ICCJ. Decizia nr. 1672/2014. SECŢIA PENALĂ. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1672/2014
Dosar nr. 7533/118/2013
Şedinţa publică din 15 mai 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 383 din data de 17 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr. 7533/118/2013, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul S.I., prin apărător, din infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1) - art. 176 lit. a) C. pen. în infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. d) C. pen.
În baza art. 174 alin. (1) - art. 176 lit. a) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
A fost condamnat inculpatul S.I. la pedeapsa de 16 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen., i-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe perioada executării pedepsei închisorii.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 01 iulie 2013 la zi.
În baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., în referire la art. 346 C. proc. pen. şi art. 1349 C. civ. şi art. 1357, art. 1381 C. civ., art. 1392 C. civ. a obligat inculpatul S.I. către succesoarea parte civilă (sora victimei) C.T. la plata sumei de 3.000 RON cu titlu de despăgubiri civile - cheltuieli de înmormântare, pomeni.
A luat act că succesoarea (sora victimei) V.T. nu a formulat pretenţii civile faţă de inculpat.
În baza art. 109 alin. (3) şi (5) C. proc. pen. a dispus restituirea către succesoarele victimei, către numitele V.T. şi C.T. a obiectelor de îmbrăcăminte primite la data de 09 august 2013, aparţinând victimei V.N., ambalate prin transfer în sac de hârtie.
A dispus restituirea către inculpatul S.I. a următoarelor mijloace de probă (corpuri delicte) primite la data de 09 august 2013 şi aflate în păstrarea sau dispoziţia instanţei.
A dispus încunoştinţarea persoanelor în drept cărora urmează a le fi restituite lucrurile menţionate.
În baza art. 109 alin. (1) C. proc. pen., a dispus ataşarea la dosarul cauzei, spre păstrare, a mijloacelor de probă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpatul S.I. este născut la data de 15 septembrie 1948, este absolvent a 7 clase, fără ocupaţie, necăsătorit, locuind singur într-un imobil proprietatea sa, compus din mai multe camere şi dependinţe.
Inculpatul S.I. întreţinea de mai mulţi ani relaţii intime cu victima V.N., în vârstă de 46 ani, care de altfel stătea perioade mai îndelungate de timp la locuinţa acestuia.
Aceste perioade alternau, victima înţelegând să plece de la locuinţa inculpatului, după ce acesta o bătea, motivaţia constituind-o tocmai consumul de băuturi alcoolice în exces de către V.N.
În după-amiaza zilei de 30 iunie 2013, în jurul orelor 14.00, martorele S.N. şi C.E., din comună, s-au deplasat la locuinţa inculpatului, în urma promisiunii acestuia că le va oferi o sticlă din ţuica făcută de el din fructele din grădină.
Ajungând la locuinţa inculpatului, cele două martore au constatat că atât S.I., cât şi victima V.N. se aflau deja în stare avansată de ebrietate, cu chef şi miroseau puternic a ţuică.
Martorele au rămas la locuinţa inculpatului cea jumătate de oră şi s-au întreţinut cu inculpatul şi cu victima, consumând câte un păhărel din ţuica produsă de inculpat.
Atunci când victima V.N. şi-a turnat şi a băut şi ea ţuică, martorele au atenţionat-o să nu mai bea, întrucât va „mânca” din nou bătaie de la inculpatul S.I. şi nu se ştie ce se va întâmpla.
Încă de la sosire, martorele au observat că victima V.N. prezenta vânătăi în zona ochilor, pe obraji şi aceasta a recunoscut că fusese bătută în ziua precedentă de către inculpat.
La plecare, inculpatul i-a dat martorei S.N. o jumătate de litru de ţuică, ce mai rămăsese, iar martorele au plecat.
În noaptea de 30 iunie/01 iulie 2013, în baza unei motivaţii subiective, pe fondul consumului avansat de băuturi alcoolice, inculpatul S.I. i-a aplicat cu un băţ (bâtă din lemn) lovituri în mod repetat şi cu intensitate victimei V.N. peste tot corpul, în urma cărora aceasta a decedat.
În declaraţia pe care a dat-o în faza de urmărire penală, menţinută în faţa instanţei, inculpatul a arătat că: „întrucât eu nu voiam să întreţin raporturi sexuale cu aceasta, spunându-i acest lucru în mod expres, dar ea tot continuând să insiste asupra mea, am lovit-o cu un băţ, fără a-mi aduce aminte în ce părţi ale corpului, întrucât în casa mea era beznă, locuinţa nefiind contactată la sistemul de energie electrică. După ce am încetat să o lovesc, aceasta s-a urcat în pat, şi mi-a zis că se simte rău, rugându-mă să-i aprind o lumânare, întrucât credea că o să moară, dar eu nu am dat atenţie celor spuse de aceasta, întrucât credeam că este o glumă.”
Inculpatul a mai arătat că a lăsat-o în pace pe victimă în patul în care aceasta se afla, el s-a dus în cealaltă cameră a locuinţei unde s-a culcat. În jurul orelor 05.00 dimineaţa, inculpatul s-a trezit şi a mers în camera unde dormea victima pentru a vedea ce face. Când a intrat în cameră, a văzut-o pe victimă întinsă în pat şi „din poziţia în care aceasta se afla, mi-am putut da seama de faptul că aceasta a decedat. Am încercat să văd dacă mai respiră dar nu mi-am dat seama”.
În dimineaţa zilei următoare, inculpatul S.I. s-a prezentat singur la Postul de Poliţie Aliman, jud. Constanţa, unde a recunoscut că în noaptea precedentă a bătut-o pe V.N., iar aceasta a decedat.
Martora O.S. - care lucra la barul SC B. SRL - a declarat că în jurul orelor 08.00 în dimineaţa zilei de 01 iulie 2013, a intrat în bar inculpatul S.I. care se afla în stare avansată de ebrietate şi i-a cerut să-i dea băutură - votcă - pe datorie. Inculpatul i-a mai spus că la locuinţa lui se află V.N., decedată. Martora nu l-a crezut pe inculpat i-a spus că nu îi dă băutură pe datorie şi să plece, ceea ce inculpatul a şi făcut.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, S.I. a recunoscut săvârşirea infracţiunii pentru care a fost pus sub inculpare.
În declaraţia pe care inculpatul a dat-o în mod nemijlocit în faţa instanţei de judecată a recunoscut că a lovit victima: „eu i-am aplicat lovituri cu un băţ. Fiind noapte, eu nu am văzut unde anume i-am aplicat lovituri victimei. Dimineaţa când m-am trezit am văzut că victima este decedată. Băţul cu care am lovit victima era din răchită şi avea o lungime de 1 m şi ceva, iar diametrul de cca. 2 cm., şi după ce am lovit victima l-am lăsat după uşă”. „Nu-mi aduc aminte de câte ori am lovit victima cu băţul”. Nu a realizat că victima ar putea muri în urma loviturilor aplicate.
Din cuprinsul procesului-verbal de consemnare a denunţului încheiat la data de 01 iulie 2013 în comuna Aliman de ag. şef N.S., a reieşit că la ora 10.00 la sediul Postului de Poliţie Aliman s-a prezentat S.I. care a relatat verbal că în locuinţa sa a decedat numita V.N., care stătuse din data de 29 iunie 2013, iar în acea dimineaţă o găsise decedată în pat.
Din raportul întocmit la data de 01 iulie 2013 de către agent pr. de poliţie D.I., care s-a deplasat împreună cu inculpatul S.I. la locuinţa acestuia, rezultă că inculpatul a recunoscut în faţa poliţistului că a „omorât-o pe V.N., lovind-o de mai multe ori cu un băţ, peste faţă şi corp, băţ ce se află după uşă în locuinţă”. Lucrătorul de poliţie a consemnat că a văzut pe pat cadavrul victimei V.N. ,ce prezenta urme de violenţă, în special în zona feţei şi pe cap respectiv echimoze, excoriaţii şi mici plăci. A fost ridicat obiectul în discuţie, precum şi alte corpuri delicte, anexă la dosarul cauzei.
Din procesul-verbal încheiat la data de 01 iulie 2013, de cercetare la faţa locului a reieşit că după examinarea corpului cadavrului, s-a constatat că prezintă multiple echimoze, excoriaţii şi mici plăgi, medicul legist opinând ca posibilă cauză a decesului şocul traumatic şi hemoragie, urmare a unui poli traumatism produs prin loviri repetate cu corpuri dure.
Din raportul medico-legal de necropsie din 25 iulie 2013 întocmit de S.J.M.L. Constanţa a reieşit că „Moartea victimei V.N. a fost violentă. Ea s-a produs prin şoc traumatic şi hemoragie urmare a multiplelor leziuni somatice în cadrul unui politraumatism la nivelul extremităţii cefalice cervical, toraco-abdominal şi de membre. Leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin loviri repetate, din diferite direcţii, cu corpuri dure, unele contondente, altele cu muchii ascuţite, pot data din 30 iunie 2013 (cu câteva ore înainte de deces) şi au legătură de cauzalitate directă necondiţionată cu mecanismul de producere a morţii. În sângele prelevat de la cadavru aparţinând grupului sanguin B s-a constatat o alcoolemie de 2 g.‰, iar din urina recoltată o alcoolurie de 2,40 g.‰”.
Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 22 iulie 2013 întocmit de S.J.M.L. Constanţa a concluzionat că „Numitul S.I. este diagnosticat actualmente cu Sindrom deteriorativ fond toxic-etilic. Tulburare antisocială de personalitate. Etilism cronic. Atât în prezent, cât şi la data săvârşirii faptei şi în raport cu aceasta, discernământul este/a fost păstrat. Nu se impun măsuri de siguranţă”.
În cuprinsul acestui raport a fost menţionată „confesarea” inculpatului S.I. în faţa comisiei medico-legale psihiatrice şi în care detaliază motivaţia şi acţiunile concrete care au avut ca rezultat moartea victimei V.N., astfel „am omorât o femeie care venea pe la mine, ea era prostituată, mai fugea de la alţii, o băteau şi se refugia şi la mine, mai aveam şi eu relaţii sexuale cu ea. Sâmbătă am fost plecat şi când m-am întors am găsit-o la mine. Ne-am apucat să facem ţuica şi am băut cam 3 litri împreună. Apoi, am vrut să facem sex, ea a vrut oral, eu nu şi am luat o bâtă şi am bătut-o, că eu nu vroiam aşa. Apoi, am adormit, când m-am trezit ea era dincolo, am mişcat-o, am ascultat-o şi era moartă. M-am dus la post şi am declarat că am bătut-o şi a murit”.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul S.I.
În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul S.I. a solicitat să se dispună admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi, rejudecând să se dispună redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia, urmând a se avea în vedere circumstanţele reale ale săvârşirii faptei (din declaraţia inculpatului rezultând că defuncta a fost concubina sa, acesta a consumat băuturi alcoolice, iar ulterior a lovit-o) şi circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv vârsta înaintată a acestuia şi faptul că inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii.
În apel nu s-au administrat mijloace de probă noi.
La termenul din data 05 decembrie 2013, inculpatul a dat declaraţie în faţa instanţei de apel, după ce i-au fost aduse la cunoştinţă prev. de art. 70 alin. (2) C. proc. pen.
Examinând sentinţa apelată în raport de motivele de apel şi prin efectul devolutiv al apelului potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., faţă de actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că apelul formulat în cauză de către inculpatul S.I. este fondat, sub un alt aspect decât cele invocate (respectiv pentru greşita reţinere a stării de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen.), pentru următoarele:
Prima instanţă a reţinut corect starea de fapt şi a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reţinând vinovăţia inculpatului S.I. sub forma intenţiei directe prev. de art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen.
În acest sens, Curtea a avut în vedere următoarele mijloace de probă administrate în cauză:
- proces-verbal de consemnare a denunţului oral al inculpatului S.I., cu ocazia prezentării sale la Postul de Poliţie Aliman, jud. Constanţa,în dimineaţa zilei de 01 iulie 2013;
- raportul agentului pr. de poliţie D.I. în faţa căruia inculpatul S.I. a recunoscut săvârşirea infracţiunii, încheiat la 01 iulie 2013;
- proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto anexă, întocmit de lucrătorii echipei complexe cu ocazia cercetării criminalistice a locuinţei proprietatea inculpatului, unde a fost găsit cadavrul victimei V.N.,semnat de procuror, lucrători criminalişti,medic legist;
- proces-verbal din 01 iulie 2013 al medicului legist cuprinzând concluziile preliminare cu privire la moartea victimei V.N.;
- raportul medico-legal de necropsie din 25 iulie 2013 al S.J.M.L. Constanţa;
- planşa foto anexă raportului de necropsie;
- proces-verbal întocmit cu ocazia examinării obiectelor de îmbrăcăminte ale inculpatului S.I., precum şi planşa foto anexă, ocazie cu care s-au pus în evidenţă multiple pete de culoare brun-roşcat (sânge);
- raportul de expertiză medico-legală psihiatrică privindu-l pe inculpat;
- corpurile delicte ridicate cu ocazia cercetării criminalistice a locului faptei, anexă la dosarul cauzei;
- declaraţiile succesoarelor V.T. şi C.T.;
- declaraţiile martorilor: S.N., C.E., C.E. şi O.S.;
- declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului.
Curtea a constatat de altfel că motivele de apel invocate de către inculpatul S.I. nu vizează modalitatea de reţinere a stării de fapt de către prima instanţă, ci doar individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului.
Încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul S.I. a fost legală, instanţa de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.
Astfel, fapta inculpatului S.I. care în noaptea de 30 iunie 2013 - 01 iulie 2013 pe fondul consumului avansat de băuturi alcoolice şi în baza unei motivaţii subiective, i-a aplicat victimei V.N. în mod repetat, cu intensitate şi din diferite direcţii, lovituri multiple, peste tot corpul, folosind o bată din lemn, în zona cervicală, cefalică, toraco-abdominală, şi membre, cauzându-i leziuni grave în urma cărora aceasta a decedat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de disp. art. 174 alin. (1) rap. la art. 176 lit. a) C. pen.
Curtea a constatat că instanţa de fond a apreciat în mod corect că nu este întemeiată cererea formulată de către inculpat în baza art. 334 C. proc. pen., de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1) - art. 176 lit. a) C. pen. în infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. d) C. pen., întrucât din probele administrate în cauză reiese că victima se afla în stare avansată de ebrietate, şi s-a profitat de starea de neputinţă a acesteia de a se apăra iar în cauză nu au fost dovedite cruzimile.
În acest sens, Curtea a avut în vedere că inculpatul nu a intenţionat în mod direct să omoare victima, prin loviturile aplicate în mod repetat, cu intensitate, din diferite direcţii, în toate părţile corpului, în zone vitale, a prevăzut rezultatul faptei sale,şi de şi nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui.
De asemenea, Curtea a constatat că din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul a produs victimei, folosind o bâtă din lemn - corpuri dure, unele contondente, altele cu muchii ascuţite - prin lovituri numeroase, aplicate în mod repetat şi deosebit de intense, din diferite direcţii, multiple plăgi şi excoriaţii de mari dimensiuni, la nivelul feţei, (cu avulsia dinţilor 11 şi 21), cervical anterior şi bilateral, la nivelul toracelui anterior şi posterior, regiunea abdominală şi lombar, membre superioare, coapse şi gambe, astfel cum reiese din raportul medico-legal de necropsie din 25 iulie 2013 al S.J.M.L. Constanţa.
Toate aceste leziuni au fost cauzate prin prelungirea în timp a agresiunii, aspect care relevă că inculpatul S.I. a săvârşit fapta cu o ferocitate ieşită din comun, de natură a produce un sentiment de oroare celor care au luat cunoştinţă de faptă.
Suferinţele mari cauzate victimei (care a fost conştientă de iminenţa survenirii decesului său, victima cerându-i inculpatului să-i aprindă o lumânare) şi ferocitatea cu care a acţionat inculpatul impun concluzia că acesta a săvârşit omorul prin cruzimi, aceasta fiind opinia exprimată atât în practica judiciară cât şi în literatura juridică pentru situaţii de fapt asemănătoare.
În consecinţă, Curtea a constatat că instanţa de fond a apreciat în mod corect că se impune concluzia că victima a îndurat suferinţe mari, fizice şi psihice, împrejurări ce depăşesc limitele unui omor fără gravitate deosebită şi sunt caracteristice omorului săvârşit prin „cruzimi” prevăzut de art. 176 lit. a) C. pen.
Prin urmare, în prezenta cauză a fost întrunită latura subiectivă a infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1) - art. 176 lit. a) C. pen. sub forma intenţiei indirecte în sensul dispoziţiilor art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen.
Prin decizia penală. nr. 153/P din 10 decembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de către inculpatul S.I. împotriva sentinţei penale nr. 383 din data de 17 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr. 7533/118/2013, s-a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi rejudecând:
S-a înlăturat reţinerea prevederilor art. 37 lit. b) C. pen.
S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen. raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului S.I.
În baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului S.I. perioada arestării preventive din data de 17 octombrie 2013 până în prezent.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel au rămas în sarcina statului.
În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu D.I. în cuantum de 200 RON s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Examinând apelul formulat de către inculpatul S.I. sub toate aspectele, potrivit efectului devolutiv al apelului prev. de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul formulat de către inculpat a fost fondat sub aspectul greşitei reţineri a stării de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen.
În acest sens, Curtea a reţinut că din fişa de cazier judiciar a inculpatului S.I. a reieşit că acesta a fost condamnat anterior de 3 ori, în perioada 1989-1996, ultima condamnare fiind la o pedeapsă de 2 ani, 11 luni şi 2 zile închisoare prin sentinţa penală nr. 3426 din 03 decembrie 1996 a Judecătoriei Medgidia, din executarea căreia a fost liberat condiţionat la data de 16 iunie 1994, rămânând un rest neexecutat de 328 zile închisoare.
În consecinţă, această ultimă pedeapsă a fost considerată ca fiind executată la data de 09 mai 1995, dată de la care, potrivit art. 136 C. pen., a început să curgă termenul de reabilitare judecătorească de 5 ani, 5 luni şi 16 zile, termen calculat potrivit art. 135 alin. (1) lit. a) C. pen., termenul de reabilitarea judecătorească împlinindu-se astfel la data 25 octombrie 2000, prezenta faptă fiind comisă de inculpat după aprox. 12 ani şi 8 luni după ce s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească pentru condamnarea anterioară.
Curtea a reţinut că potrivit art. 38 alin. (2) C. pen., la stabilirea stării de recidivă „nu se ţine seama de condamnările ... în privinţa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare”.
Faţă de aspectele expuse, Curtea a constatat că în mod nelegal instanţa de fond a reţinut starea de recidivă prev. de art. 37 lit. b) C. pen., având în vedere că pentru condamnarea la pedeapsa de 2 ani, 11 luni şi 2 zile închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 3426 din 03 decembrie 1996 a Judecătoriei Medgidia, s-a împlinit termenul de reabilitarea judecătorească la data de 25 octombrie 2000, iar prezenta faptă a fost comisă de inculpatul S.I. la data de 30 iunie/01 iulie 2013.
Fiind întrunite toate condiţiile cerute de dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpatului pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată.
În cadrul operaţiunii de individualizare judiciară a pedepsei ce urma a fi aplicată, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. şi a stabilit pentru inculpat o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracţiunii şi persoanei inculpatului S.I.
În acest sens, Curtea a avut în vedere limitele speciale de pedeapsă (închisoare de la 15 ani la 25 ani sau detenţiune pe viaţă), gradul deosebit de ridicat pericol social al faptei comise, urmarea produsă (suprimarea unei vieţi), circumstanţele personale de comitere a faptei (pe fondul consumului avansat de băuturi alcoolice, aplicând lovituri în mod repetat, cu intensitate, victimei pe tot corpul, folosind o bâtă din lemn, de dimensiuni apreciabile, cauzându-i numeroase leziuni grave ce au condus la deces, comportamentul manifestat de inculpat care nu s-a interesat de consecinţele produse până dimineaţa când a găsit victima decedată în pat), circumstanţele personale ale inculpatului în vârstă de 65 ani, necăsătorit, cu un nivel redus de instruire - studii 7 clase, atitudinea sinceră manifestată, antecedentele sale penale, faptul că s-a prezentat din proprie iniţiativă în faţa organelor judiciare, justifîcându-se astfel aplicarea unei pedepse cu închisoare orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Curtea a constatat că nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatului S.I. prin care a solicitat reducerea pedepsei aplicate, având în vedere aspectele expuse mai sus cu privire la circumstanţele reale de comitere a faptei (agresiunea fizică deosebit de violentă a victimei), antecedentele penale ale inculpatului, concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică privindu-l pe inculpat prin care s-a concluzionat că este diagnosticat cu „Sindrom deteriorativ fond toxic-etilic. Tulburare antisocială de personalitate. Etilism cronic”, aspecte faţă de care nu se impune a se da relevanţă vârstei inculpatului şi nu se impune reţinerea în favoarea acestuia vreuna dintre circumstanţele atenuante facultative prev. de art. 74 C. pen.
Modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanţă, scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen. putând fi atins numai prin executarea efectivă a pedepsei, raportat la cuantumul pedepsei, la natura infracţiunii comise, la pericolul social concret deosebit de ridicat al faptei săvârşite, la antecedentele penale ale inculpatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.I., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 7533/118/2013.
Inculpatul S.I. nu a depus motivele de recurs până la data de 15 mai 2014, când cauza a rămas în pronunţare.
În cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat a solicitat aplicarea art. 5 din noul C. pen., solicitând, totodată, aplicarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 C. pen. rap. la art. 76 C. pen. A mai solicitat reducerea pedepsei reţinute în sarcina inculpatului, făcând referire la situaţia de fapt şi la circumstanţele personale ale inculpatului.
Înalta Curte constată incidenţa art. 12 alin. (1) din Legea nr. 285/2013, prezenta cauză judecându-se conform dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
Totodată, Înalta Curte va analiza recursul prin prisma disp. Legii nr. 2/2013.
Se constată că pană la acest termen de judecată, cauza a fost amânată la 17 aprilie 2014, datorită lipsei inculpatului arestat, aflat internat în spital, primul termen de judecată când inculpatul trebuia să depună motivele de recurs, iar la data de 23 ianuarie 2014, 6 martie 2014 în cauză s-au dispus termene pentru verificarea legalităţii arestării preventive.
Se reţine că prevederile art. 38510 C. proc. pen., stabilesc condiţiile de formulare a motivelor de recurs astfel:
Dispoziţiile art. 38510 alin. (1) C. proc. pen. prevăd că recursul trebuie să fie motivat.
Dispoziţiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. prevăd că motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
Dispoziţiile art. 38510 alin. (22) C. proc. pen. prevăd că în cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. (1) şi (2), instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3), se iau în considerare din oficiu.
Dispoziţiile art. 38510 alin. (3) C. proc. pen. prevăd că dispoziţiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul prevăzut de art. 3856 alin. (3), când recursul poate fi motivat şi oral în ziua judecăţii.
Prin urmare, Înalta Curte constată că inculpatul S.I., nedepunând motivele de recurs a încălcat dispoziţiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., care prevăd că: „motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuia depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înainte de primul termen de judecată, sancţiunea neluării în considerare a cazurilor de casare care nu se iau în considerare din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Pe de altă parte, referitor la solicitarea apărării inculpatului privind aplicarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 şi art. 76 din vechiul C. pen., care au drept consecinţă reducerea pedepsei. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivul de recurs invocat, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, constată că această critică vizează cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., caz de casare care se poate analiza numai din oficiu prin perspectiva Legii nr. 2/2013.
Se constată că această critică vizează nelegalitatea hotărârii atacate, din perspectiva limitelor de pedeapsă care au avut drept consecinţă cuantumul mare de pedeapsă aplicat inculpatului S.I.
Pe de altă parte, referitor la critica apărării inculpatului privind greşita individualizare a pedepsei, se constată că această critică nu vizează nelegalitatea hotărârii atacate, respectiv legalitatea cuantumului pedepsei aplicate, mai exact împrejurarea în care limitele de pedeapsă sunt în afara textelor de lege, ci vizează practic reindividualizarea cuantumului de pedeapsă aplicat, critică care nu poate forma obiect de analiză în recurs, şi care nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare aduse de noile reglementări C. proc. pen. prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, din perspectiva luării în considerare din oficiu.
Acest motiv de recurs presupune analizarea de către instanţa de control judiciar a eventualelor motive de nesocotire a unor dispoziţii de drept în soluţionarea cauzei, care ţin de legalitatea deciziei atacate, însă Înalta Curte constată că legalitatea hotărârii nu a fost afectată.
Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al dispoziţiilor art. 3859 C. proc. pen., cadru legal adus prin noile modificări ale Legii nr. 2/2013, iar critica formulată de recurent nu se circumscrie acestui cadru legal, această critică nu se va analiza.
Referitor la aplicarea legii penale mai favorabile din perspectiva art. 5 din noul C. pen., Înalta Curte constată că atât noul C. pen., cât şi vechiul C. pen. au aceleaşi limite de pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită de la disp. art. 174 alin. (1) - art. 176 lit. a) din vechiul C. pen., privind omorul deosebit de grav având corespondent în disp. art. 188 alin. (1) (omor simplu) - art. 189 lit. h) din vechiul C. pen. „omor calificat” - constituind o singură agravantă a omorului - omor calificat, cu limite de pedeapsă cuprinse între 10-20 ani pentru omorul simplu în ambele reglementări şi limite cuprinse între 15-25 ani „în ambele reglementări pentru „omorul deosebit de grav” - respectiv omorul calificat.
Având în vedere că regimul sancţionator prevăzut de legiuitor pentru ambele dispoziţii penale atât în noile reglementări, cât şi în vechiul C. pen. are aceleaşi limite de pedeapsă, Înalta Curte constată că nu se impune vreo intervenire/aplicare a legii penale mai favorabile.
De asemenea, se constată că pedepsele complementare şi pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), având corespondent în noul C. pen. în art. 66 lit. a) şi b) C. pen. au fost aplicate în sensul de a se interzice inculpatului drepturile respective pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei, limite ce se încadrează în intervalul limitelor stabilit de legiuitor în noile reglementări, respectiv între 1-5 ani.
Astfel că nu se impune o modificarea din perspectiva aplicării Legii penale mai favorabile care să-i poată fi reţinută inculpatului din perspectiva regimului sancţionator sau al incriminării.
Pentru aceste motive, în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) din vechiul C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 153/P din data de 10 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) din vechiul C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 153/P din data de 10 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 01 iulie 2013 la 15 mai 2014.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1671/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de minori... | ICCJ. Decizia nr. 1787/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de... → |
|---|
