ICCJ. Decizia nr. 1789/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014


R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1789/2014

Dosar nr. 4929/121/2013

Şedinţa publică din 26 mai 2014

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală 392 din 23 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 4929/121/2013, a fost condamnată inculpata G.E., la o pedeapsă de 15 (cincisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) pentru o perioadă de 3 (trei) ani, pentru săvârşirea infracţiunii de „omor calificat", prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (1) C. proc. pen. (faptă săvârşită în mai 2012).

A fost condamnată inculpata G.E. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de „furt", prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (1) C. proc. pen. (faptă săvârşită în mai 2012).

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a contopit pedeapsa principală de 15 (cincisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) pentru o perioadă de 3 (trei) ani, cu pedeapsa principală de 1 (un) an închisoare, urmând ca inculpata G.E. să execute pedeapsa cea mai grea, sporită la 15 (cincisprezece) ani şi 2 (două) luni închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) pentru o perioadă de 3 (trei) ani.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatei G.E., pe durata executării pedepsei principale, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatei G.E., iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv, de la 24 mai 2013 până la zi.

În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen., cu referire la art. 1381 şi următoarele C. civ., a fost obligată inculpata G.E. la plata sumei de 11.440 lei, cu titlu de despăgubiri materiale, precum şi la plata sumei de 225.000 lei, cu titlu de daune morale, către părţile civile C.M.V. şi C.G.

S-a dispus restituirea către părţile civile C.M.V. şi C.G. a telefonului mobil ridicat la data de 07 august 2012 de la martora A.D.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpata G.E., în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J..

În temeiul art. 189 C. pen., s-a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 lei (200 lei, în faza judecăţii şi 200 lei, în faza urrnăririi penale), să fie avansat către Baroul de Avocaţi Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata G.E. la plata sumei de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 441/P/2012 din data de 13 iunie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, s-a dispus, în baza dispoziţiilor art. 262 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatei G.E., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., precum şi pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen.

În sarcina inculpatei G.E. s-a reţinut că, într-una din zilele din perioada 20 - 25 mai 2012, în locuinţa victimei C.P. din str. F., pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a ucis-o pe victimă, profitând de starea de neputinţă de a se apăra (în timpul somnului şi aflată în stare de ebrietate), prin asfixie mecanică-ştrangulare cu un cablu sugrumare obstrucţionarea căilor respiratorii, după care a târât victima în altă încăpere a locuinţei şi a tras peste aceasta un pat şi, de asemenea, a sustras din locuinţa victimei cheile de acces, un telefon mobil şi un televizor color - plasmă, bunuri în valoare de 325 euro.

La dosarul de urmărire penală a fost ataşată fişa de antecedente penale a inculpatei (fila 256 dosar).

Inculpatei G.E. i-a fost prezentat materialul de urmărire penală la data de 12 iunie 2013, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, astfel cum rezultă din procesul-verbal aflat la fila 257 din dosarul de urmărire penală.

Prin actul de inculpare s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpata G.E. zisă “C.” are vârsta de 54 ani şi a mai fost condamnată, în anii 1989 şi 1998, la pedeapsa închisorii pentru comiterea infracţiunilor de tâlhărie, violare de domiciliu şi furt calificat. Până în luna decembrie 2011, inculpata a lucrat la societatea de salubrizare R.E.R. Galaţi însă datorită nerespectării obligaţiilor la serviciu, i s-a desfăcut contractul de muncă.

Inculpata locuia împreună cu concubinul său - martorul R.N., cu mama sa - martora G.G. şi cu fiica sa - martora R.M., în apartamentul martorei G.G. Inculpata G.E. consuma în mod excesiv băuturi alcoolice şi nu avea o viaţă normală, împrejurări care iscau discuţii contradictorii între ea şi mama sa - martora G.G. (declaraţii martori, file 110-111, 113-114, 124-128; declaraţii inculpată, file 222-231, 233-238)

Când era sub influenţa băuturilor alcoolice, inculpata G.E. zisă “C.” devenea violentă cu membrii familiei sale şi vorbea vulgar. Pe fondul acestor discuţii contradictorii, inculpata G.E. a început să lipsească de la domiciliu, chiar şi câteva zile la rând, iar când revenea le spunea mamei şi concubinului său că a fost găzduită de o femeie.

În realitate, inculpata G.E. locuia la diferiţi bărbaţi, pe care îi cunoştea din cartier sau prin intermediul altor persoane, (declaraţii inculpată, file 222-231, 233-238).

Astfel, o perioadă de timp, prin luna aprilie 2012, a fost găzduită de martorul L.D. zis “M.” care locuia singur în apartament, soţia acestuia fiind plecată la muncă în Italia. în varianta inculpatei, într-una din zile, martorul L.D. zis “M.” i-a dat card-ul şi i-a solicitat să scoată bani pentru cumpărături. Inculpata s-a conformat, a extras 400 lei din contul martorului dar nu s-a mai întors la locuinţa acestuia. A mers la locuinţa mamei sale, şi-a luat nişte haine şi a mers la numitul A.P. căruia i-a cerut, de asemenea, să o găzduiască.

Varianta martorului L.D. este diferită de a inculpatei în sensul că acesta a susţinut că inculpata i-a sustras din buzunarul de la geacă card-ul şi plicul cu codul P.I.N. După ce i-a extras de pe cârd suma de 400 lei, inculpata nu a mai revenit la domiciliul martorului şi a evitat să se mai întâlnească cu acesta. De altfel, martorul L.D. a şi formulat plângere împotriva inculpatei, dosarul fiind înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi cu nr. 2881/P/2012 (în acest dosar, faţă de învinuită s-a început urmărirea penală la data de 25 iunie 2012 pentru infracţiunea de furt prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen.). Martorul L.D. a mai. precizat în declaraţiile sale că, după plecarea inculpatei, a constatat că aceasta îi răvăşise prin lucrurile din casă şi că, alcoolică fiind, îi consumase spirtul medicinal, (declaraţii martor, file 119-120; xerocopie rezoluţie din Dosarul nr. 2881/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, fila 195; declaraţii inculpată, file 222-231, 233-238)

La numitul A.P., inculpata a locuit aproximativ două săptămâni, timp în care întreţinut relaţii sexuale cu acesta. Apoi, a fost găzduită de diverşi bărbaţi ori s-a adăpostit prin scările de bloc.

Pe la jumătatea lunii mai 2012, inculpata G.E. zisă “C.” a mers la victima C.P., persoană pe care o cunoştea din anul 2011 şi cu care mai întreţinuse relaţii sexuale. Ştia despre victimă că locuieşte singură şi că avea doi băieţi care munceau în Italia sau în Spania şi care mai trimiteau victimei bani pentru traiul de zi cu zi. (declaraţii martori, file 106-109, 119-123; declaraţii inculpată, file 222-231, 233-238).

În prima noapte şi în următoarea zi, inculpata şi victima au stat în apartamentul victimei, au consumat băuturi alcoolice, au fumat (inculpata este fumătoare înrăită) şi au întreţinut raporturi sexuale. În cele două zile, victima C.P. a mers la vecinul său - martorul C.C. şi a cumpărat câte un bidon de 2,5 litri de vin, spunând martorului şi soţiei acestuia că are musafiri. Martorul C.C. a intuit că „este vorba de o femeie" pentru că cunoştea obiceiurile victimei în a aduce femei în locuinţă („D." şi “C.”) şi a consuma băuturi alcoolice. În schimb, martorul C.C. a precizat că victima nu era o persoană violentă la băutură şi nu s-a întâmplat niciodată să facă scandal în apartament sau în scară (declaraţii martor, file 106-109; declaraţii inculpată, file 222-231, 233-238).

În cea de-a doua noapte din perioada şederii la victimă, în perioada 20-25 mai 2012, dar cel mai probabil în noaptea de 20/21 mai 2012, în jurul orei 23:00, în timp ce se aflau în sufrageria apartamentului, victima C.P. i-a propus inculpatei să întreţină raporturi sexuale. Inculpata a fost de acord însă, dată fiind starea avansată de ebrietate a ambilor, raporturile sexuale nu s-au putut consuma. Inculpata a cerut victimei „să se liniştească", însă limbajul folosit de inculpată a fost de natură să o enerveze pe victimă. Simţindu-se jignită, victima C.P. a agresat-o verbal şi fizic pe inculpata G.E. Au început să se certe, victima lovind-o cu pumnii în cap. Într-un final, victima s-a liniştit, s-a aşezat pe canapeaua din sufragerie şi a adormit, (procese verbale de cercetare la faţa locului şi planşe fotografice, file 6-65; declaraţii inculpată, file 222-231, 233-238)

După ce victima C.P. a adormit, inculpata G.E. a continuat să consume băuturi alcoolice şi să fumeze. În stare avansată de ebrietate fiind, inculpata şi-a amintit că fusese lovită de victimă şi, văzând-o că doarme, a hotărât să o ucidă. Fără a putea să-şi amintească cu exactitate datorită stării de ebrietate şi nervozităţii, inculpata a luat fie o bucată de material împletit/cordon, fie ciorapul, s-a apropiat de victimă care dormea cu faţa în sus pe canapeaua din sufragerie şi i-a înfăşurat în jurul gâtului cordonul/ciorapul. A strâns cu toată puterea, profitând de starea de somn şi de starea de ebrietate a victimei, până când aceasta a început să horcăie şi s-a „înmuiat". Inculpata G.E. a realizat că victima a murit, a mers în dormitor şi s-a culcat, lăsând televizorul deschis (procese verbale de cercetare la faţa locului şi planşe fotografice, file 6-65; raport de constatare medico-legală, file 69-70; declaraţii inculpată, file 222-231, 233-238).

A doua zi dimineaţa, inculpata G.E. a mers la baie şi, trecând prin sufragerie şi văzând-o pe victimă, întinsă cu faţa în sus pe canapea, şi-a amintit ce făcuse în cursul nopţii. S-a gândit preţ de câteva minute şi a hotărât să ascundă cadavrul sub patul din dormitor, să încuie victima în apartament şi să plece. În continuare, inculpata G.E. a apucat victima cu mâinile de sub braţe şi a tras-o/târât-o până în al doilea dormitor, camera în care se afla un pat ridicat şi rezemat de peretele din partea dreaptă a uşii. Apoi, a lăsat peste victimă acel pat, astfel încât dacă intra cineva în apartament, la o examinare sumară să nu sesizeze prezenţa cadavrului (procese verbale de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică, file 6-65; declaraţii inculpată, file 222-231, 233-238).

Pentru că nu avea nici un ban şi era conştientă de faptul că trebuia „să dispară" o perioadă de timp, inculpata a hotărât să sustragă din locuinţa victimei bunuri pe care să le poată vinde repede. De pe măsuţa din sufragerie, inculpata a luat telefonul, cu carcasă de culoare neagră şi, tot din sufragerie, a luat un televizor cu ecran plat, tip plasmă, cu diagonală mică. A aşezat televizorul într-o sacoşă din rafie şi a părăsit locuinţa victimei, încuind uşa cu cheia (procese verbale de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică, file 6-65; declaraţii inculpată, file 222-231, 233-238).

Când a ieşit din scara blocului, martora J.M. a văzut-o pe inculpata G.E. cu o sacoşă din rafie, îndreptându-se înspre cartierul M. De altfel, martora a recunoscut-o pe inculpată din fişele de evidenţă prezentate de organele de urmărire penală (declaraţii martor, file 138-143; declaraţii inculpată, file 222-231, 233-238).

După ce a părăsit locuinţa victimei, inculpata G.E. a aruncat într-un tomberon cheile de la apartamentul victimei. A mers apoi în cartierul Ţ. I, la blocul II, şi a luat legătura cu martorii B.E. şi F.I. Sub pretextul că s-a certat şi despărţit de soţul ei, că a plecat de acasă şi a luat un televizor, inculpata a oferit spre vânzare martorei B.E. plasma sustrasă de la victimă. Martora a refuzat să-l cumpere, dar pentru că inculpata a insistat, martora B.E. a fost de acord să o ajute să amaneteze televizorul. (declaraţii martori, file 162-165; declaraţii inculpată, file 222-231, 233-238)

Martora B.E. a mers la o casă de amanet din zona „I." (SC B. SRL Galaţi) şi a primit în schimbul amanetării plasmei suma de 100 lei. A dat inculpatei banii şi copia contractului de amanet, primind pentru ajutorul dat suma de 15 lei. Televizorul tip plasmă nu a putut fi recuperat de la agenţia de amanet deoarece a fost vândut unei terţe persoane la expirarea contractului.(declaraţii martori, file 162-165; proces verbal şi xerocopie contract amanet, file 166-168; declaraţii inculpată, file 222-231, 233-238)

În continuare, inculpata a rătăcit prin cartierele M. şi, după ce a aruncat la gunoi cartela S.I.M. din aparatul telefonic sustras de la victimă, a vândut telefonul martorei A.D. cu suma de 20 lei, fără a face cunoscută acesteia provenienţa aparatului. Telefonul mobil a fost recuperat de către organele de urmărire penală de la martora A.D., însă nu mai este în stare de funcţionare (declaraţii martor, file 155-156; proces verbal de predare-primire şi planşa fotografică, file 157-159; declaraţii inculpată, file 222-231, 233-238).

S-a precizat că identificarea martorei s-a realizat prin valorificarea autorizaţiei emise de Tribunalul Galaţi, care a dispus autorizarea transmiterii de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice a datelor prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. a), b), c), d), e), f), din Legea nr. 82/2012 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice (procese-verbale, referat şi încheiere de şedinţă, file 144-154).

Între timp, în perioada 21-25 mai 2012, pentru că martorul C.C. avea o înţelegere cu victima C.P. în sensul că, dacă nu o vedea o zi sau două, să o sune pe victimă pe mobil, martorul a apelat în repetate rânduri numărul de telefon al victimei, dar cartela S.I.M. fusese aruncată de inculpată. În data de 25 mai 2012, pentru că se simţea un miros pătrunzător din apartamentul victimei, în prezenţa lucrătorilor de poliţie de la Secţia 4 Poliţie, s-a pătruns în apartamentul victimei (procese verbale de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică, file 6-65; declaraţii martori, file 97-109).

Iniţial nu au sesizat prezenţa cadavrului victimei, dar pentru că patul din dormitor era tras de lângă perete şi stătea cumva nefiresc, martorul C.C. s-a uitat sub pat, cu o lanternă şi au identificat-o pe victima C.P. (procese verbale de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică, file 6-65; declaraţii martori, file 97-109).

În perioada care a urmat, inculpata G.E. a avut grijă să stea cât mai retrasă, să evite municipiul Galaţi, mai cu seamă că i se adusese la cunoştinţă de către concubinul său - martorul R.N. că este căutată de organele de urmărire penală. Câteva zile a dormit prin scări de bloc, după care a fost găzduită de diverse persoane, printre care şi martorii A.P. zis „P.T." (într-o baracă improvizată), martorul C.A. (unde în zona „Valea C."), martorul G.I. zis „N.", la un bărbat „J.C., prezenţa sa fiind sesizată în zona „Cimitirului E." şi de către martora N.A.. în luna septembrie 2012, inculpata G.E. a luat legătura cu verişorul său - numitul N.M.V., care a fost de acord, fără să cunoască motivele reale ale inculpatei, să o găzduiască pe aceasta la locuinţa din strada S. De „frica puşcăriei", inculpata nu s-a predat organelor de urmărire penală, însă la data de 24 mai 2013 a fost depistată de lucrători de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului Galaţi, secţia 4 Poliţie (acte de căutare şi verificare, file 196-221).

Cu ocazia cercetării la faţa locului, au fost identificate şi ridicate mai multe fragmente de urme papilare care au fost supuse expertizării dactiloscopice (proces verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică, file 6-65).

Din raportul de expertiză dactiloscopică rezultă că cinci fragmente de urme papilare au fost create de inculpata G.E., respectiv fragmentele de pe faianţa din bucătărie, de pe tocul uşii de la dormitoarele mare şi mic, de pe măsuţa din sufragerie şi de pe scrumiera de pe măsuţa din sufragerie (adresă, ordonanţă şi raport de expertiză, file 169-183).

De asemenea, la data de 05 iunie 2013, în prezenţa unui avocat ales, s-a procedat la efectuarea unei reconstituiri, ocazie cu care inculpata a indicat modalitatea şi condiţiile de comitere a faptelor, (proces verbal şi planşa fotografică, file 185-194).

Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu ocazia autopsierii victimei C.P., la data de 26 mai 2013, au rezultat următoarele:

- moartea victimei C.P. a fost violentă;

- ea s-a datorat asfixiei mecanice acute prin strangulare cu un laţ moale;

- la examenul extern şi intern al cadavrului nu s-au constatat alte semne de violenţă;

- prezenţa unor zone cu infiltrat hematie interstiţial în muşchii gâtului indică caracterul vital al ştrangulării;

- în lichidul din cavitatea toracică s-a determinat alcool în concentraţie de 2,75 g%0, ce sugerează faptul că victima era în stare avansată de ebrietate;

- starea de putrefacţie gazoasă şi prezenţa larvelor, în situaţia rămânerii victimei într-un mediu cu temperatura ridicată, sugerează un interval de circa o săptămână între deces şi data efectuării autopsiei (raport de constatare medico-legală şi planşa fotografică autopsie, file 68-70).

După sesizarea instanţei, la termenul de judecată din data de 18 iulie 2013, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, în prezenţa apărătorului ales, inculpata G.E. a solicitat instanţei ca în cauză să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., având denumirea marginală Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei

Astfel, inculpata a arătat că recunoaşte în totalitate faptele, în modalitatea reţinută în actul de sesizare, şi a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte. Instanţa a procedat la audierea inculpatei în acest sens (fila 25 dosar fond) şi, având în vedere poziţia procesuală a acesteia, a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen. întrucât din probele administrate în cursul urmăririi penale, rezultă - dincolo de orice dubiu rezonabil - că fapta dedusă judecăţii în prezenta cauză există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpată, Tribunalul a admis cererea formulată de către aceasta.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat că declaraţia de recunoaştere a inculpatului se coroborează - dincolo de orice îndoială - cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Din întreg probatoriul administrat în cauză, s-a reţinut că, în drept,faptele inculpatei G.E. care, într-una din zilele din perioada 20-25 mai 2012, în locuinţa victimei C.P. din str. F., pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a ucis-o pe victimă, profitând de starea de neputinţă de a se apăra (în timpul somnului şi aflată în stare de ebrietate), prin asfixie mecanică-ştrangulare cu un cablu/sugrumare/obstrucţionarea căilor respiratorii, după care a târât victima în altă încăpere a locuinţei şi a tras peste aceasta un pat şi, de asemenea, a sustras din locuinţa victimei cheile de acces, un telefon mobil şi un televizor color - plasmă, bunuri în valoare de 325 euro, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de omor calificat şi furt în concurs real, prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 208 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Raportat la considerentele de fapt şi de drept anterior expuse, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatei G.E. la pedeapsa închisorii, în limitele prevăzute de lege, pentru fiecare dintre infracţiunile deduse judecăţii.

La individualizarea pedepsei, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen., instanţa a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise de către inculpată, natura şi importanţa valorii sociale cărora li s-a adus atingere, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite (reduse cu o treime ca urmare a aplicării în cauză a dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.), datele ce caracterizează persoana inculpatei, dar şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Faţă de gravitatea deosebită a infracţiunii comise, urmarea produsă, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, faptul că inculpata nu este la primul impact cu legea penală, fiind condamnată anterior şi pentru săvârşirea altor infracţiuni de furt, tâlhărie, violare de domiciliu, dar şi faţă comportamentul adoptat după săvârşirea faptei (ascunderea cadavrului, sustragerea - o lungă perioadă de timp - de la urmărirea penală, judecată şi executarea pedepsei), instanţa nu a orientat pedeapsa ce a fost aplicată nici spre minimul special prevăzut de lege, minim determinat ca urmare a reţinerii cauzei de reducere a pedepsei, prevăzută de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., ci, dimpotrivă, a apreciat oportună aplicarea unei pedepse mai aspre, de 15 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat şi, respectiv, de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt.

Având în vedere situaţia de fapt şi de drept anterior expusă, prima instanţă a apreciat că reeducarea inculpatei poate avea loc numai prin executarea efectivă a pedepsei ce i-a fost aplicată, şi în în consecinţă, a dispus aplicarea - în temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. - a pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe perioada executării pedepsei principale.

La stabilirea pedepsei accesorii, instanţa de fond a ţinut seama - în principal - de gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpatei, dar şi împrejurările care caracterizează persoana acesteia. Totodată, în temeiul art. 65 C. pen., instanţa a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Referitor la starea de arest a inculpatei G.F., prima instanţă a constatat că aceasta a fost reţinut la data de 18 aprilie 2012 pentru 24 de ore, iar prin Ordonanţa nr. 289/P/2012 din data de 18 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de aceasta. Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 18 aprilie 2012 în Dosarul nr. 3033/121/2012 al Tribunalului Galaţi, s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatei pentru o perioada de 29 de zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 30/U din 18 aprilie 2012. La baza luării măsurii arestării preventive a inculpatei au fost avute în vedere temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. Pe parcursul procesului penal, instanţa a verificat periodic legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, în condiţiile prevăzute de lege.

Faţă de considerentele mai sus arătate cu privire la individualizarea executării pedepsei, în temeiul art. 350 C. proc. pen., prima instanţă a menţinut starea de arest a inculpatei şi, în temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi durata arestului preventiv, de la data de 18 aprilie 2012 la zi.

Sub aspectul laturii civile, prima instanţă a reţinut că, în cauză s-au constituit părţi civile C.M.V. şi C.G., fiii victimei, aceştia solicitând obligarea inculpatei la plata sumei de 500.000 euro, cu titlu de despăgubiri morale, pentru suferinţa cauzată de pierderea suferită. Au solicitat însă şi obligarea inculpatei la plata şi despăgubiri civile, după cum urmează:

325 euro, contravaloarea bunurilor sustrase (225 euro, contravaloarea televizorului şi 100 euro, contravaloarea telefonului mobil - fila 87 dosar urm.pen.);

- 7.000 lei, cheltuielile efectuate cu înmormântarea;

- 1.300 euro, contravaloarea cheltuielilor de transport Spania - România, necesare întoarcerii în ţară a părţilor civile, în vederea înhumării victimei;

- 3.000 euro, reprezentând veniturile nerealizate în perioada respectivă, sumă de care ar fi beneficiat în cazul în care şi-ar fi continuat activitatea prestată în străinătate.

- 20.000 lei, contravaloarea bunurilor aflate în apartamentul victimei, distruse ca urmare a stării de putrefacţie gazoasă în care a fost găsită victima.

La termenul de judecată din data de 17 septembrie 2013, întrebată fiind, inculpata G.E. a arătat că este de acord să achite parţial pretenţiile părţilor civile constituite în cauză, la nivelul cheltuielilor dovedite, date fiind şi posibilităţile materiale limitate de care aceasta dispune.

În acest context, în temeiul art. 14 şi 346 alin. (1) C. proc. pen., în referire la art. 1381 şi urm. C. civ., constatând îndeplinite condiţiile specifice răspunderii civile delictuale şi luând act de principiul disponibilităţii ce guvernează acţiunea civilă formulată de părţile civile, inculpata fiind de acord cu achitarea parţială a daunelor (potrivit dispoziţiilor art. 16l C. proc. pen., „în cazul recunoaşterii pretenţiilor civile, instanţa obligă la despăgubiri în limita recunoaşterii"), instanţa de fond a dispus obligarea inculpatei la plata în parte de despăgubiri materiale şi morale către părţile civile legal constituite în cauză.

În vederea stabilirii cuantumului daunelor morale, instanţa de fond a avut în vedere suferinţa psihică produsă fiilor victimei, gravitatea, importanţa şi consecinţele negative ale acestui prejudiciu moral, valoarea nepatrimonială lezată, însemnătatea pe care o are pentru părţile civile pierderea tatălui. La aprecierea unui cuantum just şi echitabil, s-a luat în considerare, de asemenea, pe lângă suprimarea vieţii tatălui lor şi starea avansată de putrefacţie gazoasă în care a fost găsită victima, impactul extrem de puternic asupra sistemului senzorial al părţilor civile, efectele traumatizante asupra psihicului acestora, efecte produse de percepţiile vizuale şi olfactive.

Faţă de toate aceste considerente, instanţa de fond a apreciat că suma de 225.000 lei, cu titlu de daune morale, răspunde atât criteriului gravităţii prejudiciului, cât şi criteriului echităţii, că acest cuantum este de natură să asigure efectiv o compensare suficientă, iar nu exagerată a prejudiciului.

În privinţa daunelor materiale solicitate, prima instanţă a luat în considerare înscrisurile depuse la filele 92-96 din dosarul de urmărire penală, care dovedesc suportarea de către părţile civile a cheltuielilor de înmormântare, notorietatea costului ridicat al acestui ceremonial, contravaloarea televizorului sustras şi nerecuperat, prezenţa părţilor civile în România, în vederea organizării funeraliilor, ceea ce justifică acoperirea cheltuielilor necesare deplasării Spania-România, însă şi acordul inculpatei în sensul achitării prejudiciului, în limita resurselor materiale de care dispune.

Toate aceste elemente au îndreptăţit prima instanţă să aprecieze că suma de 11.440 lei este suficientă pentru repararea prejudiciului material cauzat (cheltuieli înmormântare - 7.000 lei, transport - 3.440 lei pentru 2 persoane şi contravaloarea televizorului - 1.000 lei, echivalentul în lei).

Tribunalul a dispus restituirea către părţile civile C.M.V. şi C.G. a telefonului mobil ridicat la data de 07 august 2012 de la martora A.D., întrucât primează repararea în natură a pagubei, astfel că nu se mai impune acordarea sumei de 100 euro, precizată în constituirea de parte civilă

Pretenţiile civile în cuantum de 20.000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor distruse, au fost apreciate ca nefondate, nefiind îndeplinită condiţia referitoare la existenţa raportului de cauzalitate între fapta de omor şi prejudiciul reclamat. întrucât părţile civile nu au formulat plângere prealabilă şi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de distrugere, cu consecinţa netrimiterii în judecată a inculpatei şi pentru această infracţiune, instanţa a constatat că, în privinţa acestor pretenţii nu este antrenată răspunderea civilă delictuală.

În privinţa sumei de 3.000 euro, reprezentând veniturile nerealizate în perioada respectivă, sumă de care părţile civile ar fi beneficiat în cazul în care şi-ar fi continuat activitatea prestată în străinătate, s-a constatat că nu există la dosar nicio dovadă a faptului că fiii victimei ar realiza în Spania venituri constate, iar în caz afirmativ nici cuantumul acestora, nu rezultă în ce perioadă au absentat de la muncă, motiv pentru care daunele solicitate cu acest titlu au fost apreciate ca vădit nefondate.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea S.N.D.G.J., instanţa a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpată, în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

În temeiul art. 189 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu, să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei, către Baroul Galaţi.

Potrivit art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpata a fost obligată la plata de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpata G.E., părţile civile C.G. şi C.M.V.

Inculpata G.E. a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie.

Prin apelul promovat, inculpata a solicitat reducerea pedepselor prin reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante.

Astfel, inculpata a solicitat să se reţină că a recunoscut şi regretat comiterea faptelor şi că nu are antecedente penale.

Părţile civile C.G. şi C.M.V. au declarat apel la data de 11 octombrie 2013.

Prin motivele de apel depuse la data de 02 decembrie 2013, părţile civile au solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatei pentru infracţiunea de omor calificat.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, curtea de apel a constatat că prima instanţă a realizat un examen complet şi amănunţit al materialului probator administrat în faza urmăririi penale coroborat cu declaraţia acesteia dată în faza cercetării judecătoreşti urmare a incidenţei dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., reţinând în mod corect situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptelor şi vinovăţia inculpatei G.E.

Probatoriile administrate în cauză, analizate şi detaliate de prima instanţă, în privinţa cărora nu au intervenit modificări cu ocazia soluţionării cauzei în apel confirmă împrejurările că faptele există în materialitatea lor, sunt prevăzute de legea penală (încadrate la art. 174 alin. (1) în referire la art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., respectiv art. 208 alin. (1) C. pen.) şi au fost comise cu vinovăţie de inculpată.'

Astfel, s-a reţinut că soluţia de condamnare a inculpatei pentru cele două infracţiuni deduse judecăţii este legală, neexistând aspecte care să atragă respingerea cererii vizând judecarea conform art. 3201 C. proc. pen. cu consecinţa vreuneia din soluţiile reglementate de art. 10 lit. a)-e) C. proc. pen.

Cu privire la situaţia de fapt, curtea de apel a reţinut împrejurarea că într-una din zilele din perioada 20-25 mai 2012, pe fondul consumului de alcool, inculpata a ucis-o pe victima C.P., profitând de starea de neputinţă de a se apăra (în timpul somnului şi aflată în stare de ebrietate) prin asfixie mecanică -ştrangulare cu un cablu, obstrucţionarea căilor respiratorii.

Ulterior, inculpata a târât corpul victimei în altă cameră a locuinţei, a aşezat peste aceasta un pat şi a sustras din locuinţă cheile de acces, un telefon mobil şi un televizor color-plasmă, bunuri în valoare de 325 euro.

S-a apreciat că prima instanţă a realizat şi o corectă individualizare a răspunderii penale a inculpatei, respectând dispoziţiile art. 72 C. pen.

Astfel, pedepsele de 15 ani închisoare (pentru infracţiunea de omor calificat), respectiv 1 an închisoare (pentru infracţiunea de furt), stabilite ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. pen., apar ca legale şi temeinice.

Aşa fiind, s-a apreciat că reţinerea dispoziţiilor art. 74 C. pen. nu constituie o obligativitate pentru instanţa de judecată, iar aplicarea acestor dispoziţii legale se realizează prin raportare la celelalte criterii de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

În speţă, aspectele favorabile inculpatei, precum recunoaşterea şi regretarea faptei comise, lipsa antecedentelor penale (s-a împlinit termenul de reabilitare pentru condamnările anterioare). intră în contradicţie cu celelalte criterii de individualizare.

În acest sens au fost avute în vedere gravitatea faptelor comise, şi în special gravitatea ridicată a faptei de omor calificat, modalităţile şi împrejurările săvârşirii - aşa cum au fost descrise mai sus, urmarea produsă, atingerea adusă relaţiilor sociale ocrotite de lege şi în special atingerea adusă vieţii persoanei.

Aşa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, inculpata a profitat de neputinţa victimei de a se apăra, exercitând actele violente în timp ce aceasta dormea şi, mai mult, se afla în stare de ebrietate (gradul de alcoolemie fiind de 2,75 gr %o).

Curtea de apel a constatat că atitudinea sinceră a inculpatei a fost valorificată prin reţinerea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., neexistând alte aspecte care să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.).

Prin raportare şi la dispoziţiile art. 52 C. pen., s-a considerat că îndreptarea şi reeducarea inculpatei se pot realiza în condiţii optime prin executarea efectivă a pedepsei în cuantumul stabilit de prima instanţă, respectiv 15 ani şi 2 luni închisoare (impunându-se faţă de situaţia de fapt şi de dispoziţiile art. 34 lit. b) C. pen. aplicarea unui spor de 2 luni la pedeapsa cea mai grea).

Cu privire la latura civilă, curtea a constatat că aceasta a fost soluţionată corect, având în vedere actele aflate la dosar.

Cu privire la apelurile părţilor civile C.G. şi C.M.V., s-a constatat că acestea au fost declarate la data de 11 octombrie 2013, în condiţiile în care comunicarea hotărârii s-a realizat la data de 26 septembrie 2013.

În acest context s-a reţinut că la declararea apelurilor, părţile civile au depăşit termenul de 10 zile reglementat de art. 363 alin. (1), (3) C. proc. pen., situaţie ce atrage tardivitatea acestora.

Drept urmare, prin Decizia penală nr. 307/A din 3 decembrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpata G.E. şi ca tardive apelurile declarate de părţile civile C.G. şi C.M.V.

Având în vedere soluţia pronunţată pe fondul cauzei, faţă de împrejurarea că subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatei, respectiv cele prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., s-a menţine această măsură preventivă conform art. 383 alin. (1)1 şi art. 350 C. proc. pen.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata arestării preventive de la 24 mai 2013 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus Obligarea inculpatei şi a părţilor civile C.G. şi C.M.V. la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de soluţionarea cauzei în apel.

Suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu (avocat C.C.) s-a dispus a fi avansată către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata G.E., fără a expune motivele de recurs.

Examinând recursul formulat de inculpata G.E., Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

La data de 23 aprilie 2014 A.N.P. - Penitenciarul de Femei Târgşor, locul de deţinere al inculpatei, prin adresa din 18 aprilie 2014 a comunicat instanţei de judecată că inculpata G.E. a decedat la data de 15 aprilie 2014, fiind anexat în copie certificatul de deces din 17 aprilie 2014 (fila 39 dosar).

Astfel, înalta Curte constată că potrivit înscrisurilor depuse la dosar, decesul inculpatei G.E. a survenit la data del5 aprilie 2014.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 17 raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., acţiunea penală nu mai poate fi exercitată dacă a intervenit decesul suspectului sau al inculpatului, această împrejurare reprezentând o piedică definitivă în ceea ce priveşte continuarea procesului penal, dat fiind faptul că răspunderea penală este personală.

Prin urmare, constatând incidenţa dispoziţiilor menţionate anterior, Înalta Curte va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatei G.E., întrucât la data de 15 aprilie 2014 a intervenit decesul acesteia.

În ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a acţiunii civile în caz de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii decesului inculpatei, Înalta Curte reţine următoarele:

Legea nr. 255/2013 privind punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale consacră în art. 3 principiul aplicării imediate a legii procesual penale noi, cu excepţiile prevăzute de lege.

Dispoziţiile legale care interesează în prezenta speţă şi care prevăd excepţii de la regula anterior enunţată se regăsesc în art. 12. alin. (1), care statuează că recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Din modul de formulare - „ se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs" şi nu „ se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi" - se observă că sfera de aplicare a legii vechi este restrânsă doar la prevederile art. 3851-38519 C. proc. pen. anterior. Sub toate celelalte aspecte care exced acestor reglementări, cum ar fi procedura de citare, cazurile de asistenţă juridică obligatorie, modalitatea de soluţionare a acţiunii penale şi civile, noile dispoziţii procedurale sunt de imediată aplicare.

Prin urmare, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 25 C. proc. pen. în vigoare care statuează asupra modalităţii de rezolvare a acţiunii civile în procesul penal sunt, conform art. 3 din Legea nr. 255/2013, de imediată aplicare. Potrivit art. 25 alin. (5) C. proc. pen., în caz de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii decesului inculpatului, dar şi în alte situaţii expres prevăzute de lege, instanţa lasă nesoluţionată acţiunea civilă.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 2 lit. b) va admite recursul declarat de inculpata G.E. împotriva Deciziei penale nr. 307/A din 3 decembrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va casa în totalitate, sentinţa penală nr. 392 din 23 septembrie 2013 a Tribunalului Galaţi, secţia penală, şi decizia penală atacată şi în baza art. 17 raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatei G.E. ca urmare a intervenirii decesului acesteia.

În baza art. 397 raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă.

Totodată, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300 lei, urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpata G.E. împotriva Deciziei penale nr. 307/A din 3 decembrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează, în totalitate, sentinţa penală nr. 392 din 23 septembrie 2013 a Tribunalului Galaţi, secţia penală, şi decizia penală atacată.

În baza art. 17 raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei G.E. ca urmare a intervenirii decesului acesteia.

În baza art. 397 raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., lasă nesoluţionată acţiunea civilă.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 mai 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1788/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea...  ICCJ. Decizia nr. 179/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1789/2014. Penal