ICCJ. Decizia nr. 1693/2014. Penal. Contestaţia la executare (art.598 NCPP). Contestaţie(NCPP)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1693/2014
Dosar nr. 99/5 7/2014
Şedinţa publică din 16 mai 2014
Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 78/2014 pronunţată la data de 27 martie 2014 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori ,a fost admisă cererea formulată de condamnatul Ţ.I., deţinut în Penitenciarul Bârcea Mare, cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile.
În baza art. 6 alin. (6) teza I din noul C. pen., i-a fost redusă pedeapsa complementară de 10 ani aplicată condamnatului Ţ.I. prin Sentinţa penală nr. 117/2012 pronunţată de Curtea de apel Alba Iulia, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3002 din 03 octombrie 2013 pronunţată de I.C.C.J în dosar penal nr. 834/57/2011, la 5 ani în raport de disp. art. 66 alin. (1) din noul C. pen.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 139/2012 din 04 octombrie 2013 emis de Curtea de Apel Alba Iulia - Compartimentul executări penale, în dosar nr. 834/57/2011 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat în sensul dispoziţiilor anterioare.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut că prin contestaţia la executare formulată de petentul condamnat Ţ.I. s-a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile şi reducerea pedepsei aplicată prin Sentinţa penală nr. 117/2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. 834/57/2011.
S-a completat contestaţia la executare formulată şi s-a invocat legea penală mai favorabilă în raport de disp. art. 297 C. pen. raportat la art. 308 C. pen. la care se încadrează petentul în calitatea de salariat cu contract de muncă la Primăria mun. Hunedoara, arătând că este incident art. 175 alin. (2) C. pen., limitele speciale de pedeapsă reducându-se cu o treime.
S-a mai invocat art. 66 alin. (1) din noul C. pen. ca lege penală mai favorabilă în raport de cuantumul pedepsei complementare ce a fost aplicată.
În speţă, Curtea a considerat că se impune reducerea duratei pedepselor complementare aplicate de la 10 ani la 5 ani, acesta fiind maximul prev. de art. 66 alin. (1) C. pen.
De asemenea, a mai reţinut că, în ceea ce priveşte conţinutul pedepselor complementare prevăzute de legea veche acesta este identic cu conţinutul prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., astfel că nu se ridică problema aplicării legii mai favorabile.
Cu privire la pedepsele principale, Curtea a constatat că pedepsele aplicate prin sentinţa de condamnare nu depăşesc limitele maxime prevăzute în textele legale de incriminare corespunzătoare C. pen., respectiv 7 ani închisoare prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. şi 5 ani închisoare prev. de art. 301 alin. (1) C. pen.
În concluzie, Curtea a reţinut că nu sunt incidente disp. art. 6 C. pen.
Împotriva Sentinţei penale nr. 78/2014 din data de 27 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în termen legal, a declarat contestaţie condamnatul Ţ.I.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 05 mai 2014.
Prin motivele în scris formulate la data de 14 aprilie 2014 contestatorul solicită admiterea contestaţiei la executare în baza dispoziţiilor art. 598 lit. d) C. proc. pen. intervenind o cauză de micşorare a pedepsei prin aplicarea legii penale mai favorabile.
În susţinerea contestaţiei, consideră că aplicarea legii penale mai favorabile se impune a fi reţinută nu numai cu privire la pedeapsa complementară aplicată, ci şi cu privire la pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu raportat la dispoziţiile art. 297 C. pen. coroborat cu art. 308 C. pen. cu aplicarea art. 50, 75 şi 76 C. pen. şi cu reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă ajungându-se astfel la aplicarea unei pedepse sub limita de 3 ani prevăzută de art. 91 C. pen. pentru a putea fi dispusă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond reţine că aplicarea legii penale mai favorabile în cazul condamnărilor definitive operează, conform art. 6 alin. (1) C. pen., doar cu privire la pedepsele care depăşesc limita maximă prevăzută de legea nouă, nefiind posibilă o reanalizare a cauzei sub aspectul conţinutului constitutiv al infracţiunilor şi a calităţii de subiect activ a persoanelor condamnate.
Prin sentinţa de condamnare s-a stabilit cu titlu de autoritate de lucru judecat, calitatea de funcţionar public a petentului, astfel că din acest punct de vedere nu se poate proceda la o rejudecare a fondului cauzei în sensul de a stabili incidenţa art. 308 C. pen. şi eventual a lua în calcul limitele de pedeapsă prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. reduse cu o treime.
Pe de altă parte, se poate observa că începând cu 25 mai 2009 petentul a fost numit funcţionar public de conducere, aşa cum rezultă din adresa nr. 58981 din 29 octombrie 2013 a Primăriei mun. Hunedoara, faptele pentru care a fost condamnat petentul s-au comis în perioada aprilie - iunie 2009, reţinându-se mai multe acte materiale calificate ca unitate legală de infracţiune.
Totodată, se reţine că în cadrul procedurii prev. de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 nu pot fi reanalizate şi recalificate anumite acte materiale şi implicit o reindividualizare a pedepsei.
A accepta influenţa circumstanţelor atenuante la determinarea caracterului mai favorabil al legii penale, în situaţia cauzelor definitiv judecate, ar echivala cu reluarea procesului de individualizare judiciară a pedepsei în condiţiile unei veritabile rejudecări a cauzei într-o procedură jurisdicţională echivalentă contestaţiei la executare.
O astfel de situaţie impune o trimitere necesară la principiul supremaţiei dreptului, astfel cum este consacrat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi la unul din elementele sale fundamentale - securitatea raporturilor juridice - securitate care, astfel cum a fost reglementată se opune repunerii în discuţie a unei soluţii definitive dată în litigiu şi nu sunt admise derogări decât dacă o impun motive serioase şi substanţiale, iar în procesul de interpretare şi aplicare a legii, judecătorul are obligaţia de a identifica acel înţeles al normei juridice compatibil nu doar cu voinţa prezumată a legiuitorului, ci şi cu principiile de rang constituţional ori european.
Principiul constituţional al aplicării legii penale mai favorabile impune reducerea la minimum necesar atingerile aduse autorităţii de lucru judecat şi numai în măsura în care are la bază tot un principiu de natură constituţională cum este principiul legalităţii pedepsei. Ori, prin dispoziţiile art. 6 alin. (1) C. pen., legiuitorul a urmărit respectarea principiului legalităţii coroborat cu cel al legii penale mai favorabile, în sensul că persoanele condamnate aflate în executarea pedepselor să nu execute o pedeapsă mai mare decât maximul special care ar putea fi aplicat acestuia în baza legii noi ţinând cont de situaţia sa juridică corectă.
Ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul T.I. împotriva Sentinţei penale nr. 78 din data de 27 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi va fi obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul Ţ.I. împotriva Sentinţei penale nr. 78 din data de 27 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 mai 2014.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1692/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1710/2014. Penal → |
|---|
