ICCJ. Decizia nr. 1687/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1687/2014
Dosar nr. 12784/121/2011
Şedinţa publică din 16 mai 2014
Deliberând asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 601 din data de 29 noiembrie 2012, Tribunalul Galaţi l-a condamnat pe inculpatul A.R. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi la pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. anterior, pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 81 C. pen. anterior, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. anterior.
În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, a aplicat inculpatului A.R. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 4 ani.
Conform art. 359 alin. (1) C. proc. pen. anterior, a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 alin. (1) C. pen. anterior, potrivit cărora, dacă în cursul termenului de încercare acesta va săvârşi din nou o infracţiune, pentru care se va pronunţa o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa a revocat suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior, în referire la art. 998 şi urm. C. civ., a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente, SC P.I. SRL Galaţi, la plata către Ministerul Finanţelor Publice, A.N.A.F., Comisariatul General al Gărzii Financiare, a sumei de 9.728,2 RON actualizată până la data plăţii efective.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, o copie de pe dispozitivul prezentei hotărâri judecătoreşti, a fost comunicată, la data rămânerii definitive a acesteia, Oficiului Naţional al Registrului Comerţului. În baza art. 7 şi art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990, privind registrul comerţului, a dispus înregistrarea menţiunilor din hotărâre în registrul comerţului.
A dispus ca suma de 1.000 RON, reprezentând onorariul expertului contabil G.C., să fie înaintat din fondurile Ministerului Justiţiei. S-a emis adresă, în acest sens, către Departamentul Economic Financiar Administrativ din cadrul Tribunalului Galaţi.
În temeiul art. 189 C. proc. pen. anterior, suma de 200 RON, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, a fost înaintată din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Galaţi.
În baza art. 191 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. pen. anterior, a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata către stat a sumei de 1.550 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că inculpatul a omis, cu intenţie, să evidenţieze în actele contabile achiziţia de pepeni şi transportul lor în ţară, precum şi veniturile realizate din ea, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, faptă pedepsită de legea penală cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi.
În ceea ce priveşte prejudiciul, prima instanţă a considerat că acesta rezultă din neplata TVA şi a impozitului pe profit. întrucât baza de impunere, respectiv suma obţinută din această achiziţie intracomunitară, nu a fost evidenţiată într-un document legal, aşa cum este acesta prevăzut de legea fiscală, respectiv într-o factură, cuantumul prejudiciului s-a stabilit prin raportare la o bază estimată, conform art. 67 alin. (1) şi alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc. Astfel, în anul 2009, potrivit C. fisc., cota impozitului pe profit era de 16%, iar a TVA era de 19%. Potrivit expertizei efectuate în cauză, valoarea pepenilor la data de 3 iulie 2009 era de 33.078 RON, iar valoarea veniturilor neînregistrate prin livrarea legumelor era de 27.796,64 RON. La această sumă, TVA colectat şi nedeclarat este de 5.281,36 RON iar impozitul pe profitul aferent acestor operaţiuni este de 4.447,46 RON. Acest debit se actualizează până la data plăţii efective.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul A.R. care, prin apărătorul ales, a criticat netemeinicia hotărârii primei instanţe sub aspectul individualizării pedepsei.
În acest sens, s-a susţinut că lipsa antecedentelor penale, stăruinţa depusă de inculpat pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin infracţiune şi atitudinea sinceră manifestată pe parcursul procesului penal ar fi trebuit reţinute drept circumstanţe atenuante judiciare, conform art. 74 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, cu consecinţa reducerii pedepsei sub limita specială prevăzută de lege.
Prin decizia penală nr. 291/A din 15 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost admis apelul declarat de inculpatul A.R., desfiinţată în parte sentinţa penală nr. 601/2012 din 29 noiembrie 2012 a Tribunalului Galaţi, numai în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei şi, în rejudecare s-a constatat că inculpatul a achitat în parte, prin plata sumei de 2.000 RON, prejudiciul cauzat prin săvârşirea infracţiunii şi redus de la 9.728,2 RON la 7.728,2 RON cuantumul despăgubirilor civile.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. anterior, cheltuielile judiciare efectuate în apel au rămas în sarcina statului.
Suma de 50 RON, reprezentând onorariu parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu a fost avansată din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Galaţi.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a constatat că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului A.R., iar încadrarea juridică a faptei săvârşite de acesta a fost stabilită în concordanţă cu dispoziţiile legale.
Astfel, din probele administrate în cauză (sens în care sunt avute în vedere: procesul-verbal de control întocmit de Garda Financiară Galaţi, înscrisuri constatatoare, expertiza contabilă efectuată în cursul judecăţii şi declaraţiile martorilor I.V., S.A. şi C.C.) a rezultat că, în luna iunie 2009, inculpatul A.R., administrator al SC P.I. SRL Galaţi a achiziţionat din spaţiul intercomunitar (respectiv din Grecia) cantitatea de 22.200 kg pepeni, fără a înregistra în contabilitatea societăţii operaţiunea comercială respectivă, eludând astfel obligaţia de plată către bugetul de stat a sumei totale de 9.728,82 RON, reprezentând TVA şi impozit pe profit.
Totodată, Curtea a constatat că prima instanţă a efectuat şi o judicioasă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, fiind pe deplin respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, reţinând totodată că, în mod concret, conduita procesuală a acestuia nu a justificat reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior şi nici incidenţa circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, întrucât inculpatul nu a achitat suma de 2.000 RON (aproximativ o cincime din prejudiciu) cu toate că i-au fost acordate mai multe termene în acest sens.
Apelul declarat de inculpatul A.R. a fost considerat de Curte admisibil în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, deoarece acesta a făcut dovada plăţii, în cursul judecăţii în apel, a unei părţi din prejudiciu, respectiv a sumei de 2.000 RON (sumă care trebuie dedusă din cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente).
Împotriva deciziei penale nr. 291/A din 15 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul A.R. la data de 18 noiembrie 2013.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 12 decembrie 2013.
Preliminar, Înalta Curte apreciază că potrivit dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 255/2013 recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
Având în vedere data înregistrării recursului pe rolul Înaltei Curţi, respectiv 12 decembrie 2013, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. pen. (1 februarie 2014), dispoziţia tranzitorie menţionată este aplicabilă în cauză, astfel că această instanţă va continua să judece cauza conform C. proc. pen. anterior.
La primul termen de judecată, respectiv în 4 aprilie 2014 inculpatului i-a fost încuviinţată cererea de amânare pentru lipsă de apărare şi pregătirea apărării.
În cauză, se constată că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori la data de 15 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 3859 C. proc. pen. anterior, care trebuie invocate în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum obligă dispoziţiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă că inculpatul A.R. nu şi-a motivat recursul în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior, în care recurentul inculpat era îndrituit a depune motivele căii de atac exercitate.
Înalta Curte apreciază că sfera controlului judiciar a fost limitată prin adoptarea Legii nr. 2/2013, astfel că, nu poate examina decât chestiuni ce privesc aspecte de drept, fără a putea examina şi netemeinicia deciziei atacate.
Astfel, se observă că, prin acest act normativ, s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia clară a legiuitorului prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Examinând decizia penală atacată prin prisma motivelor de recurs, dar şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată următoarele:
Prin motivele de recurs susţinute oral de către apărătorul desemnat din oficiu se susţine că în mod greşit atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel nu au avut în vedere circumstanţele atenuante ale inculpatului care ar fi condus la reducerea cuantumului pedepsei aplicate acestuia.
Înalta Curte, referitor la solicitarea recurentului de aplicare a dispoziţiilor art. 74 C. pen. anterior şi ca o consecinţă a reţinerii acestora, reducerea cuantumului pedepsei, constată că reindividualizarea pedepsei nu mai poate fi cenzurată de instanţa de recurs prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 C. proc. pen. anterior astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Cum judecata în recurs se limitează la motivele de casare expres prevăzute de lege, o analiză a cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior, care prin adoptarea Legii nr. 2/2013, i-a fost limitată aria de aplicabilitate doar la pedepse în alte limite prevăzute de legea penală, o reindividualizare a pedepsei astfel cum a solicitat inculpatul nu mai poate face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar câtă vreme este evident că, sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs include numai aspecte de drept, astfel încât netemeinicia deciziei atacate nu mai poate fi examinată în recurs şi niciun alt caz de casare nu poate fi luat în considerare din oficiu.
Astfel că, în ceea ce priveşte solicitarea de a fi reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. anterior nu poate fi primită în condiţiile în care netemeinicia deciziei sub aspectul individualizării pedepsei nu mai poate fi examinată în recurs, astfel încât individualizarea pedepsei nu mai poate fi reapreciată de către instanţa de recurs, care are obligaţia de a efectua doar o transpunere proporţională a pedepsei stabilite pe legea anterioară raportat la legea mai favorabilă.
Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, în cauză, primul termen de recurs a fost stabilit la data de 16 mai 2014, iar de la data pronunţării deciziei în apel, 15 noiembrie 2013 şi până la soluţionarea recursului, 16 mai 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind C. pen., care impune o analiză a incidenţei dispoziţiilor privind aplicarea legii penale mai favorabile.
Examinând, din oficiu, recursul declarat de inculpat şi în raport de prevederile art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că incriminarea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 nu a survenit vreo modificare în ceea ce priveşte limitele de pedeapsă.
În consecinţă, nu s-a identificat vreo modificare în ceea ce priveşte limitele de pedeapsă în actuala reglementare pentru a putea stabili o lege penală mai favorabilă inculpatului şi cum limitele de pedeapsă aplicabile inculpatului sunt legale, acestea nu se impun a fi modificate.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A.R. împotriva deciziei penale nr. 291/A din 15 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi îl va obliga la plata de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.R. împotriva deciziei penale nr. 291/A din data de 15 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1673/2014. Penal. Alte cereri privind judecata... | ICCJ. Decizia nr. 1688/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
