ICCJ. Decizia nr. 1818/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1818/2014
Dosar nr. 10400/63/2012
Şedinţa publică din 28 mai 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 85 pronunţată la 20 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul cu nr. 10400/63/2012, în baza art. 11 pct. 2 lit. b), rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei SC L.F. SRL Craiova prin rechizitoriul nr. 151/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 6 şi art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, prin radierea făptuitoarei.
Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat inculpatul F.V.M.L., cu domiciliul în Craiova, cunoscut cu antecedente penale) la:
- 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic.art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.;
- 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic.art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În baza art. 64 alin. (1), rap. la art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a C. pen. - dreptul de a fi ales în autorităţile publice şi în funcţii elective publice, de art. 64 alin. (1) lit. b) C. pen., dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. - dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale -, pe o durata de 2 ani, începând de la data executării integrale a pedepsei sau considerării ca executată a acesteia;
- 8 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Leag nr. 31/1990 modificată cu aplic.art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe o durată de 2 ani, începând de la data executării integrale a pedepsei sau considerării ca executata.
S-a făcut aplicrea art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., constând în interzicerea dreptului de a fi administrator, pe durata prev. de art. 71 C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 C. pen., compus din. durata pedepsei, la care s-a adăugat un interval de 2 ani, stabilit de lege. S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi aplicarea pedepselor accesorii prev. de disp. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. - constând în interzicerea dreptului de a fi administrator.
S-a luat act că partea vătămată SC L.F. SRL Craiova -prin lichidator judiciar C. Ipurl, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
S-a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român - prin A.N.A.F. Bucureşti, împotriva inculpatei SC L.F. SRL Craiova;
A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - Bucureşti şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 164.376 lei despăgubiri civile către această parte civilă, la care s-au adăugat dobânzile şi penalităţile de întârziere calculate de la data săvârşirii infracţiunii şi până la data achitării integrale a debitului, conform C. proc. fisc.
În baza art. 163 alin. (1) şi (2), rap. la art. 164 alin. (3) C. proc. pen., s-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale inculpatului F.V.M.L., instituită prin Ordonanţa nr. 151/P/2011 din data de 30 mai 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj (fila 169), până la concurenţa sumei de 164.376 lei, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere, calculate conform modalităţii menţionate anterior.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.300 lei cheltuieli judiciare statului, din care, suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu la instanţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul cu nr. 151/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F.V.M.L. pentru săvârşirea infracţiunilor de reţinere şi nevirare la termen a taxelor şi contribuţiilor cu reţinere la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a), b) din Legea nr. 241/2005 şi folosire cu rea credinţă a creditului de care se bucură societatea, prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, precum şi a inculpatei SC L.F.G. SRL, pentru săvârşirea infracţiunilor de reţinere şi nevirare la termen a taxelor şi contribuţiilor cu reţinere la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 şi evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
În fapt, instanţa de fond a constatat în esenţă că inculpatul a omis să evidenţieze în actele contabile şi în documentele legale depuse la organele fiscale operaţiunile comerciale efectuate în trim. II şi III 2009 cu SC D.C. SRL şi SC L.C.B. SRL, precum şi veniturile realizate, cu scopul sustragerii de la plata taxei pe valoarea adăugată şi a impozitului pe profit în cuantum total de 78.976 lei.
De asemenea, inculpatul a reţinut şi nu a virat la bugetul de stat taxele şi impozitele cu reţinere la sursă aferente lunii octombrie 2009, în cuantum de 15.158 lei, dar a şi folosit suma de 439.013 lei ridicată din casieria societăţii, în folosul său propriu ori pentru a achita datorii ale SC A. SRL, pe care - de asemenea - o administra.
Astfel, s-a constatat că, în drept, fapta săvârşită de inculpatul F.V.M.L., de a omite să evidenţieze, în actele contabile şi în documentele legale depuse la organele fiscale operaţiunile comerciale efectuate în trim. II şi III 2009 cu SC D.C. SRL şi SC L.C.B. SRL, precum şi veniturile realizate, cu scopul sustragerii de la plata taxei pe valoarea adăugată şi a impozitului pe profit în cuantum total de 78.976 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, iar fapta acestuia, săvârşită în realizarea obiectului de activitate al SC L.F.G. SRL, de a reţine şi a nu vira la bugetul de stat taxele şi impozitele cu reţinere la sursă aferente lunii octombrie 2009, în cuantum de 15.158 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
Totodată, instanţa de fond a reţinut că fapta săvârşită de inculpat, administratorul SC L.F.G. SRL, contând în faptul că a folosit suma de 439.013 lei ridicată din casieria societăţii, în folosul său propriu ori pentru a achita datorii ale SC A. SRL pe care de asemenea o administrează, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990.
Prima instanţă a mai reţinut faptul că, prin adresa din 22 octombrie 2012, s-a comunicat faptul că SC L.F.G. SRL Craiova figurează ca fiind sub incidenţa procedurii insolvenţei prevăzute de Legea nr. 85/2006, încă la 13 octombrie 2011, iar procedura de insolventă a acestei societăţi face obiectul Dosarului nr. 16070/63/2010 aflat pe rolul secţiei comerciale a Tribunalului Dolj, în care s-a pronunţat deja sentinţa civilă nr. 1446 din 30 octombrie 2012, rămasă definitivă şi irevocabilă la data de 20 noiembrie 2012, prin care SC L.F.G. SRL Craiova a fost radiată din Registrul Comerţului.
Raportat la cele expuse, instanţa de fond a constatat că această societate nu mai poate figura în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente şi nu se mai poate angaja răspunderea juridică a acesteia.
Pe de altă parte, în această situaţie, având în vedere că SC L.F.G. SRL Craiova nu mai are personalitate juridică, instanţa de fond a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetarea procesul penal pornit împotriva acestei inculpate prin rechizitoriul nr. 151/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 6 şi art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a radierii societăţii făptuitoare.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de fond a constatat că prin sentința civilă nr. 1446 din 30 octombrie 2012 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă şi irevocabilă la data de 20 noiembrie 2012, SC L.F.G. SRL Craiova a fost radiată din Registrul Comerţului, motiv pentru care, reţinându-se că această societate nu mai poate figura în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente şi nu se mai poate angaja răspunderea sa juridică, a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - Bucureşti faţă de această parte .
Pe de altă parte, constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, potrivit cărora cel ce a produs cu intenţie un prejudiciu, este ţinut să-l repare, instanţa de fond a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - Bucureşti, obligându-l pe inculpat la plata sumei de 164.376 lei despăgubiri civile.
Prima instanţă a luat act şi de împrejurarea că partea vătămată SC L.F. SRL Craiova - prin lichidator judiciar C. Ipurl, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Împotriva acestei.hotărâri au declarat apel atât Parchetul de pe Lângă Tribunalul Dolj, inculpatul F.V.M.L., precum şi partea civilă Statul Român pentru A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Craiova.
Parchetul a solicitat admiterea apelului, desfiinţării sentinţei, schimbării încadrării juridice dată infracţiunilor de evaziune fiscală şi folosire cu rea-credinţă a creditului, în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., comunicarea la O.R.C. a dispozitivului hotărârii de condamnare a inculpatului, majorarea pedepselor aplicate şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei rezultante, în sensul de a răspunde exigenţelor legii penale care să reflecte valorificarea criteriilor prev de art. 72 şi 52 C. pen., raportat la circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunilor.
Inculpatul F.V.M.L. a solicitat desfiinţarea sentinţei, reţinerea de circumstanţe legale atenuante şi coborârea pedepselor sub minimul special pentru toate infracţiunile deduse judecăţii.
Partea civilă A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Craiova, în cererea iniţială prin care a declarat apel, de la data de 01 martie 2013, a criticat sentinţa instanţei de fond cu privire la cuantumul prejudiciului la care a fost obligat inculpatul, dar şi cu privire la omisiunea instanţei de a institui măsuri asigurătorii constând în indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, în vederea recuperării prejudiciului infracţional.
La data de 29 martie 2013 (fila 27 dosar apel), partea civilă a dezvoltat apelul declarat iniţial, criticând sentinţa numai în ceea ce priveşte omisiunea instanţei de fond de a preciza data de la care urmează să fie calculate accesoriile aferente sumei de 164.376 lei reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat de către inculpat prin activitatea sa infracţională.
Prin Decizia penală nr. 364 din 21 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe Lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul F.V.M.L. împotriva sentinţei penale nr. 85, pronunţată la data de 20 februarie 2013 de Tribunalul Dolj, în Dosarul cu nr. 10400/63/2012.
A fost desfiinţată în parte sentinţa, sub aspectul laturii penale.
În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor comise de inculpatul F.V.M.L., din infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 în inf. prev. de art. art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., şi din inf. prev. de art. art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în inf. prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. .
În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 3201 al. 7 C. proc. pen. şi art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul F.V.M.L. la 1 an închisoare.
În baza art. 9 al. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. 7 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul F.V.M.L. la 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen. (litera c constând în dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale), ca pedeapsă complementară.
În baza art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul F.V.M.L. la 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen. ca pedeapsă complementară.
În baza art. 71 C. pen. a fost interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi c) C. pen. (litera c constând în dreptul de a fi administrator al unei societăţi comerciale).
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C. pen.
A fost atrasă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A fost respins apelul declarat de A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Craiova declarat împotriva sentinţei penale nr. 85, pronunţată la data de 20 februarie 2013 de Tribunalul Dolj, în Dosarul cu nr. 10400/63/2012, ca nefondat.
A fost obligat apelantul A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Craiova la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat oficiu s-a dispus a fi achitată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a decise astfel instanţa de control judiciar a arătat că instanţa de fond, a reţinut că au fost săvârşite infracţiunile de evaziune fiscală şi folosire cu rea-credinţă a creditului de către inculpat, prin acte repetate, nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., care stabilesc că infracţiunea are caracter continuat când o persoană săvârşeşte, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
Dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 26/1990 privind regimul O.R.C., stabilesc obligaţia instanţelor de a comunica acestuia copii legalizate de pe dispozitivul hotărârilor definitive, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive. Or, raportat la dispoziţiile art. 381 şi următoarele C. proc. pen., hotărârea pronunţată de instanţa de control judiciar nu este definitivă, ea fiind supusă recursului, astfel că obligaţiile care derivă din dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 26/1990 revin instanţei de executare, după rămânerea definitivă a hotărârii.
Curtea a constatat că instanţa de fond a făcut o justă individualizare a pedepselor, atât în ceea ce priveşte cuantumul acestora cât şi modalitatea de executare a pedepsei rezultante.
S-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prev de art. 72 C. pen., dar şi prevederile art. 52 C. pen., instanţa valorificând în mod corespunzător materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale, cauza fiind soluţionată potrivit procedurii simplificate instituită de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
S-au reţinut circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunilor, circumstanţele personale ale inculpatului, precum şi prejudiciul infracţional, stabilindu-se pedepse într-un cuantum corespunzător, în măsură să-şi atingă scopul sancţionator şu educativ în cauză.
De asemenea, şi modalitatea de executare a pedepsei, constând în suspendarea condiţionată, conform art. 81 C. pen., este legală şi temeinică.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs, în termen legal, partea civilă A.N.A.F. -D.G.R.F.P. Craiova, care apreciind, pe de o parte să sus - zisa decizie nu cuprinde motivele pe care se întemeiază (ceea ce ar constitui cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.), iar pe de altă parte, că soluţia instanţei de apel „se bazează pe o interpretare greşită a textelor de lege aplicabile în cauză - prevederile art. 119 şi 120 din O.G. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc., a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei şi, în rejudecare, precizarea datei de la care urmează a fi calculate accesoriile aferente sumei de 164.376 lei - reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de sat de către inculpat.
Examinând recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Craiova împotriva Deciziei penale nr. 364 din 21 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Preliminar, Înalta Curte observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la 21 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, lege prin care s-a operat o limitare semnificativă a devoluţiei recursului - reglementat ca a doua cale de atac ordinară- în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate iar altele au fost substanţial modificate sau au fost incluse în aria de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 172 al art. 3859 alin. (1) (în radactarea dată prin sus- menţionata lege) C. proc. pen. (1969), care este legea procesual penală aplicabilă recursului de faţă, toate acestea, în considerarea, de către legiuitor, a finalităţii restrângerii controlului judiciar realizat prin mijlocirea acestei căi de atac doar la chestiuni de drept (de legalitate ).
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) din acelaşi cod.
Rezultă aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva deciziilor pronunţate în apel, nu pot fi analizate decât motivele care se circumscriu unuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ enumerate în art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., în redactarea dată prin Legea nr. 2/2013, aspect sub care se constată că pct. 9 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. - invocat ca motiv de casare -a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013.
În ce priveşte pretinsa greşita interpretare de către instanţa de apel, a prevederilor art. 119-120 C. proc. fisc. se constată că recurenta neobservând prevederile art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a omis să indice, în termeni neechivoci, cazul de casare căruia această greşită interpretare s-ar circumscrie; acest caz de casare ar putea fi cel prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., însă potrivit alin. 3 al sus - arătatului articol (astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013) acest caz de casare nu mai face parte dintre acelea care „ se iau în considerare întotdeauna din oficiu"; oricum, este de observat că precizarea datei de la care ar urma să fi calculate „accesoriile „creanţei în despăgubire reprezintă un aspect de temeinicie şi, ca atare, nu poate fi remediat, în recurs, care după cum deja s-a arătat, se limitează la verificarea legalităţii hotărârii recurate.
Pentru considerentele expuse recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Craiova împotriva Deciziei penale nr. 364 din 21 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, urmează a fi respins ca nefondat.
În baz aart. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurenta parte civilă va fi obligată la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatul inculpat F.V.M.L. şi pentru intimata inculpată persoană juridică SC L.F.G. SRL, se va avansa din fondu Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Craiova împotriva Deciziei penale nr. 364 din 21 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatul inculpat F.V.M.L. şi pentru intimata inculpată persoană juridică SC L.F.G. SRL, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1815/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 1819/2014. Penal → |
|---|
