ICCJ. Decizia nr. 1733/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1733/2014

Dosar nr. 11387/62/2012

Şedinţa publică din data de 22 mai 2014

Asupra recursului faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 136 din data de 23 mai 2013 Tribunalul Braşov în baza art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. a condamnat inculpatul C.L. la pedeapsa de 16 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Pe durata executării pedepsei, inculpatului i s-a interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus din durata pedepsei reţinerea şi arestul începând cu data de 4 septembrie 2012 la zi.

A obligat inculpatul să achite următoarele sume, cu titlu de despăgubiri civile: către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov suma de 3.323,40 RON cu titlu de daune materiale, reprezentând îngrijirile acordate victimei; către Z.M. suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale; către Z.V., suma de 3.000 RON cu titlu de daune morale.

A respins celelalte pretenţii ale părţilor civile.

Au rămas ataşate cauzei şi au calitatea de mijloace materiale de probă următoarele: Plicuri conţinând ADN şi impresiuni papilare; Trei suporturi optice care conţine imaginile surprinse de camera de luat vederi a sucursalei RB Râşnov, unul depus la urmărire penală, unul comunicat de organele de poliţie şi unul comunicat de instituţia bancară; Plic conţinând urme biologice (sânge) ridicate de la faţa locului; Suport optic ce conţine aspectele fixate cu ocazia necropsiei lui Z.V.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

A respins cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice.

A obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov cu numărul 433/P/2012 din data de 19 octombrie 2012 înregistrat la Tribunalul Braşov s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpatului C.L. pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. În actul se sesizare, s-a reţinut ca stare de fapt că în data de 20 iulie 2012, în public (trecerea de pietoni din Piaţa Agroalimentară Râşnov) a aplicat victimei Z.V. o lovitură de intensitate medie-mare, cu un ciocan de tâmplărie, în zona capului (zonă vitală). Persoana agresată a decedat la data de 29 august 2012 datorită complicaţiilor survenite.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: procesul-verbal de cercetare la faţa locului; planşa fotografică conţinând aspecte fixate cu ocazia cercetării la faţa locului; plicul conţinând urme biologice (sânge) ridicate de la faţa locului; raportul organelor de poliţie sosite la faţa locului, declaraţiile martorilor: S.E., B.G., I.S., V.F., K.E., A.F., L.V., M.C.C., martorul cu identitate protejată „P.C.", a fost audiat fiul victimei Z.V. Jr. De asemenea a fost audiat inculpatul în prezenţa apărătorului.

Au fost depuse la dosar următoarele procese-verbale: Proces-verbal de vizionare a înregistrărilor surprinse de camera de luat vederi a sucursalei RB Râşnov; Proces-verbal de cercetare la faţa locului decesului lui Z.V.; Planşe foto cu aspectele fixate cu ocazia cercetării de la faţa locului decesului lui Z.V. A fost depus suportul optic care conţine imaginile surprinse de camera de luat vederi a sucursalei RB Râşnov.

De asemenea, la dosar au fost depuse actele medicale eliberate pe numele victimei, respectiv: Minută medicală, Foaia de observaţie clinică generală; Raportul de expertiză medico-legală care îl priveşte pe Z.V. la momentul în care acesta se mai afla în viaţă; adresa SJ.M.L. Braşov către Poliţia Oraşului Râşnov din care reiese că leziunile traumatice au pus în pericol viaţa lui Z.V., acesta fiind în viaţă la momentul respectiv; biletul de ieşire din spital; adresa SJ.M.L. Braşov prin care se precizează că nu se exclude ca producerea leziunilor să se datoreze loviturii aplicate cu un ciocan de 500 g; concluziile preliminare asupra cauzei decesului; planşe foto cu aspectele fixate cu ocazia necropsiei lui Z.V.; suportul optic ce conţine aspectele fixate cu ocazia necropsiei lui Z.V.; plicuri conţinând ADN şi impresiuni papilare şi raportul de constatare medico-legală autopsie, cadavrul numitului Z.V.

În cursul judecăţii, a fost audiat inculpatul C.L. şi martorii S.E., F.A., C.C., Z.G.E., V.L., M.M. şi martorul cu identitate protejată P.C. A fost de asemenea audiat partea civilă Z.V.

Analizând actele şi probele dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarea stare de fapt:

Inculpatul C.L. şi victima Z.V. se cunoşteau din trecut şi, în virtutea acestei relaţii, victima a împrumutat de la diferite instituţii bancare diferite sume de bani pentru inculpat şi familia acestuia. Aceste împrumuturi, precum şi discuţiile legate de restituirea banilor de către victimă, au generat nemulţumiri în cadrul familiei victimei. Deoarece au fost discuţii privind rambursările la termen a sumelor de bani ce reprezentau ratele lunare la credite, între victimă şi inculpat s-a creat o stare de tensiune. Domnul Z.V. era o persoană în vârstă cu un handicap de vorbire. Pentru a-şi suplimenta veniturile, victima mergea aproape zilnic în piaţa agroalimentară din Râşnov unde ajuta diferite persoane care vindeau la piaţă, în schimbul unor sume de bani modice. Victima obişnuia să consume băuturi alcoolice, fără a avea un comportament violent.

În data de 20 iulie 2012, victima Z.V. s-a deplasat la piaţa din Râşnov, unde la un moment dat, în cursul zilei, în jurul orelor 18:00 s-a întâlnit cu inculpatul C.L. în interiorul localului public E. aflat în administrarea SC S.C. SRL, local ce se află în incinta pieţei. Conform declaraţiilor inculpatului, în acea zi se deplasase la piaţă pentru a lua un ciocan de tâmplărie ce îi era necesar activităţilor casnice. Inculpatul avea asupra sa ciocanul în momentul întâlnirii cu victima şi ulterior plecării din bar. Conform declaraţiei martorei S.E., administratorul barului, între cei doi a avut loc o dispută ce a fost aplanată de martoră care a condus victima în afara localului. Martora a văzut că victima l-a apucat pe inculpat de haine şi că cei doi „bombăneau". Martora a mai arătat că victima nu prezenta halenă alcoolică. Dinamica acestui incident a fost confirmată şi de martora V.L., aceasta afirmând că cei doi s-au împins uşor, fără a expune incidentul ca fiind agresiv sau violent faţă de inculpatul C... După plecarea victimei, inculpatul a mai rămas în bar pentru a-şi termina consumaţia (berea la halbă) după care a ieşit din bar şi s-a deplasat spre ieşirea din piaţă.

La ieşirea din piaţă, pe trecerea de pietoni din faţa pieţei inculpatul s-a întâlnit din nou cu victima, iar în momentul în care s-a apropiat de victimă l-a lovit cu ciocanul de tâmplărie în cap. După lovire, victima a căzut. Inculpatul a aruncat ciocanul de tâmplărie, fără a se putea găsi locul în care a fost aruncat. Victima fiind surdo-mut nu a putut striga după ajutor, sau alerta persoanele din apropiere anterior agresiunii. După căderea victimei, la faţa locului s-au strâns mai multe persoane, cei care vindeau în piaţă, trecători sau persoane care locuiesc în apropiere. Inculpatul a stropit victima cu apă şi a chemat salvarea şi poliţia, ulterior victima fiind transportată la spital.

După ce victima a căzut, inculpatul s-a aplecat pentru a vedea care este starea acesteia, astfel s-a justificat faţă de persoanele strânse la faţa locului că el doar l-a împins uşor, victima a căzut şi probabil a avut o criză de epilepsie. Z.V. a fost internat în spital şi la data de 29 august 2012, a decedat.

Concluziile raportului de constatare medico-legală stabilesc faptul că leziunile traumatice grave s-au produs prin lovire directă cu ciocanul, intensitatea loviturii aplicate a fost medie - mare şi că legătura de cauzalitate este clară dintre leziunea amintită şi decesul lui Z.V.. Agresiunile comise de către C.L. sunt confirmate de către martorul sub acoperire „P.C.". Martorul a arătat că din locul în care se afla în piaţă a putut să vadă când inculpatul C.L. s-a apropiat de Z.V. şi l-a lovit pe acesta o singură dată cu ciocanul în cap după care a aruncat corpul contondent lângă o grămadă de pepeni.

Inculpatul a negat comiterea faptei. Acesta a afirmat că în momentul în care a ieşit din piaţă, victima a venit spre el şi a încercat să îl lovească, el s-a apărat, a barat lovitura, fără să exercite o intensitate mare şi victima a căzut, după care a încercat să se ridice şi a căzut din nou.

Cu ocazia audierii în faţa instanţei, inculpatul a avansat ideea că victima s-a lovit de mai multe ori cu capul de partea carosabilă, datorită ricoşeului determinat de prima lovitură şi că victima a avut o criză de epilepsie. Această poziţie este infirmată de actele medicale care au confirmat faptul că victima a prezentat şi leziuni uşoare produse prin lovire în cădere, însă acestea nu au avut nici un rol cauzal în decesul acesteia.

Referitor la incidentul din interiorul barului, inculpatul a afirmat că victima l-a prins de umăr şi l-a strâns foarte tare, rupându-i tricoul. Inculpatul s-a considerat agresat prin această acţiune a victimei.

Apărările inculpatului nu pot fi considerate veridice deoarece victima nu suferea de atacuri epileptice, era o persoană în vârstă. Referitor la incidentul din bar, versiunea inculpatului nu este confirmată de martorele V. şi S. De altfel prin strângere, un tricou, o haină nu se pot rupe, sau cel puţin printr-o acţiune de strângere exercitată de o persoană în vârstă.

Referitor la lovirea victimei în cap cu ciocanul de tâmplărie aceasta a fost confirmată efectiv de martorul cu identitate protejată P.C. Acest martor a solicitat protejarea identităţii datorită temerii de a depune mărturie împotriva inculpatului pe care l-a perceput ca fiind o persoană violentă.

Deşi la orele 18:30 când se afirmă momentul incidentului zona era extrem de populată, nicio altă persoană prezentă în piaţă nu a confirmat dinamica incidentului. Acest fapt a fost explicat de martorul cu identitate protejată care a arătat că mult mai multe persoane din piaţă au văzut efectiv incidentul, dar le-a fost teamă să declare împotriva inculpatului.

Lovirea victimei în cap cu ciocanul este confirmată şi de actele medicale aflate la dosar. Intensitatea loviturii aplicate de inculpat a fost apreciată medie - mare, zona vizată a fost vitală (capul victimei) ca atare din aceste aspecte rezultă intenţia de a suprima viaţa victimei, fiind certă intenţia indirectă şi anume inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi deşi nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui.

La internarea din data de 20 iulie 2012 victima prezenta TCC grav, comă GCS 5 puncte. S-a reţinut că victima prezenta hematom subdural fronto-temporo-parietal stâng de 1 cm, neomogen cu efect de masă pe VL şi linia mediană deplasată la dreapta cu 5 mm; fractură temporală dreapta cominutivă cu minimă înfundare şi hematom subdural epicranian stâng.

La data de 22 august 2012 victima este din nou internată şi prezenta la acea dată sindrom de citoliză hepatică, sindrom de dezhidratare, casexie, insuficienţă renală acută.

Raportul de constatare medico legală privind autopsia victimei, 322/AUT din 30 august 2012, a relevat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat traumatismului cranio-cerebral cu fractura bolţii craniene, hematom subdural compresiv şi contuzii cerebrale cortico-subcorticale, eveniment petrecut la data de 20 iulie 2012, iniţial cu evoluţie pozitivă dar complicată în timp cu caşexie, hemoragie digestivă superioară cu anemia secundară, iar în final cu bronhopneumonie.

S-a arătat că leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putu produce prin lovire cu corp dur şi căderi, leziunile grave s-au putu produce prin lovire directă cu ciocanul de tâmplărie, intensitatea a fost medie-mare. Urmele de leziuni traumatice produse prin căderi-loviri sunt minore şi nu au contribuit la felul şi cauza decesului.

Instanţa de fond a apreciat că între agresiunea din data de 20 iulie 2012 şi deces există legătură de cauzalitate.

Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici a avizat prin Comisia de Avizare şi Control raportul de constatare Medico legală (autopsie) nr. 322/AUT din 30 august 2012.

S-a apreciat că între leziunile traumatice şi deces există legătură directă de cauzalitate, chiar dacă decesul s-a produs la cca. 40 de zile de la agresiune şi leziunile s-au complicat în final cu casexie (stare de slăbiciune profundă a organismului, legată de o denutriţie foarte importantă, nu este o afecţiune în sine ci este strâns legată de o altă cauză), hemoragie digestivă şi bronhopneumonie.

Inculpatul cunoştea faptul că victima era în vârstă, că datorită acestui fapt o persoană de o asemenea etate este mai sensibilă, poate fi mai vulnerabilă. între cei doi era o stare tensionată determinată de neplata la termen a ratelor pentru împrumutul efectuat de victimă pentru familia inculpatului. Din aceasta se poate desprinde şi mobilul crimei şi anume scăparea de datoriile pe care le avea la acesta şi prin acesta la diferite instituţii bancare.

Banca Cooperatistă 8 Martie Codlea a comunicat că pe numele victimei exista la data decesului un contract de împrumut, în care numiţii A.M., A.M., P.N. şi C.I. sunt giranţi. S-a arătat că asupra celor patru giranţi au fost instituite popriri.

Suportul optic care conţine imaginile surprinse de camera de luat vederi a sucursalei RB Râşnov nu a fost apt să releve mai multe date despre dinamica incidentului, deoarece din unghiul în care se afla bancomatul faţă de locul de intrare în piaţă, camera nu a putut înregistra aspecte relevante pentru cauză. Se pot observa cele două părţi implicate în incident anterior agresiunii de la intrarea din piaţă, când ies sau intră în piaţă.

Având în vedere probatoriul administrat, instanţa a apreciat că la data de 20 iulie 2012 inculpatul a lovit victima Z.V. cu un ciocan de tâmplărie în cap, având reprezentarea suprimării vieţii victimei.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei, inculpatul a solicitat prin apărătorul său schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. Pentru reţinerea dispoziţiilor art. 183 C. pen. se impune pe de o parte analiza poziţiei subiective a făptuitorului şi în al doilea pas, analiza dinamicii acţiunii. Lovirea care a avut ca urmare decesul victimei, presupune existenţa intenţiei cu privire la acţiunea de lovire şi culpa cu privire la rezultatul mai grav produs şi anume decesul victimei.

Or în aceste condiţii, din punct de vedere subiectiv, făptuitorul acţionează cu intenţia de a lovi, ca atare prin acţiunea sa produce o vătămare, iar în realitate se produce un rezultat mai grav, decesul victimei, iar între acţiunea de vătămare şi deces există legătură de cauzalitate.

În speţă inculpatul a negat acţiunea de lovire, de vătămare a victimei, ca atare, chiar dacă inculpatul are dreptul de a nu se autoincrimina, atâta vreme cât a negat un contact direct cu victima, cu consecinţa producerii unei vătămări, acţiunea sa nu poate fi analizată prin prisma art. 183 C. pen. inculpatul a arătat că victima a încercat să îl lovească, el doar a barat lovitura şi victima a căzut lovindu-se cu capul de asfalt. Această teză este infirmată ştiinţific prin constatările medico-legale efectuate care au afirmat existenţa unei lovituri de intensitate medie mare care a avut rol tanatogenerator şi mai multe lovituri de intensitate mică, produse prin lovire de corp dur, partea carosabilă, fără a avea vreun efect în producerea traumatismului cranio-cerebral.

Pe de altă parte, dinamica acţiunii astfel cum a fost dovedită, locul unde a fost lovită victima, organul vital vizat, corpul contondent folosit, ciocan, relevă intenţia de a lovi victima, prevăzând rezultatul faptei sale de suprimare a vieţii victimei, rezultat pe care chiar dacă nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui.

Lovirea a victimei, în vârstă de 64 de ani, cu un ciocan de tâmplărie, cu intensitate medie-mare, cu consecinţa unor leziuni deosebit de grave în regiunea vitală ale corpului, impune concluzia că inculpatul a avut reprezentarea rezultatului agresiunii sale, pe care l-a acceptat.

Aşadar, inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă de a ucide, fapta constituind infracţiunea de omor calificat şi nu aceea de lovituri cauzatoare de moarte, cum eronat a cerut inculpatul a se schimba încadrarea juridică.

S-a apreciat că, în surprinderea poziţiei psihice pe care inculpatul a avut-o în momentul comiterii infracţiunii, trebuie pornit de la premisa că tocmai faptul că a aplicat unei persoane în vârstă, în cap o lovitură de intensitate medie-mare cu un ciocan de tâmplărie, este de natură să conducă la ideea că acesta a prevăzut şi a acceptat posibilitatea lezării unor regiuni cu potenţial mortal ridicat (cap). Orientarea loviturii nu a vizat altă regiune a corpului mai puţin vulnerabilă, de asemenea intensitatea loviturii nu a fost mică sau cel mult mică-medie, ca atare nu se poate vorbi de praeterintenţie şi ca atare nu pot fi reţinute dispoziţiile art. 183 C. pen. Chiar dacă victima când se afla în faţa pieţei s-a îndreptat spre inculpat, astfel cum declară acesta din urmă, posibilitatea evitării incidentului era uşoară şi firească, prin îndepărtarea din acel loc, ocolind victima. Inculpatul a mai invocat în apărare faptul că victima suferea de anumite boli preexistente şi că există suspiciunea că decesul acestuia nu ar fi în legătură de cauzalitate cu leziunile corporale traumatice suferite în incidentul din data de 20 iulie 2012.

Chiar dacă ulterior lovirii victimei starea de sănătate a acesteia s-a deteriorat datorită complicaţiilor ce au survenit, lanţul cauzal nu se întrerupe, deoarece se păstrează legătura de cauzalitate între acţiune şi rezultat, pentru faptul că dacă nu ar fi existat acţiunea de lovire, nu ar fi existat nici complicaţiile ulterioare, aflate în strânsă legătură cu acţiunea de lovire.

Victima nu era în evidenţă cu boli psihice şi nici cu alte boli grave. Victima a fost internată în spital la data de 20 iulie 2012 orele 19:57, iar când starea sa de sănătate s-a ameliorat, a fost externat. La domiciliu a fost îngrijit de familia sa. Când starea sa de sănătate s-a agravat, la data de 22 august 2012 victima a fost din nou internat în spital. După incident şi până la deces victima nu a reuşit să comunice cu nicio persoană străină sau din cadrul familiei.

Deoarece victima avea un handicap din naştere de vorbire, surdomutitate s-a încercat comunicarea cu acesta prin scriere, însă nu s-a reuşit.

Deşi inculpatul a vehiculat ideea că decesul victimei s-a datorat faptului că nu a fost îngrijit de membrii familiei sale, acest fapt a fost infirmat de fiul victimei. De altfel, ştiinţific s-a stabilit cauza decesului ca fiind în legătură directă cu agresiunea din data de 20 iulie 2012.

Nu poate fi reţinută nici starea de provocare din partea victimei. Pe de o parte incidentul din interiorul barului dintre cei doi nu a fost descris în aceea modalitate ca inculpatul, de martorele S.E. şi V.L. Pe de altă parte, martorul cu identitate protejată a arătat că inculpatul a lovit victima, brusc, fără motiv, în momentul în care a trecut pe lângă aceasta.

În plus, victima se afla într-o netă stare de inferioritate fizică faţă de inculpat, datorită vârstei şi constituţiei fizice, în plus inculpatul avea supra sa şi un obiect contondent. Inculpatul a avut posibilitatea obiectivă de a evita întâlnirea cu victima.

Chiar şi conduita inculpatului după incident, constând în prezentarea la spital în acea seară şi a doua zi, loc în care în mod insistent s-a interesat de starea de sănătate a victimei, prezentându-se la personalul spitalului ca fiind nepotul victimei, trădează o preocupare excesivă şi nejustificată a inculpatului, dacă astfel cum afirmă acesta, nu ar fi lovit victima. Chiar şi "autodenunţul" pe care l-a efectuat inculpatul la data de 20 iulie 2012 relevă conduita nesinceră a inculpatului, dar preocupat pentru a-şi preconstitui "buna-credinţă". Astfel, inculpatul a arătat că în data de 20 iulie 2012 victima a încercat să îl lovească, el s-a apărat, barând lovitura, astfel victima a căzut şi s-a lovit cu capul de asfalt. Inculpatul a apreciat că victima a rămas întins pe asfalt deoarece s-a lovit şi pentru că era în stare de ebrietate.

Având în vedere probatoriul administrat în cauză, instanţa de fond a apreciat că prezumţia de nevinovăţie a inculpatului a fost răsturnată, probele cauzei conducând fără dubiu la stabilirea vinovăţiei inculpatului.

S-a apreciat că în drept, fapta inculpatului C.L. care, la data de 20 iulie 2012, în loc public (trecerea de pietoni din Piaţa Agroalimentară din Râşnov) i-a aplicat victimei Z.V. o lovitură de intensitate medie-mare cu un ciocan de tâmplărie într-o zonă vitală (cap), persoana agresată decedând la data de 29 august 2012 datorită complicaţiilor survenite, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanţa a avut în vedere circumstanţele reale ale cauzei şi cele personale ale inculpatului.

Inculpatul a negat comiterea faptei, fără ca poziţia procesuală a acestuia să fie considerată ca o cauză care ar determina dozarea pedepsei peste minim, deoarece acesta are dreptul de a nu se autoincrimina şi ca atare are dreptul de a nega acuzaţia adusă, aceasta urmând a fi dovedită prin probele cauzei.

Partea vătămată Z.M., care a comunicat instanţei prin intermediul lui Z.V., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000 RON, cu titlu de daune morale.

Partea vătămată Z.V. s-a constituit parte civilă cu suma de 9.000 RON cu titlu de daune materiale şi cu suma de 10.000 RON daune morale. În ceea ce priveşte daunele morale solicitate de părţile civile, acestea sunt parţial întemeiate. Pierderea unui soţ, sau unui tată chiar dacă acesta este în vârstă creează o stare de suferinţă. Dacă această pierdere se datorează unui eveniment în care a fost implicat un terţ şi pierderea este violentă, aceasta creează suferinţe mult mai mari.

Cu certitudine cele două părţi civile au trecut printr-o perioadă dificilă, au suferit ca urmare a faptului că prin acţiunea ilegală a inculpatului şi-au pierdut un membru al familiei de care erau ataşaţi.

Cu toate acestea, cuantumul daunelor morale solicitate de părţile civile este exagerat şi ca atare se impune diminuarea daunelor morale cerute.

Fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale, respectiv existenţa prejudiciului cert suferit de părţile civile, a faptei ilicite, legătura de cauzalitate între prejudiciu şi fapta ilicită, precum şi vinovăţia inculpatului sub forma intenţiei indirecte, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la 1394 şi următoarele C. civ., instanţa a obligat inculpatul să achite următoarele sume, cu titlu de despăgubiri civile: către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov suma de 3.323,40 RON cu titlu de daune materiale, reprezentând îngrijirile acordate victimei; către Z.M. suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale; către Z.V., suma de 3.000 RON cu titlu de daune morale. Partea civilă Z.V. a solicitat şi daune materiale, însă acesta nu a făcut dovada cheltuirii vreunei sume de bani ca urmare a decesului tatălui său Z.V., ca atare restul pretenţiilor solicitate de părţile civile, vor fi respinse.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul C.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. În susţinerea apelului, inculpatul atât personal dar şi prin apărătorul ce i-a fost desemnat în cauză, a învederat faptul că, nu este vinovat de comiterea infracţiunii ce i se impută. A arătat că sentinţa este criticabilă, atât sub aspectul netemeiniciei cât şi a nelegalităţii întrucât, în opinia sa, din ansamblul probelor care au fost administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi cu ocazia cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de fond nu a rezultat în afara oricărui dubiu vinovăţia inculpatului în sensul că ar fi săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina acestuia.

Într-adevăr, între inculpat şi victima Z.V., a avut loc un incident, în sensul că victima aflată sub influenţa băuturilor alcoolice s-a legat de inculpat, iar acesta nu a făcut altceva decât să o îndepărteze pe victimă, însă acţiunea inculpatului nu a avut o intensitate deosebită şi nu putea conduce la decesul victimei.

Inculpatul nu a exercitat nicio acţiune de lovire cu ciocanul asupra victimei, iar declaraţia martorului sub acoperire, dată în acest din urmă sens nu se coroborează cu celelalte probe.

Aşa cum rezultă din toate înscrisurile medico-legale de la dosar, afecţiunile victimei nu s-au complicat pe perioada internării, ci dimpotrivă victima a fost externată cu leziunile respective ameliorate. De asemenea, rezultă şi faptul că după externare victima nu a urma tratamentul prescris, decesul victimei datorându-se atitudinii de a nu urma tratamentul medical, neexistând o legătură de cauzalitate directă şi nemijlocită cu acea lovitură la cap. În esenţă, în opinia sa, din analiza coroborată a acestor probe rezidă un puternic dubiu cu privire la săvârşirea faptei de către inculpat, dubiu care profită inculpatului, sens în care faţă de aceste concluzii, coroborate cu analiza asupra materialului probator existent la dosar, se impune ca inculpatul să fie achitat în baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Prin Decizia nr. 145/Ap din 17 decembrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul C.L. împotriva Sentinţei penale nr. 136/S din data de 23 mai 2013 a Tribunalului Braşov, pe care a menţinut-o.

A fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului C.L. şi s-a adăugat timpul de arestare scurs de la data de 23 mai 2013 la zi.

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei, către Baroul Braşov a sumei de 200 RON, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, pentru inculpat, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul la plata sumei de 600 RON reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în apel.

Pentru a se pronunţa astfel, în faţa instanţei de apel a fost audiat martorul B.T. propus în apărare de către inculpat, martor care a arătat că îl cunoaşte atât pe inculpat, cât şi pe victimă. Acesta nu a fost martor ocular la incident, însă ştie din auzite că inculpatul s-a întâlnit cu victima, pe care a îmbrâncit-o, iar aceasta a căzut şi s-a lovit la cap. Referitor la acest incident, martorul a arătat că nu a auzit ca inculpatul să fi avut asupra sa un ciocan. A mai arătat, de asemenea că nu a avut nici un conflict cu inculpatul, pe care îl cunoaşte de mai multă vreme. Despre victimă a arătat că aceasta obişnuia să consume băuturi alcoolice.

Cel de-al doilea martor încuviinţat în apărare nu a putut fi audiat, fiind plecat de la domiciliu, iar instanţa nu a fost în posesia unei alte adrese a acestuia, unde ar fi putut să îl citeze.

A fost administrată şi proba cu înscrisuri, depuse de către inculpat la ultimul termen de judecată.

În apel, aşa cum rezultă din încheierile de şedinţă inculpatul a mai formulat şi alte cereri în probaţiune şi numeroase memorii care au fost analizate şi soluţionate, cu motivările din respectivele încheieri de şedinţă. În privinţa memoriilor formulate de către inculpat, pe lângă aspectele consemnate în încheierile de şedinţă, instanţa de apel a răspuns şi în considerentele ce urmează, la analiza apelului declarat de către acesta.

Analizând hotărârea apelată, în baza actelor şi lucrărilor dosarului şi în baza mijloacelor de probă administrate în faţa instanţei de apel, curtea a constatat că apelul declarat este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente.

Instanţa de apel a constatat că, prima instanţă a stabilit corect starea de fapt, în baza mijloacelor de probă administrate, în condiţii de legalitate, pe tot parcursul procesului penal.

S-a reţinut că starea de fapt constă, în esenţă, în următoarele: la data de 20 iulie 2012, în loc public (trecerea de pietoni din Piaţa Agroalimentară din Râşnov) inculpatul C.L. i-a aplicat victimei Z.V. o lovitură de intensitate medie-mare cu un ciocan de tâmplărie într-o zonă vitală (cap), persoana agresată decedând la data de 29 august 2012 datorită complicaţiilor survenite.

S-a apreciat că prin coroborarea judicioasă a mijloacelor de probă, în mod legal a stabilit tribunalul că fapta inculpatului C.L., astfel cum a fost descrisă anterior, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

S-a arătat că mijloacele de probă care dovedesc cu certitudine săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de omor calificat, aşa cum a fost descrisă anterior, sunt următoarele:

- Procesul-verbal de cercetare la faţa locului, în care este descris locul săvârşirii infracţiunii, de către inculpat. Cu ocazia primelor cercetări efectuate de către organele de poliţie a rezultat şi s-a consemnat în respectivul proces verbal, faptul că inculpatul şi victima au avut o altercaţie pe trecerea de pietoni. La faţa locului au fost descoperite urme de sânge.

- Planşa fotografică conţinând aspecte fixate cu ocazia cercetării la faţa locului, atestă aceleaşi aspecte, în sensul că pe trecerea de pietoni au fost descoperite urme de sânge.

- Potrivit procesului-verbal care atestă primele activităţi efectuate la faţa locului, de către primul poliţist sosit acolo, rezultă faptul că, a fost identificat făptuitorul, în persoana inculpatului C.L., care a declarat că a avut o altercaţie cu victima Z.V., acesta din urmă a încercat să îl lovească pe inculpat cu pumnul, acesta parând lovitura, împrejurare în care victima a căzut şi s-a lovit cu capul de asfalt, pe trecerea de pietoni aflată la intrarea în piaţa Agroalimentară. În declaraţia olografa a inculpatului de la fila 40 dosar urmărire penală, acesta a descris acelaşi mod de săvârşire a faptelor, în sensul că victima a încercat să îl lovească cu pumnul, el a parat lovitura victimei, aceasta din urmă căzând la pământ şi lovindu-se cu capul de asfalt pe trecerea de pietoni. În cuprinsul aceleiaşi declaraţii olografe, inculpatul recunoaşte că a avut asupra sa respectivul ciocan, însă a arătat că nu a lovit victima cu acest ciocan. Inculpatul a arătat, că în momentul căderii victimei a încercat să o prindă pe victimă, moment în care a aruncat din mână ciocanul spre trotuar, fără să ştie ce s-a întâmplat ulterior cu acesta.

- Declaraţiile martorei S.E., martoră care face referire la un incident verbal petrecut într-un bar de lângă piaţa agroalimentară, între inculpat şi victimă, împrejurare în care martora l-a scos afară pe Z.V. din bar, iar apoi a auzit mai mult zgomot afară, a ieşit din bar şi a văzut lume multă strânsă afară, iar pe Z.V. l-a văzut căzut pe trecerea de pietoni. Aceeaşi variantă a susţinut-o această martoră şi în declaraţia dată în faţa instanţei, la termenul de judecată din 28 februarie 2013. Această martoră nu a văzut momentul în care inculpatul a lovit victima pe trecerea de pietoni şi a descris un incident dintre victimă şi inculpat dintr-un bar, incident anterior lovirii victimei, cu ciocanul pe trecerea de pietoni.

- Martora B.G. a declarat că l-a văzut în zona producerii incidentului şi în jurul orei, în care acesta s-a produs, pe inculpat având în mâna dreaptă un ciocan. La scurt timp, a auzit zgomot afară şi a văzut lume adunată, în jurul trecerii de pietoni, iar apoi a văzut victima căzută pe trecerea de pietoni.

- Declaraţia martorului I.S., vânzător de pepeni în piaţa agroalimentară, în care acesta arată că a văzut victima căzută pe trecerea de pietoni, nu a văzut momentul în care a căzut, iar inculpatul a venit în piaţă şi a luat telefonul mobil de la o altă persoană şi a sunat la serviciul de urgenţă 112. Acest martor a arătat că în momentul în care a văzut victima căzută pe trecerea de pietoni, lângă aceasta se afla doar inculpatul C.L.

- Martorul V.F. a confirmat că a existat o altercaţie între inculpat şi victimă, într-un bar de lângă Piaţa Agroalimentară, că l-a văzut pe inculpat, după acest incident având în mână un ciocan cu mâner galben, tip teslă. După acest incident din zona barului, la aproximativ 20 de minute acelaşi martor a declarat faptul că a auzit zgomot pe stradă, moment în care a văzut victima căzută pe trecerea de pietoni, având sânge în zona capului şi pe inculpat pe lângă el, încercând să îi acorde primul ajutor. Victima era inconştientă, iar la scurt timp a sosit ambulanţa şi poliţia.

- Martorul K.E. a arătat că, a văzut victima căzută pe trecerea de pietoni, pe inculpat lângă aceasta acordându-i primul ajutor, însă nu a văzut efectiv momentul în care aceasta a căzut şi împrejurările în care a căzut. În declaraţia din faţa instanţei de judecată, martorul a arătat aceleaşi aspecte, în sensul că a văzut victima căzută, şi nu cunoaşte circumstanţele concrete în care aceasta a căzut. De asemenea, a arătat că a văzut inculpatul lângă victimă acordându-i acesteia primul ajutor.

- Martora A.F. a declarat că a văzut lume strânsă în apropierea trecerii de pietoni, s-a apropiat şi a văzut-o pe victimă căzută pe trecerea de pietoni, iar pe inculpat acordându-i primul ajutor şi ţinându-i capul în mână. În declaraţia dată în faţa instanţei de judecată această martoră a arătat că nu a văzut direct momentul în care victima a căzut pe trecerea de pietoni pe asfalt, însă a văzut-o pe victimă căzută la pământ, cu sânge pe cap.

- Martora L.V., vânzătoare l-a un magazin din zona unde s-a produs incidentul a arătat că a văzut victima căzută pe trecerea de pietoni, pe inculpat cu o sticlă de apă în mână acordându-i victimei primul ajutor. Această martoră a declarat că nu a văzut momentul când victima a căzut şi din ce împrejurări a căzut, însă anterior acestui incident, cu 30 de minute l-a văzut pe inculpat având asupra sa un ciocan. Şi această martoră, în declaraţia din data de 23 mai 2013, în faţa primei instanţe a arătat că a văzut incidentul de la momentul la care victima era deja căzută la pământ, îi curgea sânge din zona capului, iar inculpatul se afla lângă aceasta şi suna la ambulanţă.

- Martora C.M.C. a declarat că a văzut victima căzută, pe inculpat lângă aceasta încercând să îi acorde primul ajutor, oferindu-i inculpatului telefonul pentru a apela serviciul de urgenţă 112. Această martoră a susţinut, în principiu aceeaşi variantă de expunere a stării de fapt, şi în instanţă la termenul de judecată din data de 28 martie 2013.Martora a văzut incidentul de la momentul, în care victima era căzută jos.

- Martorul M.M. nu a fost martor ocular şi nu aduce lămuriri, în declaraţia dată asupra modului de producere a incidentului.

- Martorul cu identitate protejată „P.C." a fost martor ocular observând momentul în care inculpatul pe trecerea de pietoni a lovit în cap victima cu un ciocan, victima a căzut, inculpatul a încercat să îi acorde primul ajutor.

În declaraţia dată de inculpat la momentul arestării preventive, acesta a recunoscut că avea respectivul ciocan în mână, când a întâlnit victima, dar nu a lovit-o cu ciocanul. Despre ciocan a declarat că l-a lăsat jos în momentul în care a început să îi acorde victimei primul ajutor. Chiar şi în declaraţia dată de către acest inculpat, în faţa instanţei de judecată, inculpatul a prezentat acelaşi mod de desfăşurare al evenimentelor, ca cel prezentat, în faza de urmărire penală, recunoscând şi de această dată că avea un ciocan în mână în momentul în care s-a întâlnit cu victima pe trecerea de pietoni şi ar fi fost lovită de către aceasta. Şi în declaraţia din faţa instanţei de judecată, inculpatul a susţinut aceeaşi versiune, în sensul că ar fi fost lovită de către victimă şi că nu a făcut altceva decât să se apere, împingând astfel victima.

Materialul probator este completat de redarea în formă scrisă a vizionării imaginilor de la camera de supraveghere externă de la sucursala R. Potrivit acestui proces-verbal de la dosar urmărire penală, în data incidentului şi în apropiere de locul unde s-a produs este văzut inculpatul având un ciocan în mână.

Pe aceste imagini nu a fost surprins locul producerii incidentului, ci sunt văzute victima şi inculpatul anterior agresiunii, iar apoi sosirea ambulanţei şi a poliţiei.

S-a arătat că vinovăţia inculpatului, alături de declaraţiile martorilor mai-sus arătaţi mai este dovedită şi de actele medicale care atestă cauza producerii decesului, ca fiind actul de agresiune exercitat de către inculpat asupra victimei.

Încă de la momentul internării şi pe parcursul spitalizării s-a constatat existenţa traumatismului cranio-cerebral.

Raportul de expertiză medico-legală nr. 2035 din data de 24 iulie 2012, a concluzionat în urma examinării victimei că prezintă leziuni traumatice ce s-au produs prin lovire cu şi de corpuri dure. S-a stabilit că leziunile au pus viaţa victimei în pericol.

Potrivit precizărilor date de către laboratorul de medicină legală de la dosar urmărire penală, nu este exclusă producerea prin lovire directă cu un ciocan de 500 g a plăgii contuze fronto parietal dreapta.

După decesul victimei s-a întocmit raportul de constatare medico-legală, dosar urmărire penală, iar potrivit concluziilor acestui raport moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat traumatismului cranio-cerebral cu fractura bolţii craniene, hematom subdural compresiv şi contuzii cerebrale cortico-subcorticale, eveniment petrecut la data de 20 iulie 2012, iniţial cu evoluţie pozitivă dar complicată în timp cu casexie, hemoragie digestivă superioară cu anemia secundară, iar în final cu bronhopneumonie.

S-a arătat că leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu corp dur şi căderi, leziunile grave s-au putu produce prin lovire directă cu ciocanul de tâmplărie, intensitatea a fost medie-mare. Urmele de leziuii traumatice produse prin căderi-loviri sunt minore şi nu au contribuit la felul şi cauza decesului. Acest raport de autopsie a arătat în mod clar că intre agresiunea din data de 20 iulie 2012 şi deces există legătură de cauzalitate.

Instanţa de apel a constatat că din ansamblul materialului probator, l-a care s-a făcut referire mai sus, inclusiv din declaraţia inculpatului, se desprinde faptul că inculpatul s-a întâlnit cu victima, prima dată, într-un bar din apropiere, unde a avut loc un incident verbal, iar victima l-a tras pe inculpat de haină, iar ulterior pe trecerea de pietoni.

Ceea ce se contestă de către inculpat este modul de agresare al victimei. Inculpatul susţine o variantă care nu este confirmată de mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv faptul că a încercat să se apere la una dintre loviturile victimei, parându-i această lovitură, împrejurare în care victima a căzut şi s-a lovit la cap de asfaltul de pe trecerea de pietoni.

S-a apreciat că această variantă expusă de către inculpat este contrazisă însă de mijloace de probă precum declaraţia martorului ocular, cu identitate protejată, la a cărei declaraţie am făcut trimiteri anterior. Martorul cu identitate protejată P.C. a surprins momentul în care inculpatul a lovit victima cu ciocanul în cap, aceasta din urmă căzând la pământ, iar inculpatul a aruncat ciocanul într-un loc din apropiere.

Marea majoritate a martorilor, la ale căror declaraţii s-a făcut trimitere anterior, nu au văzut momentul în care inculpatul a lovit victima cu ciocanul în cap, ci au văzut incidentul după momentul în care victima era căzută, iar inculpatul încerca să îi acorde primul ajutor.

Declaraţia martorului cu identitate protejată, este avută în vedere ca element de bază în materialul probator şi ca probă directă, deoarece ea se coroborează cu mijloace de probă cu caracter ştiinţific, este vorba de expertiza medico-legală şi de raportul medico-legal de autopsie, în care sunt descrise leziunile suferite de victimă, modul de producere al acestora şi existenţa legăturii de cauzalitate între actele de agresiune cu ciocanul exercitate de către inculpat şi decesul victimei.

În declaraţia dată în faţa instanţei de judecată, la termenul din data de 28 februarie 2013, acest din urmă martor a descris, în condiţii de contradictorialitate, în mod amănunţit modalitatea de producere a evenimentului. Acest martor, a arătat în declaraţia din faţa instanţei şi a descris exact momentul în care inculpatul a lovit victima cu un ciocan în cap o singură dată. Martorul a arătat că victima a fost lovită fără motiv şi fără să fi spus ceva. Declaraţia acestui martor evidenţiază faptul că, victima nu a provocat în nici un fel inculpatul la momentul incidentului de pe trecerea de pietoni, iar inculpatul a lovit o singură dată victima cu ciocanul în cap, aspect care explică împrejurarea că aplicarea acestei singure lovituri nu a fost văzută de mai multe persoane, datorită repeziciunii cu care s-au derulat evenimentele şi datorită unicităţii loviturii. Acest martor a văzut şi momentul, când după aplicarea loviturii inculpatul a aruncat ciocanul. Martorul a arătat de ce a ales să i se protejeze identitatea, respectiv pentru faptul că îi este frică de inculpat, întrucât acesta din urmă este o fire violentă.

Martorul Z.V., fiul victimei a arătat, în declaraţia dată nemijlocit, în faţa primei instanţe că, aceasta din urmă, atât în spital, cât şi ulterior beneficiat de îngrijiri şi tratament medical corespunzător, aspecte care exclud varianta invocată de către inculpat, în apărare, în sensul că decesul victimei s-ar fi produs pentru că nu a fost îngrijită corespunzător. Tot acest martor a mai arătat că, victima ar fi obţinut două credite, iar banii i-ar fi dat inculpatului, acesta din urmă fiind cel care a şi plătit ratele la unul dintre creditele contractate de victimă.

Martora Z.G.E., audiată nemijlocit de către prima instanţă, la data de 28 martie 2013, nora victimei, a declarat că victima a fost îngrijită corespunzător, şi că după incident nici un membru al familiei nu a mai putut vorbi cu acesta. Această martoră cunoaşte din auzite că, inculpatul ar fi lovit victima cu ciocanul în cap. Şi această martoră a declarat că victima a împrumutat sume de bani pentru inculpat.

Analizând coroborat întregul material probator expus anterior şi care a făcut obiect de analiză şi în faţa primei instanţe, instanţa de apel a constatat că inculpatul este vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a şi fost condamnat de către prima instanţă.

Aşa cum rezultă din modul în care şi-a expus apărarea inculpatul, acesta a susţinut că nu a lovit victima cu ciocanul, iar că decesul acestei, s-ar fi produs, ca urmare, a căderii şi lovirii acestei de asfaltul de pe trecerea de pietoni.

Prin urmare inculpatul a contestat doar modalitatea de lovire a victimei şi recunoaşte că s-a întâlnit cu aceasta pe trecerea de pietoni, că avea un ciocan în mână, în momentul întâlnirii şi că ciocanul l-ar fi aruncat din mână, în momentul în care a încercat să prindă victima, în sensul ca aceasta să nu se lovească de asfalt.

Curtea de apel a constatat că mijloacele de probă la care a făcut referire anterior, se coroborează între ele şi dovedesc faptul că inculpatul a lovit în data de 20 iulie 2012, victima cu un ciocan, în timp ce aceasta din urmă se afla pe trecerea de pietoni, lovitura i-a fost aplicată în zona capului, iar ca urmare a complicaţiilor suferite victima a decedat la data de 29 august 2012.

Declaraţia martorului cu identitate protejată se coroborează cu concluziile actelor medicale, la care s-a făcut trimitere anterior, concluziile acestor acte medicale contrazicând apărarea formulată de către inculpat, în sensul că, decesul victimei s-ar fi produs ca urmare a loviturii produsă, în cădere de asfalt.

S-a apreciat că intenţia specifică infracţiunii de omor calificat, respectiv aceea de a suprima viaţa victimei rezultă din obiectul contondent folosit (un ciocan), din intensitatea loviturii aplicate (mare) şi nu în ultimul rând din zona vizată (capul victimei).

Instanţa a avut în vedere în susţinerea vinovăţiei inculpatului declaraţiile celorlalţi martori care au văzut victima imediat după lovire căzută, pe trecerea de pietoni şi având sânge pe cap.

S-a apreciat că planşele ataşate procesului-verbal de cercetare la faţa locului, dosar urmărire penală, pun în evidenţă urmele de sânge de pe trecerea de pietoni, aspect menit să susţină intensitatea loviturii, dar şi declaraţiile martorilor care au arătat că victima prezenta sânge în zona capului. Aspectele privitoare la urmele de sânge reliefate de planşele foto, contrazic declaraţiile martorilor propuşi în apărare de către inculpat sau apropiaţi ai acestuia (ale căror declaraţii au fost prezentate anterior) care au afirmat că victima nu prezenta urme de sânge.

Curtea de apel a constatat că declaraţiile martorului cu identitate protejată, care a arătat că inculpatul a lovit victima cu ciocanul în cap se coroborează pe deplin cu concluziile actelor medicale, la care a făcut referire, în considerentele ce urmează.

Potrivit înscrisului de la dosar urmărire penală, victima a prezentat la prima examinare medicală un traumatism cranio-cerebral, hematom subdural fronto tempo parietal stâng, fractură temporală, cu minimă înfundare.

În foaia de observaţie clinică şi următoarele dosar urmărire penală, se face menţiune de un traumatism cranio-cerebral grav pe care l-a prezentat victima. La fila X dosar UP în cuprinsul aceleiaşi foi de observaţie se menţionează că victima a fost internată în stare extrem de gravă, comă GCS -5P.

În raportul de expertiză medico-legală de la fila X dosar urmărire penală sunt reluate în partea expozitivă a acestuia toate afecţiunile victimei ce au fost constatate cu ocazia internării la care am făcut referire anterior. în partea de concluzii a acestui raport, medicii legişti au constatat că leziunile s-au produs prin lovire cu şi de corpuri dure, ceea ce susţine teza acuzării în sensul că inculpatul a lovit victima în cap iar apoi aceasta a căzut.

Acest prim act medico legal atestă două tipuri de leziuni cauzate de lovire directă şi de cădere după lovire.

Inculpatul nu a afirmat niciodată pe parcursul cercetării că ar fi lovit victima în cap, în nicio modalitate. Or, leziunile de la nivelul capului victimei descoperite de medici imediat după ridicarea victimei de la faţa locului atestă leziuni prin lovire activ temporală dreaptă, acest aspect din actele medicale coroborându-se cu declaraţia martorului cu identitate protejată.

Vinovăţia inculpatului în comiterea faptei în condiţiile descrise în hotărârea apelată, mai rezultă şi din adresa de la dosar urmărire penală, în care medicii legişti au precizat, ca o completare la raportul de expertiză mai sus arătat, că nu este exclus ca lovirea victimei (plaga contuză fronto -parietală dreapta) să se fi produs cu un ciocan de 500 g.

S-a arătat că un alt act medical care completează materialul probator în sensul că, inculpatul a lovit victima cu un ciocan, este raportul de constatare medico-legală autopsie, şi următoarele dosar urmărire penală, care în partea de concluzii arată într-o manieră foarte clară că: moartea victimei a fost violentă, că decesul s-a datorat traumatismului cranio-cerebral cu fractura bolţii craniene cu înfundare, hematom subdural compresiv şi contuzii cerebrale. În cuprinsul acestui raport se arată că în evoluţia medicală a victimei după internare s-au produs complicaţii, ajungându-se la deces.

Medicii legişti au concluzionat că leziunile traumatice grave s-au produs prin lovire directă cu ciocanul, intensitatea loviturii fiind medie mare.

Raportul de autopsie exclude teza invocată de către inculpat în apărare, în sensul că decesul victimei s-ar fi produs datorită leziunilor date de căderea victimei pe asfalt. Aceste din urmă lovituri sunt minore şi nu au contribuit la felul şi cauza medicală a morţii.

Mai mult, medicii specialişti care au efectuat raportul de autopsie au stabilit cu certitudine că între decesul victimei şi agresiunea acesteia din data de 20 iulie 2012, există legătură de cauzalitate directă, aspect care exclude o altă apărare a inculpatului, în sensul că decesul victimei s-ar fi datorat faptului că nu ar fi fost bine îngrijită.

Concluzionând, ca urmare, a analizei tuturor actelor medicale rezultă cu certitudine, în opinia instanţei de apel, că decesul victimei s-a produs ca urmare a loviturii aplicate de către inculpat. Mai mult, zona capului unde s-au constatat leziunile care au produs decesul, respectiv fronto-parietală susţine faptul că este vorba de o lovitură aplicată direct în această zonă, a cărei intensitate a provocat consecinţele descrise în actele medicale, iar ulterior decesul victimei. Nu pot fi cauzate leziuni, în aceste zone şi mai ales în cea frontală de o intensitate aşa de mare, prin cădere (în condiţiile din speţă), care să conducă la decesul victimei, având în vedere localizarea acestor zone la nivelul capului.

S-a apreciat că actul emis de către comisia de avizare şi control din cadrul Institutului Mina Minovici, aflat la dosar primă instanţă consolidează probele în susţinerea vinovăţiei inculpatului şi subliniază cu certitudine faptul că leziunile cauzate victimei au fost grave de la început, cu potenţial tanatogenerator prin ele însele. Ca urmare, între leziunile traumatice şi deces există legătură de cauzalitate directă, chiar dacă decesul s-a produs la o perioadă de timp de la agresiune.

Este aşadar nefondată susţinerea inculpatului din apel, în sensul că, declaraţia martorului cu identitate protejată nu s-ar corobora cu nici un mijloc de probă, deoarece, aşa cum am arătat această declaraţie se coroborează pe deplin cu toate actele medicale la care am făcut referire mai sus.

Actele medicale contrazic total apărarea inculpatului, în sensul că acesta nu ar fi făcut altceva decât să îndepărteze victima, când aceasta din urmă încerca să îl lovească, având în vedere că actele medicale atestă că decesul s-a produs ca urmare a loviturii directe exercitate de către inculpat, iar leziunile determinate de cădere, au avut un caracter minor şi nu au provocat decesul.

Pentru toate aceste considerente, instanţa de apel a constatat că este pe deplin dovedită vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii de omor calificat, faptă săvârşită de către inculpatul C.L., în condiţiile descrise anterior. Prin urmare, sun nefondate susţinerile inculpatului, din apel, în sensul existenţei vreunui dubiu, în ceea ce priveşte acuzaţiile care i se aduc.

În ceea ce priveşte criticile inculpatului cu privire la actele medicale întocmite în cauză şi la medicii legişti care le-au redactat, instanţa de apel a constatat că în speţă nu se impunea audierea medicilor legişti, deoarece mijlocul de probă în cauză, îl reprezintă rapoartele şi expertizele efectuate de către aceştia. Instanţa de apel a constatat că, în speţă nu există nicio suspiciune, în sensul că medicii legişti ar fi menţionat în expertize şi rapoarte aspecte contrare realităţii.

Împrejurarea invocată de către inculpat care a vizionat în apel suportul pe care a fost înregistrată autopsia şi care a arătat că medicii legişti ar fi tăiat din filmare nu poate conduce la concluzia că actele medicale ar fi unele eronate. Aşa cum s-a arătat, instanţa nu are nici un motiv pentru care să înlăture din cauză actele medicale. împrejurarea invocată de către inculpat, şi atestată de înscrisurile de la dosar, în sensul că, ar fi făcut plângeri penale împotriva unor martori sau medici legişti, va putea fi valorificată de către inculpat, în ipoteza unor soluţii favorabile în aceste proceduri pentru inculpat, într-o altă cale extraordinară de atac. La acel moment, instanţa de apel a constatat că, toate mijloacele de probă ce au fost administrate pe parcursul procesului penal, sunt legale şi sunt avute în vedere în procedeul juridic de coroborare al probelor.

Inculpatul a formulat numeroase acuze nefondate şi nesusţinute de nici un mijloc de probă, în sensul că a studiat mereu actele dosarului, iar de-a lungul timpului s-au înlocuit plicurile din dosarul de urmărire penală, chiar ar fi fost modificată înregistrarea de la banca din apropierea locului faptei.

Instanţa de apel a precizat că aceste afirmaţii sunt total nefondate, astfel că le-a înlăturat deoarece nu există dovezi de schimbare a documentelor din dosar. În ceea ce priveşte CD-ul de la banca din apropierea locului faptei, curtea de apel a constatat că această înregistrare nu surprinde momentul săvârşirii faptei şi ca aspectele prezentate de către această înregistrare sunt susţinute şi descrise şi prin declaraţii de martori (prezenţa inculpatului în apropierea locului faptei faptul că acesta avea un ciocan în mână, toate aceste aspecte sunt necontestate chiar şi de către inculpat).

Mijloacele de probă administrate în faţa instanţei de apel nu au reuşit să răstoarne acuzaţiile aduse inculpatului, martorul audiat cunoscând aspecte indirecte legate de faptă.

Prin înscrisurile depuse de către inculpat la dosarul cauzei, acesta a vrut să dovedească neregularităţi ale actelor de urmărire penală. În privinţa copiei de pe primă filă din rechizitoriu, s-a constatat că este vorba de o eroare materială, în privinţa datei de 30 septembrie 2012, iar oricum această dată nu se referă la aspecte de fapt din cauză. Printre înscrisurile depuse de către inculpat la ultimul termen de judecată se regăsesc şi acte care existau deja la dosarul cauzei şi au fost avute în vedere la soluţionarea cauzei (acte medicale, cazier).

S-a constatat că prima instanţă a realizat o justă individualizare a pedepsei, aplicându-i inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special, acest minim fiind de 15 ani închisoare. S-a apreciat că în sarcina inculpatului nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante nici legale, nici judiciare, având în vedere pe de o parte faptul că inculpatul nu a dovedit un comportament ireproşabil în societate anterior săvârşirii faptei, având în vedere atitudinea adoptată pe parcursul procesului penal de negare a săvârşirii faptei şi nu în ultimul rând, circumstanţele reale în care inculpatul a comis fapta şi consecinţele acesteia, respectiv, suprimarea vieţii victimei, valoare supremă ocrotită de legea penală.

Faţă de aceste aspecte, curtea de apel a constatat că, sentinţa primei instanţe este temeinică, astfel că, nici din acest punct de vedere nu a admis apelul inculpatului.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul C.L., pentru netemeinicie.

În susţinerea recursului promovat, apărarea a arătat că probele de la dosar nu sunt concludente, declaraţia martorului cu identitate protejată necoroborându-se cu celelalte probe, respectiv cu imaginile surprinse de camera de luat vederi de la bancă. întrucât aceste imagini nu îl arată în mod clar pe inculpat ca fiind autorul infracţiunii, s-a arătat că există un dubiu ce profită inculpatului, motiv pentru care, invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., s-a solicitat achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Inculpatul C.L., personal, a depus la dosar mai multe memorii conţinând motive de recurs, în care reia susţinerile sale din faţa instanţei de apel.

În subsidiar s-a solicitat aplicarea art. 5 C. pen., apreciindu-se că legea mai favorabilă pentru inculpat este noul C. pen.

Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate de inculpat, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat numai în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prealabil verificării temeiniciei susţinerilor inculpatului, înalta Curte arată că, deşi la data de 1 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, iar art. 108 din Legea nr. 255/2013 a abrogat expres Codul de procedură penală din 1968 (Legea nr. 29/1968), cadrul procesual în care s-a desfăşurat judecarea prezentului recurs este cel reglementat de prevederile art. 385¹ - art. 385¹⁹ din legea de procedură penală anterioară, având în vedere în acest sens dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013.

Totodată, cu titlu preliminar se impune a se analiza dacă, din punct de vedere formal, aspectele invocate de recurent pot fi examinate de instanţa de ultim control judiciar prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., având în vedere modificările aduse acestui articol prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti.

Astfel, consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. (1968) stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385⁹ din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385⁹ C. proc. pen. (1968).

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385¹⁰ C. proc. pen. (1968) prevede în alin. (2¹), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen. (1968), dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. (1968), se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia atacată a fost pronunţată la data de 17 decembrie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti (15 februarie 2013), situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen. (1968), astfel cum au fost modificate prin actul normativ sus-menţionat.

Totodată, se constată că motivele de recurs au fost depuse la dosar cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, fiind, astfel, respectate dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. (1968).

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. (1968), recurentul inculpat C.L. a susţinut, în esenţă, că analiza probelor de la dosar conduce la un dubiu în ce priveşte calitatea sa de autor al faptei, iar în atare situaţie acest dubiu trebuie să îi profite. în sprijinul acestei afirmaţii s-a făcut referire atât la imaginile surprinse de camera de luat vederi de la bancă cât şi la actele medicale de la dosar.

Or, prin aceste susţineri făcute în cuprinsul motivelor de recurs, prin care se contestă o parte din probele administrate în cauză, se tinde, în realitate, la modificarea situaţiei de fapt reţinută de Tribunal şi Curtea de apel, recurentul încercând, practic, să acrediteze ideea că nu el este autorul faptei săvârşite la data de 20 iulie 2012 şi care a avut ca urmare decesul victimei Z.V. la data de 29 august 2012, aspecte care nu se încadrează, însă, în cazul de casare menţionat, putând fi circumscrise eventual motivului de recurs de la pct. 18 al art. 385⁹ C. proc. pen., în redactarea anterioară intrării în vigoare al Legii nr. 2/2013.

Însă, în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. a fost abrogat expres prin actul normativ menţionat, situaţie în care criticile formulate de recurent nu mai pot face obiectul examinării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecata în recurs limitându-se, aşa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, doar la chestiuni de drept, nu şi la erori de fapt cum sunt cele invocate de inculpat.

Înalta Curte constată, însă, că recursul inculpatului C.L. este întemeiat în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 5 din noul C. pen.

Astfel, având în vedere cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, şi realizând o comparare a prevederilor din ambele Coduri în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiţii de incriminare, de tragere la răspundere penală şi de sancţionare) şi cu privire la fiecare instituţie incidenţă în speţa dedusă judecăţii şi, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispoziţiilor sale, instanţa de ultim control judiciar constată că legea penală mai favorabilă este, în cauză, noul C. pen., acesta fiind cel care conduce, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpatul C.L.

În acest sens, se constată că inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţele inferioare pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen. (1969), sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi, însă, în noua reglementare, respectiv art. 189 C. pen., elementul circumstanţial al săvârşirii faptei în public nu se mai regăseşte în conţinutul infracţiunii de omor calificat, situaţie în care fapta comisă de recurent trebuie încadrată ea omor simplu, prev. de art. 188 C. pen., pedepsit de noua lege cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, Codul penal în vigoare fiind, astfel, mai favorabil atât sub aspectul condiţiilor de incriminare, cât şi al pedepsei prevăzută pentru infracţiunea săvârşită.

În acest context, în care se impune încadrarea faptei de care este acuzat inculpatul în infracţiunea prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen., se constată că o pedeapsă de 11 ani închisoare corespunde atât noilor limite stabilite de textul incriminator, cât şi criteriilor de individualizare operate de către instanţele inferioare, care nu mai pot forma obiect al cenzurii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în calea de atac a recursului.

Ca urmare, doar sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, în temeiul art. 5 C. pen., Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 385 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. (1968), va admite recursul declarat de inculpatul C.L., va casa, în parte, hotărârile instanţelor inferioare, iar, în rejudecare, va face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare din infracţiunea prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior în infracţiunea prev. de art. 188 alin. (1) C. pen.

În baza art. 188 alin. (1) C. pen. va condamna pe inculpatul C.L. la pedeapsa de 11 ani închisoare şi va aplica acestuia pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

În temeiul art. 385¹⁷ alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. (1968), va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 4 septembrie 2012 la 22 mai 2014.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., se va dispune rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de inculpat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 200 de RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul C.L. împotriva Deciziei penale nr. 145/Ap din 17 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală recurată şi Sentinţa penală nr. 136 din 23 mai 2013 a Tribunalului Braşov şi rejudecând:

Face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare din infracţiunea prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior în infracţiunea prev. de art. 188 alin. (1) C. pen.

În baza art. 188 alin. (1) C. pen. condamnă pe inculpatul C.L. la pedeapsa de 11 ani închisoare.

Aplică recurentului inculpat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 4 septembrie 2012 la 22 mai 2014.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 200 de RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 mai 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 176/2014. Penal. Luare de mită (art. 254...		ICCJ. Decizia nr. 167/2014. Penal. Traficul de influenţă... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1781/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Proxenetismul (art. 329 C.p.), traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13), iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asem ICCJ. Decizia nr. 1780/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul intelectual (art. 289 C.p.), falsul în declaraţii (art. 292 C.p.), iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39 ICCJ. Decizia nr. 176/2014. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Apel ICCJ. Decizia nr. 167/2014. Penal. Traficul de influenţă (art.291 NCP). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Apel ICCJ. Decizia nr. 1646/2014. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs