324- 326 vol. 5 din dos. curţii de apel, fila 42 d.u.p.), L.V. (fila 33 dos. curţii de apel), I.F.L. (f. 97-99 vol. 5 din dos. curţii de apel, filele 4-9 dos. I.C.C.J.), G. (actualmente B.) M. (filele 28,20 vol. 6 d.u.p.), B.M.M., ale martorului denunţător. F.D. (filele 68-69 vol. 5 din dos. curţii de apel, filele 17-24 dos. I.C.C.J.), cele ale coinculpatului B.T. (filele 70-73 vol. 5 din dos. curţii de apel), înregistrările audio-video ale convorbirilor ambientale şi a celor telefonice efectuate în condiţii de legalitate conform concluziilor Raportului de expertiză din 18 noiembrie 2011 (fila 418 vol. 5, dosar fond), antecontractul din 22 august 2006, dovedesc că P.V.R. a pretins trei ha teren şi, pentru a-şi asigura garanţii că va obţine terenul pretins, l-a cooptat şi pe M.C. care a acceptat să încheie antecontractul de vânzare-cumpărare la cabinetul notarial al soţiei sale.

Inculpatul P. a contestat legalitatea înregistrărilor efectuate în cauză, invocând faptul că acestea nu sunt autentice.

Din concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză, Înalta Curte, la fel ca instanţa de fond, apreciază ca nefondată această susţinere a inculpatului; expertul a stabilit că aceste înregistrări, deşi nu sunt create simultan cu evenimentele acustice conţinute şi suporturile nu sunt originale, „înregistrările reprezintă copii fidele ale înregistrărilor originale, transferarea fiind realizată cu acurateţe, copiile fiind identice în toate privinţele, dar produse mai târziu”(filele 418-419 vol. 5 al Curţii de Apel).

Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 72 C. pen. anterior raportat la R.V.P. de pericol social al faptelor săvârşite, infracţiunile de luare de mită şi de complicitate la luare de mită fiind caracterizate de un grad ridicat de pericol social fiind infracţiuni de corupţie, la persoana inculpatului care avea calitatea de prefect şi preşedinte al Comisiei de Fond Funciar, la împrejurările în care a săvârşit faptele, respectiv în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată ca şi instanţa de fond,că inculpatul a săvârşit infracţiunea de luare de mită, fiind întrunite sub aspect obiectiv şi subiectiv elementele constitutive prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În ce priveşte infracţiunea de luare de mită prev. de art. 289 alin. ultim C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 187/2012 modificată pentru care este cercetat inculpatul I.F.L. şi complicitate la luare de mită privindu-l pe inculpatul I.F.L. pretins comisă de inculpatul P.V.R. prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte constată că sunt întrunite şi elementele constitutive ale acestor infracţiuni.

Astfel, relaţiile dintre inculpaţii P. R.V.P. şi I.F.L. erau deja stabilite la data de 26 iulie 2006, când inculpatul T.B. l-a informat pe denunţătorul F.D. despre cererea de mită, fapt confirmat, în data de 21 august 2006, chiar de inculpatul P.V.R. care i-a asigurat pe denunţătorii I.F.L. că va discuta el cu I.F.L. - şeful Agenţiei Domeniilor Statului Iaşi, că acesta şi-a dat deja anterior acceptul (cu referire la amplasamentul pe care urma a se face punerea în posesie), menţionând că îl va ruga să urgenteze obţinerea avizului de la Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti.

Relevantă sub aspect probator este înregistrarea audio-video, a discuţiei purtate de prefectul R.V.P. şi soţii D. şi N.I.F.L., în biroul inculpatului, la data de 21 august 2006 (Vol. 2 filele 21-42 d.u.p.).

La data de 24 august 2006, inculpatul B.T.C. i-a confirmat denunţătorului F.D. că, atât inculpatul P.V.R., cât şi inculpatul I.F.L. au luat cunoştinţă de semnarea antecontractului de vânzare-cumpărare, că sunt „mulţumiţi şi că în ziua respectivă l-a contactat telefonic pe inculpatul I.F.L., care i-a răspuns cu cuvintele: „da, ştiu, am înţeles, nu discut”.

La data de 25 august 2006, inculpatul B.T.C. i-a precizat numitului F.D. că în cursul zilei de luni a săptămânii următoare urma să aibă o întâlnire cu inculpatul I.F.L., precum şi că într-o discuţie anterioară, acesta i-a promis că va urgenta întocmirea actelor a căror emitere intra în competenţa Agenţiei Domeniilor Statului Iaşi. Astfel, în cursul zilei de duminică, 27 august 2006, inculpatul B.T.C. s-a întâlnit, în mod întâmplător, cu inculpatul I.F.L., iar în ziua următoare l-a vizitat pe numitul F.D., căruia i-a relatat conţinutul discuţiei purtate cu şeful Agenţiei Domeniilor care a arătat că va telefona la Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti, pentru a urgenta semnarea de către această instituţie a protocolului de predare-primire a terenului de către Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti, teren pe care urma a se face punerea în posesie.

De asemenea, inculpatul B.T.C. a precizat că i-a pus în vedere inculpatului I.F.L. să rezolve problema, întrucât beneficiază şi el de un hectar din acel teren, acesta răspunzându-i că ştie şi că preţul unui m.p. este de 20 de euro.

La 31 august 2006 inculpatul P.V.R. le-a promis numitului F.D. şi inculpatului B.T.C. că îl va întreba pe inculpatul I.F.L. despre durata acestor formalităţi, precum şi că în cursul zilei respective îl va convoca, atât pe acesta, cât şi pe primarul comunei Miroslava, în vederea rezolvării situaţiei, aspecte probate cu transcrierea discuţiei purtate la data de 31 august 2006 (Vol. 2 fila 138 d.u.p.).

În aceeaşi zi, numitul F.D. s-a deplasat împreună cu inculpatul B.T.C., la sediul Agenţiei Domeniilor Statului Iaşi, în vederea purtării unei discuţii cu inculpatul I.F.L., împrejurare în care inculpatul I.F.L. a promis că va întocmi actul în cursul week-end-ului, astfel ca în ziua de miercuri a săptămânii următoare acesta să poată fi aprobat în comisia constituită în cadrul Agenţiei Domeniilor Statului Bucureşti. De asemenea, inculpatul I.F.L. a făcut vorbire de întâlnirea pe care a avut-o în duminica precedentă cu inculpatul B.T.C., iar în momentul în care acesta i-a amintit de faptul că a promis că în două săptămâni rezolvă problema, inculpatul I.F.L. a reiterat această afirmaţie, făcând chiar precizarea că durează două săptămâni, în condiţiile în care va interveni pentru urgentarea semnării actului. Aceste aspecte sunt probate cu înregistrarea audio-video a discuţiei dintre F.D., I.F.L., şi B.T. (vol. 2 filele 146-149 d.u.p.).

Cu ocazia percheziţiilor domiciliare, în biroul de lucru a lui I.F.L., în agenda inculpatului s-au găsit mai multe înseninări, fiind menţionate numele avocatului T.B., „I.F.L. „R.V.P.”, etc., iar în urma verificării conţinutului memoriei calculatorului s-au găsit înregistrările mai multor documente (inclusiv unele care să se refere la I.F.L.), specifice activităţii A.D.S.; pe birou s-a găsit o mapă din carton pe coperta căreia era inscripţionată expresia „probleme -I.F.L., (Vol. 3 fila 190 d.u.p.) această mapă conţinând mai multe documente în legătură cu situaţia imobiliară a I.F.L., în aceea mapă aflându-se o adresă emisă de Primăria Rediu şi adresată I.F.L., pe acest act fiind lipit un bilet adeziv pe care este făcută menţiunea „T. miercuri”, (Vol. 3 fila 192 d.u.p.); s-au mai găsit câte un set de schiţe cadastrale, expertizate tehnic de expertul tehnic D.M. în cursul urmăririi penale care a stabilit că cele două seturi de schiţe se referă la aceleaşi suprafeţe de teren (Vol. 4 filele 31-33 d.u.p.).

Infracţiunea de luare de mită săvârşită de inculpatul I.F.L., sub aspectul laturii obiective îmbracă elementul material constând în „pretindere” indirectă, prin intermediul complicelui P.V.R., iniţial la data de 26 iulie 2006, şi ulterior la 17 august 2006, a 1 ha teren din cele 16 ha de teren vizând-o pe petenta I.F.L., după încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare între I.F.L. şi intermediarul inculpat M.C.

Obiectul mitei îl constituie terenul în suprafaţă de 1 ha, inculpatul I.F.L. având calitatea specială a subiectului activ cerută de lege, respectiv funcţionar public cu atribuţii de conducere - şef al Biroului Judeţean de Rentă Viageră Agricolă şi Reprezentanţă Teritorială Iaşi prin mandatul special nr. 51271 din 06 martie 2006 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale - Agenţia Domeniilor Statului.

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea de luare de mită îmbracă forma intenţiei directe, întrucât acesta a pretins indirect 1 ha teren în scopul accelerării îndeplinirii unui act privitor la atribuţiile de serviciu, respectiv, la 31 august 2006, urgentarea emiterii chiar de către inculpat a protocolului de predare-primire a terenului chiar în cursul week-end-ului următor, astfel ca în ziua de miercuri a săptămânii următoare acesta să poată fi aprobat în comisia constituită în cadrul Agenţiei Domeniilor Statului Bucureşti, teren pe care urma să aibă loc punerea în posesie, promiţând şi că va interveni la Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti pentru urgentarea semnării actului.

Astfel, urgentarea întocmirii de către inculpatul I.F.L. a protocolului de predare-primire a terenului în week-endul de după 31 august 2006 (înregistrare audio-video a discuţiei dintre F.D., I.F.L., şi B.T. - vol. 2 filele 146-149 d.u.p) şi semnarea Hotărârii nr. 2212 din 26 iulie 2006 de prefectul R.V.P. abia pe 31 august 2006 (declaraţie martor L.T.), în calitate de Preşedinte al Comisiei Judeţene Iaşi pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate şi contrasemnată de subprefect L.T., prin care s-a admis cererea martorei F.N.C. şi s-a înscris petenta în anexa 30 a comunei Miroslava cu suprafaţa de 16 hectare teren aflat în administrarea SC A. SA, abia după încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare din 22 august 2006 pentru ca cei doi inculpaţi să aibă garanţii suficiente că vor obţine mita, scopul special fiind unul urmărit de aceştia, trădează conivenţa infracţională între cei doi inculpaţi (P. şi I.F.L.).

Fapta tipică elementului material, respectiv pretinderea indirectă a mitei prin intermediul inculpatului P.V.R., a fost săvârşită iniţial la data de 26 iulie 2006, şi ulterior la 17 august 2006, înainte de accelerarea actului de intră în atribuţiile de serviciu ale inculpatului I.F.L.

Urmarea imediată a faptei a constat într-o stare de pericol pentru buna desfăşurare a raporturilor de serviciu în cadrul A.D.Ş. Iaşi.

Conform art. 26 C. pen. anterior „complicele este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală”, fapta inculpatului P.V.R. de pretindere a mitei inclusiv pentru inculpatul I.F.L., fiind dovedită cu probele administrate în cauză, indicate anterior.

Probele din dosar coroborate - declaraţiile martorilor L.V. (fila 33 dos. curţii de apel), I.F.L. (f.97-99 vol. 5 din dos. curţii de apel, filele 4-9 dos. I.C.C.J.), declaraţia martorei Arsene Măria Luiza (fila 96 din dosarul de fond), ale martorului denunţător F.D. (filele 68-69 vol. 5 din dos. curţii de apel, filele 17-24 dos. I.C.C.J.), cele ale coinculpatului B.T. (filele 70-73 vol. 5 din dos. curţii de apel), înregistrările audio-video ale convorbirilor ambientale şi a celor telefonice efectuate în condiţii de legalitate şi care corespund celor originale sub aspectul conţinutului conform concluziilor Raportului de expertiză nr. 194 din 18 noiembrie 2011 (fila 418 vol. 5, dosar fond), antecontractul din 22 august 2006, dovedesc înţelegerea dintre inculpaţii P.V.R. şi I.F.L., chiar dacă în ceea ce-l priveşte pe inculpatul I.F.L. majoritatea probelor sunt indirecte, cu excepţia înregistrării audio-video a discuţiei dintre F.D., I.F.L., şi B.T. (vol. 2 filele 146-149 d.u.p.)

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va dispune condamnarea inculpatului P.V.R. pentru infracţiunea de complicitate la luare de mită prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, şi condamnarea inculpatului I.F.L. pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 187/2012 modificată.

Cu privire la inculpatul M.C. Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a dispus condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită privindu-l pe inculpatul P.V.R., prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen. anterior, şi în mod greşit s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la luare de mită privindu-l pe inculpatul I.F.L., prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b C. pen. anterior, şi complicitate la dare de mită privindu-l pe denunţătorul F.D. prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen. anterior.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei conform art. 72 C. pen. anterior, Înalta Curte constată că în mod greşit s-au reţinut în sarcina acestuia circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. c), atâta timp cât acesta nu a dat declaraţii nici în faţa instanţei de fond şi nici în faţa instanţei de apel, şi nu a colaborat cu" organele de cercetare penală. Chiar în faţa instanţei de apel a arătat iniţial că doreşte să dea declaraţii în cauză, însă ulterior nu s-a mai prezentat la judecarea cauzei, încercând tergiversarea judecării acesteia.

Chiar în declaraţia inculpatului din data de 01 septembrie 2006, (fila 235 dosar urm. pen.), există elemente de fapt contestabile, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, şi anume:

- promptitudinea cu care inculpatul P.V.R. a dat numărul de telefon al inculpatului M.C. unor potenţiali vânzători de terenuri;

- împrejurarea că inculpatul B. i-a telefonat şi i-a făcut oferta de vânzare şi nu titularul dreptului de proprietate;

- întâlnirea ulterioară şi discuţia pe care inculpatul C.M. a avut-o la sediul firmei denunţătorului F.D., cu privire la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare şi faptul că banii (cei 25.000 euro) i-a dat soţiei acestuia - I.F.L., fără nicio chitanţă de mână.

Nu apare ca justificată înstrăinarea a exact 3 ha teren din cele 16 pentru care trebuia să fie pusă în posesie, încă înainte de finalizarea procedurii şi nu rezultă din nicio probă că inculpatul M.C. a avut intenţia de a cumpăra şi I.F.L. de a vinde acel teren, aspecte care formează convingerea că scopul încheierii antecontractului era de a-i ajuta pe inculpaţii P.V.R. şi I.F.L. să obţină mita.

Mai mult, faţă de martorul G.C.C. (fila 309) - cunoştinţă mai veche de-a inculpatului care a declarat că inculpatul ar fi plătit preţul terenului, s-a început urmărirea penală pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă.

Inculpatul cu intenţie directă a ajutat la săvârşirea faptelor de luare de mită de către inculpaţii P.V. - R.V.P. şi I.F.L., elementul material al infracţiunilor de complicitate la luare de mită constând în ajutarea acestora la obţinerea mitei, prin încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare în calitate de promitent-cumpărător, tranzacţia fiind una deghizată prin interpunere de persoane, şi fiind încheiată la biroul notarului public I.B. - soţia inculpatului M.C.

Din probele administrate în dosar rezultă relaţiile apropiate dintre M.C. şi P.V.R., şi încrederea pe care o avea inculpatul P.V.R. în M.C.

Chiar dacă mita nu a fost efectiv primită de inculpaţii P.V.R. şi I.F.L., antecontractul de vânzare-cumpărare nefiind o tranzacţie translativă de proprietate, ceea ce contează pentru a se constata existenţa infracţiunilor de luare de mită este scopul urmărit de cei doi inculpaţi şi anume obţinerea unor foloase necuvenite constând în 3 ha de teren, iar pentru existenţa complicităţii la aceste două infracţiuni importantă este intenţia directă cu care a acţionat inculpatul M.C., care a prevăzut şi a urmărit obţinerea rezultatului, şi anume ajutarea la obţinerea mitei.

În ceea ce priveşte infracţiunea de complicitate la dare de mită faţă de denunţătorul F.D., în cauză probele dosarului relevă că între M.C. şi F.D. a existat o înţelegere cu privire la darea de mită.

Chiar dacă prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de F.D. şi I.F.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 255 C. pen. anterior, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi respectiv fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, pe motiv că F.D. a sesizat organele de urmărire penală cu privire la infracţiunile ce fac obiectul acestei cauze, constatându-se incidenţa. disp. art. 255 alin. (3) C. pen. anterior, iar în ceea ce o priveşte pe F.N.C. care a semnat acel antecontract în calitate de promitent vânzător, fără a încasa avansul, de 25.000 euro, apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii, faptă prev. de art. 292 C. pen. anterior, lipsind vinovăţia penală, infracţiunea de complicitate la dare de mită săvârşită de inculpatul M.C. faţă de denunţătorul F.D. subzistă.

Astfel, cauza de nepedepsire prev. de art. 255 alin. (3) C. pen. anterior are caracter personal, profitând doar autorului, respectiv denunţătorului, nu şi complicelui, care răspunde penal pentru participarea în forma complicităţii la infracţiunea de dare de mită.

Intenţia directă cu care a acţionat inculpatul M.C. la săvârşirea infracţiunilor de complicitate la dare şi luare de mită reiese chiar din faptul că data de 22 august 2006, când numitul F.D., împreună cu martora F.N.C. şi cu inculpatul B.T.C., s-au deplasat la biroul notarului public I.B., inculpatul M.C. era deja acolo şi le-a comunicat numitului F.D. şi soţiei sale, martora F.N.C., că persoana cu care urmau să încheie promisiunea de vânzare-cumpărare este chiar el, confirmându-le că şi inculpatul P. R.V.P. a fost deja informat cu privire la clauzele antecontractului de vânzare-cumpărare (transcrierea înregistrării convorbim din Vol. 2 fila 58 d.u.p.) şi asigurându-i pe denunţători că terenul va ajunge în posesia persoanelor interesate (transcrierea înregistrării convorbirilor vol. 2 fila 62 d.u.p.)

În aceste condiţii, antecontractul de vânzare-cumpărare a fost semnat de numita F.N.C., în calitate de promitent-vânzător şi inculpatul M.C., în calitate de promitent-cumpărător, consemnându-se fals că s-a achitat, cu titlu de avans, suma de 25.000 euro, la data autentificării înscrisului.

Elementul material al infracţiunii de complicitate la dare de mită constă în ajutarea dată la remiterea mitei, prin încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare în calitate de promitent-cumpărător, tranzacţia fiind una deghizată prin interpunere de persoane, şi fiind încheiată la biroul notarului public I.B. - chiar soţia inculpatului M.C.

Probele din dosar coroborate - declaraţiile martorilor I.F.L. (f. 97-99 vol. 5 din dos. curţii de apel, fila 4-9 dos. I.C.C.J.), ale martorului denunţător F.D. (filele 68-69 vol. 5 din dos. curţii de apel, fila 17-24 dos. I.C.C.J.), cele ale coinculpatului B.T. (filele 70-73 vol. 5 din dos. curţii de apel), înregistrările audio-video ale convorbirilor ambientale şi a celor telefonice efectuate în condiţii de legalitate şi care corespund celor originale sub aspectul conţinutului conform concluziilor Raportului de expertiză nr. 194 din 18 noiembrie 2011 (fila 418 vol. 5, dosar fond), antecontractul din 22 august 2006, chiar declaraţiile date de P.V.R. dovedesc ajutorul pe care inculpatul M.C. l-a dat inculpaţilor P.V.R. şi I.F.L. şi denunţătorului F.D., prin încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare în calitate de promitent-cumpărător, în scopul primirii, respectiv remiterii mitei.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va înlătura circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. c) şi 76 lit. c) C. pen. anterior.

Raportat la art. 74 C. pen. care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii precum, mijloacele folosite, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul special urmărit, respectiv încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare autentic, simulat prin interpunere de persoane, în calitate de promitent-cumpărător, în scopul ajutării inculpatului P.V.R., prefect şi preşedinte al Comisiei de Fond Funciar, la obţinerea a 3 ha de teren cu titlu de mită; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs, constând în pericolul ridicat creat pentru buna desfăşurare a raporturilor de serviciu, infracţiunea de luare de mită fiind o infracţiune de corupţie; circumstanţele personale ale inculpatului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, constând în aceea că inculpatul nu a dat declaraţii nici în faţa instanţei de fond şi nici în faţa instanţei de apel, nu a colaborat cu organele de cercetare penală, încercând să tergiverseze judecarea cauzei care a culminat cu rezilierea contractului de asistenţă juridică intervenită la ultimul termen de judecată, înalta Curte va majora pedeapsa aplicată inculpatului M.C. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită privindu-l pe inculpatul P.V.R. prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen. anterior.

De asemenea, va dispune condamnarea inculpatului M.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la luare de mită privindu-l pe inculpatul I.F.L., prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen. anterior, şi complicitate la dare de mită privindu-l pe denunţătorul F.D. prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen. anterior.

Cu privire la inculpatul B.T.C. relevantă este declaraţia denunţătorului F.D. din data de 27 septembrie 2006 dar şi a inculpatului T.B. care, referindu-se la discuţia telefonică pe care a avut-o în luna iulie 2006 cu F.D., arată că „în incinta Prefecturii Iaşi m-am întâlnit cu I.F.L., pe data de 26 iulie 2006, exact în ziua când comisia s-a întrunit, deoarece doream să particip la şedinţă ca să văd ce se întâmplă. I.F.L. m-a întrebat dacă am rezolvat cu prefectul R.V.P. îmi amintesc că I.F.L. mi-a spus că „trebuie să vorbeşti cu R.V.P.”. Imediat am mers în biroul prefectului, i-am spus că m-am văzut cu I.F.L. şi să-mi spună ce trebuie să fac. R.V.P., într-un mod conspirativ mi-a spus că urmează să primească prin intermediar o suprafaţă de 3 hectare, fiind evident că este vorba de cumpărarea serviciilor sale. Eu i-am spus lui R.V.P. că iniţial înţelesesem că este vorba de oferirea cu titlu de mită a unei suprafeţe de 2 hectare, şi nu 3 hectare. Atunci P. mi-a spus că 2 hectare sunt pentru el şi un hectar pentru I.F.L. I-am spus lui P. că nu pot decide unilateral faţă de pretenţiile sale şi că este necesar ca aceste lucruri să fie aduse la cunoştinţa familiei I.F.L., care în acel moment era plecată din ţară”. - (declaraţiile din datele de 31 august şi, respectiv, 01 septembrie 2006. (vol. 6 filele 184-188 d.u.p.). Faţă de această situaţie, inculpatul B.T. i-a promis prefectului R.V.P. că-i va aduce la cunoştinţă clientului său aceste pretenţii, apreciind că este necesar ca R.V.P. să discute cu clientul său, aspecte ce rezultă chiar din declaraţia acestuia.

Mai mult F.D., a arătat în declaraţia sa din data de 27 septembrie 2006, că a fost informat de inculpatul T.B. despre cererea de mită, acesta spunându-i că demersurile în ceea ce priveşte suprafaţa de teren sunt în curs, dar că „avem o problemă”, adică „că trebuie să cumpărăm ” bunăvoinţa unor funcţionari.

Ulterior, inculpatul B.T.C., în dimineaţa de 17 august 2006 în prezenţa denunţătorului F.D., l-a contactat telefonic pe inculpatul P.V.R., stabilind cu acesta o întâlnire la sediul prefecturii, pentru aceeaşi zi, în jurul orei 15,30, la care urma să participe şi numitul F.D. La ora stabilită, cei doi s-au deplasat la sediul prefecturii, inculpatul B.T.C. anunţându-l, prin intermediul unui mesaj scris, pe inculpatul P.V.R., care a ieşit din biroul său pe holul instituţiei. Cu ocazia discuţiei purtate cu numitul F.D., inculpatul P.V.R. a reiterat solicitarea făcută anterior prin intermediul avocatului, respectiv aceea ca viitorul proprietar să transfere cu titlu gratuit dreptul de proprietate cu privire la o suprafaţă de 3 hectare, din care un hectar pentru inculpatul I.F.L., făcând şi precizarea că, pentru efectuarea tranzacţiei, trebuie să ia legătura cu inculpatul M.C., al cărui număr de telefon i-l indicase inculpatului B.T.C., cu ocazia unei întâlniri anterioare.

În declaraţia dată organelor de urmărire penală la data de 20 august 2006, denunţătorul F.D., a mai arătat că, în ziua de 18 august 2006, inculpatul B.T.C., aflându-se în biroul denunţătorului, l-a contactat telefonic pe inculpatul M.C., din discuţia purtată cu acesta, rezultând că nu avea cunoştinţă de faptul că urma să fie „beneficiarul” vreunei tranzacţii imobiliare, situaţie în care inculpatul B.T.C. a luat legătura personal cu inculpatul P.V.R., iar acesta din urmă l-a anunţat pe inculpatul M.C., căruia i-a explicat situaţia, după care acesta a fost din nou apelat telefonic de inculpatul B.T.C., stabilindu-se o întâlnire la care urma să participe şi numitul F.D., în aceeaşi zi, înjurai orei 18, la cabinetul de avocatură al inculpatului B.T.C. la solicitarea inculpatului M.C., acesta, împreună cu avocatul, s-au deplasat la biroul numitului F.D., pentru a stabili detalii privind modalitatea în care se va încheia actul având ca obiect transferul proprietăţii pentru suprafaţa de 3 hectare, inculpatul M.C. făcând precizarea că se va proceda la perfectarea de către notar a unei promisiuni de vânzare-cumpărare între F.N.C., în calitate de promitent-vânzător şi o persoană a cărei identitate nu a precizat-o, în calitate de promitent-cumpărător. Totodată, s-a stabilit ca actul să fie încheiat în ziua de luni, 21 august 2006, la ora 12, la biroul notarului public T.B.

Astfel, la data de 22 august 2006, numitul F.D., împreună cu martora F.N.C. şi cu inculpatul B.T.C., s-au deplasat la biroul notarului public I.B., unde inculpatul M.C. a încheiat promisiunea de vânzare-cumpărare cu martora F.N.C.

Din situaţia de fapt aşa cum a fost reţinută mai sus şi din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul B.T. a săvârşit infracţiunile de complicitate la luare de mită privindu-i pe inculpaţii P.V.R. şi I.F.L. şi complicitate la dare de mită privindu-l pe denunţătorul F.D., latura obiectivă constând în ajutorul dat prin comunicarea către titularului dreptului, respectiv clientei sale I.F.L. şi soţului acesteia F.D. despre cererea de pretindere a celor 3 ha teren formulată de inculpatul P.V.R. la 26 iulie 2006, atât pentru el cât şi pentru inculpatul I.F.L., şi ulterior prin intermedierea şi înlesnirea întâlnirii din 17 august 2006 dintre inculpatul P.V.R. şi denunţătorul F.D. la sediul prefecturii când inculpatul P.V.R. a reiterat solicitarea făcută anterior prin intermediul avocatului, respectiv pretinderea directă a celor 3 ha teren. Mai mult, a înlesnit intermedierea întâlnirii dintre inculpatul M.C. şi denunţătorii F.D. şi F.N.C. când, la 18 august 2006, l-a contactat telefonic pe M.C. pentru a stabili detaliile cu privire la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, cunoscând că actul este unul fictiv, încheiat cu scopul remiterii mitei.

Chiar din declaraţia denunţătorului F.D. rezultă faptul că acesta a perceput cererea din 26 iulie 2006 ca fiind vorba de „o şpagă”, faptele inculpatului depăşind limitele mandatului său de avocat al clientei I.F.L., petentă în dosarul de fond funciar, pendinte pe rolul Comisiei de Fond Funciar din cadrul prefecturii.

Inculpatul B.T.C. a săvârşit faptele cu intenţie directă, a avut reprezentarea faptelor sale, respectiv a prevăzut şi a urmărit ca cererea inculpatului P.V.R. să fie transmisă clientului său şi să intermedieze comunicarea dintre inculpatul P.V.R. şi denunţătorul F.D., iar faţă de calitatea sa de avocat avea şi cunoştinţele juridice necesare pentru a percepe că-şi depăşeşte mandatul de avocat, faptele sale intrând în sfera ilicitului penal.

Contrar susţinerii instanţei de fond, elementul material al infracţiunii de dare de mită constă în promisiunea de transmitere a folosului necuvenit chiar dacă a survenit ulterior solicitării acestuia de către funcţionarul public şi chiar dacă transmiterea ulterioară nu s-a mai realizat; ceea ce contează este ca promisiunea de transmitere a folosului necuvenit să aibă loc înainte sau concomitent cu îndeplinirea sau accelerarea îndeplinirii actului de intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului, condiţie care este îndeplinită în speţă, inculpaţii P.V.R. şi I.F.L. îndeplinind actul ce intră în atribuţiile de serviciu, respectiv urgentând îndeplinirea actului ce intră în atribuţiile de serviciu, la 31 august 2006 şi ulterior acestei date, adică după data de 22 august 2006 când s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare, prin care inculpaţii P.V.R. şi I.F.L. au obţinut suficiente garanţii care să le asigure remiterea mitei prin obţinerea promisiunii în formă scrisă din partea denunţătorilor.

Probele din dosar coroborate - declaraţiile martorilor I.F.L. (f. 97-99 vol. 5 din dos. curţii de apel, fila 4-9 dos. I.C.C.J.), ale martorului denunţător F.D. (filele 68-69 vol. 5 din dos. curţii de apel, fila 17-24 dos. I.C.C.J.), cele ale coinculpatului B.T. (filele 70-73 vol. 5 din dos. curţii de apel), înregistrările audio-video ale convorbirilor ambientale şi a celor telefonice efectuate în condiţii de legalitate şi care corespund celor originale sub aspectul conţinutului conform concluziilor Raportului de expertiză nr. 194 din 18 noiembrie 2011 (fila 418 vol. 5, dosar fond), antecontractul din 22 august 2006, dovedesc ajutorul pe care inculpatul B.T.C. l-a dat inculpaţilor P.V.R. şi I.F.L. şi denunţătorului F.D., prin comunicarea cererii de mită din 26 iulie 2006 şi intermedierea întâlnirii din 17 iunie 2006, precum şi intermedierea întâlnirii dintre inculpatul M.C. cu denunţătorii I.F.L., în scopul primirii, respectiv remiterii mitei.

În aceste condiţii, Înalta Curte va dispune condamnarea inculpatului B.T.C. pentru săvârşirea a două infracţiuni de complicitate la luare de mită privindu-i pe inculpaţii P.V.R. şi I.F.L. prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, şi pentru infracţiunea de complicitate la dare de mită privindu-l pe denunţătorul F.D.

Faţă de aceste considerente, nici criticile apelanţilor intimaţi inculpaţi P.V.R. şi M.C. prin care solicită achitarea nu pot fi primite.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va dispune admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi împotriva sentinţei penale nr. 184/2011 din 5 decembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va desfiinţa în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând:

I. Va menţine pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. anterior, aplicate inculpatului P.V.R. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000 va condamna pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, va dispune ca inculpatul P.V.R. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.

Va dispune aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

II. În baza art. 289 alin. (1) C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 187/2012 modificată va condamna pe inculpatul I.F.L. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea dreptului de a exercita profesia în executarea căreia a săvârşit fapta.

Va dispune aplicarea art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

III. În baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000 va condamna pe inculpatul B.T.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.

în baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000 va condamna acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

în baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, va dispune ca inculpatul B.T.C. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.

Va dispune aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

IV. Va majora pedeapsa aplicată inculpatului M.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen. anterior şi urmare a înlăturării circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. c) şi 76 lit. c) C. pen. anterior, de la 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

În baza disp. art. 86⁴ C. pen. anterior cu referire la art. 83 C. pen. anterior va revoca suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 180 din 7 iunie 2001 a Tribunalului Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 6111 din 18 noiembrie 2004 a Î.C.C.J., pedeapsă pe care o va cumula cu cea aplicată prin prezenta decizie, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen. anterior va condamna acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

În baza disp. art. 86⁴ C. pen. anterior cu referire la art. 83 C. pen. anterior va revoca suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 180 din 7 iunie 2001 a Tribunalului Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 6111 din 18 noiembrie 2004 a Î.C.C.J., pedeapsă pe care o va cumula cu cea aplicată prin prezenta decizie, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen. anterior va condamna acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

În baza disp. art. 86⁴ C. pen. anterior cu referire la art. 83 C. pen. anterior va revoca suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 180 din 7 iunie 2001 a Tribunalului Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 6111 din 18 noiembrie 2004 a Î.C.C.J., pedeapsă pe care o va cumula cu cea aplicată prin prezenta decizie, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, va dispune ca inculpatul M.C. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

Va dispune aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii P.V.R. şi M.C. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi împotriva sentinţei penale nr. 184/2011 din 5 decembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Desfiinţează în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând:

I. Menţine pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. anterior, aplicate inculpatului P.V.R. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000 condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, dispune ca inculpatul P.V.R. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.

Dispune aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

II. În baza art. 289 alin. l C. pen. şi la art. 6 din Legea nr. 187/2012 modificată condamnă pe inculpatul I.F.L. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea dreptului de a exercita profesia în executarea căreia a săvârşit fapta.

Dispune aplicarea art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

III. În baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000 condamnă pe inculpatul B.T.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.

În baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000 condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, dispune ca inculpatul B.T.C. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.

Dispune aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

IV. Majorează pedeapsa aplicată inculpatului M.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen. anterior şi urmare a înlăturării circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. c) şi 76 lit. c) C. pen. anterior, de la 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

În baza disp. art. 86⁴ C. pen. anterior cu referire la art. 83 C. pen. anterior revocă suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 180 din 7 iunie 2001 a Tribunalului Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 6111 din 18 noiembrie 2004 a Î.C.C.J., pedeapsă pe care o cumulează cu cea aplicată prin prezenta decizie, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen. anterior condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

În baza disp. art. 86⁴ C. pen. anterior cu referire la art. 83 C. pen. anterior revocă suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 180 din 7 iunie 2001 a Tribunalului Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 6111 din 18 noiembrie 2004 a Î.C.C.J., pedeapsă pe care o cumulează cu cea aplicată prin prezenta decizie, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. anterior şi la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen. anterior condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

În baza disp. art. 86⁴ C. pen. anterior cu referire la art. 83 C. pen. anterior revocă suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 180 din 7 iunie 2001 a Tribunalului Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 6111 din 18 noiembrie 2004 a Î.C.C.J., pedeapsă pe care o cumulează cu cea aplicată prin prezenta decizie, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, dispune ca inculpatul M.C. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

Dispune aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii P.V.R. şi M.C. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Obligă apelantul inculpat M.C. la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă apelantul inculpat P.V.R. la plata sumei de 375 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi I.F.L. şi B.T.C., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 75 lei, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iunie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1780/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 1733/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1781/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Proxenetismul (art. 329 C.p.), traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13), iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asem ICCJ. Decizia nr. 1780/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul intelectual (art. 289 C.p.), falsul în declaraţii (art. 292 C.p.), iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39 ICCJ. Decizia nr. 1733/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 167/2014. Penal. Traficul de influenţă (art.291 NCP). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Apel ICCJ. Decizia nr. 1646/2014. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs