ICCJ. Decizia nr. 1692/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1692/2014
Dosar nr. 6306/121/2013
Şedinţa publică din 16 mai 2014
Deliberând asupra recursului penal de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 434/2013 din camera de consiliu din 14 octombrie 2013, Tribunalul Galaţi a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de condamnatul R.E.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Galaţi, condamnatul R.E. a solicitat revizuirea sentinţei penale numărul 403 din 29 august 2012 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 2918/121/2012 prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzut de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. anterior.
În motivarea cererii de revizuire, condamnatul a învederat instanţei faptul că la judecata cauzei nu s-a ţinut seama de starea sa de sănătate mentală, că daunele materiale au fost stabilite în baza unor declaraţii mincinoase, că daunele morale nu se impuneau a fi acordate şi că solicită a se reţine în favoarea sa circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), lit. b), lit. c) C. pen.
A fost ataşat la prezenta cauză Dosarul nr. 2918/121/2012 al Tribunalului Galaţi.
Tribunalul analizând motivele cererii de revizuire, a constatat că acestea nu se regăsesc printre cauzele expres şi limitativ prevăzute de art. 394 lit. a)-lit. e) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel, în termen legal, inculpatul R.E. care a apreciat hotărârea instanţei de fond ca fiind nelegală şi în rejudecare a solicitat să se admită cererea de revizuire şi să se constate că inculpatul a săvârşit faptele pentru care s-a dispus condamnarea sa fără să se ţină cont de starea sa de sănătate mentală şi să se constate că daunele materiale la care a fost obligat au fost stabilite pe baza unor declaraţii mincinoase.
Prin decizia penală nr. 317/A din 6 decembrie 2013, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul declarat de revizuientul R.E. împotriva sentinţei penale nr. 434/2013 a Tribunalului Galaţi pronunţată în Dosarul nr. 6306/121/2013.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior a fost obligat apelantul-revizuient la plata sumei de 150 RON cheltuieli judiciare către stat.
Curtea a reţinut că în mod greşit instanţa de fond a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de condamnat, dar fiind în calea de atac exercitată de el nu i se putea îngreuna situaţia acestuia, însă în mod legal în raport de motivele de revizuire invocate care nu se regăsesc în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. anterior instanţa de fond trebuia să respingă ca inadmisibilă cererea de revizuire.
Pe fondul cauzei s-a constatat că apelul declarat de condamnat este nefondat, motivele invocate de acesta în cererea de revizuire care este o cale extraordinară de atac, neregăsind-se în cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva deciziei instanţei de apel, a declarat recurs revizuentul R.E. la data de 19 decembrie 2013.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 10 ianuarie 2014.
Preliminar, Înalta Curte apreciază că potrivit dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 255/2013 recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
Având în vedere data înregistrării recursului pe rolul Înaltei Curţi, respectiv 10 ianuarie 2014, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. pen. (1 februarie 2014), dispoziţia tranzitorie menţionată este aplicabilă în cauză, astfel că această instanţă va continua să judece cauza conform C. proc. pen. anterior.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că revizuentul a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 403 din 29 august 2012 a Tribunalului Galaţi, definitivă prin decizia penală nr. 23/A din 21 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de omor simplu prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. anterior.
A fost respinsă cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 403 din 29 august 2012 a Tribunalului Galaţi prin sentinţa penală nr. 434/2013 din camera de consiliu din 14 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Galaţi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuentul condamnat R.E., apel care a fost respins ca nefondat, prin decizia penală nr. 317/A din 6 decembrie 2013, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În cauză, se constată că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 6 decembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 3859 C. proc. pen. anterior, care trebuie invocate în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum obligă dispoziţiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă că revizuentul R.E. nu şi-a motivat recursul în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen. anterior, iar din examinarea hotărârii atacate în raport de actele şi lucrările dosarului nu rezultă motive care pot fi luate în considerare din oficiu, dintre cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior.
Potrivit dispoziţiilor art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior, motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înainte de primul termen de judecată, iar la alin. (21) se prevede că în cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior se iau în considerare din oficiu.
Întrucât recurentul revizuent nu şi-a respectat obligaţiile prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen. anterior, iar în cauză nu s-au constatat motive care să fie luate în considerare din oficiu, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, urmând ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior să fie respins.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U NE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul R.E. împotriva deciziei penale nr. 317/A din data de 6 decembrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1689/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 1693/2014. Penal. Contestaţia la executare... → |
|---|
