ICCJ. Decizia nr. 1780/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul intelectual (art. 289 C.p.), falsul în declaraţii (art. 292 C.p.), iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1780/2014
Dosar nr. 3159/63/2010
Şedinţa publică din 26 mai 2014
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin Sentinţa penală nr. 408 din 20 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 3159/63/2010, a fost respinsă cererea de disjungere a cauzei în ceea ce 31 priveşte pe inculpatul M.A.V., ca nefondata.
S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) şi b) C. pen. referitor la acelaşi inculpat
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.A.V. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.
În baza art. 292 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 289 C. pen. a fost condamnat inculpatul M.A.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 659 din 4 octombrie 2004 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 12845/P/2001, definitivă prin Decizia penală nr. 3349 din 25 mai 2006 a ICCJ în următoarele pedepse componente: în pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74, 76 C. pen. şi art. 80 C. pen., în pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen. şi art. 80 C. pen. în pedepsele de câte 5 luni închisoare pentru fiecare din cele 3 infracţiuni prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 74 şi art. 76 C. pen. şi art. 80 C. pen. în pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 31 alin. (2) raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74, 76 şi art. 80 C. pen. şi în pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. art. 74, 76 şi art. 80 C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. şi art. 35 C. pen., au fost contopite aceste pedepse repuse în individualitatea lor cu pedepsele aplicate în prezenta cauză urmând ca inculpatul M.A.V. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa rezultantă astfel stabilită, perioada executată de la 15 octombrie 2001 la 4 martie 2003 şi respectiv de la 19 iulie 2006 la 7 martie 2008.
În baza art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. e) C. pen. a fost condamnată inculpata N.M. (fostă G.) la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. e) C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art. 26 raportat la art. 20 combinat cu art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani ca pedeapsă complementară.
În baza art. 33 lit. a), 34 C. pen. s-a dispus ca inculpata N.M., să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani ca pedeapsă complementară.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 8 ani stabilit conform art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpata a fost obligată să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de probaţiune din cadrul Tribunalului Dolj; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;-să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de subzistenţă.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a dispus interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.N. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.
În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.
În baza art. 11 pct 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului M.N. pentru infracţiunea de spălare a banilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002.
În baza art. 33 lit. a), 34 C. pen. şi art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul M.N., să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul F.C.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.
În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat a pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.
În baza art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare.
În baza art. 11 pct 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului F.C.M., pentru infracţiunea de spălare a banilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul F.C.M. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.P. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.
În baza art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului S.P., pentru infracţiunea de spălare a banilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul S.P., să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnată inculpata D.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.
În baza 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 74 lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.
În baza art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 5 luni închisoare.
În baza art. 11 pct 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei D.M., pentru infracţiunea de spălare a banilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpata D.M., să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
S-a înlăturat aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi s-a făcut aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. privind pe inculpatul C.C.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.
În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 74 lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.
În baza art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului C.C., pentru infracţiunea de spălare a banilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 şi art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul C.C., să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă ANAF - Bucureşti şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii M.N., S.P., F.C.M., C.C. şi D.M. la plata sumei de 653.100 RON către partea civilă cu majorările legale aferente reprezentând TVA de plată compensat în mod ilegal prin deconturile TVA nr. 59025 din 18 aprilie 2006 (suma de 41.613 RON); decontul TVA nr. 77055 din 25 iulie 2006 (suma de 21.733 RON); decontul TVA nr. 87134 din 24 octombrie 2006 (suma de 408.068 RON) şi decontul TVA nr. 101.997 din 25 ianuarie 2007 (suma de 181.686 RON).
S-a constatat că SC M.G. SRL - Craiova a fost radiată din registrul comerţului prin Sentinţa nr. 475 din 15 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj - secţia comercială.
În baza art. 445 C. proc. pen. s-a dispus anularea actelor falsificate de inculpaţi, respectiv: Contractul de vânzare-cumpărare nr. 7 din 4 februarie 2004; Contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP - G.I. sub nr. 1459 din 12 mai 2004 încheiat între SC S.D. şi SC M.G. SRL, Actul adiţional la contractul de vânzare-cumpărare nr. 1459 din 12 mai 2004; Act adiţional autentificat sub nr. 2423 din 6 septembrie 2004, cererea către BNP G.I. nr. 2925 din 12 mai 2004, borderourile de achiziţii cereale întocmite în mod fictiv de SC M.G. SRL.
Au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite asupra autoturismului marca D prin Procesul-verbal din 26 februarie 2008, precum şi cu privire la autoturismul marca OV instituit prin Procesul-verbal din 5 martie 2008.
A fost obligat inculpatul M.A.V. la 8.400 RON cheltuieli judiciare statului din care 400 RON onorariu avocat oficiu (la fond), pe inculpatul M.N., la 8.300 RON cheltuieli judiciare statului, din care 300 RON onorariu avocat oficiu (La fond) pe inculpatul C.C. la 8.800 RON cheltuieli judiciare statului din care 800 RON onorariu avocaţi oficiu şi pe inculpaţii S.P., F.C., D.M. şi N.M. (fostă G.) la câte 8.000 RON fiecare cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut următoarele:
Prin Adresa nr. 3602 din 29 iulie 2004, aflată în volumul 2, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj a sesizat Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Dolj cu privire la faptul că în urma verificării efectuate la SC M.G. SRL Craiova, în vederea rambursării soldului sumei negative a TVA-ului în valoare de 18.186.301.329 RON solicitată de societate, organele de control au constatat existenţa de documente fictive, neîntocmirea şi neînregistrarea de documente justificative şi contabile aferente tranzacţiei efectuate între SC M.G. SRL Craiova şi SC S.D. SRL Craiova, în perioada aprilie - mai 2004. Totodată, în vederea stabilirii realităţii şi legalităţii acestei tranzacţii precum şi pentru efectuarea de cercetări, conducerea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dolj a înaintat şi Nota de Constatare întocmită la data de 27 iulie 2004 cu ocazia controlului efectuat la SC M.G. SRL Craiova.
Din Nota de Constatare, aflată în volumul 2, s-a reţinut că lucrătorii D.G.F.P. Dolj delegaţi cu controlul la SC M.G. SRL Craiova au constatat că această societate comercială era înmatriculată la O.R.C. Dolj, avea sediul social pe strada P. din Craiova şi conform Actului Constitutiv şi Actului Adiţional la Statutul Societăţii autentificat sub nr. 2390 din 20 noiembrie 2000, avea ca asociaţi pe inculpatul M.A.V., care deţinea 12 părţi sociale şi pe C.M.T., care deţinea 8 părţi sociale din societate.
La verificarea respectivă a participat inculpatul M.A.V. în calitate de asociat şi administrator, iar cu această ocazie s-a constatat că prin decontul de TVA înregistrat la DGFP Dolj sub nr. 73528 din 1 iulie 2004, SC M.G. SRL Craiova a solicitat rambursarea sumei de 18.186.301.329 ROL, reprezentând TVA aferentă în principal tranzacţiei efectuate între SC M.G. SRL Craiova şi SC S.D. SRL Craiova în perioada aprilie - mai 2004.
În continuarea notei de constatare s-a arătat că, din documentele aferente tranzacţiei (Contract de vânzare-cumpărare nr. 7 din 4 februarie 2004, Contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1459 din 12 mai 2004 la Biroul Notarului Public - G.I., factura fiscală din 30 aprilie 2004), SC S.D. SRL Craiova a vândut către SC M.G. SRL Craiova un teren în suprafaţă de 60.000 mp situat în extravilanul comunei Budeşti, judeţul Maramureş, cu valoarea totală de 113.393.196.000 ROL.
Verificarea efectuată de consilierii DGFP Dolj a atestat că preţul vânzării nu corespundea cu suma facturată şi în luna aprilie 2004, SC M.G. SRL Craiova a înregistrat plata terenului achiziţionat fără a prezenta documente justificative în acest sens. De asemenea, conform înregistrării contabile, suma de 113.393.196.000 ROL reprezenta aport în numerar al administratorului societăţii şi a fost evidenţiată în contabilitatea societăţii fără documente justificative.
Totodată, din verificarea balanţei din luna mai 2004, s-a reţinut că societatea nu înregistrase în evidenţa contabilă taxa notarială în sumă de 497.753.908 ROL şi onorariul notarial în sumă de 600.000.000 ROL, sume pe care inculpatul M.A.V. în calitate de administrator, declara că le-a achitat cu filă CEC, aşa cum era atestat şi în contractul de vânzare-cumpărare. Mai mult, în cuprinsul notei de constatare se arată că administratorul societăţii nu a prezentat pentru verificare fila CEC menţionată, iar conform datelor din balanţa de verificare până la data de 31 mai 2004, societatea nu a efectuat plăţi sau încasări prin bancă şi nu are disponibil în conturi bancare.
Aşa cum s-a constatat şi în Nota de Constatare prezentată anterior, decontul de TVA înregistrat la D.G.F.P. Dolj sub nr. 3528 din 1 iulie 2004, prin care SC M.G. SRL Craiova a solicitat rambursarea sumei de 18.186.301.329 ROL, provenea din tranzacţia efectuată între SC M.G. SRL Craiova şi SC S.D. SRL Craiova în perioada aprilie - mai 2004.
Această tranzacţie dintre cele două societăţi comerciale avea ca obiect un teren în suprafaţă de 60.000 mp situat în extravilanul localităţii Budeşti, judeţul Maramureş, care avusese un preţ de vânzare-cumpărare de 113.393.196.000 ROL.
Demersurile „vânzării-cumpărării" acestei suprafeţe de teren intitulată „Munte" de către participanţii la activitatea infracţională, începe prin anul 2002 când martorii R.I., G.F. şi P.S.E. toate persoane respectabile în municipiul Craiova, au fost convinse de către numita R.M. să achiziţioneze suprafeţe de teren în judeţul Maramureş, comuna Budeşti, în schimbul unor importante sume de bani pe care martorii îi oferiseră acesteia.
În vederea încheierii formalităţilor legale de cumpărare a acelei suprafeţe de teren, au fost întocmite şi unele procuri pe numele lui P.I.A.C.
Ca urmare, prin Contractul de vânzare-cumpărare cu nr. 72 din 26 ianuarie 2002, declaraţia de parcelare şi Contractul de vânzare-cumpărare imobiliară cu nr. 214 din 23 martie 2002, martorul R.I. prin mandatarul P.I.A.C. şi P.S.E. au devenit proprietarii unei suprafeţe de 8 ha 3.355 mp, situat în extravilanul localităţii Budeşti, judeţul Maramureş, cu destinaţia fâneţ respectiv a 20.000 mp, 3.355 mp şi încă 60.000 mp.
Vânzarea terenului respectiv s-a realizat la data de 12 mai 2004 când, conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin Încheierea 1453 din 12 mai 2004, R.I. a vândut numitei R.M. terenul extravilan de natură - fâneţ, în suprafaţă de 60.000 mp, teren situat în extravilanul localităţii Budeşti, judeţul Maramureş, în locul numit „M." având numărul topografic nou 2980/2/3.
Preţul de vânzare-cumpărare al acestui teren a fost de 15 milioane ROL, iar conform relatării martorului R.I. acesta a încasat această sumă, respectiv aproximativ 400 dolari SUA.
În aceeaşi zi de 12 mai 2004, conform Contractului de vânzare-cumpărare nr. 1455 din 12 mai 2004 de la acelaşi cabinet notarial, R.M. a vândut la SC S.D. SRL Craiova, reprezentată prin asociatul unic N.E.G., aceeaşi suprafaţă de teren, respectiv terenul extravilan de natură - fâneţ, proprietate a sa în suprafaţă de 60.000 mp teren situat în extravilanul localităţii Budeşti, judeţul Maramureş, în locul numit „M." având numărul topografic nou 2980/2/3. Preţul de vânzare-cumpărare al acelui teren nu a mai fost de 15 milioane RON, ci de 300 milioane RON aşa cum s-a reţinut din contract
În cursul aceleiaşi zile de 12 mai 2004, la acelaşi cabinet notarial, a fost încheiat un alt contract de vânzare-cumpărare cu privire la aceeaşi suprafaţă de teren de 60.000 mp teren situat în extravilanul localităţii Budeşti, judeţul Maramureş, în locul numit „M." având numărul topografic nou 2980/2/3.
Aşa cum s-a reţinut din contractul de vânzare-cumpărarea de această dată, cabinetul notarial a autentificat prin Încheierea 1459 din 12 mai 2004 vânzarea-cumpărarea terenului între SC S.D. SRL Craiova reprezentată prin asociatul unic N.E.G. în calitate de vânzător şi SC M.G. SRL Craiova, reprezentată prin M.A.V. La cea de-a treia vânzare în cursul aceleaşi zile, preţul acelui teren a fost de 2.779.305 euro, echivalentul a 112.578.500.000 ROL, inclusiv TVA-ul, menţionându-se că preţul a fost primit la data autentificării contractului.
Ca atare, s-a arătat că în cursul aceleaşi zile de 12 mai 2004 terenul vândut de martorul R.I. la preţul de 15.000.000 ROL a ajuns după trei vânzări succesive la preţul de 112.578.500.000 ROL.
S-a mai arătat în actul de inculpare că în ceea ce priveşte vânzarea-cumpărarea efectuată de SC S.D. SRL Craiova, la data respectivă de 12 mai 2004, numita N.E.G., nu se afla pe teritoriul României fapt ce rezultă din Adresa cu nr. 5319 din 24 iulie 2004 a IPJ Dolj - Cabinet, numita N.E.G. şi A.D. ieşiseră din ţară la data de 13 februarie 2004, iar conform procesului-verbal încheiat la data de 12 noiembrie 2004, aceştia nu intraseră niciodată pe teritoriul României în această perioadă. S-a precizat şi că la acea dată figura evidenţierea intrărilor şi ieşirilor persoanelor de pe teritoriul României.
N.E.G. în calitate de administrator al SC S.D. SRL Craiova nu avea cunoştinţă despre aceste vânzări-cumpărări de teren aşa cum arată prin declaraţia sa. Din declaraţia acesteia s-a mai reţinut că M.A.V. deţinea o ştampilă a firmei SC S.D. SRL din perioada când era asociat al acestei societăţi împreună cu N.E.G.
Faptul că terenul prezentat anterior, din localitatea Budeşti judeţul Maramureş, a fost „vândut" la preţul de 112.578.500.000 ROL s-a arătat că s-a datorat „ingeniozităţii" inculpaţilor M.A.V., în calitate de administrator al SC M.G. SRL Craiova, şi M.N., persoană care nu avea nici o calitate în cadrul societăţii respective la acea vreme dar care „sponsorizase" vânzarea-cumpărarea terenului.
Scopul real al vânzării-cumpărării terenului s-a reţinut că era obţinerea în scurt timp a unei importante sume de bani, în condiţiile în care, la acea vreme, rambursările de TVA deveniseră o modă pentru orice „om de afaceri" din Craiova.
Valoarea acelui teren nu ar fi putut creşte însă în cursul aceleiaşi zile de la 15 milioane ROL la suma de 112.578.500.000 ROL dar „spiritul de afaceri" al celor menţionaţi anterior a condus la „descoperirea" unor studii de Documentaţie Tehnico-Economică în Comuna Budeşti, judeţul Maramureş.
Acest material atestă că în subsolul acelui teren se aflau materiale care puteau fi folosite la drumuri, însă bogăţiile solului şi subsolului nu pot fi exploatate în modalitatea în care intenţionau M.A.V. sau M.N.
Aceeaşi situaţie a fost reţinută şi din graba cu care s-a întocmit contractul de vânzare-cumpărare din care s-a reţinut că, la data de 4 februarie 2004 „SC S.D. SRL vinde şi SC M.G. SRL cumpără terenul de natură fâneţ situat pe numele de R.I. care l-a vândut la SC S.D. SRL predă firmei SC M.G. SRL Craiova odată cu factura şi Documentaţia Tehnico-Economică privind zăcământul de andezit bazaltoid întocmită de Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Geologie şi Fizică, SC C.C. Baia Mare şi SC G. SA Craiova la cererea doamnei R.M.". La vremea respectivă (4 februarie 2004), terenul era în proprietatea lui R.I. care avea să-l vândă mai târziu, respectiv la data de 12 mai 2004.
Referitor la vânzarea-cumpărarea din data de 12 mai 2004 încheiată între SC S.D. SRL Craiova şi SC M.G. SRL Craiova reprezentată de inculpatul M.A.V., s-a arătat că materialul probator administrat în cauză este covârşitor sub aspectul faptului că preţul vânzării-cumpărării nu era la îndemâna oricărei societăţi comerciale şi cu atât mai mult la îndemâna SC M.G. SRL Craiova sau a administratorului M.A.V. Astfel s-a arătat că, actele furnizate de Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor precizează că în perioada 2002 - 2004 această societate a înregistrat valori foarte mici în bilanţurile aferente, iar în anul 2004 nu numai că nu a înregistrat venituri dar a mai adunat şi datorii de 113,4 miliarde ROL.
Ca atare, s-a reţinut că inculpatul M.A.V. nu avea cum să plătească suma de 112.578.500.000 ROL, deoarece fondurile societăţii nu i-ar fi permis acest lucru.
Nevoia de plată prezentată anterior, a fost „rezolvată" de către inculpatul M.N. care menţionează faptul că la împrumutat pe M.A.V. suma de 2 milioane euro, fără a întocmi cu acesta vreun document şi fără a fi de faţă vreun martor.
Faptul că inculpatul M.N. nu avea de unde să ofere inculpatului M.A.V. suma de 2,5 milioane euro, se dedus fără echivoc nu numai din sesizarea Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor care menţionează că „Din verificarea documentelor contabile ale SC M.G. SRL Craiova, în calitate de cumpărător şi ale SC S.D. SRL în calitate de vânzător, s-a constatat că niciuna dintre părţi nu a înregistrat în evidenţa contabilă plata şi respectiv încasarea celor 2.779.305 euro, cu toate că această operaţiune este menţionată în contractul de vânzare cumpărare" ci şi din relatarea numitei N.E.G. care menţionează că: „În data de 12 noiembrie 2004 m-a sunat sora mea G.M. fostă N. să îmi spună că N.M. vrea să vorbească cu mine şi dacă poate să îi dea numărul meu de telefon. În aceeaşi zi, la ora 12:30 ora Spaniei, m-a sunat N.M. să îmi spună că mă caută poliţia pentru că s-a făcut o recuperare de TVA şi să spun că eu am semnat un act de vânzare-cumpărare pentru un munte şi că am plecat în străinătate cu 2 milioane şi jumătate de euro pentru a cumpăra utilaje. Pentru această declaraţie el mi-a oferit suma de 100.000 dolari. Nu am cunoştinţă de această recuperare de TVA, nu am cerut să mi se recupereze TVA, nu am delegat pe nimeni în perioada cât am stat în România şi nu am făcut nicio tranzacţie pe firma mea din luna iulie a anului 2003. Actele firmei cât şi buletinul meu le-am avut acasă în România, în casa tatălui meu. Buletinul mi-a fost trimis ulterior în luna august cred".
În lucrarea întocmită de Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a spălării banilor, inculpatul M.A.V. a susţinut că „... sunt bani proprii cu care am creditat societatea ..." contrazicând inclusiv cele prezentate de N.M.
Faptul că inculpaţii M.N. ori M.A.V. nu aveau de unde să ofere suma de 2,5 milioane RON pentru cumpărarea terenului respectiv s-a dedus indirect şi din relatarea martorului B.I., din comunicarea BNR în care se menţionează că, în perioada 8 octombrie 2003 - 29 iunie 2005, SC M.G. SRL Craiova era declarată în interdicţie bancară de a emite cecuri şi din Adresa nr. 217 din 30 august 2004 a Biroului Notarului Public - G.I., din care rezultă că: ... actele de vânzare-cumpărare autentificate sub numărul 1455 şi 1459, taxele şi onorariile nu au fost achitate în numerar, dar s-a eliberat de către SC M.G. SRL o filă CEC .. cu valoarea de 1.110.588.908 ROL. Menţionăm că CEC-ul nu a fost încasat deoarece am verificat la bancă şi nu sunt bani în contul plătitorului".
În aceste împrejurări, s-a reţinut că banii care au constituit preţul vânzării -cumpărării terenului, nu au fost reali întrucât „reprezentanţii" SC M.G. SRL Craiova nu au fost capabili să plătească nici măcar onorariul şi taxele notariale, astfel că suma exorbitantă ca preţ a vânzării-cumpărării era cu atât mai dificil de realizat.
Reprezentanţii SC M.G. SRL Craiova erau inculpaţii M.A.V. în calitate de administrator de drept şi N.M. în calitate de administrator în fapt al „relaţiilor comerciale" ale acestor societăţi.
S-a arătat şi că administratorul SC S.D. SRL Craiova, respectiv N.E.G. nu avea cum să participe la încheierea acestui contract de vânzare-cumpărare, întrucât nu era în ţară la acea dată şi avea să revină mult mai târziu.
Perfectarea vânzării-cumpărării dintre cele două societăţi comerciale nu a fost un impediment pentru reprezentanţii SC M.G. SRL Craiova, deoarece inculpatul M.A.V. avea o ştampilă a SC S.D. SRL Craiova, iar în ţară se afla sora lui N.E.G., respectiv inculpata G.M. fostă N.
Această învinuită, s-a reţinut că se afla şi ea în cercul de cunoştinţe al inculpaţilor M.A.V. şi N.M. şi mai mult decât atât avea acces la documentele de legitimare şi identificare (cartea de identitate) pe care sora ei N.E.G. o lăsase acasă atunci când plecase în străinătate.
Faptul că inculpata G.M. fostă N. a participat la semnarea contractului de vânzare-cumpărare s-a reţinut din Raportul de expertiză nr. 99827 din 17 noiembrie 2004 al Biroului Criminalistic din cadrul poliţiei Municipiului Craiova, care menţionează la capitolul concluzii că: „Semnăturile de la rubrica SC S.D. SRL reprezentată de N.E.G. existente pe următoarele înscrisuri: - Contractul de vânzare-cumpărare nr. 7 din 4 februarie 2004 încheiat între SC S.D. SRL şi SC M.G. SRL; - cererea către BNP - G.I. nr. 2925 din 12 mai 2004; - cererea către BNP - G.I. nr. 2917 din 12 mai 2004; - contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP - G.I. sub numărul 1455 din 12 mai 2004; - contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP - G.I. sub numărul 1459 din 12 mai 2004; - actul adiţional la Contractul de vânzare-cumpărare nr. 1459 din 12 mai 2004 autentificat la BNP - G.I. sub nr. 2423 din 6 septembrie 2004, au fost executate de G.M.".
După ce au fost întocmite formalităţile cerute de lege pentru vânzarea-cumpărarea terenului respectiv, inculpatul M.A.V. s-a preocupat de înregistrarea lor în documentele contabile ale societăţii. Astfel, SC M.G.S. Craiova a înregistrat în balanţa de verificare şi nota contabilă plata terenului achiziţionat de la SC S.D.S. Craiova, în sumă de 113.393.196.000 ROL, fără a prezenta documente justificative.
Aceste încălcări ale dispoziţiilor legale în materia restituirilor de TVA au determinat consilierii DGFP Dolj să sesizeze organele de cercetare penală.
La data de 4 august 2004, inculpatul M.A.V., în calitate de administrator al SC M.G.S. Craiova a formulat contestaţie la Nota de Constatare cu nr. 3602 din 29 iulie 2004.
În paralel cu această modalitate de a contesta concluziile nefavorabile din actul de control prezentat anterior, inculpatul M.A.V. nu a mai aşteptat rezultatul contestaţiei şi a solicitat o nouă rambursare de TVA având - ca temei aceleaşi aspecte prezentate anterior.
De această dată, contrar metodologiei de efectuare a controlului DGFP vizând rambursările de TVA, verificarea s-a efectuat de către un singur consilier - inculpatul A.Gh.
Din Nota de Constatare cu nr. 4333 din 15 septembrie 2004, s-a reţinut faptul că angajatul DGFP Dolj nu a verificat nimic din punct de vedere contabil însă a menţionat că: „.. societatea M.G.S. are dreptul la rambursarea sumei solicitate prin decontul de TVA sub nr. 73528/2004."
Această notă de constatare a reprezentat doar o „hârtie" pe care inculpaţii din prezenta cauză au prezentat-o autorităţilor cu un scop precis; obţinerea de bani pe căi ilegale.
Aspectul prezentat anterior s-a reţinut din comunicarea DGFP Dolj cu nr. 3808 din 14 noiembrie 2008 în care se arată că „.. în Registrul de corespondenţă al DGFP Dolj .. la nr. 4333 din 15 septembrie 2004 figurează Nota de Constatare întocmită la SC M.G.S. Craiova .. Serviciul .. care gestionează dosarele fiscale .. ne-a comunicat imposibilitatea transmiterii în xerocopie a Notei de Constatare nr. 4333 din 15 septembrie 2004 întocmită la SC M.G.S. Craiova deoarece aceasta nu a fost primită spre arhivare .. documentul în cauză, respectiv Nota de Constatare înregistrată sub nr. 4333 din 15 septembrie 2004 întocmită la SC M.G.S. Craiova, ulterior înregistrării, nu a fost predată nici Serviciului Sinteză din cadrul DGFP Dolj spre valorificare."
Faptul că inculpatul A.Gh. întocmise o Notă de Constatare care nu putea fi valorificată în mod direct în faţa autorităţilor financiare s-a dedus nu numai din inexistenţa ei în arhiva DGFP Dolj ci şi din relatare declaraţie care atestă că neregulile constatate la SC M.G. SRL Craiova erau de notorietate astfel că foarte probabil actul inculpatului A.Gh. fusese oprit de la valorificare de un funcţionar mai atent.
În raport de această împrejurare s-a apreciat în faza de urmărire penală că atitudinea funcţionarului respectiv, indiferent cine a fost el, a lăsat fapta inculpatului A.Gh. într-o tentativă absolut improprie deoarece Nota de Constatare întocmită de acest consilier DGFP nu a mai urmat circuitul obişnuit, pierzând scopul pentru care fusese întocmită. De altfel, acest decont nici nu exista în baza de date a DGFP Dolj. Cu toate acestea s-a arătat că, existenţa înscrisului întocmit de către consilierul DGFP Dolj, A.Gh. confirmă în mod suplimentar faptul că, nu inculpatul M.A.V. era adevăratul beneficiar al rambursării de TVA ci N.M.
După ce inculpaţii M.A.V. şi N.M. „îl găsiseră" pe consilierul DGFP, A.Gh. şi acesta întocmise Nota de Constatare favorabilă obţinerii rambursării de TVA, la data de 8 noiembrie 2004, inculpatul M.A.V. în calitate de administrator al S.C. M.G. SRL Craiova înaintează o adresă la DGFP DOLJ în care menţionează că: „.. firma noastră renunţă la solicitarea făcută prin Decontul privind taxa pe valoarea adăugată aferent lunii septembrie, înregistrat la DGFP DOLJ sub numărul 83876 din 1 octombrie 2004, de rambursare de TVA."
Acest act unilateral de renunţare la rambursarea de TVA făcut de către inculpatul M.A.V. la data de 8 noiembrie 2004 s-a arătat că nu a fost nici întâmplător şi nici rezultatul preocupărilor sale licite, ci a fost determinată de o situaţie particulară: la acea vreme, respectiv 8 noiembrie 2004, Ministerul Finanţelor împreună cu Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie începuseră o verificare a tuturor rambursărilor de TVA din judeţul Dolj, având ca obiect sume de peste 5 miliarde ROL. La capătul acestei verificări efectuate, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut pentru efectuarea de cercetări o parte din rambursările de TVA de peste 5 miliarde ROL, iar restul de rambursări tot de peste 5 miliarde ROL au fost înaintate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care la rândul său le-a declinat la DIICOT cum este şi cazul acestei cauze penale.
Ca atare, renunţarea efectuată de inculpatul M.A.V. a avut la bază teama de răspundere penală întrucât la acea vreme el era deja cunoscut cu antecedente penale în infracţiuni economico-financiare.
Din acest moment, respectiv data de 8 noiembrie 2004, s-a arătat că inculpatul M.A.V. iese dintr-o participare activă la activităţile infracţionale care formează obiectul prezentei cauze, iar SC M.G. SRL Craiova, societate al cărei administrator era, cunoaşte o trecere sub aspectul asociaţiilor pe la mai multe persoane.
Astfel, în cursul lunii octombrie 2004 aşa cum rezultă din relatarea martorului D.C. acesta era interesat să intre în posesia unei societăţi comerciale mai vechi de un an, care să aibă rulaj şi fără probleme financiare, deoarece dorea un împrumut în bancă.
Potrivit relatării acestui martor „.. am fost contactat de numitul N.M. pe care îl cunoşteam de mai mult timp şi care mi-a spus că el poate să-mi pună la dispoziţie o astfel de societate comercială, societate la care el nu este asociat în drept dar în realitate conducea societatea, însă dorea să-mi pună unele condiţii pe care eu ar fi trebuit să le respect pentru a intra în această societate comercială. Într-una din zilele lunii octombrie 2004 m-am reîntâlnit cu N.M. care a venit împreună cu M.A.V. şi Roman Manuela, persoane pe care eu le cunoşteam dinainte şi N.M. mi-a spus că M.A.V. este asociatul de la SC M.G. SRL Craiova, însă hotărârile ce privesc această societate precum şi toate garanţiile le prelua el, N.M.".
Totodată, din relatarea acestui martor, s-a arătat că se confirmă faptul că N.M. era cel interesat de obţinerea rambursării de peste 18 miliarde ROL.
Prin Actul adiţional nr. 1819 din data de 1 noiembrie 2004 la actul constitutiv al SC M.G. SRL Craiova, s-a produs ieşirea din societate a numiţilor C.M.T. şi M.A.V. şi intrarea în societate a numitei U.M. şi a lui D.C., aceştia devenind atât asociaţi cât şi administratori.
Martorul D.C. a menţionat că în lunile următoare preluării societăţii, nu a reuşit să-i achite suma de 10 miliarde ROL lui N.M. şi nici acesta nu a obţinut rambursarea de TVA pe care o solicitase, astfel că a fost nevoit să predea SC M.G. SRL Craiova, lui N.M.
Martorul D.C. a mai menţionat că „.. în perioada în care am fost asociat şi administrator împreună cu U.M., această societate nu a înregistrat nicio activitate".
Această situaţie, s-a reţinut că este confirmată şi de martora U.M. în declaraţia din vol. 4.
SC M.G. SRL Craiova a fost preluată de către inculpatul N.M. de la martorul D.C. Astfel, din relatarea inculpatului N.M. rezultând că „.. am preluat SC M.G. SRL Craiova fără nici un ban de la D.C., iar referitor la preluarea acestei societăţi comerciale menţionez că am preluat această societate întrucât în cursul anului 2004 îl împrumutasem pe administratorul M.A.V. cu suma de 2 milioane euro, bani lichizi, pentru ca acesta să achiziţioneze un munte valoros înainte de a prelua eu societatea, aceasta fusese preluată de către D.C. de la numitul M.A.V., eu cunoscând acest lucru. D.C. a ţinut societatea o perioadă destul de scurtă, timp în care a realizat că nu avea de unde să-mi restituie suma investită. În cursul anului 2005 am preluat eu ca asociat unic şi ca administrator SC M.G. SRL Craiova, care în perioada de până în anul 2006 nu a desfăşurat nicio activitate comercială.
După ce a preluat societatea şi în drept, nu numai în fapt, inculpatul N.M. a realizat în scurt timp că această firmă nu îi permitea sub nici o formă să realizeze un profit în mod legal şi nici să obţină un eventual împrumut de la vreo bancă atâta vreme cât SC M.G. SRL Craiova nu avea rulaj de ani de zile.
Ca urmare, în cursul anului 2006,l-a reîntâlnit pe S.P., asociatul şi administratorul de la SC D.C. SRL Craiova care i-a spus că îl va ajuta el să fac rulaj, sfătuindu-l să achiziţioneze produse agricole.
Din declaraţia inculpatului N.M. s-a reţinut că acesta stăruia în continuare în obţinerea banilor din solicitarea de rambursare de TVA eşuată în împrejurările prezentate anterior.
În aceste împrejurări a fost numit ca administrator al SC M.G. SRL Craiova inculpatul F.C.M., finul inculpatului S.P.
Inculpatul F.C.M. nu avea experienţă în derularea relaţiilor comerciale şi nu cunoştea atribuţiile unui administrator de societate comercială.
Întrucât nici inculpatul N.M. şi nici administratorii SC D.C. SRL Craiova ori SC M.G. SRL Craiova - inculpaţii S.P. şi respectiv F.C.M. - nu cunoşteau oamenii şi locurile prin judeţele Olt şi Teleorman, inculpatul S.P. s-a gândit şi la rezolvarea acestei probleme. Astfel, în vara anului 2006, acesta l-a contactat pe inculpatul C.C., originar din comuna Brastavăţu judeţul Olt dar locuind în comuna Băbiciu judeţul Olt. Din relatarea acestui inculpat s-a reţinut faptul că încă de la început, inculpatul S.P. i l-a prezentat pe finul său F.C.M. precum şi scopul real al acelei întâlniri: „.. dorea să efectueze un rulaj important pentru o societate cu denumirea SC M.G. SRL Craiova care aparţinea unui prieten de-al său .. el dorea nişte achiziţii de cereale pe SC M.G. SRL Craiova, cu livrare către SC D.C. SRL Craiova .. rugămintea lui S.P. pe care îl ştiu de mai mult timp a fost ca eu, fiind cunoscut de oameni în zonă, să-l sprijin pe administratorul SC M.G. SRL Craiova în achiziţia de cereale pe care o dorea .. la discuţia menţionată anterior eu nu ştiam cine era administratorul SC M.G. SRL Craiova .. m-am reîntâlnit cu S.P. care şi de această dată era însoţit de nepotul său F.C.M. spunându-mi că acesta fusese numit administrator al SC M.G. SRL Craiova .. la puţin timp a apărut şi asociatul care mi s-a prezentat ca fiind N.M. din Craiova .. N.M. a menţionat că îl numise administrator pe F.C.M. .. acesta avea specimen de semnătură în bancă şi se va ocupa de achiziţiile de cereale pentru SC M.G. SRL Craiova".
Deoarece planificarea minuţioasă a activităţii infracţionale de prejudiciere a bugetului consolidat al statului presupunea şi un contabil care „să potrivească" documentele contabile ale tuturor societăţilor comerciale implicate, inculpatul S.P. a apelat la inculpata D.M. care ţinea evidenţa contabilă la SC D.C. SRL Craiova şi SC L.G. SRL Craiova firme al cărui administrator era inculpatul S.P., aceasta ocupându-se ulterior şi de evidenţa contabilă a SC M.G. SRL Craiova.
Referitor la cele cinci persoane arătate anterior s-a arătat că încă de la bun început, inculpaţii N.M. şi S.P. stabiliseră exact ce activităţi urmau a desfăşura fiecare dintre ei.
Astfel, inculpatul C.C. urma a se ocupa de achiziţiile de cereale şi depozitarea lor, inculpatul F.C.M. cu unele activităţi financiare dar mai ales cu consemnarea inexactă, însă tot timpul în plus, în borderourile de achiziţie, iar inculpata D.M. se ocupa cu punerea la punct a documentelor contabile ale celor trei societăţi comerciale implicate, respectiv SC D.C.C. SRL Craiova, SC L.G. SRL Craiova şi SC M.G. SRL Craiova.
În fruntea acestui grup infracţional organizat, s-a reţinut că se află inculpaţii N.M. şi S.P., ei dirijând întreaga activitate infracţională şi adunând produsul finit al acesteia: banii.
Schemele relaţionale întocmite de Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, s-a reţinut că atestă în mod fidel mecanismul conceput de învinuiţi pentru fraudarea bugetului de stat.
Faptul că inculpaţii prezentaţi anterior concepuseră acest mecanism de fraudare a bugetului de stat, s-a reţinut că rezultă şi din actele care atestă că SC M.G. SRL Craiova reprezentată de F.C.M. şi SC D.C. SRL Craiova reprezentată prin S.P. au încheiat cu SC U.E. SRL Slatina contracte de închiriere pentru spaţii de depozitare a cerealelor. Potrivit Adresei nr. 116 din 18 februarie 2008 a SC U.E. SRL Slatina, „.. Nici una din societăţile menţionate mai sus nu a utilizat spaţiile solicitate spre închiriere .. Mai mult, reprezentanţii legali ai SC D.C.I. SRL şi respectiv ai SC M.G. SRL, nu s-au mai prezentat, după semnarea contractelor perfectate, la bazele noastre pentru preluarea pe bază de documente .. a spaţiilor de depozitare solicitate pentru închiriere şi respectiv administrare şi utilizare în perioada ce a fost contractată..de la două societăţi nu au achitat niciodată chiria conform clauzelor contractuale ..".
În acest context, s-a reţinut că este clar că inculpaţii încheiaseră acele contracte de închiriere doar de formă întrucât ştiau că spatiile de depozitare urmau să nu le utilizeze niciodată. Nu de alta, dar nu aveau de unde să adune atâtea cereale, după cum rezultă din relatările producătorilor particulari.
După ce inculpatul F.C.M. şi-a preluat „atribuţiile" de administrator al SC M.G. SRL Craiova şi a fost „instruit" cu privire la sarcinile pe care le avea pe raza judeţului Olt, potrivit relatării sale „.. C.C. m-a condus în judeţul Olt pe la producătorii particulari din zona Băbiciu, Vişina, Brastavăţu, Vlădila, unde mergeam pe câmp şi discutam cu oamenii pentru a achiziţiona produse agricole de la aceştia .. Producătorii particulari veneau cu produsele agricole la silozul de lângă Dunăre unde mă găseau pe mine sau de cele mai multe ori pe C.C. Se făcea cântărirea produselor, se depozitau în siloz, iar C.C. îmi prezenta listele cu producătorii particulari şi cantităţile livrate pentru ca eu să mă ocup de borderourile de achiziţie pentru ca eu să mă ocup să le aduc banii".
Fără a convinge în vreun fel că avea cunoştinţă cât de cât de modalitatea de achiziţionare a cerealelor precum şi că timpul fizic (era profesor) îi permitea desfăşurarea activităţilor, inculpatul F.C.M. dezvăluie şi că în timpul activităţii de administrator al SC M.G. SRL Craiova: „.. întrucât puteam fi sancţionat de organele de control cu privire la borderourile de achiziţie care erau în format vechi, după ce mi-au venit borderourile personalizate eu le-am retranscris pe acestea prin octombrie - noiembrie 2006, am semnat pe borderouri inclusiv pentru producătorii particulari, iar pe cele vechi le-am aruncat la ghena de gunoi".
Totodată, fiind conştient de faptul că activitatea sa trebuia să „corespundă" cerinţelor impuse de inculpaţii N.M. şi S.P., inculpatul F.C.M. menţionează că: „în cea ce priveşte preţul de achiziţie şi de vânzare, eu mă consultam de fiecare dată cu S.P. şi N.M. şi mă ocupam de întocmirea facturii .. exemplarul albastru îl dădeam reprezentantului firmei care îmi cumpăra marfa, iar exemplarul roşu mergea în contabilitate la doamna contabilă D.M.".
Din materialul probator administrat la dosar s-a reţinut că rezultă nu numai faptul că inculpatul F.C.M. nu se ocupase el de achiziţiile de cereale şi nici nu avea calităţile necesare pentru o astfel de activitate dar, mai mult decât atât, el fusese văzut ocazional prin zona respectivă, dacă nu cumva chiar deloc. Această situaţie s-a reţinut din relatările martorelor F.A. - contabila silozului Corabia aparţinând de SC U.E. SRL Slatina şi C.I. - şefă depozit la Silozul Port Corabia aparţinând de SC U.E. SRL Slatina, ambele declaraţii aflate în volumul 8. Totodată, din relatările celor două martore s-a reţinut faptul că întreaga achiziţie de cereale s-a realizat de către inculpatul C.C. Totodată, această martoră a menţionat că „.. Din când în când, dar foarte rar, la Silozul Port Corabia a apărut şi S.P., pe care l-am cunoscut mult mai puţin decât pe C.C., iar între cei doi existau unele discuţii pe care eu nu le-am cunoscut, dar am dedus faptul că era un şef de-al lui C.C. şi vedea dacă se ocupă de sarcinile sale .."
Fiind întrebată de către procuror dacă, la Silozul Port Corabia, a existat vreo relaţie comercială cu SC M.G. SRL Craiova, răspunsul este negativ, în sensul că: „fiind singura contabilă a Silozului Port Corabia, de la angajarea mea din iulie 2004 şi până în prezent, nu am găsit nici măcar o factură sau vreun document care să ateste o relaţie comercială între Silozul Port Corabia şi SC M.G. SRL
Craiova şi nu cunosc nici reprezentanţii acestei societăţi comerciale producătorii particulari toţi ştiau şi toţi au vândut pentru SC D.C. SRL Craiova, nicidecum pentru SC M.G. SRL Craiova, o societate de care practic nici nu am auzit"
Aspecte asemănătoare celor menţionate anterior s-a arătat că sunt prezentate şi de către martora C.I. cu menţiunea că aceasta reiterează faptul că „.. modalitatea de plată, acest lucru se făcea de către C.C. care din câte cunosc eu întocmea şi borderourile de achiziţie pentru SC D.C. SRL Craiova .. nu erau borderouri uninominale, ci erau tipuri de borderouri în care se treceau cumulativ mai multe persoane cu cantităţile predate", aspect care se coroborează perfect cu relatarea inculpatului F.C.M. conform căruia „întrucât puteam fi sancţionat de organele de control cu privire borderourile de achiziţie care erau în format vechi, după ce mi-au venit borderourile personalizate eu le-am retranscris pe acestea prin octombrie - noiembrie 2006, am semnat pe borderouri inclusiv pentru producătorii particulari, iar pe cele vechi le-am aruncat la ghena de gunoi".
Aceste aspecte erau în totalitate adevărate întrucât, din relatările producătorilor particulari rezultă clar nu numai faptul că aceştia nu au vândut pentru SC M.G. SRL Craiova dar nici măcar nu l-au cunoscut pe administratorul F.C.M.
Mai mult decât atât, nu se potrivesc nici cantităţile livrate de producătorii particulari care, de pe nişte suprafeţe nesemnificative, nu aveau în nici un fel posibilitatea de a asigura beneficiile fabuloase pe care le-au obţinut inculpaţii N.M. şi S.P. în principal. Această situaţie este certificată în mod real şi de registrul de basculă de la Silozul Port Corabia, care atestă exact cantităţile livrate de producătorii particulari pentru SC D.C. SRL Craiova. Totodată, acest registru confirmă faptul că nu se vânduse nici o cantitate de cereale pentru SC M.G. SRL Craiova.
Aceeaşi situaţie s-a constatat că rezultă şi din volumele 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18 şi 19 în care sunt ataşate Buletinele de Cântărire şi Analiză, documente care atestă exact ce cantităţi au fost obţinute de către producătorii particulari precum şi ce cantităţi au intrat pe poarta silozului şi au fost apte pentru comerţ.
Faptul că nu întâmplător inculpaţii menţionaţi anterior iniţiaseră această modalitate ilicită de a frauda bugetul de stat, rezultă indirect şi din relatarea inculpatei D.M., declaraţie ataşată în volumul 8. Această inculpată se ocupa de evidenţa contabilă şi a SC D.C.C. SRL şi SC L.G. SRL Craiova, societăţi comerciale implicate şi ele prin administratorii lor S.P. şi C.C. în această inginerie financiară ilicită. Din această cauză era important ca evidenţa contabilă să fie întocmită în aşa fel încât să nu fie trezite suspiciuni iar contabilul care o întocmea (în speţă D.M.) să cunoască datele contabile a celor trei societăţi implicate.
În acest context, inculpata D.M. a observat în balanţele de •verificare ale SC M.G. SRL Craiova „.. înregistrările în contul 2134 terenuri pentru investiţii şi subsecventa TVA aferentă în contabilitate ..", menţionând faptul că a întocmit şi semnat fie ea în fals, fie inculpaţii N.M. sau F.C.M., documentele contabile ale SC M.G. SRL Craiova.
Totodată, inculpata D.M. a menţionat că „.. eu nu cunosc ce obligaţii sau datorii avea societatea la N.M., dar din când în când eram sunată de către N.M. sau F.C.M. ori chiar de către amândoi şi aceştia îmi spuneau că au retras o sumă de bani de ordinul sutelor de milioane. Eu atunci întocmeam dispoziţia de casierie pentru sumele respective, iar ulterior, fie N.M., fie F.C.M. veneau şi le ridicau .. scriam eu pe dispoziţia de plată ceea ce cunoşteam din evidenţa contabilă pe care o ştiam .. eu le dădeam dispoziţiile de plată nesemnate şi mi se aduceau către sfârşitul lunii, semnate".
Acest tip de evidenţă financiară şi a fost sesizat în mod real şi de către Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor prin lucrările cu numerele CVI 3 din 27 martie 2007 şi CVII/2700 din 20 martie 2008, dar şi de raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză.
Revenind la evidenţa contabilă ţinută de către inculpata D.M., s-a arătat că relatarea sa se coroborează perfect cu cea a inculpatului F.C.M. sub aspectul borderourilor personalizate în sensul că „.. sunt obligatorii numai din luna iunie 2006, numai pentru cereale, însă SC M.G. SRL Craiova le-a achiziţionat spre sfârşitul anului 2006, undeva prin lunile octombrie, noiembrie. După achiziţionarea borderourilor înseriate, personalizate, F.C.M. a venit la mine şi a luat dosarele contabile din lunile iunie, iulie, august, septembrie şi cred că şi din luna octombrie 2006, pentru a le schimba cu borderourile înseriate personalizate..i-am atras atenţia că nu voiam să muncesc eu pentru el şi să menţină aceiaşi structură a borderourilor, în sensul de a menţiona pe borderourile înseriate aceleaşi nume, cantitate, preţ şi valoare, ca şi cele iniţiale, nepersonalizate .. după ce F.C.M. a întocmit borderourile de achiziţie înseriate personalizate şi le-a legat la dosarele contabile, eu nu le-am mai verificat după ce acesta mi le-a adus înapoi .."
Pe parcursul audierii sale, inculpatei D.M. i s-au prezentat ca exemplu, un număr de trei borderouri de achiziţie, exemplarul albastru, fără dată, personalizate, pentru cumpărătorul SC M.G. SRL Craiova, pentru produsele: porumb, rapiţă şi grâu, în valoare de aproximativ 60.000 RON. Cu privire la aceste borderouri, inculpata D.M. a menţionat că „.. au fost scrise de către mine în luna noiembrie 2006, la solicitarea lui F.C.M. .. m-a rugat să-i întocmesc nişte borderouri de achiziţie, întrucât el nu avea timp şi mi-a spus cantitatea şi preţul indicându-mi totodată numele şi prenumele vânzătorului şi seria şi numărul de buletin".
Totodată, inculpata D.M. a menţionat că „.. în luna septembrie 2006, m-a contactat telefonic M.N. şi mi-a spus că primise o somaţie de plată în numele SC M.G. SRL Craiova pentru suma de aproximativ 5 - 6 miliarde ROL, atrăgându-mi atenţia să verific dacă n-am făcut vreo greşeală în contabilitate.
Am mers la D.G.F.P. Dolj unde m-am interesat despre fişa rol şi o posibilă origine a acestei erori contabile, comunicându-mi-se neoficial că în anul 2004, SC M.G. SRL Craiova solicitase o rambursare de TVA care îi fusese respinsă şi că s-a dispus de către D.G.F.P. Dolj revenirea la situaţia anterioară şi stornarea TVA respectiv din fişa rol .. l-am sunat pe S.P. şi l-am întrebat ce se întâmplă şi mi-a spus că urmează să discute el cu N.M., după care îmi vor spune care este situaţia. În cursul aceleiaşi zile am fost sunată de S.P. care mi-a spus că vorbise cu N.M. şi mi-a propus să ne întâlnim pentru a merge să ne întâlnim şi cu M.N. pentru ca acesta să-mi spună sau să-mi arate ceva .. ne-am întâlnit pe stradă cu M.N., a urcat într-un apartament şi a revenit la mine şi la S.P. arătându-mi un decont de TVA şi un proces-verbal de control. Procesul-verbal de control era întocmit de un anume inspector A., de la finanţe, prevedea repunerea în drepturi a TVA şi să dispună să se ramburseze suma în cauză.
Din acel moment i-am cerut lui M.N. să-şi rezolve singur problemele cu finanţele iar eu am continuat să efectuez înregistrările contabile ca şi când nimic n-ar fi intervenit, ignorând ce aflasem de la D.G.F.P. Dolj de când mi-a spus M.N. despre rambursarea de TVA de 18 miliarde ROL pe care o avea la SC M.G. SRL Craiova .., acest lucru mi l-a spus încă de la începutul ţinerii evidenţei contabile de către mine la această societate comercială, respectiv din ianuarie 2006".
Din conţinutul sesizării întocmite de Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor s-a reţinut şi faptul că, la data de 7 septembrie 2006, SC M.G. SRL Craiova a încasat în contul deschis la F. suma de 100.000 RON de la SC L.G. SRL cu titlu de contravaloare factură, cu precizarea că banii proveneau prin transferuri efectuate în aceiaşi zi între U.E. SRL - D.C. SRL - L.G. SRL, prin conturi deschise la aceiaşi bancă. Totodată, din monitorizarea activităţii contului societăţii, efectuată de către Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor a rezultat că SC M.G. SRL Craiova a retras în numerar cu titlu „diverse" respectiv „achiziţii cereale", toate încasările din cont, acestea provenind numai de la SC D.C. SRL Craiova şi SC L.G. SRL Craiova.
Din conţinutul aceleiaşi sesizării s-a reţinut că: „La data de 13 noiembrie 2006 SC M.G. SRL şi-a schimbat obiectul principal de activitate în comerţul cu ridicata al cerealelor, seminţelor şi furajelor .. în perioada 2 martie 2006 - 27 noiembrie 2006, din conturile CEB şi BT, societatea SC M.G. SRL Craiova a efectuat retrageri de numerar în valoare de 2.750.270 RON cu justificarea achiziţii animale şi alte operaţiuni."
Urmare acestei analize financiare, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor a precizat că „.. apreciem că suma spălată este de 2.710.270 RON, aproximativ 774.363 euro, reprezentând sumele retrase în numerar din conturile SC M.G. SRL în perioada aprilie - noiembrie 2006."
La data de 20 martie 2008, cu analiza înregistrată sub nr. CVII/2700 din 20 martie 2008, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor a înaintat o altă sesizare la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la tranzacţiile suspecte care formează obiectul prezentei cauze.
Acest material, ulterior celui prezentat, s-a reţinut că menţionează aspecte particulare dezvoltate în paginile anterioare ale rechizitoriului. Dintre aceste aspecte particulare respectiv „.. informaţiile transmise de ANAF .. a reieşit că SC M.G. SRL nu a achiziţionat documente cu regim special cotoarele cu regim special s-au pierdut nu deţine registre obligatorii de contabilitate".
În aceste condiţii, urmare unei noi analize efectuate de către Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor s-a apreciat că suma de 689.081 RON a fost retrasă prin casieria societăţii, stabilindu-se totodată că a fost supusă procesului de spălare suma de 10.660.723 RON, echivalentul a 3.216.000 euro, reprezentând suma împrumutată societăţi comerciale M.G. SRL Craiova în anul 2004 pentru achiziţionarea terenului de la SC S.D. SRL Craiova.
Datorită faptului că, sub aspectul prejudiciului cauzat bugetului de stat, a inexistenţei decontării de TVA precum şi a fictivităţii achiziţiilor de cereale în cantităţile impresionante, exista o contradicţie cu privire la suma încasată ilegal precum şi cea supusă procesului de spălare, DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova a dispus efectuarea unei expertize judiciar-contabile.
Conform Raportului de Expertiză Contabilă Judiciară cu nr. 2332/14/XI/2008 al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, întocmit de expertul numit de DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, precum şi de cei doi experţi - parte, numiţi de inculpatul S.P. şi respectiv inculpaţii N.M., F.C.M. şi C.C., „.. Suma reprezentând TVA de plată, înregistrată de SC M.G. SRL Craiova în deconturile de TVA aferente anului 2006, este de 653.100 RON, această sumă a fost compensată cu TVA-ul de recuperat înregistrat anterior."
Totodată, conform expertizei judiciar-contabile, "Sumele de bani retrase în cursul anului 2006 de către M.N. în calitate de asociat al SC M.G. SRL Craiova - cu titlu restituire - creditare societate de către asociat sunt în valoare de 1.686.359,40 RON."
În cuprinsul expertizei s-a reţinut că se menţionează că „Din punct de vedere al înscrisurilor din documente rezultă înscrieri fictive deoarece nu se pot vinde cantităţi mai mari decât cele care au fost achiziţionate. Acest fapt rezultă din analiza mişcării stocurilor .."
Ca atare, s-a arătat că şi expertiza judiciar contabilă atestă faptul că „hârtiile" întocmite de învinuiţi nu au putut acoperi integral fictivitatea cantităţilor de cereale achiziţionate.
În conţinutul expertizei judiciar-contabile este menţionat că „.. decontului de TVA la septembrie 2006 înregistrat la DGFP Dolj cu nr. 31.268 din 13 octombrie 2005 este completat NU la solicitarea sumei negative de TVA, iar TVA-ul la care se face referire în prezentul dosar este înregistrat la rândul 24, respectiv Soldul sumei negative de TVA reportată din perioada precedentă pentru care nu s-a solicitat rambursare."
În constatările expertizei s-a reţinut că se menţionează că „nu este stipulată înregistrarea inspecţiei fiscale în Registrul unic de control conform Legii nr. 252/2003, iar în documentele expertizate nu se regăseşte acest registru "şi de asemenea" se stipulează rambursarea soldului sumei negative a TVA înregistrat la 20 iunie 2004, rambursare solicitată de SC M.G. SRL conform decontului de TVA înregistrat la DGFP sub nr. 73528 din 1 iulie 2004".
Raportat la documentele financiar-contabile prezentate anterior s-a apreciat că prejudiciul cauzat de învinuiţi bugetului de stat este cel stabilit prin raportul de expertiză judiciar - contabilă şi totodată, această sumă a fost supusă procesului de spălare de bani.
În cauză s-au instituit măsuri asigurătorii cu privire la un autoturism marca D, aparţinând inculpatului F.C.M. precum şi cu privire la autoturismul marca OV aparţinând SC D.C.I. SRL (a se vedea în acest sens procesele-verbale). S-a menţionat că inculpatul S.P. a evitat să prezinte actele autoturismul marca F, pentru a nu se institui sechestru şi cu privire la acest vehicul.
S-a încercat instituirea sechestrului asigurător şi cu privire la imobilul din strada A.D., Craiova, Dolj, aparţinând inculpatului M.N., dar solicitarea DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova a fost respinsă de Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj, deoarece imobilul era trecut pe numele lui N.L.S. şi N.R.
Referitor la cercetarea judecătorească efectuată în cauză prima instanţă a reţinut că inculpaţii M.A.V., M.N., N.M. (fostă G.), S.P., F.C., D.M., C.C. audiaţi nemijlocit nu au recunoscut activitatea infracţională pentru care au fost trimişi în judecată.
Susţinerile şi apărările inculpaţilor din declaraţiile date în faţa primei instanţe s-a reţinut că sunt contrazise însă de probatoriul administrat în cauză.
Astfel, martorul R.I. a declarat că a cunoscut-o pe avocata R.M. căreia i-a împrumutat o sumă de bani şi în contul acestei sume R.M. i-a propus să îi faciliteze cumpărarea unui teren în Maramureş conţinând zăcăminte, lucru cu care a fost de acord, ajungând să cumpere suprafaţa de 6 ha teren.
Martorul a precizat că a încheiat contractul de vânzare-cumpărare după ce a văzut terenul, cu adevăratul proprietar numita C.M., însă nu a remis proprietarei nici o sumă de bani, deoarece R.M. i-a spus că se va descurca ea cu proprietara.
A mai arătat martorul că după 2 ani de la cumpărarea terenului, aceeaşi R.M. la rugat să îi vândă ei terenul deoarece găsise un investitor care să îl exploateze, şi astfel la data de 12 mai 2004 a încheiat la biroul notarului G. un contract de vânzare-cumpărare prin care i-a vândut lui R.M. suprafaţa de 6 ha teren în comuna Budeşti primind suma de 15 milioane RON.
Referitor la modalitatea cum s-a vândut succesiv această suprafaţă de 6 ha teren, martora R.M. a relatat că în luna aprilie 2004 a fost căutată la cabinetul său de avocatură de un bărbat pe nume D., care s-a arătat interesat de vânzarea - cumpărarea terenului, însă la aceea vreme terenul aparţinea lui R.I.
Pentru că acel bărbat pe nume D. a insistat, l-a convins pe R. să îi vândă terenul şi în ziua de 12 mai 2004 au încheiat la cabinetul notarului G. contractul de vânzare-cumpărare a suprafeţei de 6 ha teren în Maramureş, achitându-i lui R. suma de 15 milioane RON şi tot ea a plătit şi taxele notariale.
A mai susţinut martora că la ieşirea din cabinetul notarului a fost acostată de o femeie care s-a recomandat G. şi care i-a propus să-i vândă ei terenul spunându-i că de fapt firma pentru care vroia să cumpere terenul acel bărbat pe nume D. este a sa. În final, în aceeaşi zi la acelaşi cabinet notarial s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu SC S.D. reprezentată de N.G. căreia i-a vândut suprafaţa de 6 ha cu suma de 300 milioane ROL.
Coroborând susţinerile acestei martore cu restul probatoriului administrat în cauză s-a constatat că nici aceasta nu a relatat adevărul.
Astfel, în primele declaraţii date la Poliţie inculpatul M. a susţinut că a aflat despre acest teren conţinând zăcăminte de andezit la începutul anului 2004, totodată a aflat că terenul este în proprietatea lui SC S.D. care avea ca asociaţi pe N.G. şi pe A.D. concubinul acesteia, iar pe N.G. o cunoştea deoarece fuseseră împreună asociaţi la SC S.D., astfel încât a contactat-o şi în luna februarie 2004 au încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat contract de vânzare-cumpărare pentru acel teren.
Aceste susţineri ale inculpatului, s-a reţinut că nu au nici un corespondent în realitate deoarece în luna februarie 2004 terenul era în proprietatea lui R.
Deşi inculpatul M. a mai susţinut că acel contract de vânzare -cumpărare a fost semnat de N.G. reprezentantă a SC S.D., probatoriile administrate relevă că în perioada respectivă N.G. era plecată din ţară.
Astfel, conform Adresei nr. 5319 din 24 iulie 2004 a IPJ - Dolj, N.G. şi A.D. ieşiseră din ţară la data de 13 februarie 2004 şi până în luna noiembrie 2004 nu au figurat cu intrări pe teritoriul României aşa cum rezultă din Procesul-verbal din 12 noiembrie 2004.
De altfel, N.E.G. audiată în faza de urmărire penală a declarat că nu a avut cunoştinţă despre această vânzare-cumpărare de teren pe numele SC S.D., menţionând că aceasta a plecat să muncească în străinătate în luna august 2003, a revenit în luna decembrie după care aplecat din nou în luna februarie 2004 şi până la data de 2 noiembrie nu a mai revenit în ţară.
Martora a mai susţinut că inculpatul M.A.V. cu care a fost asociat la SC S.D. a păstrat una din ştampilele societăţii.
Susţinerile martorei, s-a reţinut că sunt confirmate şi de declaraţiile date de A.F. fratele concubinului inculpatei, de N.N. - tatăl martorei N.G., de sora acesteia P.I., toţi martorii confirmând că numita N.G. în perioada februarie 2004 - noiembrie 2004 a fost plecată din ţară. De altfel, probatoriile au relevat că inculpatul M.N. a fost cel care a întreprins toate demersurile şi l-a îndemnat pe M.A.V. să cumpere acel teren uzând chiar de documente fictive în scopul de a obţine venituri pe căi ilicite, în aceste demersuri fiind ajutat şi de numita R.M. care făcea parte din cercul de cunoştinţe al inculpatului N.
Astfel, martorii D.C. şi U.M. au arătat în declaraţiile date la urmărirea penală şi în instanţă că atunci când au discutat că au fost contactaţi de inculpatul N. în legătură cu cesionarea SC M. şi nu de inculpatul M. care era în societate asociat şi administrator la această firmă.
Martorul D.C. a mai susţinut că atunci când s-au întâlnit să discute despre preluare, M.N. a venit însoţit de M.V. şi de R.M. despre care martorul afirmă că aceasta împrumutase bani de la mai multe persoane şi nu reuşea să îi restituie.
De asemenea din nota de relaţii date de notarul G. s-a reţinut că onorariile şi taxele notariale pentru contractele încheiate între R.M. şi SC S.D. precum şi între această din urmă societate şi SC M. nu i-au fost achitate însă în cabinetul notarului a fost prezent şi M.N. care i-a spus că va garanta pentru plata taxelor iar inculpatul M. a lăsat o filă CEC ce ulterior nu a putut fi introdusă la plată neexistând disponibil.
Cu toate acestea, M.N. s-a prezentat la notarul G. şi i-a propus că în contul taxelor notariale să îi dea un imobil situat în Craiova pe str. S.A. ce aparţine unui prieten, notarul acceptând acest lucru.
Referitor la acest imobil martorul B.I. a declarat că în primăvara anului 2004, M.N. a venit la acesta însoţit de avocata R.M. şi i-a spus că d-na avocat are unele probleme financiare şi vrea să vândă un imobil în Craiova, str. S.A.
Martorul a mai precizat că a acceptat să cumpere acest imobil, a încheiat şi actele la notar iar ulterior a aflat că imobilul respectiv era în litigiu reproşându-i acest lucru inculpatului M.N.
Acesta i-a spus că va rezolva situaţia şi i-a cerut să ii dea o procură notarială pentru a se preocupa de vânzarea acelui imobil.
În consecinţă, fiind în posesia acelei procuri inculpatul N. a ajuns să îi facă propuneri notarului G. că îi va da imobilul respectiv în contul taxelor achitate de M.A.V.
Toate aceste probatorii, s-a reţinut că relevă faptul că aflând despre existenta acelui teren, conţinând zăcăminte minerale de la R.M., cu ajutorul acesteia, inculpatul N. l-a determinat pe M.A.V. să încheie acele acte fictive de vânzare cumpărare cu SC S.D. reprezentată de N.G., trecând drept preţ sume exorbitante de 300 milioane şi respectiv 112.578.500.00 ROL (sume care este puţin probabil să se fi achitat în realitate, achiziţionarea făcându-se în scopul de a obţine venituri în mod licit cum s-a şi întâmplat ulterior).
Relevante însă, cu privire la fictivitatea contractelor de vânzare-cumpărare privind aceea suprafaţă de 6 ha teren situată în comuna Budeşti - Maramureş, s-au reţinut constatarea tehnico-ştiinţifică efectuată în cauză, raportul de expertiză întocmit la 7 noiembrie 2004 concluzionând că semnătura de la rubrica SC S.D. prin reprezentant N.G. de pe Contractul de vânzare-cumpărare nr. 7 încheiat pe 4 februarie între SC S.D. şi SC M. de pe cererile adresate cabinetului notarial G.I. la 12 mai 2004, de pe Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1455 din 12 mai 2004 şi 1459 din 12 mai 2004 a fost executat în realitate de inculpata G.M. şi nu de N.G. adevărata reprezentantă a SC S.D.
S-a arătat că inculpata G.M. se afla de fapt în cercul de cunoştinţe ale inculpaţilor M. şi N. şi, mai mult, sora sa N.G. îi lăsase cartea de identitate atunci când plecase în străinătate, act pe care inculpata G.M. l-a folosit pentru a-şi declina o altă identitate cu prilejul încheierii celor 2 contracte.
S-a reţinut ca relevantă şi declaraţia martorei N.G. care a arătat că în timp ce se aria în străinătate, sora sa G.M. a sunat-o şi i-a spus că N.M. vrea să vorbească cu ea şi i-a solicitat nr. de telefon.
A mai declarat martora N.G. că a fost sunată de inculpatul N., care i-a relatat că este căutată de poliţie deoarece s-a făcut o recuperare de TVA şi i-a cerut să spună că a semnat un act de vânzare-cumpărare pentru „un munte" şi că aplecat în străinătate cu suma de 2,5 milioane euro pentru a cumpăra utilaje iar inculpatul N. i-a promis că îi va da o sută de mii de dolari pentru a face acele declaraţii.
Faptul că aceste contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate în mod fictiv s-a reţinut şi din aspectul că în aceeaşi zi preţul terenului a crescut de la 15 milioane RON la 300 milioane RON şi apoi la 112.578.500.000 ROL, bani pe care SC M. nu avea cum să îi plătească aşa cum rezultă din evidenţele contabile de la aceea dată.
De altfel s-a arătat că, M.A.V. a susţinut că aceşti bani i-ar fi primit împrumut de la M.N. iar M.N. la rândul său i-a luat de la diverşi cămătari din Craiova.
După ce au fost întocmite formalităţile cerute de lege pentru vânzarea cumpărarea terenului, inculpatul s-a preocupat de înregistrarea lor în documentele contabile, s-a întocmit şi un act adiţional, însă înregistrarea în documentele contabile s-a făcut fără documente justificative şi deci suma de bani reprezentând preţul vânzării cumpătării terenului, nu a intrat practic în patrimoniu SC M.
După înregistrarea contractelor de vânzare cumpărare în evidenţele contabile, SC M.G. SRL Craiova a solicitat rambursarea sumei de 18.186.301.329 ROL reprezentând TVA aferent în principal tranzacţiei efectuate între SC M. SRL Craiova şi SC S.D. Craiova privind vânzarea-cumpărarea acelui teren în suprafaţă de 6 ha situat în Comuna Budeşti, judeţul Maramureş.
Aşa cum s-a reţinut din nota de constatare întocmită la 27 iulie 2004 de către Inspectorii N.I. şi P.C. din cadrul Direcţiei Controlului Fiscal, s-a constatat că SC M. a înregistrat plata terenului achiziţionat de la SC S.D. SRL, fără a prezenta documente justificative în acest sens,
Mai mult, s-a mai constatat că în Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1459 din 12 mai 2004, s-a declarat ca preţ al vânzării suma de 12.578.500.000 ROL dar s-a facturat suma de 113.393.196.000 ROL iar această din urmă sumă a fost evidenţiată în contabilitate fără documente justificative.
De asemenea, s-a mai constatat de către inspectori că din balanţa de verificare a rezultat că SC M. nu a înregistrat în evidenţele contabile taxele notariale de 497.753.908 ROL şi onorariu de 600 milioane ROL pe care le-ar fi achitat cu o filă CEC, însă din verificări s-a constatat că până în luna mai 2004 SC M. nu a efectuat plăţi sau încasări prin bancă şi nici nu avea disponibil în cont.
S-a apreciat de către inspectori că şi preţul terenului declarat în contractele de vânzare-cumpărare încheiate în mod succesiv în aceeaşi zi a crescut exagerat de mult, existând dubii cu privire la realitatea acestor vânzări efectuate.
Într-un final, inspectorii au înaintat propunere de respingere a cererii de rambursare de TVA, menţionându-se că în urm verificării s-au constatat existenţa de documente fictive neîntocmirea şi neînregistrarea de documente justificative şi contabile aferente tranzacţiei efectuate între SC M. ŞI SC S.D. în luna mai 2004.
De altfel, s-a arătat că martorii N.I. şi P.C., audiaţi în instanţă au declarat că verificând evidentele contabile la SC M. au constatat nereguli în legătură cu achiziţionarea acelui teren de la SC S.D. şi i-au cerut inc. M. să-l contacteze pe administratorul SC S.D. pentru a face un control încrucişat.
Au precizat martorii că a doua zi s-a prezentat o femeie care s-a recomandat N.G., i-au cerut acesteia să le prezinte anumite documente dar le-a spus că le va aduce, după care nu a mai apărut şi atunci au propus respingerea cererii de rambursare a TVA solicitat de SC M.
Din actele dosarului s-a mai reţinut că, inculpatul M.A.V. a contestat această notă de constatare şi paralel a formulat o nouă.cerere de rambursare de TVA iar verificarea cerută de legislaţia în materie a fost făcută de data aceasta de consilierul A.Gh. care a făcut o verificare contabilă formală, concluzionând că SC M. are dreptul la rambursarea sumei solicitate prin decontul de TVA nr. 73528/2004.
Această ultimă notă de constatare nici nu a fost practic predată către compartimentele corespunzătoare din cadrul DGFP - Dolj, astfel încât activitatea inspectorului A.Gh. a rămas în faza tentativei absolut improprii, nefiind realizat scopul în vederea realizării căreia a fost întocmită nota de constatare, motiv pentru care A.Gh. a fost scos de sub urmărire penală.
Întrucât, în aceea perioadă s-au intensificat controalele ca urmare a multitudinii de rambursări ilegale de TVA către societăţi comerciale din zona judeţului Dolj, inculpatul M.A.V. a renunţat la solicitarea privind rambursarea de TVA şi la îndrumarea lui M.N. cei doi au făcut demersuri pentru a cesiona societatea care a ajuns să fie preluată de martorii D.C. şi U.M.
După cum s-a arătat mai sus, D.C. a declarat că el a fost contactat în realitate de M.N. care i-a dat relaţii despre SC M., inclusiv despre tranzacţia privind acel teren din Maramureş din exploatarea căreia putea obţine beneficii, motiv pentru care i-a şi solicitat martorului suma de 10 miliarde ROL pentru cesionarea societăţii.
Deşi D.C. a preluat SC M.G. SRL, întrucât a avut discuţii cu cealaltă asociată U.M. aşa cum a declarat aceasta din urmă nu a desfăşurat practic nici o activitate pe numele acestei societăţi şi în final tot la iniţiativa lui N.M. i-au cedat-o acestuia.
Urmărind acelaşi scop de a obţine venituri prin intermediul acestei societăţi inculpatul M.N. a încercat să obţină un împrumut de la RB, punând garanţie acel teren, însă i s-a comunicat că societatea trebuie să aibă şi rulaj şi ca atare i s-a respins creditul.
Deşi inculpatul M.A.V. prin apărător a solicitat la ultimul termen de judecată disjungerea cauzei în ceea ce îl priveşte, arătând că acesta nu a avut nici o implicare în activitatea descrisă în partea a doua a rechizitoriului constând în constituirea unui grup infracţional, având drept scop achiziţii fictive de cereale, învederând că acesta nu mai era administrator la SC M.G. din anul 2004 iar vânzarea-cumpărarea terenului din Maramureş nu are nici o legătură cu activităţile derulate pe SC M. ulterior acestei date, prima instanţă a apreciat că cererea acestuia este nefondată deoarece între activitatea descrisă la primul punct din rechizitoriu şi activitatea descrisă în ultima parte a rechizitoriului există o strânsă legătură, aspect care a impus administrarea probatoriilor privind toate faptele şi deci judecarea întregii activităţi infracţionale într-o singură cauză.
Toate aspectele mai sus învederate, s-a reţinut că atestă că faptele inculpatului M.A.V., constând în încheierea fictivă a acelor contracte de vânzare cumpărare privind suprafaţa de 60.000 m2 situat în extravilanul comunei Budeşti, judeţul Maramureş urmată de formularea unei cereri de rambursare de TVA. În baza acestor tranzacţii ilegale, precum şi efectuarea în calitate de administrator al SC M.G. SRL Craiova, de înregistrări inexacte în evidenţa contabilă sau omisiunea a unor înregistrări în contabilitate a operaţiunilor economico-financiar efectuate întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la înşelăciune prev. de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen. precum şi fals la legea contabilităţii prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 republicată raportat la art. 289 C. pen.
De asemenea, s-a constatat că faptele săvârşite de inculpata G.M. (fostă N.) constând în ajutorul pe care la dat inculpatului M.A.V. cu prilejul încheierii acelor contracte de vânzare-cumpărare declinându-şi identitatea sorei sale N.G. şi calitatea de administrator al SC S.D. şi semnând în numele acesteia, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la tentativă de înşelăciune prev. de art. 20 raportat la art. 2151 alin. (1), (2), (5) C. pen., fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen. şi fals privind identitatea prev. de art. 293 C. pen., fapte aflate de asemenea în concurs.
S-a constatat de asemenea, că inculpatul M.N. a săvârşit acte de instigare a inculpatului M.A.V. la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., determinându-l pe acesta să acţioneze în modul mai sus descris, deşi în final prin activitatea desfăşurată de inculpatul M.A.V. nu s-a produs rezultatul scontat iniţial de aceştia.
Referitor la activitatea infracţională descrisă în ultimele puncte din rechizitoriu, probatoriile administrate în faza de urmărire penală şi nemijlocit în instanţă au relevat următoarele:
După ce a preluat SC M.G. SRL Craiova, inculpatul M.N. şi-a schimbat strategia de a obţine totuşi venituri ilicite prin intermediul acestei societăţi şi a tranzacţiilor nelegale pe care le iniţiase anterior prin intermediul lui M., în activitatea infracţională antrenând şi alte persoane.
Astfel, văzând că încercările sale de a obţine un împrumut de la bănci punând ipotecă acel teren achiziţionat în maniera mai sus arătată, sunt sortite eşecului, s-a hotărât să urmeze (dar pe căi ilicite) îndrumările date de bănci, în sensul de a face rulaj pe firmă.
În acest sens, a discutat cu inculpatul S.P. care l-a rândul său era asociat şi administrator la două societăţi - SC D.C. SRL Craiova şi SC L.G. Craiova ce aveau ca obiect de activitate achiziţionarea şi vânzarea de cereale şi acesta l-a sfătuit să nu renunţe la aceea cerere de rambursare de TVA şi să procedeze la achiziţionarea de cereale, iar pe baza acestor tranzacţii să obţină o compensare cu TVA-ul pe care SC M. îl avea de rambursat.
Inculpatul N. chiar a susţinut că o perioadă l-ar fi însoţit pe S.P. pe câmp pentru a achiziţiona cereale direct de la producători - persoane fizice - dar borderourile de achiziţii le întocmea S.P. şi tot acesta preda marfa la Siloz, întocmind actele corespunzătoare.
Mai mult, inculpatul a arătat că la un moment dat vroia să renunţe, dar pentru că i-a propus lui S.P. „să îl facă părtaş la afacerea cu muntele" acesta din urmă l-a îndemnat să continue activitatea de achiziţii de cereale obligându-se să îi găsească un administrator care să se ocupe nemijlocit şi o contabilă.
S.P. a făcut demersuri aşa cum s-a obligat şi a cooptat în activitatea infracţională pe o rudă de a sa, inculpatul F.C., care era profesor şi în nici un caz nu avea cunoştinţă de activităţi comerciale aşa cum a recunoscut acesta din urmă în declaraţiile date la urmărirea penală şi nemijlocit în instanţă.
În continuare, S.P. a contactat o altă persoană despre care ştia că se mai ocupă tot cu achiziţii de cereale, care locuia la ţară şi cunoştea producătorii agricoli, respectiv pe numitul C.C., căruia i-a solicitat să îl ajute pe inculpatul M.N., să achiziţioneze cereale pe numele SC M.
Această activitate de achiziţionare a cerealelor s-a desfăşurat însă în mod nelegal, deoarece în realitate cerealele erau achiziţionate de C.C. de la producătorii particulari, dar nu pentru SC M.G. SRL Craiova ci achiziţionarea se făcea pentru SC D.C. SRL Craiova sau SC L.G. SRL Craiova.
De altfel, inculpatul C.C. audiat fiind, a declarat că inculpatul S.P. pe care îl cunoştea de mai multă vreme i l-a prezentat pe inculpatul F.C.M. spunându-i că acesta este administrator la SC M. societate care aparţine unui prieten şi că doreau să efectueze un rulaj important pentru această societate prin achiziţii de cereale pe SC M. cu livrarea apoi către SC D.
A mai arătat inculpatul că l-a cunoscut şi pe M.N., acesta din urmă spunându-i că F.C. se va ocupa de achiziţiile de cereale pentru SC M. şi că are drept de semnătură.
În vederea derulării acestei activităţi, iniţial SC M. reprezentată de inculpatul F.C. şi SC D.C. reprezentată de inculpatul S.P. au încheiat contracte de închiriere pentru spaţii de depozitare a cerealelor cu SC U. Slatina, însă în final cele două societăţi nu au mai utilizat spatiile respective - şi nici nu au achitat chiria tocmai datorită faptului că modul în care erau achiziţionate cerealele era ilegal.
În realitate, achiziţionarea cerealelor nu s-a realizat de către inculpatul F.C. şi nici de S.P., ci inculpatul C.C. era cel care prelua cereale de la cetăţeni, era prezent zilnic la silozul port Corabia sau la un depozit pe care îl avea în localitatea Scărişoara, judeţul Olt, acesta era cel care întocmea borderourile de achiziţii, un tabel cu persoanele care aduceau cerealele - unde erau trecute buletinul de identitate, localitatea şi cantitatea.
Aceste aspecte, s-a reţinut că rezultă şi din depoziţiile martorilor F.A. şi C.I., respectiv contabila şi şefa depozit la siloz port Corabia, care au relatat că la siloz era prezent tot timpul C.C. şi foarte rar apărea şi S.P. şi din discuţiile purtate între ei martorele au dedus că S.P. era un fel de şef al lui C.C.
Martorele au mai declarat de asemenea că, în realitate achiziţionarea de cereale nu se făcea pentru SC M.G. SRL ci pe numele SC D. SRL Craiova precizând că în evidenţele silozului nu s-a găsit în aceea perioadă nici o factură sau vreun document care să ateste vreo relaţie comercială cu SC M.G. SRL Craiova.
De asemenea martorele au mai afirmat că borderourile de achiziţii pe care le întocmea C.C. pentru SC D. nu erau borderouri uninominale, ci borderouri care se trecea cumulativ mai multe persoane, cu cantităţile predate într-o zi şi oricum actele pe care le întocmea C.C. erau întotdeauna confruntate cu actele întocmite de angajaţii silozului.
Martora C. a mai declarat că la un moment dat unul din inculpaţi - S. sau C. au întrebat-o dacă ar exista posibilitatea să facă tranzacţii de pe o firmă pe alta, adică să treacă de pe numele SC D. pe SC M. dar le-a spus că acest lucru nu este posibil, şi deşi cei doi au mai insistat, i-a refuzat.
Totodată martora a precizat că uneori producătorii aduceau singuri cereale la depozit dar borderoul de achiziţie se întocmea fie pe numele SC D. fie pe numele SC L. însă niciodată pentru SC M.
Inculpatul C.C. audiat în instanţă a declarat că în realitate tranzacţiile de cereale se derulau în felul următor: cumpărător iniţial erau SC M., acesta achiziţiona direct de la producător după care SC M. vindea fie către SC D. care aparţinea lui S.P. sau către SC L. pe care C.C. o preluase de la S.P. şi procedau în această manieră întrucât doar SC D. şi SC L. aveau încheiate contracte cu silozul Corabia.
Aceste susţineri ale inculpatului că doar cele două societăţi aveau încheiate contracte cu Siloz Corabia, s-a reţinut că vin în contradicţie cu aspectul că şi SC M. încheiase un contract pentru închirierea de spaţii de depozitare la siloz Corabia şi deci putea foarte bine să achiziţioneze direct cereale şi să le depoziteze la siloz, însă a optat pentru achiziţionarea cerealelor în mod ilicit
De altfel şi inculpatul S.P. audiat fiind în instanţă a declarat că a acceptat că acele tranzacţii cu cereale să fie derulate de SC M. prin intermediul societăţii sale SC D., tocmai în scopul de al ajuta pe M.N. să facă rulaj pe firmă deoarece acesta îi promisese o colaborare la afacerea cu acel teren din Maramureş. Aceste susţineri ale inculpatului conduc de fapt la concluzia că inculpaţii N. şi S. au discutat de la început modalitatea ilicită în care urmau să facă aceste achiziţii de cereale pentru a putea uza cumva de aceea rambursare de TVA decurgând din tranzacţia cu terenul din Maramureş, folos care s-a şi realizat în final sub forma unei compensări.
Acelaşi inculpat a mai învederat că SC M. a făcut o adresă către SC U. Slatina care avea spaţiile de depozitare la siloz Corabia prin care solicita ca cerealele aduse de SC M. la siloz să fie înregistrate pe SC D. deoarece se evita astfel plata unor prestări de servicii legale de recepţia cerealelor depozitate la siloz.
În realitate, însă referitor la acest aspect martorele C.I. şi F.A. au învederat că această solicitare care a fost făcută verbal de inculpatul S.P. a fost respinsă deoarece părea ilegală iar inculpatul nu a făcut vreo dovadă privind efectuarea acestei adrese.
În vederea derulării acestei activităţi de achiziţii de cereale pe cele trei societăţi inculpatul S.P. i-a propus lui N. ca de evidenţa contabilă a SC M. să se ocupe inculpata D.M. care ţinea contabilitatea şi la SC D. şi la SC L., aspect acceptat de inculpatul N.
De altfel, audiată fiind în faza de urmărire penală cât şi în instanţă inculpata D.M. a declarat că la începutul anului 2006 ţinea contabilitatea pentru cele 2 societăţi aparţinând inculpatului S. şi acesta a rugat-o să ţină contabilitatea pentru societatea unui prieten, acesta fiind inculpatul M.N. şi SC M.G. SRL Craiova pe care o preluase.
A precizat martora că a acceptat şi încă de la început printre documente, inculpatul M.N. i-a arătat şi un decont TVA din care rezulta că SC M. avea de rambursat suma de 18 miliarde ROL şi că această sumă avea legătură cu achiziţionarea de către societate a unui teren din Maramureş.
Acest aspect nu face decât să conducă la ideea că inculpatul N. a urmărit ca prin activităţile derulate prin SC M. să încaseze totuşi aceea sumă ce rezulta din decontul de TVA din anul 2004.
Martora a mai arătat că la început a completat câteva borderouri de achiziţii şi facturi după datele pe care i le-a dictat inculpatul M.N., respectiv cantităţi şi preţuri iar ulterior de întocmirea borderourilor şi a facturilor s-a ocupat inculpatul F. care i le aducea apoi la sfârşit de lună să le înregistreze şi pentru aceste tranzacţii cu cereale a întocmit deconturi de TVA.
Tot în legătură cu modalitatea în care erau întocmite acele borderouri de achiziţie, din declaraţiile unora din inculpaţi, respectiv D.M. şi F. şi din celelalte probatorii administrate a rezultat că întrucât în lunile iunie, iulie au apărut borderouri personalizate şi SC M. a trebuit să folosească astfel de borderouri, însă le-a achiziţionat mai târziu, respectiv în luna octombrie 2006.
Inculpata D.M. a relatat că administratorul F. s-a obligat să completeze el noile borderouri, i-a dat toate dosarele şi i-a cerut să nu modifice nimic referitor la cantităţi şi preţuri deoarece făcuse deja declaraţii la Administraţia Financiară, iar după câtva timp F.i-a adus noile borderouri spunând că nu a modificat nimic.
În realitate însă, aşa cum a declarat însăşi inculpatul F.C. acesta a întocmit alte borderouri fictive, trecând cantităţi de cereale mult mai mari pe numele fiecărei persoane de la care se efectuaseră achiziţii, în condiţiile în care cetăţenii nu predaseră astfel de cantităţi.
Referitor la acest aspect, inculpatul F. s-a apărat de maniera că ar fi trecut pe un singur borderou cantităţi însumate de la mai multe persoane dar în fapt a respectat cantităţile pe care le-a achiziţionat în realitate şi valoarea.
Susţinerile sale au fost contrazise de martorii audiaţi în cauză - persoanele fizice care au predat cereale fie la silozul din Corabia fie la cel din Scărişoara unde supraveghea activitatea C.C., respectiv martorii J.N., B.M., G.M.I., M.S.D., C.L., D.D., O.I., V.M., V.P., R.V., T.I., B.I., B.V. şi B.I.
Aceştia au declarat că în anul 2006 au predat cereale fie la S.C. fi la silozul unde inculpatul C.C. îl avea în comuna Scărişoara, dar la predare nu li s-a întocmit nici un borderou de achiziţii ci primeau doar un bon de la cântar pe care era trecută cantitatea, după care primeau banii.
De fiecare dată l-au văzut prezent pe C.C. iar pe F. sau pe N. martorii au declarat că nu i-au văzut şi nu îi cunosc.
Martorii au mai arătat că la organele de cercetare penală li s-au arătat nişte borderouri de achiziţii întocmite pe numele lor unde erau trecute cantităţi mult mai mari pe care nu aveau cum să le predea şi deşi apărea semnătura lor în realitate nu au semnat astfel de borderouri pentru că nu au fost întocmite în prezenţa lor în momentul în care predau cerealele.
Declaraţiile martorilor, s-a reţinut că nu se coroborează şi cu cele declarate de inculpatul F.C. care în faza de urmărire penală a afirmat că a retranscris vechile borderouri pe noile borderouri personalizate pe care le-a semnat el pentru producătorii particulari.
Faptul că aceste borderouri de achiziţii au fost întocmite în mod fictiv rezultă şi din documentele de la siloz P.C., respectiv registru de basculă şi buletinele de cântărire şi analiză în care se arată ce cantităţi au fost predate zilnic, de către producătorii particulari şi din care rezultă că de fapt achiziţiile nu au fost făcute niciodată pe SC M.G. SRL, numele acestei societăţi neapărând în evidenţele silozului.
Şi mai relevante, s-a reţinut că sunt concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză în care se menţionează că din examinarea înscrisurilor şi documentelor financiar contabile prezentate de SC M.G. SRL rezultă înscrieri fictive cu privire la achiziţiile de cereale deoarece nu se pot vinde cantităţi mai mari decât cele care au fost achiziţionate.
Acest aspect a rezultat din analiza mişcării stocurilor cantitative exemplificându-se: că în luna ianuarie se înregistrează achiziţionarea a 17.708 kg soia şi vânzarea a 18.154 kg soia şi în mod similar în septembrie 2006 s-a înregistrat vânzarea cantităţii de 18.435 kg floarea soarelui peste stocul existent iar în alte luni vânzarea cantităţii de 9.736 kg grâu tot peste stocul existent.
Expertul a mai constatat că unele facturi au fost întocmite eronat referindu-se la descărcarea în contabilitate a unei cantităţi de 99.150 kg grâu cu cheltuiala aferentă de 21.8143 RON iar venitul aferent în înregistrările din notele contabile este de 2.280,45 RON, însă în jurnalul de TVA această factură a fost înregistrată la valoarea de 2.280,45 RON echivalentul a 9.915 kg grâu.
Tot din raportul de expertiză dar şi din declaraţiile inculpaţilor D.M. şi R.C. s-a reţinut că M.N. ar fi creditat pe SC M. cu diverse sume de bani, după care N. o suna pe contabilă şi îi spunea că au retras sume de bani punând-o pe aceasta să întocmească dispoziţiile de casierie corespunzătoare.
De altfel, inculpata D.M. a declarat că aceasta întocmea dispoziţia de plată cu datele pe care le cunoştea din evidenţa contabilă şi cu sumele pe care i le indica inculpatul N., iar uneori era anunţată şi de F. de retragerea unor sume de bani din conturile SC M. care îi cerea să întocmească dispoziţiile de plată corespunzătoare.
În faza de urmărire penală, inculpata D.M. a relatat că uneori fie a întocmit fie a semnat ea pentru inculpaţii N. sau F. documentele contabile ale SC M.G. SRL Craiova.
Referitor la aceste sume de bani retrase de inculpatul N. din conturile SC M. în cursul anului 2006 cu titlu de restituire - creditare societate de către asociat, expertiza întocmită în cauză a stabilit că s-a retras suma totală de 1.686.359,40 RON.
Probatoriul administrat, s-a reţinut că relevă că prin această activitate fictivă de achiziţionare a cerealelor pentru SC M., inculpatul M.N. ca de altfel şi ceilalţi inculpaţi implicaţi în cauză au urmărit obţinerea de venituri ilicite, în final SC M. având înregistrat în luna decembrie 2006 cu titlu de TVA de plată, aşa cum rezultă din decontul de TVA pentru acest an suma de 653.100 RON, sumă ce a fost compensată cu TVA-ul de recuperat care apărea în decontul de TVA înregistrat la DGFP - Dolj sub nr. 73528 din 1 iulie 2004, această din urmă sumă fiind de 18.186.301.329 ROL.
Referitor la acest aspect, raportul de expertiză a concluzionat că din notele de constatare întocmite de DGFP - Dolj şi din documentele prezentate se constată că decontul de TVA la septembrie 2005 înregistrat la DGFP Dolj cu nr. 31.268 din 13 octombrie 2005 este completat NU la solicitarea sumei negative de TVA, iar TVA-ul la care se face referire în prezentul dosar este înregistrat la rândul 24, respectiv „soldul sumei negative de TVA reportată din perioada precedentă pentru care nu s-a solicitat rambursarea."
S-a mai menţionat în raportul de expertiză că în legătură cu acest TVA „nu este stipulată înregistrarea inspecţiei fiscale în Registrul unic de control conform Legii nr. 252/2003, iar în documentele expertizate nu se regăseşte acest registru" şi de asemenea expertiza a constatat că „se stipulează rambursarea soldului sumei negative a TVA-ului înregistrat la 20 iunie 2004, rambursare solicitată de SC M.G. SRL conform decontului de TVA înregistrat la DGFP sub nr. 73528 din 1 iulie 2004".
Aceste constatări au determinat expertul să menţioneze că, din „documentele expertizate se deduce concluzia că TVA-ul nu a fost compensat cu respectarea prevederilor codului fiscal şi OMFP nr. 338/2004, acte normative ce reglementează modalitatea de evidenţiere a sumelor negative de TVA".
Ca atare, această sumă de 653.100 RON reprezentând TVA de plată înregistrată de SC M.G. SRL Craiova în deconturile de TVA ale anului 2006 (sumă decurgând din acele achiziţii de cereale) a fost compensată nelegal cu TVA-ul de recuperat, din decontul nr. 73528 din 1 iulie 2004 fiind fraudat bugetul consolidat al statului.
Faţă de toate considerentele mai sus menţionate, prima instanţă a constatat că activitatea inculpaţilor M.N. şi S.P. care au constituit şi iniţiat un grup infracţional organizat în care au cooptat apoi pe inculpaţii F.C., C.M. şi D.M., derulând tranzacţii fictive constând în achiziţionarea de cereale de la producătorii particulari prin întocmirea unor borderouri în care s-au consemnat date nereale, în sensul că achiziţiile s-ar fi făcut de SC M.G. SRL, deşi în realitate, achiziţiile se făceau pe SC D. sau SC L. (aşa cum rezultă din evidenţele silozului şi a depozitelor de cereale şi din declaraţiile martorilor), şi totodată s-au trecut cantităţi de cereale mult mai mari decât cele preluate de la producătorii particulari şi predate la siloz, sau în cazul valorificării, pe facturi s-au trecut cantităţi mai mari decât cele achiziţionate sau preţuri care nu corespundeau cantităţilor de cereale, având drept scop obţinerea unor sume de bani în mod ilicit, scop care s-a realizat în final prin compensarea pentru SC M.G. SRL, a TVA-ului de plată înregistrat în deconturile anului 2006, că o parte din TVA-ul pe care aceeaşi societate îl avea de recuperat în urma acelei vânzări-cumpărări fictive a suprafeţei de 6 ha teren în extravilanul comunei Budeşti, (rambursare de altfel ilegală) fiind astfel prejudiciat bugetul consolidat al statului cu suma de 653.100 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, instigare la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.N.
De asemenea, activitatea infracţională descrisă anterior săvârşită de inculpatul F.C.M., s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals la legea contabilităţii, prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Activitatea infracţională dovedită a fi săvârşită de inculpatul S.P. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, instigare la înşelăciune în formă continuată prev. de art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acesta împreună cu M.N. fiind cel care i-a instigat pe ceilalţi inculpaţi să întocmească şi să evidenţieze acele borderouri de achiziţii de cereale pe baza cărora s-a compensat apoi TVA-ul colectat de SC M. cu TVA-ul de recuperat ce figura în decontul din 2004.
De asemenea, faptele săvârşite de inculpatul C.C., aşa cum au fost descrise anterior întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., fals la legea contabilităţii, prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
De asemenea, s-a constatat că activitatea infracţională desfăşurată de inculpata D.M. care a fost cooptată în grupul infracţional constituit, şi a efectuat operaţiuni şi înregistrări în evidenţele contabile a SC M., deşi a realizat că documentele erau întocmite în mod fictiv de ceilalţi inculpaţi anterior, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, complicitate la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals la legea contabilităţii, prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Deşi apărătorii inculpaţilor M.A.V. şi N.M. au invocat că în ceea ce priveşte infracţiunile prev. de art. 292 C. pen., 289 C. pen. şi art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. pentru M.A.V. şi respectiv infracţiunile prev. de art. 292 şi 293 C. pen. pentru N.M. ar fi intervenit prescripţia, prima instanţă a constatat următoarele:
Potrivit art. 122 lit. d) C. proc. pen., termenul de prescripţie pentru aceste infracţiuni este de 5 ani având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, iar conform art. 124 C. pen. prescripţia înlătură răspunderea penală ori câte întreruperi ar interveni dacă termenul de prescripţie prevăzut în art. 122 este depăşit cu încă jumătate.
În cauză, s-a reţinut că infracţiunile de fals în declaraţii, fals intelectual şi fals la legea contabilităţii în ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.A.V., respectiv fals în declaraţii şi fals privind identitatea s-au săvârşit la 12 mai 2004 cu prilejul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare privind acel teren din comuna Budeşti şi conform art. 124 C. pen., termenul după care operează prescripţia specială este de 7 ani şi 6 luni şi deci se împlineşte în luna noiembrie 2011, deci la data soluţionării cauzei nu a intervenit încă prescripţia specială pentru a fi incidente disp. art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.
Cu privire la infracţiunea de spălare a banilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată pentru care au fost de asemenea trimişi în judecată inculpaţii M.N., D.M., S.P., F.C. şi C.C. tribunalul a constatat următoarele:
În cauză s-a sesizat Oficiul Naţional de prevenire şi Combatere a Spălării Banilor referitor la modul cum s-a derulat acea tranzacţie privind vânzarea-cumpărarea suprafeţei de 60.000 mp teren situat în extravilanul comunei Budeşti judeţul Maramureş, între cele două societăţi SC M. SRL reprezentată la aceea dată de M.A.V. şi SC S.D. având ca administrator pe N.E.G.
În lucrarea întocmită de Oficiu se arată că verificându-se documentele contabile ale celor două societăţi s-a constatat că nici una din părţi nu a înregistrat în evidenţa contabilă plata şi respectiv încasarea sumei de 2.779.305 euro - preţul terenului menţionat în contractul de vânzare-cumpărare iar cu privire la provenienţa sumei administratorului de atunci - M. a susţinut că sunt bani proprii cu care a creditat societatea.
S-a mai menţionat în lucrarea Oficiului că s-a constatat înregistrarea în evidenţa contabilă a SC M. un împrumut în valoare de 11.340.000 RON cu menţiunea primit de la asociatul M.A.V. şi acest împrumut a fost înregistrat în bilanţul contabil la grupa datorii, astfel încât în anul 2004 SC M. a figurat cu datorii în cuantum de 11.348.172 RON în anul 2005 cu datorii de 11.349.804 RON iar în anul 2006 cu datorii de 10.669.260 RON.
Verificându-se şi datele transmise de ANAF - Craiova s-a constatat că soldul contului „decontări cu asociaţii" avea la data de 30 iunie 2007 valoarea de 10.660.723 RON, a-a apreciat de Oficiu că această sumă de 10.660.723 RON reprezentând suma împrumutată în anul 2004 societăţii de către asociatul acesteia a fost supusă procesului de spălare a banilor.
În cauză, din probatoriul administrat pe parcurs a rezultat că de fapt preţul vânzării-cumpărării terenului „a fost primit de M.A.V." de la M.N. care l-a şi instigat să încheie aceea tranzacţie ilegală de vânzare-cumpărare a terenului pentru a putea uza de rambursarea de TVA corespunzătoare tranzacţiei respective.
De altfel, deşi în declaraţiile date la urmărirea penală M.A. a susţinut că el ar fi creditat societatea, în instanţă a precizat că a primit banii de la M.N., iar pe de altă parte şi M.N. a declarat că el la împrumutat pe M. pentru cumpărarea terenului.
Totodată s-a mai efectuat o verificare de Oficiul Naţional de Spălare a Banilor şi referitor la faptul că SC M. figurat în perioada aprilie 2006 - noiembrie 2006 cu retrageri de sume în numerar din conturi deschise la banca T. sau la CEB România de către inculpaţii F.C.M. şi M.N.
S-a stabilit că în această perioadă din conturile SC M. a fost retrasă suma de 2.710.270 RON - retragerile figurând cu justificarea achiziţii cereale, animale şi alte operaţiuni şi că această sumă ar fi fost supusă procesului de spălare a banilor.
În rechizitoriu, referitor la cele menţionate de Oficiul Naţional de Spălare a Banilor, în referatele întocmite la 27 martie 2007 şi respectiv la 20 martie 2008, s-a reţinut că: datorită faptului că sub aspectul prejudiciului cauzat bugetului de stat a inexistenţei decontării de TVA precum şi a fictivităţii achiziţiilor de cereale în cantităţi impresionante, s-a apreciat că ar existat o contradicţie cu privire la suma încasată ilegal de reprezentanţii SC M. şi cea supusă a procesului de spălare la care face referire Oficiul, motiv pentru care s-a dispus lămurirea acestui aspect prin expertiza financiar contabilă efectuată în cauză.
Raportul de expertiză a concluzionat că la nivelul anului 2006, inculpatul M.N., în calitate de asociat la SC M. a retras cu titlu restituire-creditare societate de către asociat suma totală de 1.686.359,40 RON.
De asemenea, aşa cum s-a arătat anterior în urma acelor tranzacţii fictive de cereale, s-a înregistrat de SC M. ca TVA de plată în deconturile de TVA aferente anului 2006 suma de 653.100 RON, sumă care a fost compensată cu TVA-ul de recuperat, (acesta din urmă fiind aferent acelei tranzacţii cu terenuri din anul 2004).
În final, în rechizitoriu s-a precizat că bugetul de stat a fost prejudiciat de inculpaţi cu suma de 653.100 RON şi tot această sumă ar fi fost supusă procesului de spălare a banilor.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 656/2002 modificată, este încriminată ca infracţiune de spălare a banilor - modalitatea constând în ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor sau a drepturilor asupra acestora cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni.
Din această definiţie ca de altfel şi din cea reglementată de lit. a) din art. 23 din Lege rezultă că subiectul activ al infracţiunii de spălare de bani este întotdeauna altul decât subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile sau banii.
De altfel, şi Convenţia Europeană privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii încriminează ca infracţiunea de spălare a banilor fapta de a achiziţiona deţine s-au folosi bunuri despre care persoana care le achiziţionează le deţine sau foloseşte, ştie în momentul dobândirii lor că acestea constituie produse.
Reiese deci, cu claritate că se face distincţie între autorul infracţiunii de spălare de bani şi cel al infracţiunii din care provin bunurile iar legiuitorul român a preluat aproape în întregime dispoziţiile convenţiei.
Rezultă că în mod obligatoriu trebuie să existe un autor distinct care să cunoască provenienţa ilicită a bunurilor fără de care nu ar putea exista infracţiunea de spălare de bani.
Se poate deci concluziona că sintagma „cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni" este folosită de legiuitor pentru a exclude din sfera subiecţilor activi persoanele care au participat la comiterea infracţiunii din care provin bunurile ce formează obiectul spălării banilor.
Prin urmare, inculpaţii M.N., F.C., S.P., D.M. şi C.C. nu pot fi subiecţi ai infracţiunii de spălare de bani, atâta timp cât aceştia au participat în calitate de autori, instigatori şi complici la săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., fals la legea contabilităţii, din această activitate infracţională rezultând acea sumă de 653.100 RON, cu care a fost prejudiciat bugetul consolidat al statului.
Totodată, în cauză nu s-a dovedit că acele sume de bani cu care M.N. a creditat societatea pentru derularea tranzacţiilor cu cereale şi pe care apoi şi le-a retras, ar proveni din infracţiuni pentru a se constata că prin această modalitate banii respectivi au fost supuşi procesului de spălare.
Faţă de aceste considerente prima instanţă a apreciat că acele acte materiale la care se face referire în rechizitoriu şi în referatele întocmite de Oficiul Naţional de Spălare a Banilor, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii M.N., F.C., S.P., D.M. şi C.C. nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor prev. de art. 23 din Legea nr. 656/2002 astfel încât în baza a disp. art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea celor patru inculpaţi pentru această faptă.
Pe cale de consecinţă, constatându-se că vinovăţia inculpaţilor M.A.V., N.M. (fostă G.), M.N., F.C.M., D.M. şi C.C. privind săvârşirea infracţiunilor care au fost descrise anterior şi pentru care aceştia au fost trimişi în judecată (mai puţin infracţiunea de spălare a banilor) a fost pe deplin stabilită şi dovedită, la individualizarea pedepselor, au fost avute în vedere natura şi gravitatea faptelor date de împrejurările în care au fost comise, consecinţele produse, frecventa acestui fenomen infracţional dar şi circumstanţele personale ale inculpaţilor.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.A.V., prin rechizitoriu acesta a fost trimis în judecată cu reţinerea stării de recidivă atât postcondamnatorie cât şi postexecutorie, prev. de art. 37 lit. a) şi b, însă din examinarea fişei de cazier judiciar care a fost solicitată de instanţă nu rezultă că în cauză îşi găsesc incidenţa disp. art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
Astfel inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 659 din 4 octombrie 2004 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 12845/P/2001 definitivă prin Decizia penală nr. 3349 din 25 mai 2006 a ICCJ pentru infracţiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen. şi art. 80 C. pen. pentru trei infracţiuni prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 74 şi art. 76 C. pen. şi art. 80 C. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 31 alin. (2) raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. art. 74, 76 şi art. 80 C. pen. precum şi pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen.
Examinându-se sentinţa prin care a fost aplicată această pedeapsă s-a reţinut că faptele respective au fost comise de inculpatul M.A.V. în perioada 1998 - 1999, fiind concurente cu infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză.
Din fişa de cazier s-a mai reţinut că acesta a mai fost trimis în judecată la data de 26 octombrie 2005 alături de alţi inculpaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni de criminalitate organizată prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. fiind condamnat prin Sentinţa penală nr. 569 din 19 decembrie 2007 a Tribunalului Dolj la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), c) pe o durată de 2 ani, însă această sentinţă nu a rămas definitivă, cauza aflându-se pe rolul ICCJ aşa cum rezultă din referatul întocmit de grefa secţiei penale (faptele din această cauză fiind comise în cursul anului 2005).
Prin urmare în ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.A.V. s-a înlăturat aplicarea disp. art. 37 lit. a) şi b) C. pen. deoarece în cauză îşi găsesc incidenţa dispoziţiile art. 33 - 34 C. pen. privind concursul de infracţiuni.
În ceea ce priveşte infracţiunile deduse judecăţii şi cu privire la care s-a constatat vinovăţia inculpatului, chiar dacă nu s-a reuşit obţinerea unui folos ilicit, avându-se în vedere frecvenţa acestui fenomen infracţional în perioada respectivă şi aspectul că inculpatul în această perioadă a săvârşit fapte de acelaşi gen profitând de cunoştinţele sale de contabilitate în scopul de a obţine venituri ilicite, manifestând deci perseverenţă infracţională prima instanţă a apreciat că numai aplicarea unor pedepse privative de libertate în cuantum de 6 ani şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară, pentru infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., de 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 292 C. pen. şi câte 3 ani închisoare pentru infracţiunile prev. de art. 289 C. pen. şi art. 43 din Legea nr. 82/1991 vor fi în măsură să realizeze scopul preventiv educativ stabilit de legiuitor şi să preîntâmpine săvârşirea de noi infracţiuni.
Totodată, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 659 din data de 4 octombrie 2004 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. l2845/P/2001 definitivă prin Decizia penală nr. 3349 din 25 mai 2006 a ICCJ în următoarele pedepse componente: în pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74, 76 C. pen. şi art. 80 C. pen., în pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen. şi art. 80 C. pen. în pedepsele de câte 5 luni închisoare pentru fiecare din cele 3 infracţiuni prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 74 şi art. 76 C. pen. şi art. 80 C. pen., în pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 31 alin. (2) raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74, 76 şi art. 80 C. pen. şi în pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74, 76 şi art. 80 C. pen.
În baza art. 33 lit. a), - art. 34 C. pen. şi art. 35 C. pen., au fost contopite aceste pedepse repuse în individualitatea lor cu pedepsele aplicate în prezenta cauză dispunându-se ca inculpatul M.A.V. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.
Au fost aplicate disp. art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. avându-se în vedere că inculpatul a săvârşit aceste fapte în calitatea sa de administrator şi asociat al unei societăţi comerciale.
S-a dedus din pedeapsa rezultantă astfel stabilită perioada executată de la 15 octombrie 2001 la 4 martie 2003 şi respectiv de la 19 iulie 2006 la 7 martie 2008.
De asemenea, constatându-se că a fost pe deplin stabilită şi dovedită vinovăţia inculpatei N.M. (fostă G.), la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere natura şi gravitatea faptelor date de împrejurările în care au fost comise, consecinţele produse dar şi circumstanţele persoanele ale inculpatei.
Avându-se în vedere că aceasta este infractor primar, că anterior avut o bună comportare, că nu este cunoscută cu antecedente penale, s-au reţinut în favoarea acesteia circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) apreciindu-se că pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani, va realiza scopul social al pedepsei la care face referire art. 52 C. pen., respectiv reeducarea inculpatei şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
S-a apreciat în consecinţă că o suspendare a executării sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 8 ani stabilit conform art. 862 C. pen. va fi în măsură să formeze convingerea inculpatei că se impune în viitor respectarea prescripţiilor legale penale şi evitarea săvârşirii de noi fapte antisociale.
Referitor la inculpatul M.N., şi în privinţa acestuia s-a constatat pe deplin stabilită şi dovedită vinovăţia sa privind săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi respectiv instigare la înşelăciune în formă continuată prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen.
La individualizarea pedepsei au fost avute de asemenea în vedere circumstanţele reale cum au fost săvârşite faptele, consecinţele produse - prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind unul considerabil precum şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Avându-se în vedere că acesta este infractor primar, că anterior avut o bună comportare, că nu este cunoscut cu antecedente penale, au fost reţinute în sarcina sa circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) apreciindu-se că pedeapsa de 6 ani închisoare (în condiţiile în care a fost de fapt instigatorul întregii activităţi infracţionale) şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani, va contribui la reeducarea inculpatului şi la prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
S-a aplicat totodată şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.
Şi vinovăţia inculpatului F.C.M. privind săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, respectiv înşelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 43 din Legea 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. s-a arătat că a fost pe deplin stabilită şi dovedită astfel încât în ceea ce priveşte pedeapsa i-a fost aplicată s-a ţinut seama de împrejurările comiterii faptelor, de consecinţele produse, de circumstanţele sale personale.
Avându-se în vedere aspectul că acesta este infractor primar, că anterior avut o bună comportare, că nu este cunoscut cu antecedente penale, că este o persoană integrată social, fiind căsătorit şi având în întreţinere un copil minor s-au reţinut în favoarea sa circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) apreciindu-se că pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară, va contribui la reeducarea inculpatului şi la prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Faţă de gravitatea faptelor şi consecinţele produse - prejudiciul cauza bugetului de stat fiind unul considerabil, s-a apreciat că executarea pedepsei s-a impus a se face prin privare de libertate spre a determina formarea unei noi convingeri a inculpatului privind respectarea prevederilor legii penale şi a valorilor sociale ocrotite penal.
S-a aplicat totodată şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.
S-a constatat că şi inculpatul S.P. se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, mai puţin de infracţiunea de spălare a banilor, iar la individualizarea pedepselor au fost avute în vedere împrejurările comiterii faptelor, gradul său de participare, consecinţele produse dar şi circumstanţele sale personale.
Ţinându-se seama că şi acesta este infractor primar, având anterior o bună comportare, au fost reţinute circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., apreciindu-se că o pedeapsă rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare dar cu executare prin privare de libertate şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen., va fi în măsură să preîntâmpine săvârşirea de noi infracţiuni.
S-a aplicat şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.
În ceea ce o priveşte pe inculpata D.M., s-a reţinut vinovăţia acesteia privind săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, respectiv complicitate la înşelăciune în formă continuată prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi fals la legea contabilităţii prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost pe deplin stabilită şi dovedită.
Din fişa de cazier s-a reţinut că faptele au fost săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen., astfel încât la individualizarea pedepsei ce a fost aplicată, s-a ţinut seama de gravitatea faptelor, de starea de recidivă a inculpatei dar şi de comportamentul avut anterior, fiind o persoană integrată social şi cu unele oscilaţii a recunoscut activitatea infracţională pentru care a fost trimisă în judecată, în consecinţă şi în sarcina acesteia au fost reţinute circumstanţe atenuante prev. de art. 74 C. pen.
Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare dar prin privare de libertate şi interzicerea drepturilor art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară va fi în măsură să direcţioneze convingerea inculpatei spre ideea respectării prescripţiilor legii penale şi evitării săvârşirii de noi infracţiuni, aplică art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
Şi vinovăţia inculpatului C.C., privind săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, respectiv înşelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi fals la legea contabilităţii prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost pe deplin stabilită şi dovedită.
Deşi în rechizitoriu s-a reţinut că aceste fapte au fost săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie, din fişa de cazier judiciar s-a reţinut că acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, prin Sentinţa penală nr. 44 din 13 aprilie 2000 a Tribunalului Olt, definitivă prin Decizia penală nr. 377 din 7 septembrie 2000 a Curţii de Apel Craiova, a fost arestat la 10 ianuarie 2000 şi eliberat la 16 octombrie 2001 cu un rest neexecutat de 1 an, 8 luni şi 24 de zile.
Faţă de aceste aspecte s-a constatat că în cauză îşi găsesc incidenţa art. 37 lit. b) C. pen. şi nu ale art. 37 lit. a) cum greşit s-a reţinut în rechizitoriu, aceste din urmă dispoziţii fiind înlăturate.
Şi în sarcina acestui inculpat au fost reţinute circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. avându-se în vede că anterior a fost o persoană integrată social desfăşurând activităţi lucrative pentru a-şi câştiga existenţa, că a recunoscut oarecum activitatea infracţională dedusă judecăţii.
În consecinţă s-a apreciat că o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare dar prin privare de libertate şi interzicerea drepturilor 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară va realiza scopul preventiv educativ stabilit de legiuitor.
S-au aplicat art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
Sub aspectul laturii civile s-a constatat că în cauză Statul Român reprezentat prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti s-au constituit parte civilă, solicitând să fie obligaţi inculpaţii M.N., S.P., F.C.M., C.C. şi D.M. în solidar cu Se M.G. SRL Craiova la plata sumei de 653.100 RON reprezentând prejudiciul adus bugetului consolidat al statului la care să fie calculate accesoriile prevăzute de codul de procedură fiscală, după cum urmează: suma de 41.613 RON reprezentând TVA de plată compensat în mod ilegal prin decontul TVA nr. 59025 din 18 aprilie 2006, suma de 21.733 RON rezultând din decontul TVA nr. 77055 din 25 iulie 2006; suma de 408.068 RON rezultând din decontul TVA nr. 87134 din 24 octombrie 2006 şi suma de 181.686 RON rezultând din decontul TVA nr. 101.997 din 25 ianuarie 2007 la care să fie adăugate accesoriile legale prevăzute de codul de procedură fiscală până la stingerea obligaţiei.
În ceea ce o priveşte însă pe partea responsabilă civilmente SC M.G. SRL, actele depuse la dosar respectiv adresele emise de Registrul Comerţului şi copie de pe sentinţa comercială pronunţată de Tribunalul Dolj relevă că această societate a fost radiată din Registrul Comerţului din luna martie 2011, nemaiavând deci personalitate juridică.
Probatoriile administrate în cauză, inclusiv raportul de expertiză contabilă au demonstrat într-adevăr că prin activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţii M.N., S.P., F.C.M., C.C. şi D.M. a fost prejudiciat bugetul consolidat al statului cu suma de 653.100 RON, reprezentând TVA de plată cu care figura S.M. în deconturile de TVA ale anului 2006, TVA ce a fost compensat în mod ilegal cu TVA-ul de rambursat ce figura în decontul de TVA nr. 73528 din 1 iulie 2004.
Pe cale de consecinţă, în baza disp. art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ. şi art. 1003 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de ANAF - Bucureşti şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii M.N., S.P., F.C.M., C.C. şi D.M. la plata sumei de 653.100 RON către partea civilă cu majorările legale aferente reprezentând TVA de plată compensat în mod ilegal prin deconturile TVA nr. 59025 din 18 aprilie 2006 (suma de 41.613 RON); decontul TVA nr. 77055 din 25 iulie 2006 (suma de 21.733 RON); decontul TVA nr. 87134 din 24 octombrie 2006 (suma de 408.068 RON) şi decontul TVA nr. 101.997 din 25 ianuarie 2007 (suma de 181.686 RON).
În baza art. 445 C. proc. pen. s-a dispus anularea actelor falsificate de inculpaţi, respectiv: Contractul de vânzare-cumpărare nr. 7 din 4 februarie 2004; Contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP - G.I. sub nr. 1459 din 12 mai 2004 încheiat între SC S.D. şi SC M.G. SRL, Actul adiţional la contractul de vânzare-cumpărare nr. 1459 din 12 mai 2004; Act adiţional autentificat sub nr. 2423 din 6 septembrie 2004, cererea către BNP G.I. nr. 2925 din 12 mai 2004, borderourile de achiziţii cereale întocmite în mod fictiv de SC M.G. SRL.
Avându-se în vedere că prejudiciul nu a fost recuperat au fost menţinute măsurile asigurătorii instituite asupra autoturismului marca D prin Procesul-verbal din 26 februarie 2008, precum şi cu privire la autoturismul marca OV instituit prin Procesul-verbal din 5 martie 2008.
Împotriva Sentinţei penale nr. 408 din 20 septembrie 2011 a Tribunalului Dolj au declarat apel parchetul şi inculpaţii M.N., S.P., F.C.M., D.M., M.A.V., N.M., C.C. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia penală nr. 126 din 12 aprilie 2013, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpaţii M.N., S.P., F.C.M., D.M., M.A.V., N.M. şi C.C. împotriva Sentinţei penale nr. 408 din data de 20 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 3159/63/2010.
A desfiinţat în parte sentinţa apelată şi rejudecând:
A descontopit pedepsele aplicate inculpatului M.A.V. în prezenta cauză şi cele aplicate aceluiaşi inculpat prin Sentinţa penală nr. 659 din 4 octombrie 2004 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 12845/P/2001 definitivă prin Decizia penală nr. 3349 din 25 mai 2006 a ICCJ pe care le-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul M.A.V. a fost trimis în judecată din infr. prev. în art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. în infr. prev. în art. 20 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.
În baza art. 20 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 a condamnat pe inculpatul M.A.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.
În baza art. 11 pct 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) teza a II-a C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului M.A.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. în art. 292 C. pen., art. 289 C. pen. şi art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale a inculpatului pentru aceste infracţiuni.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen. raportat la art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. a recontopit pedepsele aplicate inculpatului M.A.V. prin Sentinţa penală nr. 659 din 4 octombrie 2004 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 12845/P/2001 definitivă prin Decizia penală nr. 3349 din 25 mai 2006 a ICCJ cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
A constatat că inculpatul a fost eliberat condiţionat din executarea pedepsei de 4 ani şi 6 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 601/2008 a Judecătoriei Craiova cu un rest de 1.605 zile închisoare.
A descontopit pedepsele aplicate inculpatei N.M. în prezenta cauză pe care le-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpata N.M. a fost trimisă în judecată din infr. prev. în art. 26 raportat la art. 20 combinat cu art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. în infr. prev. în art. 26 raportat la art. 20 C. pen. combinat cu art. 8 alin. (1) din Legea 241/2005.
A înlăturat circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpatei potrivit art. 74 lit. a) C. pen.
În art. 26 raportat la art. 20 C. pen. combinat cu art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 a condamnat pe inculpata N.M. la 1 (un) an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) teza a II-a C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei N.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. în art. 292 C. pen. şi art. 293 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale a inculpatei pentru aceste infracţiuni.
În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatei N.M. sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni stabilit conform art. 862 C. pen. şi care se compune din durata pedepsei aplicate inculpatei de 1 (un) an şi 6 luni închisoare la care se adaugă un interval de timp de 2 ani, stabilit de instanţă.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
Să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de probaţiune din cadrul Tribunalului Dolj;
Să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;
Să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de subzistentă;
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a dispus interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 864 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere.
A descontopit pedepsele aplicate inculpatului M.N. în prezenta cauză pe care le-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul M.N. a fost trimis în judecată din infr. prev în art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infr. prev. în art. 25 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi din infr. prev. în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infr. prev. în art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005.
A înlăturat circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpatului potrivit art. 74 lit. a) C. pen.
În baza art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 a condamnat pe inculpatul M.N. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.
În baza art. 25 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. a recontopit pedepsele aplicate inculpatului M.N. în pedeapsa cea mai grea aceea de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară, inculpatul urmând să execute această pedeapsă.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
A descontopit pedepsele aplicate inculpatului F.C.M. în prezenta cauză pe care le-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul F.C.M. a fost trimis în judecată din infr. prev în art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infr. prev. art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi din infr. prev. în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infr. prev. în art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005.
A reţinut în favoarea inculpatului şi circumstanţe atenuante judiciare potrivit art. 74 alin. (2) C. pen.
În baza art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) raportat la art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul F.C.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani ca pedeapsă complementară.
În baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în final cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) raportat la art. 80 alin. (2) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani ca pedeapsă complementară.
În baza art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în final cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) raportat la art. 80 alin. (2) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. a recontopit pedepsele aplicate inculpatului F.C.M. în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. pe o durata de 2 ani ca pedeapsă complementară.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
A descontopit pedepsele aplicate inculpatului S.P. în prezenta cauză pe care le-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul S.P. a fost trimis în judecată din infr. prev în art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infr. prev. în art. 25 C. pen. raportat art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi din infr. prev. în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infr. prev. în art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005.
În baza art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul la S.P. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani ca pedeapsă complementară.
În baza art. 25 C. pen. raportat art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în final cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 80 alin. (2) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani ca pedeapsă complementară.
în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. a recontopit pedepsele aplicate inculpatului S.P. în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani ca pedeapsă complementară, inculpatul urmând să execute această pedeapsă.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
A descontopit pedepsele aplicate inculpatei D.M. în prezenta cauză pe care le-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpata D.M. a fost trimis în judecată din infr. prev în art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infr. prev. în art. 26 C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi din infr. prev. în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infr. prev. în art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005.
A înlăturat circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpatei potrivit art. 74 lit. a) C. pen. şi reţine în favoarea acesteia circumstanţe atenuante judiciare potrivit art. 74 alin. (2) C. pen.
În baza art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpata D.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani ca pedeapsă complementară.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) raportat la art. 80 alin. (2) C. pen. a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani ca pedeapsă complementară.
În baza art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) raportat la art. 80 alin. (2) C. pen. a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. a recontopit pedepsele aplicate inculpatei D.M., în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani ca pedeapsă complementară, inculpata urmând să execute această pedeapsă.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
A descontopit pedepsele aplicate inculpatului C.C. în prezenta cauză pe care le-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul C.C. a fost trimis în judecată din infr. prev în art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infr. prev. art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art41 alin. (2) C. pen. şi din infr. prev. în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infr. prev. în art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005.
A înlăturat circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpatului potrivit art. 74 lit. a) C. pen.
În baza art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.
În baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.
În baza art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. a recontopit pedepsele aplicate inculpatului C.C., în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară, inculpatul urmând să execute această pedeapsă.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
A admis acţiunea civilă formulată de partea civilă ANAF - Bucureşti şi a obligat în solidar pe inculpaţii M.N., S.P., F.C.M., C.C. şi D.M. către partea civilă la plata sumei de 653.100 RON reprezentând TVA de plată compensat în mod ilegal prin deconturile TVA nr. 59025 din 18 aprilie 2006 (suma de 41.613 RON); decontul TVA nr. 77055 din 25 iulie 2006 (suma de 21.733 RON); decontul TVA nr. 87134 din 24 octombrie 2006 (suma de 408.068 RON) şi decontul TVA nr. 101.997 din 25 ianuarie 2007 (suma de 181.686 RON) cu majorările aferente calculate potrivit art. 119 şi următoarele C. proc. fisc. până la data de 4 martie 2010.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Cheltuielile judiciare în apel, din care câte 400 RON reprezentând onorariu avocat oficiu pentru fiecare dintre cei şapte inculpaţi au rămas în sarcina statului.
S-a motivat că starea de fapt reţinută de prima instanţă prin probele administrate la urmărirea penală şi pe parcursul cercetării judecătoreşti aşa cum acestea au fost suplimentate în apel, aceasta este pe deplin concordantă probatoriului administrat şi a fost reţinută ca atare şi de către instanţa de apel.
Astfel nu au fost reţinute ca fiind fondate apărările inculpatului M.A.V. în sensul că nu ar fi săvârşit infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată deoarece tranzacţia privind „muntele" ar fi fost una reală şi realizată în scopul îndeplinirii obiectivelor SC M.G. SRL.
În acest sens din probele administrate în cauză s-a reţinut că prin Contractul de vânzare-cumpărare cu nr. 72 din 26 ianuarie 2002, declaraţia de parcelare şi Contractul de vânzare-cumpărare imobiliară cu nr. 214 din 23 martie 2002, martorul R.I. prin mandatarul P.I.A.C. şi P.S.E. au devenit proprietarii unei suprafeţe de 8 ha şi 3.355 m2, situat în extravilanul localităţii Budeşti, judeţul Maramureş, cu destinaţia fâneţ.
Ulterior prin Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub. nr. 1453 din 12 mai 2004, martorul R.I. a vândut numitei R.M. terenul extravilan de natură - fâneţ, în suprafaţă de 60.000 mp, teren situat în extravilanul localităţii Budeşti, judeţul Maramureş, în locul numit „M.". Preţul de vânzare-cumpărare al acestui teren a fost de 15 milioane RON în mod real conform declaraţie martorului R.I. care a arătat că a primit această sumă ca preţ al vânzării.
În aceeaşi zi de 12 mai 2004, conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1455 din 12 mai 2004, la acelaşi cabinet notarial, R.M. a vândut la SC S.D. SRL Craiova, reprezentată prin asociatul unic N.E.G., aceeaşi suprafaţă de teren. Preţul de vânzare-cumpărare al terenului a fost de 300 milioane ROL precizat în contract.
În cursul aceleiaşi zile de 12 mai 2004, la acelaşi cabinet notarial, a fost încheiat un alt contract de vânzare-cumpărare cu privire la aceeaşi suprafaţă de teren autentificat sub nr. 1459 din 12 mai 2004 între SC S.D. SRL Craiova reprezentată prin asociatul unic N.E.G. în calitate de vânzător şi SC M.G. SRL Craiova, reprezentată prin M.A.V. La această a treia vânzare din aceeaşi zi preţul terenului a fost de 2.779.305 euro, echivalentul a 112.578.500.000 ROL, inclusiv TVA-ul, menţionându-se în contract că preţul a fost primit la data autentificării actului.
Ca atare, în cursul aceleaşi zile, terenul vândut de martorul R.I. la preţul de 15.000.000 RON a ajuns după trei vânzări succesive la preţul de 112.578.500.000 ROL.
Pe de altă parte între SC S.D. SRL şi SC M.G. SRL s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu privire la această suprafaţă de teren la data de 4 februarie 2004, când terenul nu se afla în proprietatea vânzătorului şi în aceleaşi condiţii s-a întocmit şi factura fiscală din 30 aprilie 2004. Verificarea efectuată de consilierii DGFP Dolj a atestat că preţul vânzării nu corespunde cu suma facturată şi în luna aprilie 2004, SC M.G. SRL Craiova a înregistrat plata terenului achiziţionat fără a prezenta documente justificative în acest sens.
Pe de altă parte actele furnizate de Oficiul Naţional de Prevenite şi Combatere a Spălării Banilor au precizat că SC M.G. SRL Craiova în perioada 2002 - 2004 a înregistrat valori foarte mici în bilanţurile aferente, iar în anul 2004 nu a înregistrat venituri având datorii de 113,4 miliarde ROL.
De asemenea în sesizarea Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor care menţionează că „Din verificarea documentelor contabile ale SC M.G. SRL Craiova, în calitate de cumpărător şi ale SC S.D. SRL în calitate de vânzător, s-a constatat că niciuna dintre părţi nu a înregistrat în evidenţa contabilă plata şi respectiv încasarea celor 2.779.305 euro.
Mai mult, din comunicarea BNR a rezultat că, în perioada 8 octombrie 2003 - 29 iunie 2005, SC M.G. SRL Craiova era declarată în interdicţie bancară de a emite CEC-uri iar din Adresa nr. 217 din 30 august 2004 a Biroului Notarului Public - G.I., a rezultat că pentru actele de vânzare-cumpărare autentificate sub numărul 1455 şi 1459, taxele şi onorariile nu au fost achitate în numerar, dar s-a eliberat de către SC M.G. SRL o filă CEC cu valoarea de 1.110.588.908 ROL însă aceasta nu a fost încasată deoarece urmare a verificării contului plătitorului s-a constatat că în acesta nu sunt bani.
În acelaşi sens urmare a verificării efectuate de consilierii DGFP Dolj asupra balanţei contabile SC M.G. SRL Craiova din luna mai 2004, s-a reţinut că societatea nu înregistrase în evidenţa contabilă taxa notarială în sumă de 497.753.908 ROL şi onorariul notarial în sumă de 600.000.000 ROL, iar conform datelor din balanţa de verificare până la data de 31 mai 2004, societatea nu a efectuat plăţi sau încasări prin bancă şi nu are disponibil în conturi bancare.
Astfel nu a fost reţinută ca veridică nici apărarea inculpatului în sensul că pentru achitarea preţului vânzării ar fi împrumutat de la coinculpatul M.N. suma de 2,5 milioane euro cu atât mai mult cu cât inculpaţii nu au prezentat nici un înscris în acest sens, or, în contextul mai sus arătat această apărare a inculpatului, nesusţinută de nici un mijloc de probă va fi înlăturată ca neveridică.
De altfel, în lucrarea întocmită de Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a spălării banilor, inculpatul M.A.V. a susţinut că suma cu care s-a plătit contravaloarea terenului sunt bani proprii cu care a creditat societatea contrazicând inclusiv cele prezentate de inculpatul N.M. În acelaşi sens verificarea efectuată de consilierii DGFP Dolj a atestat că preţul vânzării reprezenta aport în numerar al administratorului societăţii.
Toate cele mai sus arătate dovedesc cu prisosinţă faptul că vânzarea-cumpărarea terenului extravilan, în suprafaţă de 60.000 mp situat în extravilanul localităţii Budeşti, judeţul Maramureş, între SC S.D. SRL şi SC M.G. SRL Craiova pentru preţul de 2.779.305 euro nu corespunde unei operaţiuni economice reale deşi s-a încercat a se justifica majorarea artificială a preţului terenului de către inculpaţi prin Documentaţia Tehnico-Economică, care atestă că în subsolul terenului se aflau materiale care puteau fi folosite la drumuri, însă această documentaţie nu poate demonstra realitatea tranzacţiei analizate în contextul probator mai sus prezentat.
După ce au fost întocmite formalităţile cerute de lege pentru vânzarea-cumpărarea terenului, inculpatul M.A.V. s-a preocupat de înregistrarea lor în documentele contabile ale societăţii. Astfel, SC M.G. SRL Craiova a înregistrat în balanţa de verificare şi nota contabilă plata terenului achiziţionat de la SC S.D. SRL Craiova, în sumă de 113,393.196.000 RON.
Ulterior prin decontul de TVA înregistrat la DGFP Dolj sub nr. 3528 din 1 iulie 2004, SC M.G. SRL Craiova a solicitat rambursarea sumei de 18.186.301.329 RON, reprezentând TVA aferentă în principal tranzacţiei efectuate între SC M.G. SRL Craiova şi SC S.D. SRL Craiova în perioada aprilie - mai 2004.
Urmare a cererii de rambursare TVA s-au efectuat verificări de către organul administrativ fiscal, verificări ce s-au finalizat prin Nota de Constatare cu nr. 3602 din 29 iulie 2004.
Deoarece cele reţinute prin nota de constatare nu erau favorabile inculpatul M.A.V., în calitate de administrator al SC M.G. SRL Craiova a formulat contestaţie la aceasta.
În paralel inculpatul a solicitat o nouă rambursare de TVA pentru aceeaşi sumă.
De această dată, contrar metodologiei de efectuare a controlului DGFP vizând rambursările de TVA, verificarea s-a efectuat de către un singur consilier - numitul A.Gh.
Pin Nota de Constatare cu nr. 4333 din 15 septembrie 2004 acesta a menţionat contrar celor cuprinse în nota de constatare anterioară că: „.. societatea M.G. SRL are dreptul la rambursarea sumei solicitate prin decontul de TVA sub nr. 73528/2004."
Această notă de constatare aşa cum rezultă din comunicarea DGFP Dolj cu nr. 3808 din 14 noiembrie 2008 deşi înregistrată în registrul de corespondenţă al DGFP Dolj la nr. 4333 din 15 septembrie 2004 nu a fost predată nici Serviciului Sinteză din cadrul DGFP Dolj spre valorificare şi nu a fost primită spre arhivare, astfel că nici nu a produs consecinţe juridice.
Or, în condiţiile în care Nota de Constatare cu nr. 4333 din 15 septembrie 2004 nu a fost predată nici Serviciului Sinteză din cadrul DGFP Dolj spre valorificare în mod temeinic la urmărirea penală s-a concluzionat că fapta inculpatului A.Gh. constituie o tentativă absolut improprie.
La data de 8 noiembrie 2004, inculpatul M.A.V. în calitate de administrator al SC M.G. SRL Craiova a înaintat o adresă la DGFP DOLJ în care a menţionat că renunţă la solicitarea privind rambursarea TVA. Acest act unilateral de renunţare la rambursarea de TVA a fost determinată de faptul că la acea vreme, Ministerul Finanţelor împreună cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie începuseră o verificare a tuturor rambursărilor de TVA din judeţul Dolj, având ca obiect sume de peste 5 miliarde ROL. Astfel acestei renunţări la rambursarea de TVA nu i se poate acorda relevanţa juridică a unei desistări în sensul art. 22 C. pen. deoarece nu este rezultatul voinţei libere a inculpatului ci a fost făcută tocmai pentru a evita tragerea sa la răspundere penală în contextul în care anterior făcuse toate demersurile în vederea obţinerii rambursării.
De asemenea nu se poate crea o similitudine între fapta numitului A.Gh. şi fapta inculpatului M.A.V., care a urmărit rambursarea pe nedrept a TVA generat artificial prin vânzarea-cumpărarea mai sus analizată, iar în alte condiţii această rambursare putea fi obţinută, nerealizarea scopului urmărit de inculpat nedatorându-se modului în care a fost concepută săvârşirea faptei ci altor împrejurări exterioare faptei inculpatului respectiv vigilenţei funcţionarilor din cadrul DGFP Dolj care au efectuat primul control fiscal la S.C. M.G. SRL Craiova şi nedepunerii de către un funcţionar neidentificat din cadrul DGFP Dolj spre valorificare a notei de constatare întocmită de consilierul A.Gh.
Referitor la încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată s-a reţinut însă că de la momentul săvârşirii acestora şi până la judecarea cauzei a intrat în vigoare Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale care, în raport de faptele cercetate în cauză are caracterul unei legi speciale faţă de infracţiunea de înşelăciune pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, de asemenea dispoziţiile acestei legi prin regimul sancţionator mai blând pe care îl reglementează reprezintă o lege penală mai favorabilă inculpatului în accepţiunea art. 13 C. pen. având astfel prioritate în aplicate.
În consecinţă văzând şi dispoziţiile art. 334 C. proc. pen. instanţa de apel a reţinut că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infr. prev. în art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. în infr. prev. în art. 20 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.
S-a avut în vedere în acest sens că art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, reglementare favorabilă inculpatului, încriminează în mod distinct stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat.
De asemenea potrivit alin. (3) al art. 8 din Legea nr. 241/2005 tentativa la infracţiunea mai sus enunţată se pedepseşte.
Or, în raport de starea de fapt reţinută mai sus s-a constatat că în drept fapta inculpatului M.A.V. care în calitate de administrator al S.C. M.G. SRL Craiova prin simularea unei operaţiuni economice fictive în raport cu valoarea acesteia a stabilit cu rea-credinţă taxa pe valoare adăugată urmărind obţinerea fără drept a unei sume de bani cu titlu de rambursare de TVA întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii incriminate art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 în forma tentativei în raport de această încadrare juridică stabilindu-se răspunderea penală a inculpatului.
Din acest punct de vedere nu a fost reţinut argumentul adus în apărarea inculpatului în sensul că ar fi intervenit prescripţia răspunderii penale deoarece aceasta intervine în situaţia inculpatului potrivit art. 122 alin. (1) lit. c), alin. (2) şi art. 124 C. pen. la 12 ani de la data săvârşirii infracţiunii, respectiv de la data de 8 noiembrie 2004 când inculpatul a renunţat la a mai solicita rambursarea de TVA. Acest termen nu s-a împlinit până în prezent.
Deoarece dispoziţiile art. 122 C. pen., care reglementează termenele de prescripţie a răspunderii penale fac vorbire despre pedeapsa prevăzută de lege, sunt aplicabile dispoziţiile art. 1411 C. pen. prin pedeapsă prevăzută de lege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârşită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Ca urmare în situaţia inculpatului termenul de prescripţie al răspunderii penale nu se va calcula în raport cu pedeapsa redusă potrivit art. 21 alin. (2) C. pen. ci în raport cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită în formă continuată.
Situaţia inculpatului nu a fost privită nici ca similară celei a minorităţii făptuitorului, deoarece deşi în ambele situaţii operează micşorarea pedepselor în acelaşi cuantum trebuie avut în vedere că situaţia minorităţii făptuitorului atrage un regim sancţionator distinct reglementat în art. 99 şi următoarele C. pen., pe când în speţa dedusă judecăţii este analizată o formă de săvârşire a infracţiunii incriminată în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, respectiv aceea a tentativei.
Cu privire însă la infracţiunile de fals în declaraţii prev. în art. 292 C. pen., fals intelectual prev. în art. 289 C. pen. şi fals la Legea contabilităţii prev. în art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., infracţiuni mijloc prin care inculpatul a urmărit să realizeze infracţiunea scop incriminată în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 s-a constatat însă că a intervenit prescripţia răspunderii penale.
În situaţia acestor infracţiuni termenul de prescripţie cel mai mare stabilit potrivit 122 alin. (1) lit. d), alin. (2) şi art. 124 C. pen. este de 7 ani şi 6 luni şi curge de la depunerea decontului de TVA nr. 3528 din 1 iulie 2004 la DGFP Dolj astfel că acesta s-a împlinit până în prezent.
Prin urmare constatându-se totuşi participarea inculpatului la încheierea Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1459 din 12 mai 2004 la BNP G.I. în care a declarat un preţ nereal al cumpărării terenului dar şi înregistrarea acestei tranzacţii în documentele contabile ale SC M.G. SRL Craiova al cărui administrator precum şi depunerea decontului de TVA înregistrat la DGFP Dolj sub nr. 3528 din 1 iulie 2004 s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului ca urmare a prescripţiei răspunderii penale pentru aceste infracţiuni.
În această situaţie este inutil a se mai analiza încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată distinct ca fals intelectual şi fals la Legea contabilităţii ca infracţiuni concurente.
Stabilindu-se răspunderea penală a inculpatului în raport cu art. 20 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 la individualizarea pedepsei aplicate acestuia s-au avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită redusă potrivit art. 21 alin. (2) C. pen., gradul de pericol social al faptei săvârşite reţinut ca sporit în raport de rezultatul urmărit de inculpat prin aceasta (suma pentru care s-a urmărit rambursarea de TVA), dar şi datele ce caracterizează persoana inculpatului respectiv faptul că a mai fost condamnat anterior pentru infracţiuni de acelaşi gen, condamnare care însă nu atrage starea de recidivă, prezentarea sa în faţa organelor judiciare, dar şi atitudinea acestuia prin care a încercat să justifice faptele pentru care este cercetat ceea ce denotă că nu şi-a asumat responsabilitatea pentru acestea, astfel încât se apreciază că o condamnare a inculpatului la pedeapsa închisorii într-un cuantum situat la dublul minimului prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită este de natură să realizeze scopul pedepsei faţă de inculpat.
Constatându-se că infracţiunea pentru care inculpatul este condamnat în cauză este concurentă cu cele pentru care acesta a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 659 din 4 octombrie 2004 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 12845/P/2001 definitivă prin Decizia penală nr. 3349 din 25 mai 2006 a ICCJ s-a menţinut des contopirea pedepselor aplicate prin sentinţa mai sus amintită, efectuată de prima instanţă şi în baza art. 36 alin. (1) C. pen. raportat la art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. s-au recontopit pedepsele aplicate inculpatului M.A.V. prin Sentinţa penală nr. 659 din 4 octombrie 2004 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 12845/P/2001 definitivă prin Decizia penală nr. 3349 din 25 mai 2006 a ICCJ cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani şi 6 luni închisoare.
Dat fiind natura infracţiunii pentru care s-a stabilit răspunderea penală a inculpatului, faptul că potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 aplicarea pedepsei complementare în această situaţie este obligatorie dar şi dispoziţiile art. 71 C. pen. privind pedeapsa accesorie s-au interzis inculpatului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară iar în baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului aceleaşi drepturi, ca pedeapsă accesorie.
S-a constatat că inculpatul a fost liberat condiţionat din executarea pedepsei de 4 ani şi 6 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 601/2008 a Judecătoriei Craiova cu un rest de 1.605 zile închisoare potrivit datelor din fişa de cazier judiciar a acestuia, pedeapsă cu care a fost contopită şi pedeapsa aplicată în prezenta cauză.
Referitor la inculpata N.M. s-a reţinut că aceasta a ajutat pe inculpatul M.A.V. în tentativa acestuia de a obţine pe nedrept rambursarea de TVA mai sus arătată prezentându-se în faţa notarului public sub o identitate falsă (identitatea surorii sale, martora N.E.G., administrator al SC S.D. SRL Craiova) şi încheind în această calitate Contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 1455 din 12 mai 2004 şi nr. 1459 din 12 mai 2004 la BNP G.I. dar şi Contractul de vânzare-cumpărare nr. 7 din 4 februarie 2004 încheiat între SC S.D. SRL şi SC M.G. SRL, înscris sub semnătură privată.
Acest lucru s-a putut realiza deoarece inculpatul M.A.V. în calitate de fost asociat în cadrul SC S.D. SRL Craiova avea o ştampilă a acestei societăţi iar inculpata N.M. avea acces la actele de identitate ale martorei N.E.G. pe care aceasta fiind plecată în acea perioadă în străinătate le lăsase în ţară.
Faptul că martora N.E.G. era plecată din ţară la data de 12 mai 2004 rezultă din Adresa cu nr. 5319 din 24 iulie 2004 a IPJ Dolj - Cabinet, din care s-a reţinut că aceasta ieşise din ţară la data de 13 februarie 2004, dar şi din Procesul-verbal încheiat la data de 12 noiembrie 2004, potrivit căruia martora nu intrase niciodată pe teritoriul României până la data încheierii acestui proces-verbal.
De asemenea prin declaraţia martorei N.E.G. aceasta confirmă absenţa sa din ţară în perioada relevantă din punct de vedere al infracţiunilor cercetate în cauză, deţinerea unei ştampile a SC S.D. SRL Craiova de către inculpatul M.A.V. precum şi faptul că sora sa, inculpata N.M. avea acces la documentele sale de identificare pe care le lăsase în ţară. Susţinerile martorei au fost confirmate şi de declaraţiile date de martorii A.F. fratele concubinului inculpatei, N.N. - tatăl martorei N.G., şi P.I. sora acesteia care confirmând că martora N.G. în perioada februarie 2004 - noiembrie 2004 a fost plecată din ţară. Faptul că inculpata N.M. a participat la semnarea contractelor de vânzare-cumpărare rezultă şi din Raportul de expertiză nr. 99827 din 17 noiembrie 2004 al Biroului Criminalistic din cadrul poliţiei Municipiului Craiova, care menţionează că: „Semnăturile de la rubrica SC S.D. SRL reprezentată de N.E.G. existente pe următoarele înscrisuri: - Contractul de vânzare-cumpărare nr. 7 din 4 februarie 2004 încheiat între SC S.D. SRL şi SC M.G. SRL; - cererea către BNP - G.I. nr. 2925 din 12 mai 2004; - cererea către BNP - G.I. nr. 2917 din 12 mai 2004; - contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP - G.I. sub numărul 1455 din 12 mai 2004; - contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP - G.I. sub numărul 1459 din 12 mai 2004; - actul adiţional la contractul de vânzare; - cumpărare nr. 1459 din 12 mai 2004 autentificat la BNP - G.I. sub nr. 2423 din 6 septembrie 2004, au fost executate de G.M.".
Adresa nr. 22674 din 28 mai 2012 a Instituţiei Prefectului - Judeţul Dolj Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea şi Evidenţa Paşapoartelor Simple întocmită ca urmare a solicitării instanţei de apel la cererea apărătorului inculpatei nu face decât să confirme starea de fapt mai sus reţinută, atestând că numita B. (actual N.) E.G. a ridicat personal documentul de călătorie eliberat de acest serviciu la 10 februarie 2004, astfel că aceasta a părăsit ţara la data de 13 februarie 2004, potrivit probelor mai sus arătate.
În raport de această stare de fapt instanţa de apel a constatat însă, ca şi în situaţia inculpatului M.A.V., că în raport cu infracţiunile fals în declaraţii şi fals privind identitatea a intervenit prescripţia răspunderii penale potrivit 122 alin. (1) lit. d), alin. (2) şi art. 124 C. pen. urmând a se înceta procesul penal pornit faţă de inculpată în raport cu aceste infracţiuni.
S-a reţinut însă răspunderea penală a inculpatei pentru considerente similare celor arătate în raport cu inculpatul M.A.V. pentru complicitate la tentativă de săvârşire a infracţiunii incriminate art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.
Astfel nu s-a reţinut ca fondată argumentarea apărării în sensul că nu s-a dovedit vinovăţia inculpatei în raport cu săvârşirea acestei infracţiuni, în condiţiile în care nu s-a dovedit că aceasta cunoştea scopul real al întocmirii contractelor de vânzare-cumpărare pe care le-a semnat în fals însuşindu-şi identitatea surorii sale.
Relevante în sensul dovedirii vinovăţiei inculpatei în raport cu infracţiunea analizată este chiar declaraţia surorii sale martora N.E.G. în care aceasta o situează pe inculpată în cercul de „prieteni" ai inculpatului M.N. „creierul afacerii muntele" şi administrator în fapt al SC M.G. SRL Craiova dar şi interesul acesteia a ascunde adevăratul scop al contractelor de vânzare-cumpărare pe care le semnase anterior în fals, respectiv rambursarea de TVA.
Faptul că inculpata cunoştea scopul real al încheierii Contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 1455 din 12 mai 2004 şi nr. 1459 din 12 mai 2004 la B.N.P. G.I., la care a participat prin declinarea unei identităţi false, rezultă şi din aceea că între cele două contracte încheiate în aceeaşi zi şi la acelaşi notar public preţul terenului ce făcea obiectul contactului a crescut de la 300 milioane RON la echivalentul în euro a 112.578.500.000 ROL.
De asemenea din depoziţiile martorilor N.I. şi P.C., inspectori fiscali în cadrul D.G.F.P. Dolj care au întocmit Nota de Constatare cu nr. 3602 din 29 iulie 2004, audiaţi în faţa primei instanţe, s-a reţinut că aceştia verificând evidentele contabile la SC M. au constatat nereguli în legătură cu achiziţionarea acelui terenului de la SC S.D. şi i-au cerut inc. M. să-l contacteze pe administratorul SC S.D. pentru a face un control încrucişat. În acest context martorii au precizat că a doua zi s-a prezentat o femeie care s-a recomandat N.G. (în condiţiile în care aceasta nu se afla în ţară), i-au cerut acesteia să le prezinte anumite documente dar le-a spus că le va aduce, după care nu a mai apărut şi apoi au întocmit nota de constatare mai sus precizată.
Stabilindu-se răspunderea penală a inculpatei în raport cu art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 la individualizarea pedepsei aplicate acesteia s-au avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită redusă potrivit art. 21 alin. (2) C. pen., gradul de pericol social al faptei săvârşite reţinut ca sporit în raport de rezultatul urmărit de inculpat prin aceasta (suma pentru care s-a urmărit rambursarea de TVA) participarea sa efectivă la săvârşirea faptei ce se circumscrie complicităţii, datele ce caracterizează persoana inculpatei respectiv faptul că nu are antecedente penale, dar şi atitudinea sa acesteia pe parcursul procesului penal contând în faptul că s-a prezentat sporadic în faţa - autorităţilor judiciare şi nu a recunoscut faptele pentru care este cercetată, astfel încât se apreciază că o condamnare la pedeapsa închisorii într-un cuantum situat la minimului prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită, înlăturându-se circumstanţele atenuante reţinute în favoarea sa de către prima instanţă, este de natură să realizeze scopul pedepsei în sensul art. 52 C. pen.
Dat fiind cuantumul pedepsei aplicate inculpatei precum şi dispoziţiile art. 65 C. pen. nu s-a aplicat acesteia pedeapsă complementară.
De asemenea în raport de cuantumul pedepsei aplicate inculpatei dar şi de datele ce caracterizează persoana acesteia, faptul că nu are antecedente penale, este integrată social de la momentul faptei cercetate în cauză nu a mai săvârşit alte fapte de natură penală s-a apreciat că scopul pedepsei aplicate inculpatei se poate realiza şi prin suspendarea executării acesteia sub supraveghere în condiţiile art. 861 şi următoarele C. pen.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. În situaţia inculpatei nu s-a impus şi interzicerea dreptului prev art. 64 lit. c) C. pen., deoarece aceasta nu a avut niciodată calitatea de administrator al unei societăţi comerciale iar din probele administrate nu rezultă că ar avea ca îndeletnicire efectuarea de acte şi fapte de comerţ.
În baza art. 71 alin. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatei pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Referitor la inculpatul M.N. aşa cum a reţinut şi prima instanţă probele administrate în cauză demonstrează că acesta a avut o contribuţie majoră atât în cadrul tranzacţiilor fictive din anul 2004 cu privire la terenul din extravilanul localităţii Budeşti, judeţul Maramureş, cât şi în raport cu tranzacţiile ulterioare cu cereale desfăşurate de SC M.G. SRL Craiova.
În acest sens referitor la tranzacţiile din anul 2004 cu privire la terenul din extravilanul localităţii Budeşti, judeţul Maramureş probele administrate în cauză demonstrează că, deşi la acest moment inculpatul nu avea în mod oficial nici o calitate în cadrul SC M.G. SRL Craiova acţiona ca adevăratul administrator al acestei societăţi comerciale.
Relevante în acest sens sunt declaraţia martorei N.E.G. de pe parcursul urmăririi penale, care relatează că în data de 12 noiembrie 2004 a fost sunată sora sa, inculpata N.M. care i-a cerut să vorbească cu inculpatul M.N. Ulterior inculpatul a sunat-o pe martoră solicitându-i acesteia să spună că ea am semnat un act de vânzare-cumpărare pentru un munte şi că a plecat în străinătate cu 2 milioane şi jumătate de euro pentru a cumpăra utilaje. Pentru această declaraţie inculpatul i-a oferit martorei suma de 100.000 dolari.
De asemenea implicarea inculpatului în „afacerea muntele" a fost demonstrată chiar prin declaraţiile sale prin care susţine că l-ar fi împrumutat pe inculpatul M.A.V. cu suma de 2,5 milioane euro, fără însă a întocmi un înscris în acest sens, în vederea plăţii preţului terenului de către SC M.G. SRL Craiova, deşi s-a demonstrat că această sumă nu a fost evidenţiată în contabilitatea societăţii iar împrumutul afirmat de inculpat este unul nereal susţinut doar pentru a demonstra realitatea preţului consemnat în contractul de vânzare-cumpărare şi implicit faptul că această tranzacţie ar fi una reală şi de natură să genereze TVA de rambursat
De asemenea, din nota de relaţii a notarului public G.I. rezultă că onorariile şi taxele notariale pentru contractele încheiate între R.M. şi SC S.D. precum şi între această din urmă societate şi SC M. nu i-au fost achitate însă în cabinetul notarului a fost prezent şi M.N. care i-a spus că va garanta pentru plata taxelor iar inculpatul M. a lăsat o filă CEC ce ulterior nu a putut fi introdusă la plată neexistând disponibil.
Ulterior tot inculpatul M.N. s-a prezentat la notarul public şi i-a propus acestuia ca în contul taxelor notariale să îi dea un imobil situat în Craiova pe str. S.A. ce aparţine unui prieten.
Referitor la acest imobil martorul B.I. a declarat că în primăvara anului 2004, M.N. a venit la el însoţit de avocata R.M. şi i-a spus că d-na avocat are unele probleme financiare şi vrea să vândă un imobil în Craiova, str. S.A.
Martorul a mai precizat că a acceptat să cumpere acest imobil, a încheiat şi actele la notar iar ulterior a aflat că imobilul respectiv era în litigiu reproşându-i acest lucru inculpatului M.N.
Acesta i-a spus că va rezolva situaţia şi i-a cerut să îi dea o procură notarială pentru a se preocupa de vânzarea acelui imobil.
Fiind în posesia acestei procuri inculpatul M.N. i-a propus notarului public G.I. că îi va da imobilul respectiv în contul taxelor notariale pentru contractele încheiate cu privire suprafaţa de teren din extravilanul localităţii Budeşti, judeţul Maramureş ceea ce nu este explicabil în situaţia inexistenţei oricărei legături între activitatea SC M.G. SRL Craiova şi activitatea inculpatul M.N. aşa cum susţine acesta în apărarea sa.
De asemenea faptul că inculpatul M.N. acţiona ca adevărat administrator al SC M.G. SRL Craiova rezultă din declaraţiile martorilor D.C. şi U.M. date la urmărirea penală cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti.
Din depoziţiile acestor martori s-a reţinut că în cursul lunii octombrie 2004 martorul D.C. era interesat să intre în posesia unei societăţi comerciale mai vechi de un an, care să aibă rulaj şi fără probleme financiare, deoarece dorea un împrumut în bancă. În acest context martorul, a fost contactat de inculpatul M.N. care i-a spus că poate să-i pună la dispoziţie martorului o astfel de societate comercială, la care el nu este asociat în drept dar în realitate o conducea.
Tot inculpatul M.N. i-a spus martorului D.C. că SC M.G. SRL Craiova are în patrimoniu terenul din Maramureş din exploatarea căreia putea obţine beneficii dar şi că această societate este îndreptăţită să primească o rambursare de TVA într-un cuantum important motiv pentru care i-a şi solicitat martorului suma de 10 miliarde ROL pentru cesionarea societăţii.
În aceste condiţii prin Actul adiţional nr. 1819 din data de 1 noiembrie 2004 la actul constitutiv al SC M.G. SRL Craiova, s-a produs ieşirea din societate a numiţilor C.M.T. şi M.A.V. "V. şi intrarea în societate a martorilor U.M. şi a lui D.C., aceştia devenind atât asociaţi cât şi administratori.
Deoarece între martorul D.C. şi martora U.M. au apărut discuţii, aceştia nu au desfăşurat nici o activitate în numele SC M.G. SRL Craiova. De asemenea nu s-a obţinut rambursarea de TVA şi nu au reuşit să-i achite inculpatului N.M. suma de 10 miliarde RON contravaloarea cesiunii societăţii astfel că martorii au fost obligaţi să cesioneze SC M.G. SRL Craiova inculpatului M.N.
În aceste condiţii SC M.G. SRL Craiova a fost preluată de către inculpatul N.M. de la martorii D.C. şi U.M.
După ce a preluat SC M.G. SRL Craiova şi în drept, inculpatul N.M. urmărind scopul de a obţine venituri prin intermediul acestei societăţi, a încercat să obţină un împrumut de la RB, punând garanţie terenul ce se afla în patrimoniul societăţii, însă i s-a comunicat că societatea trebuie să aibă şi rulaj şi ca atare i s-a respins creditul. În aceste condiţii inculpatul N.M. a devenit interesat în a face rulaj pe firmă.
De asemenea acesta stăruia în continuare în obţinerea banilor din solicitarea de rambursare de TVA eşuată în împrejurările prezentate anterior aşa cum rezultă chiar din declaraţia inculpatului N.M. de la urmărirea penală.
În acest sens inculpatul N.M., a discutat cu inculpatul S.P. care l-a rândul său era asociat şi administrator la două societăţi - SC D.C. SRL Craiova şi SC L.G. Craiova ce aveau ca obiect de activitate achiziţionarea şi vânzarea de cereale şi acesta l-a sfătuit să nu renunţe la aceea cerere de rambursare de TVA şi să procedeze la achiziţionarea de cereale, iar pe baza acestor tranzacţii să obţină o compensare cu TVA-ul pe care SC M. îl avea de rambursat. În acest mod punându-se bazele „afacerii" cu cereale.
Astfel din conţinutul sesizării întocmite de Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor s-a reţinut că la data de 13 noiembrie 2006 SC M.G. SRL şi-a schimbat obiectul principal de activitate în comerţul cu ridicata al cerealelor, seminţelor şi furajelor.
Inculpatul M.N. prin declaraţiile date în cauză a arătat că o perioadă l-ar fi însoţit pe S.P. pe câmp pentru a achiziţiona cereale direct de la producători - persoane fizice - dar borderourile de achiziţii le întocmea S.P. şi tot acesta preda marfa la Siloz, întocmind actele corespunzătoare.
Inculpatul M.N. a mai arătat că la un moment dat vroia să renunţe la această activitate, dar pentru că i-a propus lui S.P. „să îl facă părtaş la afacerea cu muntele" acesta din urmă l-a îndemnat să continue activitatea de achiziţii de cereale obligându-se să îi găsească un administrator care să se ocupe nemijlocit de societate şi o contabilă.
În aceste împrejurări a fost numit ca administrator al SC M.G. SRL Craiova inculpatul F.C.M., finul inculpatului S.P.
Inculpatul F.C.M., care era profesor, nu aveam experienţă în derularea relaţiilor comerciale şi nu cunoştea nici chiar atribuţiile unui administrator de societate comercială, aşa cum a recunoscut în declaraţiile date la urmărirea penală şi pe parcursul cercetării judecătoreşti.
În consecinţă, în vara anului 2006, inculpatul S.P. l-a contactat pe inculpatul C.C. despre care ştia că se ocupă tot cu achiziţii de cereale, locuia la ţară şi cunoştea producătorii agricoli, şi i-a solicitat să îl ajute pe inculpaţii M.N. şi F.C.M., să achiziţioneze cereale pe numele SC M.G. SRL Craiova.
Inculpatul C.C., prin declaraţiile sale a arătat astfel că inculpatul S.P., pe care îl cunoştea de mai multă vreme, i l-a prezentat pe inculpatul F.C.M. spunându-i că acesta este administrator la SC M., societate care aparţine unui prieten şi că doreau să efectueze un rulaj important pentru această societate prin achiziţii de cereale pe SC M. cu livrarea apoi către SC D.C. SRL Craiova, societate aparţinând inculpatului S.P. De asemenea inculpatul C.C. a precizat că ulterior l-a întâlnit şi pe inculpatul N.M. care a menţionat că el îl numise administrator pe F.C.M. la SC M.G. SRL Craiova.
Această activitate de achiziţionare a cerealelor s-a desfăşurat însă în mod nelegal, deoarece în realitate cerealele erau achiziţionate de C.C. de la producătorii particulari, dar nu pentru pe M.G. SRL Craiova ci achiziţionarea se făcea pentru SC D.C. SRL Craiova sau SC L.G. SRL Craiova.
Pentru a crea o aparenţă a realităţii operaţiilor economice privind achiziţiile de cereale SC M. reprezentată de inculpatul F.C. şi SC D.C. reprezentată de inculpatul S.P. au încheiat iniţial contracte de închiriere pentru spaţii de depozitare a cerealelor cu SC U. Slatina, însă cele două societăţi nu au mai utilizat spaţiile respective şi nici nu au achitat chiria (Adresa nr. 116 din 18 februarie 2008 a SC U.E.SRL).
În realitate, achiziţionarea cerealelor s-a realizat de către inculpatul C.C. care le prelua de la producătorii agricoli la silozul port Corabia sau la un depozit pe care îl avea în localitatea Scărişoara, judeţul Olt şi întocmea borderourile de achiziţii.
Aceste aspecte rezultă şi din depoziţiile martorelor F.A. şi C.I., respectiv contabil şi şef depozit la siloz port Corabia, care au relatat că la siloz era prezent tot timpul C.C. şi foarte rar apărea şi S.P., iar din discuţiile purtate între ei martorele au dedus că S.P. era un fel de şef al lui C.C.
Martorele au mai declarat că achiziţionarea de cereale de la producătorii agricoli nu se făcea pentru SC M.G. SRL ci pentru SC D. SRL Craiova, acestea neauzind pe parcursul desfăşurării activităţii lor de SC M.G. SRL şi precizând că în evidenţele silozului nu s-a găsit în aceea perioadă nici o factură sau vreun document care să ateste vreo relaţie comercială cu SC M.G. SRL Craiova.
Astfel martora C.I. a arătat că plata către producătorii agricoli se făcea de către C.C. care întocmea borderourile de achiziţie pentru SC D.C. SRL Craiova.
De asemenea martorele au mai afirmat că borderourile de achiziţii pe care le întocmea C.C. pentru SC D. nu erau borderouri uninominale, ci borderouri care se trecea cumulativ mai multe persoane, cu cantităţile predate într-o zi şi actele pe care le întocmea C.C. erau întotdeauna confruntate cu actele întocmite de angajaţii silozului.
Aceste aspecte rezultă şi din relatările producătorilor particulari audiaţi în cauză în calitate de martori respectiv: J.N., B.M., G.M.I., M.S.D., C.L., D.D., O.I., V.M., V.P., R.V., T.I., B.I., B.V. şi B.I. arată că nu au vândut cereale către SC M.G. SRL Craiova şi nu l-au cunoscut pe administratorul F.C.M.
Martora C.I. a mai declarat că la un moment dat unul din inculpaţi - S. sau C. au întrebat-o dacă ar exista posibilitatea să facă tranzacţii de pe o firmă pe alta, adică să treacă de pe numele SC D. pe SC M. dar le-a spus că acest lucru nu este posibil şi, deşi cei doi au mai insistat, i-a refuzat.
Totodată martora a precizat că uneori producătorii aduceau singuri cereale la depozit dar borderoul de achiziţie se întocmea fie pe numele SC D. fie pe numele SC L. însă niciodată pentru SC M.
Astfel apărările inculpaţilor în sensul că tranzacţiile cu cereale desfăşurate de SC M. erau reale, această societate fiind cumpărătorul iniţial al cerealelor pe care le achiziţiona direct de la producătorii agricoli după care SC M. vindea fie către SC D. care aparţinea lui S.P. sau către SC L. pe care C.C. o preluase de la S.P. şi procedau în această manieră întrucât doar SC D. şi SC L. aveau încheiate contracte cu silozul Corabia nu pot fi reţinut ca fiind fondate.
Aceste susţineri vin în contradicţie şi cu aspectul că şi SC M. încheiase un contract pentru închirierea de spatii de depozitare la siloz Corabia şi deci putea să achiziţioneze direct cereale şi să le depoziteze la siloz.
Deoarece pentru derularea activităţii ilicite era necesară şi o persoană cu cunoştinţe economice care „să potrivească" documentele contabile ale tuturor societăţilor comerciale implicate, inculpatul S.P. a apelat la inculpata D.M. care ţinea evidenţa contabilă la SC D.C. SRL Craiova şi SC L.G. SRL Craiova firme al cărui administrator era inculpatul S.P., aceasta ocupându-se ulterior şi de evidenţa contabilă a SC M.G. SRL Craiova. Această alegere a contabilului nu este întâmplătoare deoarece, contabilul ce ţinea evidenţa trebuia să cunoască datele celor trei societăţi implicate astfel ca evidenţa lor contabilă să nu trezească suspiciuni.
Inculpata D.M. a relatat că încă de la începutul preluării activităţii de ţinere a evidenţei contabile pentru SC M.G. SRL Craiova printre documente, inculpatul M.N. i-a arătat şi un decont TVA din care rezulta că SC M. avea de încasat ca TVA de rambursat suma de 18 miliarde ROL şi că această sumă avea legătură cu achiziţionarea de către societate a unui teren din Maramureş.
Acest aspect conduce la ideea că inculpatul M.N. a urmărea în continuare ca prin activităţile derulate prin SC M. să încaseze rambursarea ce rezulta din decontul de TVA din anul 2004.
Inculpata D.M. a mai arătat că la început a completat câteva borderouri de achiziţii şi facturi după datele pe care i le-a dictat inculpatul M.N., respectiv cantităţi şi preţuri iar ulterior de întocmirea borderourilor şi a facturilor s-a ocupat inculpatul F. care i le aducea apoi la sfârşit de lună să le înregistreze şi pentru aceste tranzacţii cu cereale a întocmit deconturi de TVA.
Tot în legătură cu modalitatea în care erau întocmite borderourile de achiziţie, din declaraţiile inculpaţilor D.M. şi F. s-a reţinut şi că întrucât în lunile iunie, iulie au apărut borderouri personalizate şi SC M. a trebuit să folosească astfel de borderouri, însă le-a achiziţionat mai târziu, respectiv în luna octombrie 2006.
Inculpata D.M. a relatat că inculpatul F. s-a obligat să completeze el noile borderouri, i-a dat toate dosarele şi i-a cerut să nu modifice nimic referitor la cantităţi şi preţuri deoarece făcuse deja declaraţii la Administraţia Financiară, iar după câtva timp F. i-a adus noile borderouri spunând că nu a modificat nimic.
În realitate însă, aşa cum declară însăşi inculpatul F.C. acesta a întocmit alte borderouri fictive, trecând cantităţi de cereale mult mai mari pe numele fiecărei persoane de la care se efectuaseră achiziţii, în condiţiile în care cetăţenii nu predaseră astfel de cantităţi.
Referitor la acest aspect, inculpatul F. a arătat că ar fi trecut pe un singur borderou cantităţi însumate de la mai multe persoane dar în fapt a respectat cantităţile pe care le-a achiziţionat în realitate şi valoarea.
Susţinerile sale sunt contrazise de martorii audiaţi în cauză - persoanele fizice care au predat cereale fie la silozul din Corabia fie la cel din Scărişoara inculpatului C.C.
Aceştia au declarat că în anul 2006 au predat cereale fie la Siloz Corabia fi la silozul unde inculpatul C.C. îl avea în comuna Scărişoara, dar la predare nu li s-a întocmit nici un borderou de achiziţii ci primeau doar un bon de la cântar pe care era trecută cantitatea, după care primeau banii.
Martorii au mai arătat că la organele de cercetare penală li s-au arătat nişte borderouri de achiziţii întocmite pe numele lor unde erau trecute cantităţi mult mai mari pe care nu aveau cum să le predea şi deşi apărea semnătura lor în realitate nu au semnat astfel de borderouri pentru că nu au fost întocmite în prezenţa lor în momentul în care predau cerealele.
De fiecare dată l-au văzut prezent pe C.C. iar pe inculpaţii F. şi N. martorii au declarat că nu i-au văzut şi nu îi cunosc.
Faptul că borderourile de achiziţii au fost întocmite în mod fictiv rezultă şi din documentele de la siloz Port Corabia, respectiv registru de basculă şi buletinele de cântărire şi analiză în care se arată ce cantităţi au fost predate zilnic, de către producătorii particulari şi din care rezultă că, de fapt, achiziţiile de cereale erau mult mai mici decât cele evidenţiate în contabilitatea SC M.G. SRL şi nu au fost făcute niciodată de către aceasta, numele acestei societăţi neapărând în evidenţele silozului.
De asemenea din analiza înregistrată sub nr. CVII/2700 din 20 martie 2008, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor rezultă că din informaţiile transmise de ANAF a reieşit că SC M.G. SRL nu a achiziţionat documente cu regim special cotoarele cu regim special s-au pierdut nu deţine registre obligatorii de contabilitate.
În acelaşi sens prin raportul de expertiză întocmit în cauză ce în mod temeinic a fost reţinut ca fiind concludent de către prima instanţă s-a reţinut că din examinarea înscrisurilor şi documentelor financiar contabile prezentate de SC M.G. SRL rezultă înscrieri fictive cu privire la achiziţiile de cereale deoarece nu se pot vinde cantităţi mai mari decât cele care au fost achiziţionate.
Acest aspect a rezultat din analiza mişcării stocurilor cantitative exemplificându-se: că în luna ianuarie se înregistrează achiziţionarea a 17.708 kg soia şi vânzarea a 18.154 kg soia şi în mod similar în septembrie 2006 s-a înregistrat vânzarea cantităţii de 18.435 kg floarea soarelui peste stocul existent iar în alte luni vânzarea cantităţii de 9.736 kg grâu tot peste stocul existent.
Expertul a mai constatat că unele facturi au fost întocmite eronat referindu-se la descărcarea în contabilitate a unei cantităţi de 99.150 kg grâu cu cheltuiala aferentă de 21.8143 RON iar venitul aferent în înregistrările din notele contabile este de 2.280,45 RON, însă în jurnalul de TVA această factură a fost înregistrată la valoarea de 2.280,45 RON echivalentul a 9.915 kg grâu.
Din declaraţiile inculpatei D.M. din faza de urmărire penală dar şi din raportul de expertiză s-a mai reţinut şi că, deşi aceasta nu cunoştea exact ce obligaţii sau datorii avea SC M.G. SRL la inculpatul N.M. din când în când eram sunată de către acesta sau inculpatul F.C.M. ori chiar de către amândoi şi aceştia îmi spuneau că au retras o sumă de bani de ordinul sutelor de milioane din patrimoniul SC M.G. SRL şi în aceste condiţii inculpata D.M. întocmea dispoziţia de casierie pentru sumele respective.
Acest aspect a fost confirmat şi prin raportul de expertiză dar şi din declaraţiile inculpatului F.C. din care s-a reţinut că inculpatul M.N. ar fi creditat pe SC M. cu diverse sume de bani, după care o suna pe contabilă şi îi spunea că au retras sume de bani punând-o pe aceasta să întocmească dispoziţiile de casierie corespunzătoare.
Acest tip de evidenţă financiară a fost sesizat în mod real şi de către Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor prin lucrările cu numerele C VI3 din 27 martie 2007 şi C VII/2700/20 martie 2008 dar şi de raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză.
Astfel, din conţinutul sesizării întocmite de Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor s-a reţinut că, la data de 7 septembrie 2006, SC M.G. SRL Craiova a încasat în contul deschis la FB suma de 100.000 RON de la SC L.G. SRL cu titlu de contravaloare factură, cu precizarea că banii proveneau prin transferuri efectuate în aceiaşi zi între U.E. SRL - D.C. SRL - L.G. SRL, prin conturi deschise la aceiaşi bancă. Totodată, din monitorizarea activităţii contului societăţii, efectuată de către Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor a rezultat că SC M.G. SRL Craiova a retras în numerar cu titlu „diverse" respectiv „achiziţii cereale", toate încasările din cont, acestea provenind numai de la SC D.C. SRL Craiova şi SC L.G. SRL Craiova.
Din aceeaşi sesizare rezultă că în perioada 2 martie 2006 - 27 noiembrie 2006, din conturile CEB şi BT, societatea SC M.G. SRL Craiova a efectuat retrageri de numerar în valoare de 2.750.270 RON cu justificarea achiziţii animale şi alte operaţiuni.
Prin analiza ulterioară înregistrată sub nr. CVII/2700 din 20 martie 2008, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor a apreciat că prin casieria societăţii a fost retrasă suma de 689.081 RON.
Prin raportul de expertiză contabilă reţinut ca relevant în cauză s-a concluzionat în mod similar că suma reprezentând TVA de plată, înregistrată de SC M.G. SRL Craiova în deconturile de TVA aferente anului 2006, este de 653.100 RON, această sumă a fost compensată cu TVA-ul de recuperat înregistrat anterior, prejudiciu care a fost reţinut şi de instanţa de apel.
Tot prin acelaşi raport de expertiză s-a precizat că din „documentele expertizate se deduce concluzia că TVA-ul nu a fost compensat cu respectarea prevederilor codului fiscal şi OMFP 338/2004, acte normative ce reglementează modalitatea de evidenţiere a sumelor negative de TVA".
În consecinţă, având în vedere şi cele arătate cu privire la încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului M.A.V., faptul că Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale era deja în vigoare la data săvârşirii faptelor mai sus descrise şi aceasta are caracterul de lege specială în raport cu dispoziţiile Codului penal şi mai favorabilă inculpaţilor prin regimul sancţionator mai blând răspunderea penală a inculpaţilor s-a stabilit faţă de infracţiunea incriminată în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 săvârşită în forma autoratului de către inculpaţii F.C.M. şi C.C., instigării de către inculpaţii M.N. şi S.P. şi complicităţii de către inculpata D.M.
S-a precizat că în situaţia inculpaţilor F.C.M., C.C., M.N., S.P. şi D.M. s-a avut în vedere, spre deosebire de inculpaţii M.A.V. şi N.M. incriminarea de către textul de lege a stabilirii cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de compensări datorate bugetului general consolidat.
Din acest punct de vedere s-a reţinut ca nefondată apărarea inculpaţilor prin care aceştia solicită schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată în infracţiunea incriminată în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, deoarece activitatea infracţională a acestora aşa cum a fost mai sus descrisă nu s-a rezumat numai la evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale a unor operaţiuni fictive (achiziţiile de cereale) ci această activitate a fost continuată prin stabilirea cu rea-credinţă prin deconturile de TVA a TVA de plată care a fost compensat ulterior cu soldul de TVA anterior, generat nereal.
De asemenea, raportat la starea de fapt ce rezultă din probele administrate în cauză nu este relevantă apărarea inculpaţilor în sensul că operaţiunea de achiziţie de cereale nu genera pentru SC M.G. SRL Craiova TVA deductibil ci TVA de plată, deoarece în speţă, tocmai aceasta s-a urmărit de către inculpaţi respectiv generarea de TVA de plată care să fie compensat cu soldul de TVA anterior şi să permită însuşirea de către inculpaţi a sumelor de bani intraţi în patrimoniul SC M.G. SRL în totalitate, fără ca să se achite obligaţiile fiscale generate de achiziţiile de cereale.
Pentru considerente similare nici fapta inculpaţilor M.A.V. şi N.M. nu a fost încadrată în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 deoarece şi în această situaţie activitatea infracţională nu s-a rezumat la evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operaţiuni reale (plata preţului fictiv al terenului achiziţionat de către SC M.G. SRL Craiova) ci a continuat prin solicitarea de rambursare a TVA generat prin această tranzacţie, stabilindu-se şi în această situaţie prin decontul de TVA, TVA de rambursat, care putea fi obţinut fără drept în alte condiţii decât cele existente în concret în speţă care au împiedicat efectuarea rambursării.
Tot pentru considerentul că Legea nr. 241/2005 este o lege specială ce incriminează faptele săvârşite în domeniul fiscal, cum sunt cele analizate în speţa dedusă judecăţii, în sarcina inculpaţilor F.C.M., C.C., M.N., S.P. şi D.M. nu a fost reţinută infracţiunea prev. în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 fiind incidenţă infracţiunea prev. în art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 care incriminează în materie, în mod derogatoriu, asocierea în vederea săvârşirii faptei prevăzute la alin. (1) din aceeaşi dispoziţie legală sens în care se impune de asemenea schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii mai sus menţionaţi. S-a avut în vedere în acest sens şi că asocierea inculpaţilor s-a produs strict pentru obţinerea compensării de TVA, nefiind demonstrat că această asociere a avut ca obiect şi săvârşirea altor fapte de natură penală.
Referitor la infracţiunea de spălare a banilor prevăzută în art. 23 alin. (1) lit. b) (actual art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii M.N., F.C.M., S.P. şi C.C. s-a reţinut că prin aceasta se incriminează „ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni".
În rechizitoriu s-a constatat că nu s-a precizat care dintre activităţile inculpaţilor ce au fost trimişi în judecată pentru această infracţiune întrunesc elementele constitutive ale acesteia, actul de sesizare al instanţei rezumându-se în acest sens la exprimarea că: „Totodată faptele inculpaţilor C.C., F.C.M., M.N. şi S.P. întrunesc şi elementele constitutive ale infracţiunilor de spălare a banilor prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002."
În aceste condiţii, în raport de întreaga stare de fapt reţinută prin actul de sesizare al instanţei, instanţa de apel a concluzionat că infracţiunea de spălare a banilor pentru care aceşti inculpaţi au fost trimişi în judecată este privită în legătură cu activitatea de achiziţie de cereale derulată în cursul anului 2006, deoarece numai la această activitate toţi cei patru inculpaţi trimişi în judecată şi pentru infracţiunea de spălare de bani au colaborat.
Acest lucru rezultă şi din Sesizarea nr. CVI din 27 martie 2007, Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor prin care s-a reţinut că în legătură cu tranzacţia privind achiziţia „muntelui" derulată SC M.G. SRL Craiova în anul 2004 au rezultat suspiciuni cu privire la operaţiunile de spălare a banilor efectuate de persoana fizică M.A.V. prin intermediul SC M.G. SRL Craiova, însă acest inculpat nu a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de spălare a banilor.
De altfel, din .conţinutul sesizării întocmite de Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, aşa cum a fost completată prin analiza ulterioară, s-a reţinut că SC M.G. SRL Craiova a retras în numerar cu titlu „diverse" respectiv „achiziţii cereale", toate încasările din cont, acestea provenind numai de la SC D.C. SRL Craiova şi SC L.G. SRL Craiova. Astfel s-a apreciat că prin casieria societăţii a fost retrasă suma de 689.081 RON, stabilindu-se totodată că a fost supusă procesului de spălare suma de 10.660.723 RON, echivalentul a 3.216.000 euro, reprezentând suma împrumutată societăţi comerciale M.G. SRL Craiova în anul 2004 pentru achiziţionarea terenului de la SC S.D. SRL Craiova.
De asemenea, prin probele administrate în cauză s-a demonstrat că „împrumutul" acordat de inculpatul M.N., inculpatului M.A.V. în vederea achiziţiei suprafeţei de teren de 60.000 mp, situat în extravilanul localităţii Budeşti, judeţul Maramureş, în locul numit „M." a fost unul nereal, invocat de inculpaţi doar pentru a justifica realitatea operaţiunii de cumpărarea a terenului de către SC M.G. SRL, versiune care nu este susţinută de probele administrate în cauză.
În aceste condiţii nu putea fi apreciată ca fiind supusă spălării banilor suma reprezentând împrumutul fictiv pe care inculpatul M.N. a susţinut că l-a acordat inculpatului M.A.V.
Delimitând astfel obiectul material al infracţiunii de spălare de bani la sumele de bani retrase din conturile SC M.G. SRL Craiova în perioada martie - noiembrie 2006 s-a reţinut în primul rând că astfel de retrageri nu au fost făcute decât de inculpaţii M.N., cu justificarea creditării anterioare a societăţii şi de către administratorul societăţii F.C.M. cu justificarea efectuării unor achiziţii în interesul societăţii.
Ca urmare această activitate nu a putut fi analizată şi în raport cu inculpaţii C.C. şi S.P.
Pe de altă parte referitor la inculpaţii M.N. şi F.C.M. s-a reţinut că fapta acestora de a retrage sume de bani din conturile SC M.G. SRL nu constituie infracţiunea de spălare a banilor prevăzută în art. 23 alin. (2) lit. b) (actual art. 29 alin. (1) lit. b)) din Legea nr. 656/2002 deoarece prin aceasta cei doi inculpaţi nu urmăreau ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii sumelor de bani retrase, ci aceasta reprezintă modalitatea (unica de altfel posibilă) ca inculpaţii să-şi asigure folosul urmărit prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
Tot relativ la infracţiunea de spălare a banilor s-a reţinut că este fondat motivul de apel al inculpatei D.M. prin care aceasta a arătat că prima instanţă a pronunţat achitarea sa în raport cu această infracţiune deşi nu a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea sa. În consecinţă prin decizia instanţei de apel nu s-a mai păstrat această menţiune.
În raport de aceste considerente şi văzându-se şi dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. s-au admis apelurile declarate în cauză de parchet şi inculpaţi.
împotriva Deciziei penale nr. 126 din 12 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova au declarat recurs inculpaţii M.N., S.P., C.C., F.C.M., D.M., N.M. şi partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, invocând cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859 pct. 12, 172 C. proc. pen. şi aplicarea legii penale mai favorabile.
Recursurile declarate de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi inculpaţii M.N., S.P., C.C., F.C.M., D.M. sunt nefondate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
Ca atare, cazurile de casare invocate se impun a fi analizate potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală anterior referitoare la recurs, cuprinse în art. 3859 şi urm. C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., recursul trebuie să fie motivat, iar motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
În cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. (1) şi (2), în temeiul dispoziţiilor art. 38510 alin. (21) C. proc. pen., instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.
Conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., cazurile prevăzute în alin. (1) pct. 1, 3 - 6, 13 şi 14 se iau în considerare întotdeauna din oficiu, iar cel de la pct. 15 se ia în considerare din oficiu numai când a influenţat asupra hotărârii în defavoarea condamnatului.
Inculpata N.M. nu şi-a motivat recursul, iar inculpaţii C.C., F.C.M. şi partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova nu au depus motivele de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum impun prevederile art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Se are în vedere că în cauză primul termen de judecată a fost stabilit la data de 3 februarie 2014, iar motivele de recurs formulate prin memorii au fost depuse la instanţa de recurs după primul termen de judecată, astfel: partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală la 19 februarie 2014, inculpatul F.C.M. la 24 martie 2014, iar inculpatul C.C. la 27 martie 2014.
Întrucât recurenţii nu au respectat condiţiile impuse de prevederile art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se vor lua în considerare numai cazurile de casare din oficiu prevăzute în alin. (1) pct. 1, 3 - 6, 13, 14 şi 15.
Inculpaţii C.C., F.C.M. şi N.M. au invocat cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859 pct. 12 (nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni), pct. 172 C. proc. pen. (hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii) iar partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală deşi nu a invocat vreun caz de casare, a criticat decizia sub aspectul greşitei soluţionări a laturii civile a cauzei şi a solicitat obligarea inculpaţilor şi la plata accesoriilor aferente sumei de 653.100 RON - reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat de către inculpaţi prin activitatea infracţională a acestora, calculate de la data producerii prejudiciului şi până la achitarea integrală a sumei datorate.
Motivele de casare invocate de recurenţii C.C., F.C.M., N.M. şi partea civilă nu fac parte dintre cazurile prevăzute în art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. care se pot lua în considerare din oficiu şi din acest motiv nici nu se mai impun a fi analizate.
Inculpaţii M.N., S.P. şi D.M. au invocat cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859 pct. 12, 18, 172 C. proc. pen. şi au criticat decizia sub aspectul greşitei condamnări pentru infracţiunile prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, art. 26 C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În acest sens, au solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a), d) C. proc. pen., întrucât faptele nu există sau nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor sub aspectul laturii obiective şi subiective. De asemenea, au solicitat şi schimbarea modalităţii de executare a pedepselor din detenţie în suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În fapt, recurenţii solicită o reapreciere a mijloacelor de probă administrate, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea pe baza căreia instanţa a dispus condamnarea şi care să conducă la achitarea acestora în recurs.
Un asemenea procedeu se putea realiza anterior modificării dispoziţiilor art. 3859 C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013, numai prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. - s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
În actuala reglementare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. a fost abrogat.
Prin urmare, în recurs nu se mai poate realiza o reapreciere a materialului probator, care să conducă la stabilirea unei alte situaţii de fapt şi la pronunţarea unei soluţii de achitare a inculpaţilor.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. invocat de apărare nu este incident în cauză.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. hotărârea este supusă casării când este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Dispoziţiile legale enunţate au în vedere situaţiile în care instanţa nu aplică prevederi legale (penale sau civile) obligatorii; aplică dispoziţii legale neprevăzute de lege, sau aplică greşit prevederi legale care trebuiau aplicate (ex. aplicarea greşită a prevederilor art. 37 C. pen. sau greşita aplicare a legii civile prin înlăturarea solidarităţii la despăgubirea morală a părţii civile, în condiţiile în care fapta prevăzută de legea penală a fost săvârşită de mai mulţi inculpaţi).
Aşa cum se arată, criticile recurenţilor se referă la greşita condamnare dispusă de instanţa de fond sau la netemeinicia pedepselor în raport cu prevederile art. 72 C. pen., la mijloacele de individualizare judiciară a executării pedepsei prin neaplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Examinarea acestora nu se poate realiza însă prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. pentru că nu se integrează în niciuna dintre situaţiile enumerate.
O astfel de analiză se putea realiza anterior modificării dispoziţiilor art. 3859 C. proc. pen., prin Legea nr. 2/2013, prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 în prezent abrogat şi art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. - când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Prin Legea nr. 2/2013, motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. a fost modificat şi prevede că hotărârea este supusă casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege (nelegale).
În speţă, pedepsele stabilite inculpaţilor sunt legale iar criticile referitoare la netemeinicia mijloacelor de individualizare judiciară a executării pedepsei prin neaplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. şi nici nu se încadrează în dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În privinţa cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. - nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni - invocat de recurenţii N.M., S.P. şi D.M. se reţin următoarele:
Deşi inculpaţii tind spre obţinerea unei soluţii de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., criticile pe care aceştia le aduc hotărârii nu pot fi analizate din perspectiva dispoziţiilor în care au fost încadrate, respectiv art. 3859 pct. 12 teza I C. proc. pen.
În acest sens, s-a arătat constant în doctrina şi practica judiciară că motivul de casare invocat implică pronunţarea unei hotărâri de condamnare, reţinându-se o situaţie de fapt corectă, însă în mod greşit s-a apreciat că fapta constituie o anumită infracţiune, în realitate lipsind unul din elementele constitutive ale acesteia, soluţia fiind astfel contrară legii. Inculpaţii critică situaţia de fapt stabilită de către instanţa de apel, arătând că aceasta nu are susţinere în probatoriul administrat, iar cazul de casare ce permitea cenzurarea situaţiei de fapt, respectiv verificarea concordanţei dintre cele reţinute în hotărârea de condamnare şi probele administrate era cel prevăzut în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., dar în prezent abrogat prin Legea nr. 2/2013.
În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă aplicabilă, se au în vedere următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (1) din noul C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În speţă, de la data săvârşirii infracţiunilor de către inculpaţi, până la soluţionarea recursului a intrat în "vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.
Ca atare, se pune problema determinării legii penale mai favorabile în cauza de faţă.
Doctrina penală a statuat că pentru identificarea legii penale mai favorabile trebuie comparate legile penale succesive (cea din momentul săvârşirii faptei, cea din momentul judecării faptei) în raport cu normele şi instituţiile care guvernează răspunderea penală în cauza concretă dedusă judecăţii. Prin compararea legilor şi determinarea celei mai favorabile infractorului, nu trebuie să se ajungă la combinarea dispoziţiilor mai favorabile din legile succesive - la o aşa numită lex terţia. Legea mai favorabilă, în întregul ei, trebuie aleasă pentru a fi aplicată infractorului, dintre legile penale succesive (Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român, Ediţia a IX a 2012, pag. 102).
Aceeaşi interpretare, în sensul aplicării globale a legii penale mai favorabile, cu excluderea posibilităţii realizării unei lex terţia de către judecător, se regăseşte şi în "Explicaţiile preliminare ale noului C. pen." (vol. I Universul Juridic, Bucureşti 2010, George Antoniu, Costică Bulai, Constantin Duvac, Ion Griga, Constantin Mitrache). În acest sens, se arată că "în doctrina penală s-au sistematizat criteriile de determinare a legii penale mai favorabile, după cum acestea se referă la condiţiile de incriminare, la condiţiile de tragere la răspundere penală, la condiţiile de sancţionare. Criteriile menţionate vor fi evaluate nu în general ci în concret, adică în raport cu toate instituţiile de drept penal incidente în cauza respectivă (..). Această evaluare trebuie să conducă instanţa de judecată la identificarea legi mai favorabile în întregul ei, cu excluderea totală a celorlalte legi, neputând combina dispoziţiile mai favorabile din legile care se succed, spre a crea o a treia lege (lex terţia) deoarece legea este o creaţie a legiuitorului şi nu a judecătorului".
Nu în ultimul rând, trebuie precizat că în Cursul din anul 1939, în aplicarea legii penale mai favorabile în ipoteza faptelor nedefinitiv judecată, profesorul Vintilă Dongoroz menţiona că "alegerea legii mai blânde este mai greu de făcut atunci când şi legea veche şi legea nouă incriminează acelaşi fapt însă cele două legi diferă, fie sub raportul condiţiunilor de aplicare, fie sub raportul sancţiunilor.
Alegerea legii mai blânde înseamnă reţinerea uneia din legi, cu excluderea absolută a celeilalte legi, ca şi cum nu ar exista. Deci nu este îngăduit, pentru a uşura situaţiunea învinuitului, să se ia unele dispoziţiuni din legea veche şi altele din legea nouă şi prin combinarea lor să se creeze o lex terţia şi mai favorabilă inculpatului." În acelaşi sens se menţionează şi în lucrarea "Explicaţii teoretice ale Codului penal român" - Vintilă Dongoroz ş.a., Ediţia II, vol. I, pag. 71, anume că "o asemenea combinare a dispoziţiilor favorabile din ambele legi este însă hibridă şi duce la crearea pe cale judecătorească, a unei a treia legi (lex terţia)"; aceasta este inadmisibil deoarece ar însemna ca organele judiciare să exercite un atribut care nu revine acestor organe.
De altfel, împotriva părerii că s-ar putea în ţara noastră combina dispoziţiunile favorabile din legi succesive pledează şi un argument de text: art. 13 C. pen. prevede că dacă au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă, iar nu dispoziţiunile cele mai favorabile din legi succesive."
Cu privire la determinarea legii penale mai favorabile, Curtea Constituţională s-a pronunţat din Deciziile nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, publicată în M. Of. nr. 853 din 2 decembrie 2011, nr. 1483/2011, publicată în M. Of. nr. 853 din 2 decembrie 2011.
Astfel, în considerentele deciziilor amintite, se precizează că în ceea ce priveşte "determinarea concretă a legii penale mai favorabile este de observat că aceasta vizează aplicarea legii şi nu a dispoziţiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea şi noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex terţia, care, în pofida dispoziţiilor art. 61 din Constituţie, ar permite judecătorului să legifereze".
Prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 17 ianuarie 1995, publicată în M. Of. al României Partea I nr. 16 din 26 ianuarie 1995, privind obligativitatea deciziilor sale pronunţate în cadrul controlului de constituţionalitate, s-a reţinut că "puterea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acestea". În acelaşi sens, Curtea Constituţională a statuat şi prin Decizia nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009, publicată în M. Of. al României Partea I nr. 796 din 23 noiembrie 2009 că "atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii şi se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept. În consecinţă, atât Parlamentul cât şi Guvernul, respectiv autorităţile şi instituţiile publice urmează, în aplicarea legii criticate, să respecte cele stabilite de Curtea Constituţională ci considerentele şi dispozitivul prezentei decizii".
În conformitate cu dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţia României, deciziile Curţii Constituţionale se publică în M. Of. al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Textul constituţional nu distinge nici în funcţie de tipurile de decizii pe care Curtea Constituţională le pronunţă, nici în funcţie de conţinutul acestor decizii, ceea ce conduce la concluzia că toate deciziile Curţii Constituţionale în întregul lor - considerente şi dispozitiv - sunt general obligatorii (în acest sens, Decizia nr. 206 din 29 aprilie 2013 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 350 din 13 iunie 2013), inclusiv pentru înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Se reţine aşadar, că prin decizii obligatorii, Curtea Constituţională a statuat că "determinarea concretă a legii penale mai favorabile vizează aplicarea legii şi nu a dispoziţiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea şi din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex terţia, care, în pofida dispoziţiilor art. 61 din Constituţie, ar permite judecătorilor să legifereze".
Prin urmare, deciziile Curţii Constituţionale sunt în sensul aplicării globale a legii penale mai favorabile cu excluderea posibilităţii înfăptuirii unei lex terţia de către judecător (neprevizibilă, neaccesibilă), cum de altfel s-ar realiza în situaţia aplicării legii penale mai favorabile pe instituţii autonome. Această din urmă variantă, presupune combinarea dispoziţiilor favorabile din ambele legi, în condiţiile în care nu există o definire a conceptului de instituţie autonomă şi nici o determinare exhaustivă a instituţiilor autonome de către legiuitor. Rămâne ca judecătorul să le definească şi să le determine o dată aplicarea legii mai favorabile.
Distinct de aceasta, în sensul aplicării globale a legii penale mai favorabile s-a pronunţat şi înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 8 din 21 ianuarie 2008 publicată în M. Of. Partea I nr. 866 din 22 decembrie 2008 într-un recurs în interesul legii. Astfel, s-a statuat că acest principiu impune aplicarea "legii" mai favorabile în ansamblu şi nu doar aplicarea unora dintre dispoziţiile mai favorabile ale acelei legi. Ca atare, în raport cu principiul menţionat, nu se recurge la combinarea unei dispoziţii mai favorabile dintr-o lege cu dispoziţii din altă lege, fiindcă în acest fel s-ar ajunge, pe cale judecătorească, la crearea unei a treia legi, ceea ce nu ar fi îngăduit.
Prin compararea legilor penale succesive - cea din momentul săvârşirii faptelor cu cea din momentul judecării - legea penală favorabilă inculpaţilor M.N., S.P., C.C., F.C.M. şi D.M. este legea veche sub aspectul stabilirii pedepselor în cazul infracţiunilor continuate, concursului de infracţiuni, recidivei şi circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpaţilor F.C.M., S.P. care nu se mai regăsesc în legea nouă.
Inculpatul C.C. a săvârşit trei infracţiuni în concurs şi în formă continuată - art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005; art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în stare de recidivă post executorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. şi a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare.
Conform art. 34 lit. b) C. pen. anterior, în caz de concurs de infracţiuni, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani. Aşadar, în cazul concursului de infracţiuni, legea veche prevedea că atât sporirea pedepsei până la maximul special cât şi adăugarea unui spor de pedeapsă erau facultative.
Potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen., în caz de concurs de infracţiuni când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Prin urmare, aplicarea unui spor de pedeapsă a devenit obligatorie conform noului C. pen.
Sub aspectul modalităţii de stabilire a pedepsei rezultante în caz de concurs de infracţiuni, în cauză, legea veche este favorabilă inculpatului C.C. întrucât pedeapsa cea mai grea nu a fost sporită până la maximul ei special şi nici nu a fost adăugat vreun spor de pedeapsă de până la 5 ani, spre deosebire de legea nouă care prevede aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
De asemenea, în privinţa inculpatului C.C., legea penală favorabilă este legea veche şi sub aspectul modalităţii de stabilire a pedepsei în caz de recidivă postexecutorie.
Dispoziţiile art. 39 alin. (4) C. pen. anterior prevăd că în cazul recidivei prevăzute în art. 37 alin. (1) lit. b), se poate aplica o pedeapsă până la maximul ei special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor de până la 10 ani.
Spre deosebire de legea veche, dispoziţiile art. 43 alin. (5) din noul C. pen. prevăd în cazul recidivei că după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată, se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune de majorează cu jumătate.
Aşadar, în caz de recidivă postexecutorie, majorarea limitelor speciale ale pedepsei pentru noua infracţiune devine obligatorie, spre deosebire de reglementarea anterioară, conform căreia majorarea pedepsei şi aplicarea unui spor de pedeapsă era facultativă.
În speţă, instanţa de fond a aplicat inculpatului C.C. pedepse orientate spre minimul special şi nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 39 alin. (4) C. pen. anterior, în sensul că recurentului, deşi recidivist în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. nu i s-a aplicat o pedeapsă până la maximul special cu adăugarea unui spor de până la 10 ani, deşi avea posibilitatea să o facă prin aplicarea dispoziţiilor art. 39 alin. (4) C. pen. anterior.
În privinţa inculpaţilor F.C.M. şi S.P., legea penală favorabilă este legea veche sub aspectul modalităţii de stabilire a pedepsei în caz de concurs de infracţiuni şi incidenţei circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, care au condus obligatoriu la coborârea pedepselor sub minimul special al pedepsei închisorii.
Circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi art. 74 alin. (2) C. pen. anterior nu se regăsesc în legea nouă.
În cauză, instanţa de apel a aplicat inculpaţilor F.C.M. şi S.P. pedepse sub minimul special prevăzut de legea veche, ca efect al circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi art. 74 alin. (2) C. pen. anterior care nu se regăsesc în legea nouă şi care au condus la coborârea pedepselor sub minimul special al pedepselor închisorii.
Totodată şi sub aspectul modalităţii de stabilire a pedepsei rezultante în caz de concurs de infracţiuni, în cauză, legea veche este favorabilă întrucât pedeapsa cea mai grea nu a fost sporită până la maximul ei special şi nu a fost adăugat vreun spor de pedeapsă de până la 5 ani, spre deosebire de legea nouă care prevede aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii M.N. şi D.M., legea penală favorabilă este legea veche sub aspectul modalităţii de stabilire a pedepsei în caz de concurs de infracţiuni.
Astfel, pedeapsa cea mai grea nu a fost sporită până la maximul special şi nu a fost adăugat vreun spor de pedeapsă de până la 5 ani, conform art. 34 lit. b) din Codul penal anterior. Legea nouă prevede aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Referitor la pedepsele complementare, şi accesorii, se au în vedere dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, conform cărora, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.
În speţă, legea veche a fost identificată ca lege mai favorabilă şi prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile legale enunţate, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii vechi.
Referitor la inculpata N.M., instanţa de apel a reţinut cu privire la încadrarea juridică a faptei pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, că de la momentul săvârşirii acesteia şi până la judecarea cauzei a intrat în vigoare Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale care, în raport de faptele cercetate în cauză are caracterul unei legi speciale faţă de infracţiunea de complicitate la tentativa de înşelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., pentru care inculpata a fost trimisă în judecată. De asemenea, dispoziţiile Legii nr. 241/2005 prin regimul sancţionator mai blând pe care îl reglementează reprezintă o lege penală mai favorabilă inculpatei în accepţiunea art. 13 C. pen., având astfel prioritate de aplicare.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., instanţa de apel a dispus .schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatei N.M. din art. 26 raportat la art. 20 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 20 C. pen. combinat cu art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.
Conform noului C. pen., infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen. este sancţionată cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Ca atare, legea penală favorabilă inculpatei N.M. este legea nouă sub aspectul cuantumului redus al pedepsei închisorii de la 1 la 5 ani, spre deosebire de legea veche - art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, sancţionată cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Prin urmare, în baza art. 386 C. proc. pen. se impune schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatei N.M. din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 20 C. pen. anterior şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, în infracţiunea de complicitate la tentativă la înşelăciune prevăzută de art. 48 raportat la art. 32 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. se va dispune încetarea procesului penal pentru infracţiunea de complicitate la tentativă la înşelăciune prevăzută de art. 48 raportat la art. 32 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie specială prevăzută de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., calculat de la data săvârşirii infracţiunii de către inculpată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii M.N., S.P., C.C., F.C.M., D.M. şi partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova.
În temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul inculpatei N.M. împotriva Deciziei penale nr. 126 din 12 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, se va casa în parte, decizia penală atacată şi în parte Sentinţa penală nr. 408 din 20 septembrie 2011 a Tribunalului Dolj, numai în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., încadrarea juridică a faptei şi împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
I. Admite recursul declarat de inculpata N.M. împotriva Deciziei penale nr. 126 din 12 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 408 din 20 septembrie 2011 a Tribunalului Dolj, numai în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., încadrarea juridică a faptei şi împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale.
Rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 20 C. pen. anterior şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, în infracţiunea de complicitate la tentativă la înşelăciune prev. de art. 48 raportat la art. 32, raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.
În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din acelaşi cod, dispune încetarea procesului penal pentru infracţiunea de complicitate la tentativă la înşelăciune prev. de art. 48 raportat la art. 32, raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie specială prev. de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
II. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova şi de inculpaţii M.N., S.P., C.C., F.C.M. şi D.M. împotriva aceleiaşi deciziei, privind şi pe inculpatul M.A.V.
Constată că recurentul inculpat C.C. este arestat în altă cauză.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurenţii inculpaţi M.N., S.P., C.C., F.C.M. şi D.M. la plata sumelor de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenta inculpată N.M. şi pentru intimatul inculpat M.A.V., în sumă de câte 400 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1781/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 176/2014. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
