ICCJ. Decizia nr. 1782/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1782/2014
Dosar nr. 3812/91/2012
Şedinţa publică din 26 mai 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 136 din 13 iunie 2013 pronunţată de Tribunalului Vrancea în Dosarul nr. 3812/91/2012 (disjuns din Dosarul penal nr. 2874/91/2012) a fost admisă în parte acţiunea civilă şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii P.D., L.V.M., şi L.C.A., la plata sumei de 4.507 lei, reprezentând despăgubiri materiale şi la 12.000 lei daune morale către partea civilă G.I.C.
S-a constatat că, inculpatul P.D. a achitat cheltuielile de spitalizare a părţii civile G.C.I., către Spitalul de Urgenţă „Sf. Pantelimon" Focşani şi Institutul Clinic Fundeni.
Au fost obligaţi inculpaţii P.D., L.V.M. şi L.C.A. la câte 200 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat, efectuate în continuarea judecăţii pentru soluţionarea acţiunii civile în cadrul procesului penal.
S-a respins cererea privind plata cheltuielilor de judecată formulată de partea civilă, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Inculpatul P.D., prin rechizitoriul nr. 381/P2012 a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., reţinându-se că în dimineaţa zilei de 27 martie 2012 împreună cu inculpaţii L.V. şi L.C.A. a aplicat lovituri cu pumnii şi picioarele lui G.I.C., iar la un moment dat l-a înjunghiat pe acesta cu un briceag, provocându-i plăgi tăiat-înţepate în zona renală pentru a căror vindecare i-au fost necesare 35 - 40 de zile de îngrijiri medicale. Până la începerea judecăţii inculpaţii au declarat că înţeleg să uzeze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Prin sentinţa penală nr. 178 din 23 iunie 2012 inculpatul P.D. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 80 C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a), b), c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., pedeapsă majorată în apel şi recurs la 5 ani închisoare cu executare în penitenciar.
Inculpaţii L.V.M. şi L.C.A. au fost condamnaţi la câte 2 luni închisoare cu aplicarea art. 81, 82, 83 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., art. 3201 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.
S-a admis cererea formulată de partea civilă G.I.C. şi în baza art. 3201 pct. 5 C. proc. pen. s-a dispus disjungerea cauzei pentru soluţionarea acţiunii civile numai pentru această parte civilă, întrucât, cheltuielile de spitalizare au fost achitate de către inculpaţi până la acest termen.
Partea vătămată G.I.C. s-a constituit parte civilă cu sumele:
- 4.507 lei reprezentând daune morale la care să fie obligat inculpatul P.D.;
- 500.000 euro - daune morale la care să fie obligat inculpatul P.D.; -câte 50.000 euro ceilalţi doi inculpaţi respectiv L.V.M. şi L.C.A., în total 100.000 euro.
În dovedirea pretenţiilor civile instanţa a admis proba cu acte şi martori solicitată de către partea civilă.
În acest sens, la dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: -adeverinţă salariu emisă de SC Z. SNC, -certificate de concediu medical.
- bonuri fiscale emise de diferite farmacii, însă fără a fi însoţite de reţete (copii) pentru a se putea verifica recomandarea medicului pentru diagnosticul stabilit prin certificatele de concediu medical.
Au fost audiaţi martorii P.M. şi D.A.
Examinând actele şi lucrările dosarului privind acţiunea civilă a cauzei, prima instanţă a reţinut următoarele:
În urma loviturilor cu pumnii şi picioarele aplicate părţii civile de inculpatul P.D. împreună cu inculpaţii L.V.M. şi L.C.A., iar la un moment dat primul inculpat l-a înjunghiat pe G.I.C., i-a produs acestuia leziuni în zona lombară dreapta, pentru a căror vindecare i-au fost necesare 35 - 40 de zile de îngrijiri medicale.
Aceasta, rezultă din raportul din 15 mai 2012 al S.M.L. Judeţean Vrancea.
În acelaşi raport se mai precizează că leziunile traumatice de la nivelul buzei superioare şi inferioare (plăgi contuze) pledează pentru producerea lor prin lovire activă cu corpuri dure şi au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Prima instanţă a reţinut că, întrucât prin faptele comise împreună, inculpaţii au produs un prejudiciu părţii civile, în speţă operează răspunderea civilă delictuală, aceştia vor fi obligaţi în solidar la plata despăgubirilor materiale către G.I.C., în cuantumul solicitat.
S-a mai arătat că, pe de altă parte, este neîndoielnic că agresiunea săvârşită împotriva părţii vătămate i-a cauzat nu numai o suferinţă psihică, dar şi fizică şi nimănui nu îi este permis să atenteze la viaţa şi sănătatea altei persoane într-un mod nejustificat, toate aceste agresiuni creând un disconfort, o tulburare de ritm în viaţa persoanei vătămate.
Pentru toate aceste motive, inculpaţii au fost obligaţi, de asemenea în solidar, la o desdăunare morală faţă de partea vătămată, dar nu în cuantumul solicitat, care este exagerat, întrucât desdăunarea nu trebuie să constituie o îmbogăţire nejustificată.
În ceea ce priveşte plata cheltuielilor către unităţile spitaliceşti, s-a constatat că inculpatul a achitat în întregime contravaloarea spitalizării părţii vătămate la Spitalul Judeţean „Sf. Pantelimon" Focşani şi Spitalul Clinic „Fundeni Bucureşti.
Referitor la plata cheltuielilor de judecată (onorariul de avocat), solicitată de partea civilă, cererea a fost respinsă, întrucât la dosar nu s-a depus chitanţa privind onorariul de avocat.
Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, au declarat apel inculpaţii L.V.M. şi L.C.A. şi partea civilă G.I.C.
Inculpaţii L.V.M. şi L.C.A. nu au motivat apelurile declarate şi nu s-au prezentat în instanţă pentru a le susţine.
Partea civilă G.I.C. a susţinut că în prima fază a judecăţii s-a constituit parte civilă cu suma de 4.507 lei cu titlu de daune materiale şi 600.000 euro daune morale.
Având în vedere că inculpaţii au optat pentru judecarea cauzei în baza procedurii prevăzută de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. - s-a dispus disjungerea laturii civile a cauzei.
A arătat că în mod greşit instanţa de fond a acordat doar suma de 4.507 lei cu titlu de daune materiale, în contextul în care acestea au fost dovedite în cuantumul de 8.662 lei, astfel cum a fost solicitat.
De asemenea, a susţinut că suma acordată cu titlu de daune morale este mult prea mică, raportat la urmările produse de faptele comise de inculpaţi.
Astfel, a susţinut că în cauză aşa cum rezultă din înscrisul depus la dosar, în prezent capacitatea de muncă îi este diminuată cu 30% şi de asemenea, nu mai ocupă aceeaşi funcţie pe care o deţinea anterior faptelor deduse judecăţii, fiind un simplu agent de pază, salariul fiindu-i diminuat.
A solicitat obligarea inculpaţilor în solidar la plata daunelor materiale în cuantum de 8662 lei - dovedite cu probele administrate, şi la plata sumei de 600.000 euro, cu titlu de daune morale.
Prin Decizia penală nr. 293/A din 15 noiembrie 2013 Curtea de apel a admis apelurile declarate de partea civilă G.I.C. şi inculpaţii L.V.M. şi L.C.A. împotriva sentinţei penale nr. 136 din 13 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 3812/91/2012.
A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi în rejudecare:
A înlăturat dispoziţiile privind obligarea în solidar a inculpaţilor P.D., L.V.M. şi L.C.A. la plata despăgubirilor materiale şi a daunelor morale către partea civilă G.I.C.
A fost obligat inculpatul P.D. la plata sumei de 6.929,6 lei cu titlu de despăgubiri materiale şi la plata sumei de 80.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă G.I.C.
Au fost obligaţi inculpaţii L.V.M. şi L.C.A., în solidar, la plata sumei de 1.732,4 lei cu titlu de despăgubiri materiale şi la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă G.I.C.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus, instanţa de apel a reţinut că prin sentinţa penală nr. 178 din 23 iulie 2012 pronunţată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 2874/91/2012 a fost condamnat inculpatul P.D., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat în forma tentativei prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 80 C. pen. art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. la 3 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
Conform art. 65 C. pen. s-a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, pedeapsă care se va executa după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 pct. 1 C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului P.D., iar în temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive începând cu data de 04 aprilie 2012 până la pronunţare.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul P.D. în vederea introducerii probelor genetice în S.N.D.G.J.;
A fost condamnat inculpatul L.V.M., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (1), (3) C. proc. pen.ja 2 luni închisoare.
În condiţiile art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 2 luni conform art. 82 C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În temeiul art. 71 pct. 5 C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.
A fost condamnat inculpatul L.C.A., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (1), (3) C. proc. pen., la 2 luni închisoare.
În condiţiile art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 2 luni, conform art. 82 C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În temeiul art. 71 pct. 5 C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.
S-a constatat acoperit prejudiciul cauzat părţilor civile :
- S.J.U. „Sf. Pantelimon" Focşani - prin chitanţa din 06 iunie 2012 (fila 86 dosar instanţă);
- Spitalul Clinic Fundeni - Bucureşti - prin chitanţa din 07 iunie 2012 (fila 87 dosar instanţă).
S-a constatat că asistenţa juridică a fost asigurată de apărători aleşi pentru cei trei inculpaţi.
Au fost obligaţi inculpaţii la cheltuieli judiciare către stat astfel:
- inculpatul P.D. la 150 lei;
- inculpaţii L.V.M. şi L.C.A. la câte 110 lei fiecare.
S-a admis cererea formulată de partea civilă G.I.C. şi în consecinţă, în baza art. 3201 pct. 5 C. proc. pen. s-a disjuns judecata cauzei pentru soluţionarea acţiunii civile, numai pentru această parte civilă, sens în care a fost stabilit termen la data de 03 septembrie 2012 cu citarea inculpaţilor şi a părţii civile G.I.C.
Prin Decizia penală nr. 279/A din 10 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. 2874/91/2012 au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpaţii P.D.
L.V.M. şi L.C.A. împotriva sentinţei penale nr. 178 din 23 iulie 2012 a Tribunalului Vrancea.
S-a dispus desfiinţarea în parte a sentinţei penale apelate şi în rejudecare au fost înlăturate din încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului P.D. dispoziţiile art. 80, art. 75 lit. a), art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen. şi a fost majorată pedeapsa principală de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) în ref. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Au fost înlăturate din încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina fiecăruia dintre inculpaţii L.V.M. şi L.C.A., dispoziţiile art. 75 lit. a) C. pen., menţinând pedeapsa de câte 2 luni închisoare aplicată acestora pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de partea civilă G.I.C. de aderare la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea.
Prin Decizia penală nr. 1001 din 21 martie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 2874/91/2012 au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii P.D., L.V.M. şi L.C.A. împotriva Deciziei penale nr. 279/A din 10 decembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, Galaţi.
În cauză, partea vătămată s-a constituit parte civilă în termen legal cu suma de 4.507 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 600.000 euro daune morale (fila 37 Dosar nr. 2874/91/2012 al Tribunalului Vrancea).
Astfel, a solicitat obligarea în solidar a celor trei inculpaţi la plata daunelor materiale, reprezentând: 322 lei diferenţă dintre salarii şi concediul medical pe perioada martie-mai 2012, 3.000 lei reprezentând cheltuieli pentru medicamente şi transport, 585 lei c/val. tichete de masă, 600 lei c/val. haine distruse.
În ce priveşte daunele morale a solicitat obligarea inculpatului P.D. la plata sumei de 500.000 euro, a inculpatului L.V.M. la plata sumei de 50.000 euro şi a inculpatului L.C.A. la plata sumei de 50.000 euro.
În susţinerea pretenţiilor civile a depus adeverinţe eliberate de SC Z. SNC Focşani, copie certificate medicale şi bonuri, respectiv chitanţe fiscale pentru cheltuieli transport şi medicamente (filele 38-54 Dosar nr. 2874/91/2012).
După disjungerea laturii civile a cauzei şi înregistrarea acesteia sub nr. 3812/91/2012 partea vătămată şi-a majorat pretenţiile civile reprezentând daunele materiale, solicitând obligarea inculpaţilor la plata sumei de 8.662 lei (1.548 lei tichete de masă, 1214 lei diferenţe salariu, 5.000 lei medicamente, 300 lei transport şi 600 lei haine - fila 42 Dosar nr. 3812/91/2012).
În susţinerea acestora, a solicitat proba cu înscrisuri, depunând adeverinţă eliberată de la locul de muncă (fila 43 Dosar nr. 3812/91/2012), copia certificatelor de concediu medical, copie bonuri, chitanţe fiscale (filele 44-68 Dosar nr. 3812/91/2012) şi proba cu martorii P.M. şi D.A.
Fiind audiat, martorul D.A. a declarat că partea vătămată a cheltuit 60 milioane lei vechi pentru medicamente şi transport iar c/val. hainelor distruse a fost de 6 milioane lei vechi (declaraţia de martor - fila 85 Dosar nr. 3812/91/2012).
Martora P.M. a declarat că după incident, s-a schimbat starea sănătăţii părţii vătămate şi a susţinut că anterior, partea vătămată a lucrat la SC Z. SNC în calitate de lucrător comercial, cu o retribuţie lunară de aproximativ 800 lei (declaraţie de martor - fila 68 Dosar nr. 3812/91/2012).
Prin cererea depusă la 10 iunie 2013, partea vătămată G.I. a precizat că solicită daunele materiale în proporţie de 50% de la inculpatul P.D. şi 50% (25% pentru fiecare) de la inculpaţii L. (fila 107 Dosar nr. 3812/91/2012).
Faţă de situaţia prezentată, curtea de apel a constatat că, în mod eronat, în considerentele sentinţei penale, instanţa de fond a reţinut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 4507 lei daune materiale, omiţând a analiza cererea acesteia de majorare a pretenţiilor civile solicitate cu acest titlu după soluţionarea laturii penale a cauzei.
Curtea de apel a constatat că partea vătămată G.I.C. a dovedit cu probele administrate (martori, înscrisuri) daunele materiale solicitate până la concurenţa sumei de 8662 lei.
Astfel, din coroborarea certificatelor privind concediul medical şi a adeverinţelor, eliberate de la locul de muncă, rezultă contravaloarea tichetelor de masă, precum şi diferenţa dintre salariu şi plata concediului medical în perioada vizată (respectiv 1.548 lei şi 1.214 lei), iar din coroborarea declaraţiilor martorilor şi a chitanţelor şi bonurilor fiscale depuse în dosar rezultă contravaloarea medicamentelor şi a transportului, precum şi a obiectelor de îmbrăcăminte distruse.
În privinţa daunelor morale solicitate, Curtea de apel a constatat că suma de 12.000 lei acordată de instanţa de fond este disproporţionată raportat la urmările faptelor comise.
În mod corect s-a apreciat că sumele pretinse de partea vătămată cu acest titlu sunt exagerate, însă suma acordată de instanţa de fond nu reflectă prejudiciul moral încercat de partea vătămată, fiind prea mică.
Astfel, s-a apreciat că sentinţa penală apelată este nelegală din perspectiva obligării celor trei inculpaţi la plata de daune morale şi materiale în solidar, către partea vătămată constituită parte civilă.
Inculpatul P.D. a fost condamnat pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. reţinându-se că în dimineaţa zilei de 27 martie 2012 a aplicat părţii vătămate G.I.C. lovituri cu pumnii şi picioare şi la un moment dat a înjunghiat-o pe aceasta cu un briceag producându-i plăgi tăiat-înţepate în zona renală pentru a căror vindecare i-au fost necesare 35 - 40 de zile îngrijiri medicale, leziunile punându-i în primejdie viaţa.
Inculpaţii L.V.M. şi L.C.A. au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, reţinându-se că în dimineaţa zilei de 27 martie 2012 au aplicat părţii vătămate G.I.C. lovituri cu pumnii şi picioare, producându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Faţă de situaţia prezentată, în mod greşit instanţa de fond a obligat în solidar, pe cei trei inculpaţi la plata de despăgubiri civile, faptele care au generat prejudicii părţii vătămate fiind diferite, aspect reţinut şi în Decizia penală nr. 279/A din 10 decembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi prin care s-au înlăturat dispoziţiile art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.
S-a reţinut că inculpaţii trebuie să răspundă pentru fapta cauzatoare de prejudicii, inculpatul P. pentru prejudiciul cauzat urmare comiterii infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen. rap. La art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., iar inculpaţii L. pentru cel cauzat prin infracţiunile prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. - infracţiuni cu consecinţe distincte în ce priveşte prejudiciul cauzat.
Fiind vorba de delicte distincte, inculpaţii nu pot fi obligaţi în solidar la plata de despăgubiri, solidaritatea urmând a fi reţinută doar în cazul inculpaţilor L., aceştia acţionând împreună în acţiunea de lovire a părţii vătămate, cu consecinţele prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., acest delict fiindu-le deopotrivă imputabil ambilor.
Având în vedere consecinţele fiecărei infracţiuni, respectiv leziuni ce au necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale pentru vindecare şi care au pus în primejdie partea vătămată în cazul inculpatului P., şi leziuni ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile îngrijiri medicale în cazul inculpaţilor L., Curtea de apel a apreciat că aceştia urmează a fi obligaţi la plata de despăgubiri civile, astfel: 80% din pretenţiile civile solicitate - inculpatul P. şi 20% în solidar, inculpaţii L.
În acest context, curtea de apel a stabili că, cererea părţii vătămate de obligare a inculpaţilor la plata despăgubirilor în proporţie de 50% - inculpatul P. şi 50%- ceilalţi doi inculpaţi, nu va putea fi primită având în vedere considerentele anterior expuse, fiecare dintre inculpaţi urmând a fî obligat la despăgubiri proporţional cu consecinţele faptei cauzatoare de prejudicii comise.
Cu privire la daunele morale solicitate, Curtea de apel a constatat că, deşi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, jurisprudenţa a stabilit câteva criterii de apreciere referitoare la consecinţele negative suferite de cel în cauză în plan fizic, psihic şi afectiv, la importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate.
De asemenea, aceste criterii se subordonează conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs.
În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil a fi echivalate băneşte. în schimb se poate acorda părţii vătămate o sumă de bani cu caracter compensatoriu tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelenţă poate fi o sumă de bani.
În cauza de faţă, consecinţele negative suferite de partea vătămată în plan psihic şi efectiv, astfel cum rezultă din înscrisul depus la dosar (fila 13 dosar apel) acesta prezentând o deficienţă globală de 30% în ce priveşte capacitatea de muncă, justifică acordarea de daune morale.
Curtea de apel, statuând în echitatea, a apreciat că suma de 100.000 lei reprezentând daune morale, este rezonabilă şi justificată.
Împotriva deciziei a declarat recurs partea civilă G.I.C. în motivele scrise depuse la dosar cu respectarea temenului prevăzut de dispoziţiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., partea civilă a susţinut că decizia atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele considerente: sumele acordate cu titlu de daune morale sunt mici în raport cu gradul de pericol social al infracţiunii, perioada lungă de spitalizare şi tratament, recuperarea incompletă şi reducerea capacităţii de muncă cu 30%; obligarea în solidar, la plata daunelor morale atât a inculpatului P.D., cât şi a inculpaţilor L.V.M. şi L.C.A.
Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma criticilor invocate, cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Prioritar, având în vedere data pronunţării deciziei recurate, respectiv 15 noiembrie 2013, dar şi dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 255/2013 - potrivit cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi (Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., în vigoare începând cu data de 1 februarie 2014) declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs -, se constată că în speţă sunt aplicabile prevederile C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
Referitor la primul motiv de recurs formulat de către recurentul- parte civilă G.I.C., se constată că, în esenţă, acesta critică modalitatea de soluţionare a laturii civile, prin prisma stabilirii cuantumului daunelor morale.
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 din acelaşi cod.
Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurata, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 3859 C. proc. pen.
În speţă, Înalta Curte constată că recurentul -parte civilă, deşi a dezvoltat anumite critici, acestea nu au fost circumscrise niciunui caz de casare şi nici nu se identifică incidenţa vreunui caz de casare care poate fi luat în considerare din oficiu.
Prin modificările aduse cazurilor de casare de Legea nr. 2/2013, starea de fapt reţinută în cauză şi concordanţa acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei de recurs, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen. anterior.
Aşa cum s-a arătat şi în literatura de specialitate, recursul constituie o jurisdicţie exercitabila numai în cazuri strict determinate, reprezentând încălcări ale legii, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii, verificându-se dacă din punctul de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.
Stabilirea prejudiciului moral suferit de partea civilă şi cuantificarea acestuia în bani este o chestiune de apreciere, fiind atributul exclusiv al instanţelor care pot examina cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, neputând fi pus în discuţie în calea de atac a recursului.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că motivul invocat de către recurentul - parte civilă, care critică cuantumul despăgubirilor morale acordate, nu se circumscrie niciunuia din cazurile de casare, strict şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen.
Referitor la cel de al doilea motiv de recurs invocat de către partea civilă, constând în obligarea la plata despăgubirilor civile, în solidar, a celor trei inculpaţi, Înalta Curte apreciază că această critică s-ar putea circumscrie cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., care nu poate fi avut în vedere din oficiu, dar care, în speţă, poate fi examinat, deoarece aşa cum s-a arătat, recursul a fost motivat în termen.
Critica este însă nefondată. Toate aspectele invocate de partea civilă în recurs, au fost invocate şi în faţa instanţei de apel, care le-a examinat în mod detaliat.
Inculpatul P.D. a fost condamnat pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. anterior, raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) din acelaşi cod, reţinându-se că în dimineaţa zilei de 27 martie 2012 a aplicat părţii vătămate G.I.C. lovituri cu pumnii şi picioarele şi la un moment dat a înjunghiat-o pe aceasta cu un briceag producându-i plăgi tăiat-înţepate în zona renală pentru a căror vindecare i-au fost necesare 35-40 zile de îngrijiri medicale, leziunile punându-i în pericol viaţa.
Inculpaţii L.V.M. şi L.C.A. au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, reţinându-se că în dimineaţa zilei de 27 martie 2012 au aplicat părţii vătămate G.I.C. lovituri cu pumnii şi picioarele, producându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 7-8 zile îngrijiri medicale.
În acest context, rezultă că faptele care au generat prejudicii părţii vătămate sunt diferite, aspect reţinut şi prin Decizia penală nr. 279/A din 10 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi prin care au fost înlăturate dispoziţiile art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.
În mod justificat şi temeinic argumentat, instanţa de apel-a reţinut că, fiind vorba de delicte distincte, inculpaţii nu pot fi obligaţi în solidar la plata de despăgubiri, solidaritatea fiind reţinută numai în cazul inculpaţilor L.V.M. şi L.C.A., aceştia acţionând împreună în activitatea de lovire a părţii vătămate, cu consecinţele prevăzute de dispoziţiile art. 180 alin. (2) C. pen., acest delict fiindu-le deopotrivă imputabil ambilor.
Având în vedere consecinţele fiecărei infracţiuni, respectiv leziuni ce au necesitat 35-45 zile îngrijiri medicale pentru vindecare şi care au pus în primejdie viaţa părţii vătămate, în cazul inculpatului Pantică, şi leziuni care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile îngrijiri medicale în cazul inculpaţilor L., Înalta Curte constată că, în mod corect curtea de apel, l-a obligat pe inculpatul P.D. la plata a 80% din cuantumul pretenţiilor civile solicitate, şi pe inculpaţii L.V.M. şi L.C.A. la plata, în solidar, a 20% din acelaşi cuantum.
Pentru motivele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. l lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă G.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 293/A din 15 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul parte civilă va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă G.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 293/A din 15 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpaţii P.D., L.V.M. şi L.C.A.
Obligă recurentul parte civilă la plata sumei de 1.100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 176/2014. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 1783/2014. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs → |
|---|
