ICCJ. Decizia nr. 1689/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1689/2014
Dosar nr. 17304/95/2012
Şedinţa publică din 16 mai 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 89 din data de 27 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 17304/95/2012 s-a admis în parte acţiunea civilă promovată în procesul penal de partea civilă Statul Român, prin reprezentant A.N.A.F., împuternicit D.G.F.P. Gorj şi a fost obligat inculpatul C.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.G. SRL, prin lichidator judiciar SP C. IPURL, la plata sumei de 63.393 RON reprezentând prejudiciu produs prin comiterea infracţiunii de evaziune fiscală în perioada 1 ianuarie-31 martie 2011.
În baza art. 191 C. proc. pen. anterior, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 280 RON.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa penală nr. 264/2012 pronunţată la data de 21 noiembrie 2012 în Dosarul nr. 14552/95/2012, a fost admisă cererea formulată de inculpatul C.M. privind judecarea cauzei potrivit art. 3201 C. proc. pen. anterior, iar în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior, a fost condamnat acest inculpat la 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor civile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior; în baza art. 71 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) C. pen. anterior, a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior; în baza art. 81 C. pen. anterior, a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei principale de 2 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit art. 82 alin. (1) C. pen. anterior; s-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen. anterior privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei de 2 ani închisoare, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare; s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 84 C. pen. anterior potrivit cu care, dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărâre, instanţa va dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul când cel condamnat dovedeşte că nu a avut putinţa de a îndeplini acele obligaţii.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale; în baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea copiei dispozitivului prezentei hotărâri judecătoreşti către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, la momentul rămânerii definitive a hotărârii; s-a dispune luarea măsurii asigurătorii a sechestrului constând în indisponibilizarea următoarelor bunuri imobile: o casă de locuit situată în localitatea C.M.A., judeţul Bistriţa-Năsăud, cu suprafaţa de 152 mp, construită în anul 1986 şi un teren situat în aceeaşi localitate, cu destinaţia curţi, construcţii, în suprafaţă de 0,10 ha.
În baza art. 348 C. proc. pen. anterior, s-au desfiinţat total înscrisurile folosite de inculpat pentru comiterea infracţiunii.
Ca stare de fapt, instanţa a reţinut că, în calitate de administrator al SC D.G. SRL L., în perioada 1 ianuarie-31 martie 2011 inculpatul C.M. a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii administrate facturi fictive ce atestau aprovizionări nereale de piei de bovine de la SC W.I. SRL, 6 facturi fiscale, SC F. SRL, 36 facturi fiscale, SC A.T. SRL, 36 facturi fiscale, SC M.P. SRL, 41 facturi fiscale şi SC P. SRL, 14 facturi fiscale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale (plata impozitului pe profit şi TVA) către bugetul statului, prin majorarea cheltuielilor şi reducerea corespunzătoare a bazei impozabile.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, cât şi partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F., D.G.F.P. Craiova.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj a invocat motivul de nelegalitate privind omisiunea instanţei de fond de a obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.G. SRL L., judeţul Gorj.
Partea civilă Statul român, prin A.N.A.F., D.G.F.P. Craiova a criticat sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate, susţinând, în cadrul primului motiv de apel, că în mod greşit s-a reţinut ca prejudiciu suma de 63.393 RON reprezentând TVA, în condiţiile în care prejudiciul generat bugetului consolidat al statului este în sumă de 81.888 RON, reprezentând impozit pe profit.
Cel de-al doilea motiv de apel a vizat omisiunea primei instanţe de a obliga pe intimatul inculpat şi la plata accesoriilor aferente creanţelor fiscale reprezentând impozite, respectiv plata dobânzilor, a majorărilor de întârziere şi a penalităţilor de întârziere până la achitarea integrală a sumei stabilită ca fiind prejudiciu.
În sfârşit, s-a criticat sentinţa cu privire la nepronunţarea cererii formulată de apelanta-parte civilă, de indisponibilizare a bunurilor imobile şi imobile ale inculpatului, prin instituirea unui sechestru în vederea reparării prejudiciului produs prin infracţiune.
Prin decizia penală nr. 396 din 5 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul atât Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, declarat împotriva sentinţei penale nr. 89 de la 27 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul cu nr. 17304/95/2012, privind pe intimatul-inculpat C.M.
A fost desfiinţată în parte sentinţa numai în ceea ce priveşte obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sensul că a obligat inculpatul la plata sumei de 530 RON, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC D.G. SRL L., judeţul Gorj.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A fost respins apelul părţii civile A.N.A.F., D.G.F.P. Craiova, declarat împotriva sentinţei penale nr. 89 de la 27 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul cu nr. 17304/95/2012, ca nefondat.
A fost obligată apelanta, parte civilă la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare statului, din care, suma de 200 RON reprezentând onorariul avocatului din oficiu.
Pentru a pronunţa această decizie, s-au reţinut următoarele:
Probele administrate în cauză fac dovada că instanţa de fond a soluţionat în mod legal şi temeinic cauza sub aspectul laturii civile, stabilind prejudiciul infracţional la suma de 63.393 RON, având în vedere solicitarea invocată de partea civilă vizând prejudiciul considerat a fi produs prin comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, în perioada 1 ianuarie-31 martie 2011.
De asemenea, în acord cu sentinţa apelată au fost reţinute prevederile art. 119 alin. (2) C. proc. fisc., conform cărora nu se datorează majorări de întârziere pentru sumele cu titlu de obligaţii fiscale accesorii stabilite potrivit legii, constatându-se implicit că inculpatul nu poate fi obligat la plata de accesorii şi pentru acea parte din prejudiciul penal ce reprezintă deja accesorii calculate de la data naşterii obligaţiei de plată, până la data intrării în insolvenţă.
În sfârşit, nici ultimul motiv de apel, respectiv omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa cu privire la indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile ale intimatului prin instituirea unui sechestru în vederea reparării prejudiciului infracţional, nu poate conduce la desfiinţarea sentinţei sub acest aspect, partea civilă putând solicita executarea debitului după rămânerea definitivă a sentinţei.
Împotriva deciziei penale nr. 396 din 5 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs partea civilă A.N.A.F., D.G.F.P. Craiova, A.J.F.P. Târgu-Jiu la data de 18 decembrie 2013.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 28 ianuarie 2014.
Preliminar, Înalta Curte apreciază că potrivit dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 255/2013 recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
Având în vedere data înregistrării recursului pe rolul Înaltei Curţi, respectiv 28 ianuarie 2014, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. pen., dispoziţia tranzitorie menţionată este aplicabilă în cauză, astfel că această instanţă va continua să judece cauza conform C. proc. pen. anterior.
Examinând decizia penală atacată prin prisma motivelor de recurs, dar şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 385 alin. (3) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază recursul declarat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
În cauză, se constată că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 5 decembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 3859 C. proc. pen. anterior, care trebuie invocate în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum obligă dispoziţiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă că partea civilă A.N.A.F., D.G.F.P. Craiova, A.J.F.P. Târgu-Jiu şi-a motivat recursul în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior.
Înalta Curte apreciază că sfera controlului judiciar a fost limitată prin adoptarea Legii nr. 2/2013, astfel că, nu poate examina decât chestiuni ce privesc aspecte de drept, fără a putea examina şi netemeinicia deciziei atacate.
Astfel, se observă că, prin acest act normativ, s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia clară a legiuitorului prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Recurenta reiterează prin motivele de recurs solicitările din apel, în sensul că, aceasta consideră că în mod greşit atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au reţinut ca prejudiciu doar suma de 63.393 RON reprezentând TVA, în situaţia în care prejudiciul general consolidat cuprinde şi suma de 81.888 RON reprezentând impozit pe profit. Şi astfel consideră că a fost prejudiciat cu diferenţa sumei reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar, precum şi majorări şi penalităţi de întârziere calculate de organele fiscale din cadrul D.G.F.P. Gorj, actual A.J.F.P. Gorj în raportul de inspecţie din 20 aprilie 2012 ce constituie titlu de creanţă.
Un alt motiv de recurs are în vedere faptul că instanţa nu a obligat inculpatul la plata accesoriilor aferente creanţelor fiscale reprezentând impozite, respectiv la plata dobânzilor, majorărilor de întârziere şi a penalităţilor de întârziere până la achitarea integrală a sumei reţinute ca prejudiciu.
În continuare, o altă critică constă în faptul că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului şi părţii responsabile civilmente până la concurenţa întregului prejudiciu, constând atât în debit, cât şi accesorii prin instituirea unui sechestru în vederea reparării prejudiciului produs prin infracţiune.
Un ultim motiv de recurs priveşte nelegalitatea obligării părţii civile la plata cheltuielilor de judecată, întrucât aceste cheltuieli au fost avansate de stat şi rămân în sarcina starului.
În drept, A.N.A.F., D.G.F.P. Gorj şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 385 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. anterior.
Referitor la solicitarea recurentei părţi civile A.N.A.F., D.G.F.P. Gorj de a examina cauza prin prisma cazului de casare circumscris dispoziţiilor art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. anterior, Înalta Curte apreciază că sfera controlului judiciar a fost limitată prin adoptarea Legii nr. 2/2013, iar cazul de casare invocat a fost abrogat.
De asemenea, instanţa de recurs nu poate examina decât chestiuni ce privesc aspecte de drept, fără a putea examina şi netemeinicia deciziei atacate.
Criticile recurentei părţi civile ar putea fi analizate conform cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, ulterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 2/2013, fiind respectate dispoziţiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., doar atunci când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Referitor la prima critică a recurentei, în sensul de a constata că în mod greşit atât instanţa de fond, cât şi de apel au reţinut ca prejudiciu doar suma de 63.393 RON, Înalta Curte apreciază că despăgubirile acordate părţii civile trebuie limitate la perioada infracţională reţinută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, acţiunea civilă alăturată procesului penal neputând avea alt obiect decât faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.
În ceea ce priveşte cea de-a doua critică a recurentei în privinţa acordării accesoriilor calculate până la achitarea integrală a prejudiciului, instanţele anterioare în mod corect nu au procedat la obligarea inculpatului la plata accesoriilor aferente de la data scadenţei până la data achitării integrale a prejudiciului, având în vedere prevederile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, care prevăd că nicio dobândă, majorare sau penalitate ori cheltuială, numită generic accesorii nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior datei deschiderii procedurii insolvenţei, precum şi prevederile art. 119 alin. (2) C. proc. fisc., conform cărora nu se datorează majorări de întârziere pentru sumele cu titlu de obligaţii fiscale accesorii, astfel că inculpatul nu poate fi obligat la plata de aceesorii şi pentru acea parte din prejudiciu ce reprezintă deja accesorii calculate de la data naşterii obligaţiei de plată până la data intrării în insolvenţă.
Nici motivul invocat referitor la indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului prin instituirea unui sechestru în vederea reparării prejudiciului nu poate fi reţinut, măsura asigurătorie fiind luată deja prin hotărârea de condamnare a inculpatului.
De asemenea, nici ultimul motiv învederat cu privire la nelegalitatea obligării recurentei părţi civile la plata cheltuielilor de judecată nu poate fi admis, întrucât raportat la dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior care prevede că, în cazul declarării apelului ori al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins apelul ori cererea.
Ca atare, Înalta Curte apreciază că respectivele critici ale recurentei nu pot face obiectul examinării instanţei de recurs prin prisma motivelor de recurs invocate şi nici alte cazuri de casare nu s-au ivit spre a putea fi luate în considerare din oficiu.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă A.N.A.F., D.G.F.P. Craiova, A.J.F.P. Târgu-Jiu împotriva deciziei penale nr. 3 96 din data de 5 decembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi o va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F., D.G.F.P. Craiova, A.J.F.P. Târgu-Jiu împotriva deciziei penale nr. 396 din data de 5 decembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.M. în sumă de 200 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1688/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 1692/2014. Penal → |
|---|
